Viata de liceu

[MooN.]

Well dear, trec şi eu pe la ficul tău ( cam târziu ). Sincer chiar îmi pare rău că nu am comentat mai devreme, dar efectiv nu am avut timp săptămâna asta de nimic. Okay, iar acum să trecem la acest nou capitol. Dear, cu descrierea mergi înainte. Îmi place că încerci să completezi acele spaţii lipsă. La naraţiune aşa cum am mai spus te descurci chiar foarte bine, doar că încă te mai poţi perfecţiona, deoarece am impresia că ai dat un pic înapoi... . Acţiunea, păi... nu este foarte grăbită, dar ( părerea mea ) poţi să o domoleşti prin acea descrierea cu care te tot bat la cap. Greşeli eu nu am văzut, s-ar putea să fie una sau două :-?, dar eu chiar nu am văzut-o. Îmi place cum ai conturat acest capitol şi sper să faci aşa şi cu cele din viitor + mai multă descriere :D.
So... this is it! Anunţă-mă te rog când pui next-ul
Bye bye

[Pixxie.']

Deeci cum nu am avut alceva de facut, ti-am citit si eu ficul si pot spune cu sinceritate ca nu regret ca am facut asta ;x
Esti foarte talentata in ceea ce faci si iti ador modul de a scrie. Naratiunea nu este grabita, dialogul nu este sec, iar descrierea exista si ea, dar ar fi si mai bine daca ai incerca sa descrii mai mult. Imi place mult personalitatea Dianei si il ador pe Raul <3
Sper ca cei doi sa isi rezolve probleme si poate, poate sa se intample ceva mai mult intre ei. Greseli de tastare nu am vazut, iar alte comentarii nu mai am. Tot ce vreau este continuarea ^^ Bafta la scris!

Kiss and hug. >:D<

[~*Fallen* ~* Angel*~]

Hey.am aterizat si eu aici la ficul tau.imi place cum ai descris totul.imi plac foarte mult personajele.
Raul:saracu baiat.chiar nu stiam ca ascunde atata suferinta din cauza unei tipe care l-a lasat pentru prietenul lui cel mai bun.
Diana:cam nehotarata fata de sentimentele ei.ar trebui sa se hotarasca daca-l iubeste sau nu pe Raul.
Razvan(Jocker):un nesimtit care si-a batut joc de Diana.si mi se pare cam insistent baiatul asta.odata ce Diana i-a zis s-o lase in pace el tot insista ca o iubeste.
Alexandra:cam usuratica.
George:un bun prieten pentru Diana chiar daca o place.dar eu zic ca lui si Dianei le sta mai bine ca prieteni.
deci,toate acestea fiind spuse,vreau urmatorul capitol.

[Ymequa]

Beki - multumesc pentru comm. O sa am grija sa apara... Sper sa iti placa continuarea. Multumesc pentru urari si pentru ca ai vrut si o povestire din partea altor personaje: mai jos ai una.
FlyAway - merci si tie pentru comm. O sa am grija, mai multa grija si incerc sa mai rezolv din probleme.
Copilu' Tembel xDD - merci pentru tot si ma bucur foarte mult ca iti place.
Aila_sasuke2011 - multumesc ca ai trecut pe aici. Sper sa iti placa si in continuare.

