Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Am veni cu un nou capitol deoarece am fost incurajata de Larisa sa aduc next’ul. Deci am adus capitolul. Nu este cine stie ce ... adica sunt foarte dezamagita de acest capitol. Deci ... totusi sper sa va placa. Deci lectura placuta >:D<

Capitolul XVII: Cate se mai pot intampla?

Sasuke:

Am inchis val vartej telefonul si mi-am luat jacheta pe mine si ursuletul Diei. Observasem ca il uitsera acasa. In aceste cateva zile il tineam langa mine in timp ce mergeam peste tot. Era ca si cum as fi fost un copilas mic ce avea nevoie de protectia cuiva si imi gaseam alinarea in acel ursulet. Totul mi se parea rapid, dar nu aveam ce face. Am luat repede cheile de la masina de pe pat si am coborat in viteza scarile parca zburand. Frate’miu ma intreba unde ma grabesc dar nu am apucat sa ii zic, deoarece ma grabeam prea tare. Am sunat de pe drum spre aeroport sa fac rezervare la un avion spre Londra. Cel mai rapid posibil si primul care pleca. Spre nefericirea mea nu am gasit decat peste cateva ore care venea. Am format repede un numar de telefon sunand.
-Da Sasuke ce s-a intamplat? ma intreba vocea ingrijorata a cumnatei mele.
-Kikio poti te rog sa il rogi pe pilotul tau sa ma duca urgent in Londra? am intrebat-o pe aceasta speriind-o la cuvintele mele plinde de ingrijorare.
-Da pot vorbi cu el, insa Sasuke totul este bine? S-a intamplat ceva? ma intreba aceasta vizibil si ea ingrijorata.
-Da totul este bine, insa vreau sa merg cat mai repde acolo, ii spun acesteia si apoi ajung in aeroport asteptand ca pilotul sa vina la mine si sa imi zica, ca putem pleca.
Ma miscam pe acolo ca un titirez fara oprire. Aveam un sentiment ciudat care ma tot macina. Ceva era in neregula dar nu stiam ce. Oare cea mica imi spunea adevarul? Eram pe cale sa fiu tatic? Eram deja insa cu copilul meu? De abia asteptam sa o intreb pe rozalia mea ce si cum. Eram curios, insa ma tot macinau tipetele micutei. Ce patise rozalia?
Cineva ma trezeste din aceasta vsiare, punadu-mi mana pe umar. Imi intorc privirea si langa mine era pilotul particular al cumatei mele scumpe. Se pare ca avioanele mele erau in reparatii. Ne-am urcat in avion si in scurt timp cu aprobarea celor din aeroport am decolat. Bateam din picior nervos si totusi ingrijorat. Tineam micuta creatura din plus cu o mana privind fereastra. Fara sa vreau imi simt obrajii umeziti. Pun usor mana pe obraji vazand lacimi. De ce plangeam? Rozalia ma ranise si ea cand imi spusese ca ma uraste. Dar ceva ma tinea sa nu fiu suparat pe ea orice ar face. Ceva mai presus de orice. Singur sentiment posibil era dragostea pe care i-o purtam fetei. Peste in jur de trei ore eram in Londra. Nu mai aveam rabdare. Simteam cum voriam sa sar pur si simplu din avion. Vroiam sa imi iau una din parasute si sa aterizez acolo si sa fug pana la casa ei si sa vad ce s-a intamplat.
In scurt timp, desi pentru mine a fost o vesnicie, am aterizat la aeroport, apoi am luat un taxi si am plecat pana la fata. La inceput nici adresa nu mi-o mai aminteam asa ca am sunat-o tot pe saraca Kikio, care m-a lamurit de adresa. In mai putin de jumatate de ora eram la poarta familiei Haruno. Am intrat in curte si am batut la usa o servitaore deschizandu-mi usa masiva din lemn. Am intrat si mi s-a zis ca doamna si domnul Haruno sunt in camera Sakurei ca aceasta nu se simte bine. Am urcat pe scari pana la camera rozaliei. Cand am bagat capul pe usa micutul meu bobocel de floare mi-a sarit in barte si m-a pupat pe obraz. I-am dat usrsuletul si m-a strans de gat. I-am salutat pe cei doi soti Haruno si pe doctorul ce se afla in camera. Se pare ca iubita mea lesinase datorita stresului si a sarcinii. Se pare ca cei doi soti si viitori mei socrii nu stiau nici eu de sarcina fetei. Tinuse secret de toti. Ma intrebam daca sora ei stia. Cei trei –doctorul si parintii fetei– ne lasasera pe mine si pe Dia sa stam cu fata. Nu era mult si ar fi trebuit sa se trezeasca. Cea mica mi-a cerut sa ii zic o poveste si m-a certat ca ca nu am fost langa ea cand se culca si cand se trezea si ca eram numai noaptea alaturi de ea si ca o sarutam pe frunte. Imi spunea ca ea simtea atunci cand o sarutam pe frunte, insa nu stia cine era, pana cand nu i-a spus mamica ei in acea zi. Era asa de dulce. Si Sakura chiar a mintit numai ca sa nu o mai vada plangand . Am asezat-o pe micuta langa iubita mea si o mangaiam pe par si ii spune o poveste pe care mi-o aminteam si eu in acele momente.
In scurt timp fetita mea adormise zambind si tinand ursuletul in mana. Si era asa de fericita. Desi poate nu se vedea, dar Sakura o tinea pe Dia in brate adormind amandoua. In acest timp eu m-am dus pe balcon sa privesc stelele si sa imi aduc aminte cat de grabit am fost sa vin aici si sa vad daca razele mele de soare sunt bine. Ma asezasem pe o canapea de acolo si priveam absent in jur. In scurt timp tot ce vedeam era numai un vis frumos.


