20-11-2010, 12:00 PM
acum voi posta urmatorul capitol pentru ca nu mai am rabdare , si da stiu ca e dublu post :D
Capitolul 3 - Revelatia si ajutoarele
- Ce ma fac ? ma intreb eu in minte . Haide , trebuie sa inventez mai repede ceva .
- Dar tu esti ? o intreb eu .
- Nu , desi mi-as dori , imi raspunde ea . Mi s-a parut intotdeauna ca e super sa fi un vampir . Sa fi nemuritor , sa ai puteri spranaturale , sa creezi halucinatii ......
- Crede-ma ca nu ti-ai dori , imi scapa mie .
- Aha ! Deci esti vampir , spune Mei .
- Nu , nu , nu , nu , spun eu panicata .
- Atunci ce-i cu panica asta ? intreaba Mei .
- Nimic , ii zic eu .
- Deci pana la urma esti sau nu ? ma intreaba ea .
- Nu , mint eu , desi nu ma simteam deloc bine ca trebuie sa o mint pe singura din scoala care ma intelege pe mine si care intelegea acea situatie cu adevarat .
Se aude clopotelul .
- Sa mergem , ma indeamna ea .
- Bine , spun eu .
Noi ne ducem sus .
Urmatoarea ora m-am simtit foarte prost . Daca azi am mintit-o pe Mei , oare cat timp va mai dura pana cand ma voi minti chiar pe mine insumi ? Raspunsul la aceasta intrebare nu-l stiu . Tot restul orelor de scoala pe care le-am avut in ziua respectiva au trecut usor iar eu am plecat acasa .
Uitati-ma acasa . Pot zice ca e cea mai ghinionista zi din ultimii 10 ani . Eu ma schimb din uniforma mea formata din o fusta rosie cu dungi negre , o cravata rosie tot cu dungi negre , o bluza alba si un sacou negru in pijamalele mele albastre cu norisori . Stiu , probabil va ganditi ca nu sunt intreaga la minte de inca mai port pijamale cu norisori . Dupa ce m-am imbracat , m-am intins pe pat , mi-am luat perna in brate si am inceput sa plang .
- Ai mintit-o pe Mei , imi repet eu cu ochii in lacrimi . Dar ai facut asta ca sa o protejezi . Cine stie ce ar fi facut la aflarea faptului ca esti vampir . Probabil ar fi renuntat la a-ti fi prietena . Nu , Mei nu este genul . Poate ti-ar fi fost alaturi ....... Dar nu mai are rost sa te gandesti la asta , deja i-ai zis un nu categoric . Ai fost atat de fraiera ....
Cand aveam nevoie de incurajare , aveam obiceiul de a vorbi cu mine de parca mi-ar fi zis cineva lucrurile acelea , adica la persoana a 2-a . Asta mi se tragea din ziua in care mi-am pierdut familia . M-a durut sa vad ca parintii mei au fost omorati iar eu nu am fost acolo cu ei , poate muream si eu , sa nu ma fi lasat singura de pe atunci . Vroiam sa ii mai vad macar o singura data , sa le mai simt o singura data atingerea calda a mainilor lor mari si protective , sa le mai aud o singura data vocile ..... Imi lipseau foarte mult .
In timp ce plangeam , am simtit pe cap o atingere calda si delicata , ca aceea a mamei mele . M-am uitat in spate , dar nu era nimeni . Totusi , simteam cum cineva imi atingea capul . Eu imi inchid ochii , dar atingerea dispare foarte repede . Regretam faptul ca a disparut .
Continui plansul . Fara sa imi dau seama , am adormit in timp ce plangeam .
Cand ma trezesc constat faptul ca am avut un vis frumos . Imi aduc aminte tot ce s-a intamplat inainte sa adorm .
O sa va explic de ce acest vis mi s-a parut minunat . In vis mi-au aparut parintii mei . Imi ziceau sa nu mai plang , pentru ca in curand vor veni ajutoare . Ajutoare ? Ce-au vrut sa zica prin asta ? Nu imi vine nimic in minte . Descopar ca trebuie sa ma pregatesc pentru scoala . Eu ma pregatesc si ma duc la scoala , unde ma intalnesc cu Mei .
- Hei , spun eu vesela .
- Arati mult mai bine azi , imi spune ea . Ce s-a intamplat de esti atat de fericita ?
- Am avut un vis minunat , ii raspund eu cu zambetul pe buze .
- Ce ai visat ? ma intreaba ea .
- Pe parintii mei , ii raspund .
- Aha , zice ea . M-am lamurit .
- Oricum , e timpul pentru scoala , zic eu .
- Da , sa mergem in clasa , spune Mei .
Eu si Mei mergem in clasa . Prima ora era de fizica .