Partea a VII-a

Ceasul a sunat de dimineata, prea dimineata as putea spune. Stiam ca trebuie sa ma trezesc insa nu vroiam sa o fac. Am deschis cu greu ochii. M-am uitat in jur si am vazut-o pe Alex inca dormind. Nu am trezit-o. Am profitat de ocazie si m-am dus sa fac un dus scurt.
In camera era cam frig asa ca apa fierbinte ce curgea era ca o minune pentru mine. Am iesit dupa 10 minute, timp in care nu facusem decat sa las apa sa curga si sa ma incalzeasca.
Ma trezisem si aveam multa energie. M-am imbracat, am luat una din cheile de la usa si m-am dus la bufet sa vad ce au de mancare. Pana la urma am renuntat la ideea de a manca ceva si mi-am luat doar o cafea. M-am intors in camera si mi-am scos puisorul din geanta. Azi puteam face ce vroiam, iar eu vroiam sa stau in pat, la caldura si sa ma joc pe internet.
Pe la ora zece s-a trezit si Alex. Cand si-a dat seama cat este ceasul a inceput sa tipe la mine. Eram obisnuita sa faca faze de astea, pana la urma asa facea de fiecare data cand nu se trezea la timp. Nu conta daca e vina ei, pentru ca nu s-a trezit mai devreme, isi arunca nervii pe unde apuca si mai ales, pe cine apuca. Restul zile am stat in pat si nu am facut decat sa ma joc. Pranzul l-am luat in camera, pentru ca imi era mult prea sila sa ma mai imbrac iar si sa cobor.
Vorbisem cu Raul la telefon, mai pe seara si, ma anuntase ca toata lumea avea sa ia cina impreuna si ca nu ar fi frumos sa lipsesc tocmai eu. Mai adaugase si “Sa te imbraci frumos”. Pana la urma nu am avut ce sa fac. Trebuia sa ma duc chit ca vroiam, chit ca nu.
Domnisoara Cea Mai Buna Prietena A Mea incepuse deja sa ma ameninte ca va spune la toata lumea secretele mele daca nu aveam sa ma misc la “asa spusa noastra petrece de Craciun cu cateva seri inainte”.
Am luat pe mine singura rochie pe care o aveam in tot sifonierul acasa. Era o rochie care imi placea foarte mult doar prin simplitatea ei. Avea un material placut la atingere si nu se imbotea. Era lunga, pana deasupra genunchiului incheindu-se cu putina dantela neagra. Bretele subtiri imi accentuau decolteu destul de generos. Parul il lasasem liber, doar suvitele din fata fiind prinse la spate pentru a nu-mi intra in ochi. Purtam un colier cu un rubin ruperb, verde, care era asortat cu cerceii. Mi-am luat sandalutele, plicul si eram gata. Alex parea foarte multumita de tocmai ce facuse. Adevarul era ca in fata colegilor mei nu mai purtasem niciodata o rochie si nici nu ma mai aranjasem asa de tare. Nu imi placea sa fac lucrul asta; consideram ca e stupid sa te trezesti la 6 in loc de 6.30 doar pentru a te machia.
Am coborat imediat dupa ce s-a schimbat si ea. Alesese o rochie mai indrazneata : rosie, transparenta, atat de transparenta incat i se puteau vedea bikinii prin ea, niste sandale negre, cu toc subtire, o bratara simpla si un colier cu un model la fel de simplu ca bratara.
Am coborat impreuna.
Sala era aranjata foarte dragut : peretii albi se potriveau de minune cu mesele imbracate in fete de masa rosii, pe mijloc, fiecare, avand cate o vaza plina cu flori. Era destul de intuneric acolo, singurele lumini aprinse fiind niste neoane slabe si multe beculete de jur imprejurul salii, care dadeau o atmosfera destul de intima, romantica si mai ales foarte relaxata. Cand am pasit mai bine am observat ca era acolo toata lumea. Raul si George erau si eu imbracati la costum. Era prima data cand ii vedea pe baieti asa aranjati. S-au apropiat usor de noi. Trebuie sa recunosc ca am ramas uimita si inima a inceput sa imi bata mai tare atunci cand i-am vazut, asa, pe amandoi.
- Aratati superb in seara aceasta, soptira amandoi.
Raul ii intinse bratul lui Alex, iar eu am plecat impreuna cu George. Eram fericita si nu vroiam sa imi stric sera, asa ca am hotarat sa nu il bag in seama prea tare pe Raul. Ne-am asezat toti patru la o masa, iar langa noi a aparut imediat Razvan insotit de un coleg de al lui si cu inca doua fete imbracate cu foarte mult prost gust, ziceai ca le-au pescuit de pe centura. Mancarea ne-a fost adusa imediat dupa aceea. Nu stiu daca diriga alesese meniul insa totul era foarte delicios. Dupa ce ni s-a servit aperitivul a inceput si muzica sa cante. George s-a ridicat usor si m-a intrebat galant :
- Imi acorzi acest dans, domnisoara?
- Desigur, domnule.
Si ne-am indreptat spre mijlocul salii care tinea ca ring de dans. Era un bluez foarte placut, o melodie superba, versurile fiind foarte linistitoare. Nu cred ca se putea ca totul in seara asta sa fie mai perfect decat acum. Eu eram in lumea mea. Chiar daca George imi spusese ca ma place acest lucru nu ma deranja atat de tare pe cat am crezut ca o sa o faca. Pluteam. Nu eram singura pe norisorul meu, nu de aceasta data. George era cu mine.
Imediat ringul de dans s-a umplut de perechi. L-am vazut pe Raul cum se indreapta cu spre noi, in timp ce o tinea pe Alexandra de mana, iar dupa el venea incet Razvan, urmat de o tipa care arata acceptabil. Dupa ce melodia s-a terminat ne-am intors la masa pentru a ne lua paharale de vin si am iesit toti sase pe balcon. Chiar daca afara era destul de frig, atmosfera era placuta.
L-am vazut pe Raul cum tot incerca din priviri sa il faca pe George sa se care de acolo. Intre timp, tipa care era cu Razvan il tot tragea de maneca. Mi se parea totul cam ciudat. Credeam ca aia doi sunt impreuna. Am incercat sa imi fac in minte un scenariu cat mai plauzibil cand am auzit-o tipand dupa el.
- Raul, stai, te rog !
- Maria, nu am timp de tine acum.
Deci ea era « vestita » Maria, care il adusese pe Raul in starea aia de cacat. Am analizat-o mai bine si am observat ca nu era chiar atat de urata pe cat mi se paruse prima data. Avea fata rotunda. Parul lung, saten inchis si ondulat ii atingea cu usurinta fundul. Ochii mari, caprui si somnorosi, completati de un nasuc mic, rotund si buze subtiri o faceau sa para ca o zana. Purta o rochie albastra, lunga si foarte simpla care se tinea in doua bretele subtiri. Purta o pereche de sandale negre, foarte finute si la gat avea un lantisor de perle.
L-am vazut cum s-a oprit si s-a intors uitandu-se fix la mine. M-am prefacut ca nu l-am vazut si mi-am intors privirea catre George. Am simtit cum se intoarce si se apropie cu viteza de mine. Mi-a luat mana si m-a tras dupa el.
- Haide sa mergem de aici sim incepu sa ma traga dupa el.
- Nu vreau, lasa-ma !
- Mergi si gata.
L-am auzit pe George cum a tipat dupa el. Ne-am oprit pentru un moment pana cand au reusit sa ne prinda toti din urma.
- Raul, a inceput Maria calma, ce cauti cu... ea, spuse aratand cu scarba spre mine.
- Ea, spuse el zambind, e prietena mea.
- Prietena cui, am sarit eu.
- A mea. Imi pare rau ca nu v-am spus mai devreme insa noi doi suntem impreuna de ceva timp, nu-i asa, iepuras ?
- Iepuras pe ma-ta, am reusit sa spun mai mult cat sa auda numai el. Ma chinuiam din rasputeri sa nu fac vreo scena si sa il pocnesc de fata cu toti. M-am uitat la George. Cred ca mai bine nu o faceam. Avea privirea trista si se uita intr-un punct fix, pe pamant. Puteam sa jur ca am crezut ca incepuse sa planga, insa cand aveam de gand sa il intreb si-a ridicat privirea brusc. A zambit si ne-a felicitat. Se vedea de pe fata lui ca era trist. Am simtit cum mi se pune un gol in stomac si am simtit ca mi se rupe inima in doua. Raul m-a apucat din nou de mana si am iesit din sala.