Sakura:

Ma abtineam din rasputeri sa nu incep sa plang. Nu dormeam din momentul in care iubitul meu ma sarutase pe frunte. Am auzit toata povestea lui catre Dia. A fost impresionant. Si mai ales ca era povestea pe care i-o ziceam eu cand eram mica. Ma miram ca nu o uitase si oricum eram sigura ca si uitase de la cine o stie. Dupa ce nu se mai auzea nimic in jur si mi se parea mie ca se facuse destul de frig afara, am luat o patura si am iesit cu ea pe balcon. Brunetul meu statea inghmuit –de frig banuiesc – si zambea in vis. „Probabil o viseaza pe Karin!” Imi trec in minte acele cuvinte si ma abtineam sa nu plang. Nu ma puteam concetra la nimic. Am oftat usor ca sa nu il trezesc. Era tentant sa il sarut pe acele buze apetisante pe care nu le mai simtisem de cateva zile bune. Am scuturat usor din cap si l-am sarutat pe frunte.
-Somn usor Fat-Frumos, am soptit dupa ce l-am invelit si sarutat pe frunte.
Acele cuvinte ce imi trecusera in minte ma macinau foarte tare. Si cred ca nici bebelusului meu nu ii conveneau acele vorbe deoarece simteam dureri in tot corpul, insa nu batai. Era ciudat ar fi trebuit sa ii aud macar o bataie in pantec, dar nu a fost sa fie. Poate eram pe cale sa pierd aceasta sarcina. Imi parea rau ca ii spusesem si Diei de acea sarcina. Ma sinteam oribil.
-Sakura ... te iubesc, se auzise o soapta si eu ma intorc brusc privirea catre brunetul meu ce se pare ca visa frumos.
Oare chiar pe mine ma visa sau doar ma simtise ca eram langa el si se trezise? Nu staim sigur insa mai bine nu ma agitam sa aflu deoarece mai rau imi faceam. Am ieist din incapere si m-am dus la sala de muzica. M-am asezat la paian si am inceput sa cant o melodie lenta si foarte trista. Aveam un sentiment ciudat.