- Astazi veti avea doua colege noi , ne spune profa . Numele lor sunt Serena Hanako si Yumi Hanako .
Capitolul 3 - Revelatia si ajutoarele
- Ce ma fac ? ma intreb eu in minte . Haide , trebuie sa inventez mai repede ceva .
- Dar tu esti ? o intreb eu .
- Nu , desi mi-as dori , imi raspunde ea . Mi s-a parut intotdeauna ca e super sa fi un vampir . Sa fi nemuritor , sa ai puteri spranaturale , sa creezi halucinatii ......
- Crede-ma ca nu ti-ai dori , imi scapa mie .
- Aha ! Deci esti vampir , spune Mei .
- Nu , nu , nu , nu , spun eu panicata .
- Atunci ce-i cu panica asta ? intreaba Mei .
- Nimic , ii zic eu .
- Deci pana la urma esti sau nu ? ma intreaba ea .
- Nu , mint eu , desi nu ma simteam deloc bine ca trebuie sa o mint pe singura din scoala care ma intelege pe mine si care intelegea acea situatie cu adevarat .
Se aude clopotelul .
- Sa mergem , ma indeamna ea .
- Bine , spun eu .
Noi ne ducem sus .
Urmatoarea ora m-am simtit foarte prost . Daca azi am mintit-o pe Mei , oare cat timp va mai dura pana cand ma voi minti chiar pe mine insumi ? Raspunsul la aceasta intrebare nu-l stiu . Tot restul orelor de scoala pe care le-am avut in ziua respectiva au trecut usor iar eu am plecat acasa .
Uitati-ma acasa . Pot zice ca e cea mai ghinionista zi din ultimii 10 ani . Eu ma schimb din uniforma mea formata din o fusta rosie cu dungi negre , o cravata rosie tot cu dungi negre , o bluza alba si un sacou negru in pijamalele mele albastre cu norisori . Stiu , probabil va ganditi ca nu sunt intreaga la minte de inca mai port pijamale cu norisori . Dupa ce m-am imbracat , m-am intins pe pat , mi-am luat perna in brate si am inceput sa plang .
- Ai mintit-o pe Mei , imi repet eu cu ochii in lacrimi . Dar ai facut asta ca sa o protejezi . Cine stie ce ar fi facut la aflarea faptului ca esti vampir . Probabil ar fi renuntat la a-ti fi prietena . Nu , Mei nu este genul . Poate ti-ar fi fost alaturi ....... Dar nu mai are rost sa te gandesti la asta , deja i-ai zis un nu categoric . Ai fost atat de fraiera ....
Cand aveam nevoie de incurajare , aveam obiceiul de a vorbi cu mine de parca mi-ar fi zis cineva lucrurile acelea , adica la persoana a 2-a . Asta mi se tragea din ziua in care mi-am pierdut familia . M-a durut sa vad ca parintii mei au fost omorati iar eu nu am fost acolo cu ei , poate muream si eu , sa nu ma fi lasat singura de pe atunci . Vroiam sa ii mai vad macar o singura data , sa le mai simt o singura data atingerea calda a mainilor lor mari si protective , sa le mai aud o singura data vocile ..... Imi lipseau foarte mult .
In timp ce plangeam , am simtit pe cap o atingere calda si delicata , ca aceea a mamei mele . M-am uitat in spate , dar nu era nimeni . Totusi , simteam cum cineva imi atingea capul . Eu imi inchid ochii , dar atingerea dispare foarte repede . Regretam faptul ca a disparut .
Continui plansul . Fara sa imi dau seama , am adormit in timp ce plangeam .
Cand ma trezesc constat faptul ca am avut un vis frumos . Imi aduc aminte tot ce s-a intamplat inainte sa adorm .
O sa va explic de ce acest vis mi s-a parut minunat . In vis mi-au aparut parintii mei . Imi ziceau sa nu mai plang , pentru ca in curand vor veni ajutoare . Ajutoare ? Ce-au vrut sa zica prin asta ? Nu imi vine nimic in minte . Descopar ca trebuie sa ma pregatesc pentru scoala . Eu ma pregatesc si ma duc la scoala , unde ma intalnesc cu Mei .
- Hei , spun eu vesela .
- Arati mult mai bine azi , imi spune ea . Ce s-a intamplat de esti atat de fericita ?
- Am avut un vis minunat , ii raspund eu cu zambetul pe buze .
- Ce ai visat ? ma intreaba ea .
- Pe parintii mei , ii raspund .
- Aha , zice ea . M-am lamurit .
- Oricum , e timpul pentru scoala , zic eu .
- Da , sa mergem in clasa , spune Mei .
Eu si Mei mergem in clasa . Prima ora era de fizica .
- Astazi veti avea doua colege noi , ne spune profa . Numele lor sunt Serena Hanako si Yumi Hanako .