Povestea din punctul de vedere a lui George

Cand am auzit cuvintele « suntem impreuna de ceva timp » am simtit cum imi cade cerul in cap. La naiba cu toate: la naiba cu el, cu ea, cu mine si cu toti care se aflau in jurul meu. Nu imi venea sa cred ca idiot am putut fi. M-am lasat pacalit de ea. Credeam ca e altfel decat restul, insa m-am inselat, din nou. Da… daca s-ar da un premiu pentru prostie eu cred ca as lua de fiecare data numai locul I.
Nu ar fi fost nici prima si nici ultima fata care imi facea lucruri de genul. Imi tot repetam ca ar fi trebuit sa ma obisnuiesc, insa ea... chiar crezusem ca avea sa fie ceva special intre noi.
Urmatorul lucru pe care l-am facut a fost sa ma misc la bar. Am inceput sa beau. Stiam ca nu tin la bautura, insa nu aveam nici o ideea de cum as putea sa imi consum nervii. Am comandat vodca. Barmanul s-a uitat putin ciudat la mine si m-a intrebat cati ani am. I-am aruncat o privire furioasa si a renuntat repede, nu a mai intrebat si a doua oara.
Deja dupa al doilea pahar incepuse sa ma ia durerea de cap si nu ma mai tineam singur pe picioare. Am vazut-o pe Alexandra cum se apropie de mine. Ma ruga sa las paharul si sa merg in camera pentru a ma odihni. Am sorbit si ultima picatura de alcool si apoi am plecat, lasandu-i barbanului dublul consumatiei.
Ne-am indreptat spre camera mea. Am aprins lumina pe hol si m-a ajutat sa ajung in pat. Nu vroiam sa raman singur asa ca am tras-o dupa mine. Nu a refuzat, ba chiar am avut impresia ca practic se aruncase acolo si ca mana mea nu o atinsese mai deloc. Am apucat-o cu putere de par facandu-o sa geama de durere. I-am pus mana celalalta la gura si i-am facut cu ochiul dupa care am sarutat-o apasat. Am simtit cum limba ei ajunge in gura la mine si am deschis ochii putin mirat de ceea ce se intampla. Am renuntat sa mai gandesc si m-am lasat condus de instinct. M-am urcat cu totul deasupra ei si am inceput sa ii dau bretelele jos, pe rand, intai cea de pe umarul drept, apoi cea de pe umarul stang. Am tras usor de rochie si am vazut cum aluneca dupa ea. Ramasese intr-o lenjerie rosie din dantela, superba. Mi-am bagat mana usor in sutienul ei ciupindu-o de sfarcul intarit.
Am ras usor in gandul meu… se pare ca vulpita asta mica era excitata. I-am desfacut sutienul lasandu-o goala. Am inceput sa o musc usor de gat pentru a ii lasa mici semne. Am continuat sa o sarut pana cand am ajuns in zona sanilor. I-am apucat sfarcul intarit si l-am strans cu putere. Mi-am apropiat gura si am inceput sa il ling usor, in timp ce cu mana celalalta ma ocupat de celalalt san. Simteam cum se foia sub mine si scotea cate un "ah" mic. I-am acoperit sfarcul de tot cu gura si am inceput sa il sug, facandu-o sa respire din ce in ce mai greu.
- Se vede pe fata ta ca iti place, i-am zis in timp ce i-am tras o palma la fund. Nu te mai preface atat.
Nu a mai zis nimic, doar a zambit satisfacuta.
Mi-am coborat pana dreapta pe abdomenul ei in timp ce cu celalalta mana ii masam sanii facandu-o sa scoata sunete de placere. Desenam cerculete in jurul buricului ei. Am coborat, usor, cu degetul, pana am atins bata de la chilotii de dantela. S-a uitat cu un zambet pervers la mine si a dat din cap in semn de aprobare. I-am tras de snurul din partea stanga, apoi de cel din partea dreapta facandu-o sa ramana goala sub mine. Am simtit cu mainile ei intra pe sub camasa mea. M-a tras mai aproape si m-a sarutat. A inceput sa imi descheie nasturii de la camasa, mangaindu-ma pe piept, apoi cureaua de la paltaloni, slitul, in cateva momente lasandu-ma doar in boxeri.
Am atins-o putin in zona s-a intima si am simtit cu mana ei m-a apucat cu putere de “jucaria” mea. Eram excitat, si asta se vedea. Boxerii nu faceau decat sa ma incomodeze si mai tare. Simtind acest lucru a tras de ei pana am ramas si eu gol.
Ultimul lucru pe care mi-l amintes era ca incepuse sa faca cerculete pe tot corpul meu cu limba in timp ce mana ei dreapta se juca cu jucaria mea, o strangea bine, facand miscari sus-jos, facandu-ma sa gem de placere. A coborat usor si a inceput sa o linga cu pofta, apoi a inceput sa o suga ca pe a o acadea. Am patruns-o usor si apoi am inceput sa ma misc din ce in ce mai repede, pana am simtit ca nu ma mai pot misca. Dupa aproximativ 10 minute eram amandoi intinsi pe pat, incecand sa respiram.
Am pus capul pe perna si am adormit.
Cand am deschis ochii singurul lucru pe care l-am observat era acela ca ma durea capul. Mi-am aruncat o privire prin camera cand am observat ca langa mine se aflat cineva. In camera mea, in patul meu si mai ales, acea cineva era goala. I-am dat parul usor de pe fata pentru a-mi da seama cine este. Cand am observat mi-am dus repede mana la gura pentru a nu face zgomot.
M-am uitat la mine: eram si eu gol.
Mi-am tras o palma peste fata in timp ce imagini de aseara imi reveneau in minte. M-am uitat atent prin pat pentru a vedea daca am lasat vreo urma. Nu era nimic. Pana acum e bine, macar nu era virgina. Nici o credeam… insa totusi, aveam unele asteptari de la prietena Dianei.
- La naiba sa o ia de curva, atat am mai soptit dupa care am coborat din pat.
Mi-am luat boxerii de pe jos si celalalte haine.
In ce hal ajunsesem, si asta doar din cauza ei : imi pierdusem virginitatea din cauza unei stari de nervi, si pe deasupra, cu cea mai buna prietena a fetei pe care o iubeam.
Eram un prost.



Orice sfat/critica e bine venit(a).

[βεκi]

Heeii :3
Iti multumesc ca m-ai anuntat ca ai pus continuarea si imi pare rau ca nu am trecut pe aici mai devreme. Am avut mici probleme si am fost foarte ocupata cu scoala. Am citit capitolul ieri, dar acum am venit si cu un comentariu >.< So here I am :>
Imi place foarte mult cum decurge actiunea, se pare ca lucrurile se complica nitel.Poate putin mai mult :]] Ma bucur ca ai povestit si din perspectiva lui George, asa am putut sa-mi dau seama de sentimentele pe care le are fata de Diana. Se pare ca acesta chiar tine la ea, chiar o iubeste >.< Si ma enerveaza atat de tare ca a e un mare prost. De ce s-a imbatat? O___O Se pare ca am avut dreptate cand am zis ca Alexandra este o parasuta >.< Cum si-a permis? Chiar atat de idioata e? Deja am inebunit si eu:]] Jignesc oamenii. Nici acum nu pot sa cred ce s-a intamplat intre cei doi. Am ramas putin surprinsa cand ai spus ca George isi pierduse virginitatea cu Alex. Ma asteptam sa o fi pierdut de mult :]]. Dar las' ca mai experimenteaza si el :]] Abia astept sa vad ce se va intampla in continuare, care va fi reactia Dianei cand va afla cele intamplate, caci cu siguranta va afla. Imi place ca lucrurile se complica >.< Ai idei, te felicit pentru asta.
La capitolul moduri de expunere stai bine ca de fiecare data. Imi place ca nu folosesti dialogul in exces, iar descrierea este ampla si la locul ei. Nu stiu de ce, dar mi se pare ca ai grabit putin actiunea la finalul actului sexual dintre cei doi. Probabil ar fi trebuit sa descri putin mai mult.
Greseli de tastare...parca vazusem una-doua ieri, dar nu mai retin care si nu stau acum sa caut. Oricum sunt neimportante, deoarece nu sunt la vedere.
Atat am avut de spus, astept continuarea. Spor la scris si bafta in continuare.

