Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Am venit cu capitol 12 partea a doua din a doua parte a capitolului, sper ca va dati seama ce vreau eu sa zic. Apropo va multumesc tuturor de coumuri si ma bucur ca cititi si va place. Va mai astept cu comuri, pareri si critici si sfaturi ^.^ Lectura placuta >:D<
Capitolul XI : Aceasta este realitatea sau fictiunea? ...
Partea a II-a : Vreau sa-ti castig increderea 2.
Sakura :

Stateam tacuta privind fereastra. Ma gandeam la tot ce s-a intamplat pana acum. Nu mai stiam daca sa-l iert sau nu pe Sasuke. Ma mintise, iar eu nu suport minciuna. Tacerea se asternuse intre noi. O musca mai bazaia, dar cand a observat ca nu spunem inca nimic a tacut iesind pe geamul din partea lui Sasuke.
-De ce esti ingundurata? ma intreaba Sasuke privindu-ma trist.
-Ma gandeam, la ce s-a intamplat in ultimele zile, spun eu ganditoare privindu-l incercand sa schitez un zambet.
-Nu mai fi suparata, imi spune acesta sarutandu-ma pe frunte, deoarece oprise la stop.
-Nu sunt, acum ca totul a revenit la normal, spun eu zambind sarutandu-l fugar pe buze deoarece timpul de stat se terminase.
In aproximativ zece minute Sasuke a oprit masina pe nisip. Toata plaja era pustie. Ce se intampla? Nu mi-am axat prea mult gandurile pe aceasta intrebare. Am coborat incet din masina lasand vantul sa imi ravaseasca incet suvitele de par rozali. Simt doua brate care ma cuprind pe la spate. Erau calde si catifelate. Erau ale lui Sasuke. Ma intorc cu fata catre el zambind dulce si cald.
-Nu mai fii suparata rozalia mea, imi spune acesta sarutandu-ma tandru pe buze.
I-am raspuns la sarut timida privindu-l in ochii de onix. Ma intoarce cu tot corpul catre el cuprinzandu-mi mijlocul subtire cu mainile sale care emanau caldura. Buzele sale moi erau peste ale mele, dandu-mi fiori. Limbile noastre se jucau un joc al lor. Un joc aparte. Mi-am dus mainile in jurul gatului sau adancindu-ma in sarut. Aveam ochii inchisi, lasand placerea sa ma patrunda. Ii simteam mainile cum se plimbau pe spatele meu, facadu-ma sa tremur involuntar.
Brusc au inceput sa se auda focuri de artificii. Am rupt incet sarutul privind cerul. Culorile multicolore ale petardelor luminau astrul ceresc. Un avion a inceput sa zbore facand diferite forme si lasand in urma lui scrise cuvintele „Draga mea flore de cires, te iubesc si te voi iubi mereu indiferent de ce se va intampla o viata intreaga ... Cu drag Sasuke”
M-am intors catre el si l-am sarutat apasat pe buze. Mi-a raspuns la saruta trecandu-si printre buzele mele limba, apoi invitand-o pe a mea la joaca. I-am raspuns provocarii. Atingerile lui erau minunate. Calde, catifelate, cu dragoste ... asa erau numai ale lui. Il adoram.
-Sakura, mai esti suparata pe mine? ma intreaba acesta rupand incet sarutul privindu-ma in ochi nerabdator sa afle raspunsul.
Am facut semn din priviri ca nu mai sunt. Am mers mai aproape de apa cristalina si linistita a plajei. Ne-am asezat pe nisipul inca fierbinte, din cauza soarelui din timpul zilei. Aveam capul pus pe pieptul sau si mianile sale imi inconjurau talia.
Dupa un timp mai indelungat matele mele au inceput sa scoata un sunet asemanator tunetelor intr-o noapte furtunosa. Am inrosit instantaneu la fata, iar acesta a inceput sa rada. S-a ridicat de pe pitricelele fine maronii si s-a indreptat spre masina. A luat din portbagaj un cosulet maro deschis de picnic. S-a asezat inapoi langa mine si a deschis una din partile cosuletului, scotand cateva caserole cu mancare. Mirosea minunat, mai ales ca imi era foame. A deschic doua caserole unde mancarea arata atat de bine ... Nu imi parea deloc cunoscut stilul de gatit, si stiam sigur ca nici bucataresele lor si nici ale noastre nu gateau asa.
-Mda nu te mai uita asa ca eu am gatit, spune acesta zambind strengar. M-am decis sa te omor, si cum imi esti draga si de ... nu pot sa te omor direct, m-am decis sa gatesc. Nu am pus otrava insa la felul cum gatesc sigur nu a iesit bun, spune acesta si incepe sa rada. Reusind sa ma sperie putin. Putin mai mult sincer.
-Ăăăămmmm ... pai ..., ma balbai eu acolo nestiind ce sa zic.
-Of stai linistita ca nu te omor, spune acesta razand. Sau poate totusi ..., continua el incercand sa ma sperie.
Imi baga in gura cateva spaghete. Nu a durat mult ca papilele mele gustative sa spuna ca le place. Avea o aroma dulce, cat de dulce potae fi o mancare, in cazul meu spaghetele. Erau delicioase.
-Hmmm sunt minunate, spun eu visatoare.
-Ma bucur ca iti place, spune acesta sarutandu-ma pe frunte, dandu-mi si mie o furculita.
Intamplarea facea ca eu sa ii dau lui si el mie. Parca am fi fost doi indragostiti ... opa dar noi chiar asa suntem ... In fata ochilor mi-au aparut toate amintirile cu el. Cum ne jucam cand eram mici, cum ma facea sa zambesc de fiecare data cand plangeam, ursuletul pe care mi l-a dat si pe care inca il mai am, pe pat intre perne. Toate au fost amintiri frumoase, pana cand in fata ochilor mi-a venit minciuna lui.
-Sakura ... Sakura ... Sakura, aud cum imi este strigat numele si imi scutur incet capul. Parca ai fi fost in transa. Ce s-a intamplat? ma intreaba acesta vizibil ingrijorat.
-Mi-am adus aminte toate momementele frumoase petrecute impreuna, insa si singura noastra minciuna, am spus eu cu o voce stinsa.
-Sakura, vreau sa-ti castig increderea! imi spune acesta hotarat privindu-ma adanc in ochi cu cele doua taciuni ale sale.
Am aftat adanc aproband zambind dulce. Il iertasem, era prima minciuna si in plus il iubeam mult de tot. Am mancat in continuare discutand si razand impreuna.




Sper ca v-a placut si toate cele bune ^.^ >:D< Sper sa am macar un comentariu daca nu ... asta e nu ma mai complic atat.

Capu Chuu'