[MooN.]

Hey dear. Îţi mulţumesc că m-ai anunţat. Ca de fiecare dată întârziu destul de mult. Ok, so să trecem la noul capitol. Dear, părerea mea că începi să nu mai fugăreşti acţiunea şi te ocupi mult mai mult cu deteliile. Chiar mă bucur de faptul că încet încet pui în aplicare tot ce ţi-am spus ( noi ). Descrierea este prezentă aici şi îmi place faptul că încerci de fiecare dată să adaugi tot mai multă. Naraţiunea mie mi se pare că este super okay so... no comment ( here ). Greşeli de tastare am văzut vreo trei, dar nu mai ştiu exact unde, te mai uiţi tu o dată şi poate le vezi. Dialogul păi... un pic mie se pare sec, dar mă bucur că încerci să îl corectezi de fiecare dată. Mi-a plăcut că ai povestit şi din perspectiva lui George deoarece acum mi-am dat seama mult mai bine de sentimentele pe care i le poartă Dianei, dar consider că nu trebuia să facă ceea ce a făcut la fel şi pentru aşa zisa prietenă Alexandra. So dear, cam asta este tot ce am avut să îţi spun, sper să mă anunţi când pui next-ul :D
Bye bye

[Ymequa]

Multumesc pentru commenturi. Sper sa va placa in continuare.

Partea a VIII-a

M-a apucat brutal de mână şi m-a tras afară din sală. Uram când făcea faze de genul acestea. Am vrut să mă opresc însă m-a tras şi mai tare făcându-mă să mă împiedic. Ne-am îndreptat către lift după care am urcat până la etajul doi. Ajunşi în faţa camerei lui şi-a scos repede cheia, a descuiat uşa, după care m-a împins inăuntru trântind-o în urma lui. M-a aruncat pur şi simplu pe unul din paturile din cameră iar el s-a aşezat pe cel alăturat.
- EÅŸti nebun, ce-i cu tine ?
- Nebun ? spuse în timp ce se ţinea cu mâna de burtă, da, din cauza ta. Nu vezi ce faci din mine ?
- Adică ?
- Uită-te şi tu. S-a întâmplat « ceva », atunci, « ceva » ce am crezut că a însemnat totuşi « ceva » pentru tine însă ce am descoperit : că de fapt nici nu iţi păsa. Nimeni, dar nimeni nu o să mai aibă onoarea de a-şi bate joc de mine şi, acest lucru este valabil şi pentru tine.
Nu îmi venea să cred ce puteam auzi. Făcea o criză de nervi doar pentru că nu îl băgasem în seamă toată ziua? Doamne, baieţii ăştia puteau fi atât de imaturi. Am vrut să spun ceva insă el a deschis gura înaintea mea.
- Vrei să o ajungi din urma pe curva aia de prietena a ta? Hm... spune? Ai nevoie de ajutor? completă în timp ce se apropia din ce în ce mai mult de mine. I-am simţit mâna cum se plimbă, uşor, pe umărul meu şi încearcă să tragă uşor bretelele rochiţei. Nu îl mai suportam, deja întrecuse orice limită. L-am dat o palmă şi am plecat din camera lui.
Uneori mă mai întreb : « De ce eu ?» însă niciodată nu am răspuns la întrebarea asta. Am plecat nervoasă şi foarte hotărâtă să nu mai vorbesc cu el niciodată. Ştiam că probabil reacţionasem prea impulsiv, însă aşa eram şi nu aveam de gând să mă schimb prea curând. Chiar dacă glumise, exagerase. Nervoasă, m-am indreptat direct spre cameră în speranţa că o voi gasi pe Alex acolo însă nu era. Am stat trează toată noaptea din cauza nervilor pe care îi aveam, aşteptându-o pentru a mă putea descărca.
Nu a venit. Era ora şapte şi ea nu mai apărea. Mă alarmasem pentru că de obicei nu lipsea atât de mult. Eram foarte hotărâtă să plec în căutarea ei dacă nu avea să apară în jumătate de oră. Când mă pregăteam să mă ridic de pe pat am auzit uşa trântindu-se. Am văzut-o cum trece pe lângă mine. Avea părul răvăşit semn că probabil noaptea trecută iar s-a frecat cu vreo unu pe cine ştie unde. Am oftat şi am renunţat la ideea de a-i mai spune ceva, nu avea nici un rost pentru că ştiam că îmi răceam gura de pomană. M-am schimbat şi am ieşit pe uşă fără a mai spune ceva. Aveam nevoie de companie şi ştiam exact unde trebuia să ajung.
Ajunsă în fată camerei lui Raul nu m-am mai sinchisit nici măcar să bat la uşă; trezi, probabil erau, aşa că nu aveam de ce să îmi fac griji, în cel mai rău caz nu găseam pe nimeni. Am intrat şi m-am indreptat spre dormitor. Am aruncat o privire în jur şi am văzut că nu era nimeni. Paturile erau încă nearanjate semn că cineva dormise aici. Am auzit uşa de la baie deschizându-se şi mi-am întors repede privirea. L-am văzut: era George. Nu mai reacţionam normal. M-am înroşit până în vârful urechilor când l-am observat mai bine. Era acoperit doar cu un prosop, care părea că se chinuia a sta pe el, putând să cadă dacă facea mişcări prea bruşte. Apa încă i se scurgea de pe corp semn că nu terminase duşul de prea mult timp. Chipul înroşit datorită aburilor îi scoteau în evidenţă ochii frumoşi. Dacă nu ar fi fost urât din partea mea probabil aş fi început să salivez. S-a scuzat imediat când şi-a dat seama în ce situaţie se afla şi a fugit în baie.
M-am aşezat pe pat şi am oftat. Cred că trebuia să mă gândesc mai bine atunci când George mi-a zis că mă place. Trebuia să îmi pun oridine în gânduri înainte de a face ceva. L-am văzut cum a ieşit din nou din baie, de data aceasta doar cu o pereche de paltaloni pe el. A venit şi şi-a luat un tricou repede. Era ruşinat de situaţie şi asta se vedea pe faţa lui.
- Ah, scuze pentru mai devreme, nu am auzit când ai ciocănit la uşă.
Am început să râd.
- Nu-i nimic. Oricum nu e mare lucru, erai parţial îmbrăcat.
Dacă ar fi ştiut el cât am ciocănit eu la uşă nu ar mai fi zis nimic. S-a aşezat pe patul din faţa mea. Nu stiu de ce, însă privirea pe care o avea atunci mi se părea intradevăr tristă.
- Deci, ce cauţi aici, ai venit să-l vezi pe Raul?
- Nici să nu mai aud de el. E un nesimţit si jumătate.
- Ce a mai făcut idiotul? întrebă râzând.
- Ce nu a făcut!
- Păi...
- Ei bine, după ce aseară a provocat acea încurcătură cu „ea e prietena mea”...
- Adică...
- Exact! „Ea e prietena mea ” este defapt o mare încurcătură. Nu e nimic de genul acesta între noi. Mi-a făcut o criză de nervi aseară pentru că nu îl băgasem în seamă toată ziua şi de asta m-a tras aşa, brusc,după el.
I-am văzut faţa. Era uimit. Am început să râd uşor. L-am auzit cum răsuflă uşurat. Îşi ridică privirea şi se uită fix în ochii mei încercând să mă intimideze.
- E bine de ÅŸtiut.


Povestea din punctul de vedere a lui George.

- „Ea e prietena mea” e de fapt o mare încurcătură.
Nu îmi venea să cred ce îmi fusese dat să aud. Eram atât de fericit încât îmi venea să o iau în braţe, să îi spun cât o iubesc şi să o sărut. Raul, era oficial un idiot. Nu îmi plăcea când îmi ascundea lucruri de genul acesta; până la urma se autonumea „cel mai bun prieten” al meu. Naiba să-l ia. O vroiam şi o vroiam acum. Era una din primele persoane care nu mă criticase niciodată, care mă ajutase de multe ori fără să întrebe ceva şi mai presus de toate o iubeam. Da, acesta era adevărul. O iubeam ca un nebun şi nu aveam ce face în privinţa aceasta. Ştiam că va fi destul de greu să o fac să mă accepte. Chiar dacă Raul era un prost îl cunosteam destul de bine încât să realizez că se afla cu ceva puncte înaintea mea în ochii ei. Trebuia să pun mâna pe ea cât mai repede, altfel aveam să văd cum îmi este furată de sub nas.
- Si, tu si Raul chiar nu sunteti impreuna?
Ştiu că am întrebat-o cu o voce care o implora să spună „Da!”. Am observat cum îmi zâmbeşte discret.
- Nu, nu ieşim împreună şi nici nu am de gând să fac acest lucru. Nu sunt atât de proastă încât să îmi sap de tânără propriul mormânt.
Ce mod de a-mi ridica moralul... Radiam de fericire după acest răspuns. Avusesem un impuls şi îi luasem mâna în a mea. Chiar dacă în faţa ei nu am arâtat-o, eram o persoană posesivă, care nu îi place să împartă nimic cu nimeni, mai ales când venea vorba de o fată. Eram gelos peste măsură şi arogant. Însă ea nu trebuia să afle despre celălaltă partea mea. Totul era perfect aşa cum era atunci.
- Nu ai vrea să încercăm ceva?
- Ce? se vedea din privirea ei cât de curioasă o făcu acea întrebare.
- Asta: şi am tras-o de mână. Am sărutat-o şi mi-a răspuns la sărut. Cuvântul „uimit” nu este tocmai potrivit pentru a descrie ce reacţie am avut când am observat acel lucru.
I-am pus mana pe talie şi am tras-o peste mine, în pat. Ne-am sărutat până am rămas fără aer. A rămas peste mine şi ne-am uitat unul la celălalt. Se înroşise, lucru care mi se părea extrem de drăgut. Am dat-o jos după mine şi am aşezat-o în partea mea dreaptă.
Nu a mai zis nimic. Uram când fetele făceau faze de genul asteia. Chiar nu se gândeau cât de greu ne era nouă, băieţilor, să spunem ceva? Mereu băieţii trebuie să facă primul pas... În ciuda tupeului nostru, care uneori depăşia limitele normale eram oameni normali.
- Nu ai vrea să încercăm să ieşim împreună?
Ştiu că mi-am pus toată speranţa în întrebarea aia. Dacă avea să refuze nu mai aveam să încerc. Niciodată!
- Încercăm.
Eram fericit. Chiar eram. Şi speram că o voi face şi pe ea la fel de fericită ca şi mine, poate şi mai fericită. După ce mi-a răspuns la întrebare şi-a lăsat privirea în jos. Nu am mai insistat, pur şi simplu un avea rost. A plecat după câteva minute.
Am auzit cum uşa se închide şi apoi se deschide brusc.
- Dian...
Dar nu, nu era ea. Totul mergea perfect.
- Raul.
- ÃŽn carne ÅŸi oase
- Ce cauţi aici?
- Aici e şi camera mea asta în caz că ai uitat. Am venit să mă odihnesc.
I-am arâtat patul de langă şifonier şi i-am făcut semn că poate să se întindă acolo. L-am văzut cum de abia işi misca posteriorul spre pat. Uram când făcea asta şi ştia acest lucru: îşi târa picioarele scotând un sunet enervant care mă zgâria pe creier.
- Al cui e asta? întrebă luând în mână, un cercel, mic, din aur.
La naiba. Nu ştiam dacă e al Dianei sau nu.
- Al Dianei, bănuiesc. E singura fată care a intrat în camera asta.
- Diana? Ce căuta ea aici?
- A venit la mine. Vreo problema?
- Ce se intampla între voi doi?
- Nu mare lucru. Ieşim împreună.
Puteam observa cât de nervos devenise când auzise acest lucru. Incepu să strângă din pumni, venele de la tample şi de pe gât devenise evidente iar muşchii feţei se mişcau nervos.
- Ce tupeu jegos ai in tine, urlă către mine
- Pardon, nu cred că am auzit bine. „Tupeu jegos”? Păpuselul e gelos? Frate, dacă tu ai fost moluscă e problema ta şi numai a ta. Aminteşte-ţi că ti-am lăsat-o pe Maria chiar dacă ştiai foarte bine că mie îmi plăcea de ea dinainte să o cunoşti tu. Acum fii băiat bun, plăteşte-ţi datoria, fă un pas în spate si lasă-mi cale liberă.
- Dar eu am cunoscut-o primul. E a mea.
- Şi asta unde scrie? Nu mă face să râd si nu mai fi ipocrit. Ştim foarte bine amândoi în ce hal vorbeai despre ea şi cât te-ai lăudat. Ar fi bine să nu îţi bagi curu în chestia asta pentru că de data sunt în stare să te omor şi, vorbesc serios. Ah, eram să şi uit: dacă tu o ai văzut-o primul, nu era logic sa fi făcut acelaşi lucru cu Maria pe care mi-l ceri şi tu acum?
- Asta nu o să rămână aşa... şi a plecat.
Chiar dacă eram verişori adevărul era că nu mă suportă şi, sincer să fiu nici eu nu îl înghiţeam pe el. De mic fusese aşa, încet. Mereu îi plăcea să se laude cu ceva ce nu era a lui; nu, nu era nici pe departe a lui însă el declara la toată lumea că reuşise să facă sau să pună mâna pe ceva ce nimeni nu mai reuşise. Am crezut că toată treaba cu Diana o să ne facă să nu mai fim aşa copii, însă se pare că m-am înşelat.
Trebuie să recunosc că înţeleg de ce o plăcea pe Diana. Probabil totul a pornit de la faptul că semănă prea mult cu fosta lui prietenă. Au acelaşi mod de a gesticula, aproape acelaşi mod de a vorbi, singura diferenţă fiind că Diana chiar era o persoană în care poţi avea încredere, o persoană modestă care e gata să te ajute oricând. Adică, exact opusul Mariei. Oricum, cea mai mare prostie a lui Raul a fost că nu şi-a lăsat masca aia de clovn la o parte nici măcar când era numai el cu Diana, cred că nu a încercat destul. Însă, după cum se spune: „Cum iţi aşterni, aşa dormi.”



Orice sfat/critica e bine venit(a).

[Ymequa]

Aceasta este ultima parte din primul capitol al fic-ului. Am decis sa o postez mai devreme pentru ca pe perioada vacantei o sa fiu plecata si nu o sa am timp sa mai scriu. Continuarea va veni abia dupa vacanta. Sper sa va placa. Lectura placuta.

Partea a IX-a

Am plecat fericită din camera lui George. Poate că inima mea era încă goală şi rănită, însă atunci chiar credeam că relaţia mea cu el o să fie ceva bun. Până când am ajuns în camera mea pur şi simplu am plutit. Nu ştiu cum am ajuns în cameră. În acel moment puteam chiar să mă izbesc de cineva, pentru că probabil nu aş fi observat. Ajunsă în camera am observat că nu mai este nimeni. M-am aruncat pe pat şi am început să dau din picioare fericită. M-am aşezat cu capul pe pernă şi mi-am acoperit ochii cu mâna. Am auzit cum uşa de la cameră se deschide şi apoi cum este trântită repede si cu putere. Nici nu m-am mai obosit să mă ridic pentru a vedea cine intrase. Am luat păturica care era întinsă pe pat şi m-am îmvelit cu ea. Închisesem ochii pentru câteva secunde. Am simţit cum ceva greu se aşează pe partea dreaptă a patului, apoi se ridica uşor si ajunge şi pe partea stângă. Îmi dau mâna de la ochi însă o altă mână mai puternică mă prinde de incheietură şi o ridică deasupra capului, lovindu-mă uşor de bara de la pat. Am deschis brusc ochii. Tot ceea ce puteam vedeau erau alte două perechi de ochi, furioşi şi reci. Mi-a zâmbit pervers şi a început să işi apropie faţa de a mea. S-a oprit la câtiva centimetri distanţă de faţa mea şi m-a întrebat:
- Care-i treaba cu tine si ăla?
- Dacă prin „ăla” te referi la George, suntem împreună.
L-am văzut cum a început să râdă ca un nebun. Începuse să mă sperie.
- Deci, păpuşica vrea distracţie, aşa-i?
Nu apucasem să-i răspund că m-a apucat brutal de mâini şi mi le-a ridicat deasupra capului.
- Nu mă pricep destul de bine la asta, întrebă în timp ce mă sărută forţat. Îmi provoca scârbă de mine însumi. Nu e bine când mă joc aşa cu tine, şi îşi băgă mâna pe sub tricoul meu, începu să o plimbe uşor pe abdomenul meu, urcând, până când dădu de sutien. Trecu uşor şi de el şi se afla cu mâna pe un sân de-al meu. Se retrase la fel de lent pe cât venise şi se opri pe abdomenul meu unde începu să facă cerculeţe, făcându-mă să tresar de fiecare dată când era mai hotărât. Sau, vrei mai mult? Am încercat să zic ceva însă mi-a acoperit imediat gura cu un sărut. Am simţit cum ceva se plimbă pe pulpa piciorului, înaintând, din ce în ce mai sus.
- Mainile jos de pe mine!
S-a uitat la mine şi a început să râdă.
- Niciodată!
A început să mă sărute şi mai apăsat, în timp ce una din mâinile lui le ţinea strâns pe ale mele, iar celălaltă mână a lui se juca pe picioarele mele. Am văzut că începe să işi dea hainele jos, una câte una. Întâi tricoul verde pe care îl purta, lăsând la vedere un abdomen bine lucrat, apoi blugii, rămânând într-o pereche ce boxeri negri, care aveau un model ciudat. Abia atunci realizasem ce se întâmpla acolo: el mai avea puţin şi mă viola. Acum e foarte amuzant când mă gândesc, însă atunci eram foarte speriată. Am încercat să ţip însă mi-a acoperit gura cu sărut. Pe nesimţite am rămas doar în lenjerie intimă. Îmi venea să urlu în acel moment. Nu vroiam ca prima mea experienţă să fie ceva de genul. Am început să plâng. Atunci s-a oprit şi el. Mi-a dat drumul la mâini si m-a acoperit cu păturica care era de mult pe jos.
A plecat lăsând în urma lui doar tricoul care încă mai era aruncat undeva prin cameră. Mi-am tras pătura mai aproape de mine. Tremuram din toate încheieturile. Adevarul era că atunci, chiar dacă fusese totul doar pentru un moment, îmi fusese frică de ceea ce putea să mi se întâmple.
Mă ridicasem din pat însă mă întrebam cum de încă mai puteam sta pe picioare. Mi-am adunat toate hainele care erau înşirate prin cameră şi m-am îmbrăcat rapid cu ele. Am decis să mă aşez din nou în pat pentru că dacă venea Alex să nu trebuiască să fiu nevoită să dau prea multe explicaţii. Am închis ochii şi am adormit rapid, cu gândul încă la cele întâmplate.
Dimineaţa următoare am încercat să mă comport cât mai normal în preajma lui chiar dacă nu prea am reuşit. Se vedea de la o poştă că îl evitam şi îl mai trăgeam şi pe George după mine. Cert e că două zile cât a mai durat excursia nu am făcut altceva decât să fug de colo-colo de Raul. După excursie toată situaţia a rămas la fel. Nu ştiu când, dar cert e că anul acela trecuse foarte repede după acea neferictă întâmplare. Clasa a X-a a trecut aşa de repede încât singurele lucrurile de care îmi mai aduc aminte, şi acelea destul de vag, sunt întâlnirile mele cu George şi unele crize ale lui Raul.
În clasa a XI-a situaţia devenise şi mai urâtă. Nu numai că eu mă certasem cu Alex deoarece fusese o tîrfă proastă şi încercase să ajungă în patul lui George, din nou, pe care mai nou susţinea că îl place, dar şi el si Raul avusese o dispută care se lăsase cu un dosar penal şi câteva zile în spital; nu ar fi fost chiar atât de rău dacă cei doi nu ar fi fost nevoiţi să împartă acelaşi salon. Şi lucrurile anul acela au început să meargă de la rău la şi mai rău: părinţii lui Alex au hotărât că e timpul să vadă ce mai face drăguţul lor îngeraş, însă când au ajuns la şcoală şi au văzut că notele ei erau foarte proaste, avea multe absenţe şi au mai şi prins-o într-o seară venind beată acasă au decis să o trimită la un internat de fete, în Anglia. Îmi părea rău pentru ea, însă cel puţin speram că poate cu această ocazie avea să se trezească la realitate.
Raul nu mai dădea pe la şcoală decât ocaziţional şi atunci făcea numai probleme. Era să fie exmatriculat de trei ori în acel an.
Cât despre relaţia mea cu George, ei bine nouă ne mergea întradevăr bine. George se purta cu mine mai bine decât cu o floare. Nu înţelegeam cum de putea să aibă aşa multă răbdare. Ce-i drept nici eu nu îi făceam viaţa mai uşoară. Chiar dacă eram de un an şi ceva luni împreună nu trecusem încă la următorul stadiu. Niciodata nu mi-a reproşat faptul că nu vroiam să o facem încă, spunea doar că vrea ca eu să fiu fericită. Cand în sfârşit m-am văzut terminând clasa a XI-a am decis că ar fi bine să mergem într-o scurtă vacanţă. Atunci i l-am prezentat mamei pentru prima dată pe George.
Ştia că am un prieten, însă nu îl văzuse niciodată. I-am povestit multe despre el, chiar şi felul, destul de ciudat ce-i drept, în care ne-am cunoscut. Mamei i-a plăcut foarte mult de el. Credea că o să ajungem soţ şi soţie. Se mândrea cu faptul că va avea un ginere aşa drăguţ. Obişnuia să îmi zică: „Ai noroc că ai găsit bomboana asta de băiat.”
În vara aceea, pentru prima dată ne-am certat. Totul pornise de la o prostie. Nu am vrut să îl las să mă sărute deoarece eram într-un restaurant şi nu mi s-a părut frumos din partea noastră ca noi să ne sărutăm în timp ce alţii mănâncă. S-a enervat atât de tare încât a plătit nota şi m-a târât afară din restaurant. În acea seară am primit prima palmă şi primul reproş deoarece eu nu vroiam încă să mă culc cu el. Am dormit pe plajă, iar dimineaţă, la prima oră m-am dus la hotel sa-mi iau bagajele. L-am găsit acolo, era treaz şi nu dormise toată noaptea din cauza grijilor pe care şi le făcuse. A încercat să îşi ceară scuze însă eu eram de mult plecată.
De atunci nu îl mai văzusem toată vacanţa.
După două zile, timp în care nu am ieşit din casă, l-am găsit în faţa uşii stând în genunchi cu un buchet mare de trandafiri roşii, douăzeci şi unu la număr. Nu puteam să nu îl iert... Din acel moment devenisem mai mult „cel/cea mai bun/bună prieten/prieten” decât „iubit/iubită”. La sfârşitul verii am hotărât că nu mai are nici un sens să continuam aceasta relaţie şi ne-am despărţit rămânând totuşi cei mai buni prieteni.
Când a început anul şcolar au început şi problemele. A trebuit să mă apuc de pregătire pentru a putea urma Facultatea de Arhitectură. Ca totul să fie şi mai rău căzusem în aceeaşi grupă cu Raul. Veneam şi plecam împreună de la cursuri însă nici unul nu scoteam o vorbă. După vreo două luni, timp în care noi doi nici „bună dimineaţa” nu ne dădeam, Raul a făcut primul pas şi m-a invitat la o cafea. Uitasem incidentul acela neplăcut şi am zis că totuşi mi-ar prinde bine o discuţie cu el. De când vorbisem ultima dată se schimbase foarte mult: era mai manierat, mai atent şi nu mai era atât de impulsiv. Am aflat mai târziu, mult prea târziu că absenţele acelea de la şcoală erau numai din cauza mea. Părinţii lui îl pusese să ia lecţii suplimentare şi tot anul nu mai avusese voie să iasă din casă. Nu zic că mă bucuram, însă oricum i-a prins bine. După această ieşire am început să ne înţelegem mai bine, însă nu era nimic mai mult decât o simplă relaţie de amiciţie care consta în: el venea la mine si se plângea de toate probleme pe care le avea, de prietenele care îl înşelau, iar eu nu făceam decât să îl las să plângă pe umărul meu, iar uneori îi mai dădeam nişte sfaturi.
Mai pe la sfârşitul anului urma să dam admiterea la facultate. Când am ajuns acolo am observat că nu eram singurii care vroiau să intre. L-am găsit pe Răzvan în faţa intrării, aşteptându-ne.
- Răzvan, l-am auzit pe Raul strigând, ce mai faci omule? Nu ne-am mai văzut de un car de ani. Am rămas putin surprinsă de felul în care cei doi se comportau. Când ajunsese ăştia doi prieteni?
- Raul... îmi pare bine să te revăd. A trecut ceva timp, asa-i?
- Da... nu ne-am mai văzut de la Crăciun.
- Şi domnişoara care e cu tine, nu ai de gând să mi-o prezinţi?
Nu îmi venea să cred ce spune. Nu îşi mai amintea de mine.
- Diana, Diana, tot la fel de uşor de păcălit ai rămas ca şi înainte, a spus râzând, credeam că te-ai mai maturizat însă observ că tot un copil ai rămas.
Îşi bătea joc de mine... De fapt, lui din totdeauna îi plăcuse să mă tachineze. Nu a ratat nici un moment.
- Încă mă tachinezi... cine e copilu de aici totuşi?
A început să râdă. Sinceră să fiu îmi fusese dor de felul în care râdea.
Nu a mai spus nimeni nimic şi am intrat în clădirea care ni se înfăţişa mândră.
- Şi, am încercat să deschid subiectul, ai de gând să dai şi tu examen?
- Nu. Nu mi-a trecut asta încă prin minte, însă ar fi ceva să ştii. De fapt sunt aici pentru că ştiam că voi doi aveti atmitere azi şi m-am gândit să vin şi să vă urez succes. Oricum, aveam puţină treabă pe aici şi pentru că am puţin timp am zis că ar fi bine să mi-l pierd cu voi.
- Mulţumim penru grijă, spuse Raul.
- Cred că ar fi timpul să vă grăbiţi, spuse el arâtând spre ceasul ce se afla lipit de perete.
- Cred că ai dreptate.
L-am îmbrăţişat pe Răzvan şi mi-a urat succes, apoi a dat mâna cu Raul, i-a şoptit ceva la ureche. Singurul lucru pe care l-am putut auzi a fost „...grijă...” ca apoi un zâmbet mulţumit să se aşeze pe buzele lui Raul. Ne-am despărţit apoi ca şi cum ar fi ultima dată când ne vedeam.
Examenul a fost mai greu decât mă aşteptam, însă reuşisem să fac tot. La început mi-a tremurat mână şi nu reuşeam să fac liniile drepte, uitasem ce trebuia să desenez şi ideile mi se amestecau prin cap, făcându-mă să îmi pierd concentrarea. A doua zi, dis de dimineaţă m-am dus împreună cu Raul să ne uităm la rezultate. Eu l-am aşteptat la intrare în timp ce el s-a dus să se uite; eram prea emoţionată ca să pot intra.
În timp ce îl aşteptam rezemată de unul din zidurile de piatrp, un bărbat cam de vârsta a doua s-a apropiat de mine cu un plic în mână.
- DomniÅŸoara Diana?
M-am uitat în toate părţile ca să văd dacă vorbeşte cu mine sau nu şi apoi am răspuns:
- Da, eu sunt.
- Îmi pare bine să vă cunosc. Sunt unul din profesorii acestei facultăţi. Vroiam să vă felicit pentru lucrarea care aţi făcut-o pentru examen.
- Mulţumesc.
Eram puţin dezorientată. De unde mă cunoştea?
- Ştiu că nu mă cunoaşteţi, însă domnul Răzvan m-a rugat să vă înmânez această scrisoare după ce se afişează rezultatele.
Mi-a întins un plic alb, pe care scria: „Pentru Diana”, iar în colţ era semnat doar cu un „R”. Bătrânul a dat mâna cu mine şi mi-a urat noroc, dispărând la fel de repede precum a şi apărut. Am întors plicul pe o parte şi pe alta iar apoi l-am deschis. Am găsit înăuntru o bucată de hârtie albă, pe care erau aruncate câteva cuvinte, scrise cu stiloul:

„Draga mea iubită,

Dă-mi voie să îţi spun aşa pentru ultima dată. Mă bucur nespus de mult că am avut deosebita onoare de a te cunoaşte şi de a fi aproape de tine. Chiar şi acum îmi pare rău pentru modul în care m-am purtat cu tine, am fost un prost şi recunosc.
Probabil te întrebi ce e cu această scrisoare. Află că pe când tu vei citi conţinutul scrisorii eu voi fi undeva departe. Am decis să las totul în urmă şi să plec, la celălalt capăt al lumii pentru a reuşi să te uit si pentru a încerca să mă iert pentru tot răul pe care ţi l-am provocat..
Înainte de a zice „Adio!” vreau să îţi mulţumesc pentru frumoasele clipe petrecute împreună şi ca un cadou de despărţire şi dovadă a dragostei pe care ţi-o port am aranjat ca tu şi Raul să intraţi la această facultate şi să primiţi bursă pentru a studia in State.
Draga mea, îţi urez succes şi sper să ajungi acolo unde ti-ai dorit de mult.. Ştiu că Raul va şti să te preţuiască mai mult decât am făcut-o eu.


Sper că vreodată, în această viaţă, sau în viitoarea, să te mai revăd măcar o singură dată

Adio,
Iubita mea... ”

L-am văzut pe Raul cum se îndreaptă alergând fericit spre mine tipând: „Am luat! Am luat!” L-am luat în braţe şi am început să plâng în timp ce în mâna dreaptă strangeam cât puteam de tare scrisoarea de la Răzvan.

Şi aşa, unul din bărbaţii care au avut cele mai importante roluri din viaţa mea, a dispărut, lăsând în urma lui doar o scrisoare şi un drum larg deschis, pentru ca eu, să îmi pot urma visul.




Orice sfat/critica este bine venit(a).

[Pixxie.']

O Dumnezeule O.O. A fost... minunat. Doamne nu pot sa cred ca Raul a incercat sa o violeze, iar George a batut-o : o. Si nu-mi vine sa cred ca Razvan a plecat : ((. Dar a fost cu adevarat romantic ceea ce a facut la sfarsit pentru Diana si Raul ;x. Mi-au dat lacrimile la final, si tot ce pot spune dear, este ca acest capitol m-a lasat masca. Sti sa te joci cu frazele pentru a crea ceva atat de frumos. O miica intrebare ; )) : Sper ca vei mai continua ficul nu-i asa? ;; )?
Dear astept next'ul. Bafta la scris si multa, multa inspiratie :].

Kiss and hug >:d<.

Portoo a fost aici ;]].

[MooN.]

Hello! Am revenit cu un comentariu. Well, acest capitol, a fost impresionant. Trebui să menţionez că acesta este cel mai reuşit capitol. Doar acum am sesizat că capitolele sunt povestite la trecut. Asta înseamnă că la un moment dat după toate aceste amintiri Diana nu va spune şi câteva cuvinte care să fie la prezent, nu? Descrierea este prezentă, dar încă aş mai vrea să adaugi în capitolele urmîtoare deoarece eu consider că niciodată nu avem suficientă. Sunt sigură că ai sesizat şi tu faptul că acest capitol este mult mai complex faţă de cele precedente. Acţiunea ai grăbit-o. Consider că ai fi putut să dai mai multe detalii în legătură cu acea vacanţă pe care Diana şi-a petrecut-o cu George. Vreau să spun că te-ai rezumat la doar două sau trei rânduri pentru a ne spune nişte idei care ar fi meritat să le dezvolţi. Ai adăugat puţin romantism odată cu acea scrisoare pe care a lăsat-o Răzvan. La această scrisoare eu nu am ce comenta. Am recitit-o de două, trei ori, dar pur şi simplu mi se pare genială. Probabil cel mai genial fragment din acest capitol, dar imediat ce s-a terminat ai revenit înapoi. Mi-ar fi plăcut să sfârşeşti capitolul aşa cum este începută acea scrisoare. Consider că ar fi putut fi un final exploziv ( să-l numesc aşa ).
Dear cam asta este tot ce am avut să îţi spun, sper să mă anunţi când pui next-ul...
Bye bye