Viata Madalinei [hentai]

[Yaku-chin]

Deci ficul e hentai asa k celor care nu le place:)) sa nu aibe o neplacere...:D oricum nu e din primul capitol



Mana hotului de inimii

Am sa incep....cu ce imi mai amintesc de atunci, poate nu-mi amintesc tot dar voi umple ce nu-mi aduc bine aminte cu vise, poate doar am sa presupun ce s-a intamplat.
Eram acolo si atunci. Unde si cand? Acolo eram in casa parinteasca, printre toti cei apropiati pe care poate ar fi trebuit sa ii iubesc, dar eu simteam altceva pentru ei...De ce? Nu stiu, imi trezeau sentimente de respingere, de ura, dar nu le aratam. Eram asezata pe un scaun din dreptul unei mese si ma gandeam cum as putea trai printre atati oameni prefacuti. Era ziua mamei si invitati la petrecere erau matusa Valentina, unchiul Cristian , verisoara Maria impreuna cu sotul sau Alex, varul Valentin si prietenii mamei, Silvia cu sotul ei Marius si cu cele doua fice ale lor Iuliana si Diana. Varul Valentin era mai mare ca mine cu sase ani, poate ca el imi atragea atentia cel mai mult fiindca, credeam eu, ca gandeste ca mine. Toti discutau in cor, se bucurau de petrecere. Mama era acolo zambind si parand fericita, dar numai fericita nu era ea, se gandea cum de a putut fi atat de proasta incat sa cheltuiasca atatia bani cu petrecerea asta si nu avea sa castige nimic in schimbul ei, cel putin nimic de valoare, cum gandea ea. Tata era implicat cu unchiul la un joc de pahare si nu prea ii pasa ce se intampla in jur. Matusa Valentina si verisoara Maria vorbeau cu mama despre diferiti oameni care mai de care. Varul meu si cu sotul Mariei povesteau diferite lucruri.
Numai eu eram cea care statea, Silvia se plimba de colo colo prin toata incaperea cu gandul de a ajuta-o pe mama, iar fiicele acesteia se uitau la televizor. O petrecere absolut normala, unde totul pare bine si frumos, dar care trezeste poate invidie si dusmanie. O familie aparent normala, cu prieteni buni si iubitori.
Gandul ce imi venea in minte ma facea sa rad. Oare cum putea fiecare sa se prefaca atat de bine? Stateam pe scaun si ii analizam ..mama cum parea ea fericita dar abia astepta sa se termine totul, Valentina care se prefacea fiind matusa iubitoare si grijulie, dar care statea pe langa mama numai sa o ajute cu bani, Maria care era invidioasa si rea, tata ce se gandea numai la banii ce i-ar putea face maine la lucru si la paharul din fata sa, unchiul ce isi doare si el o viata ca a parintilor mei ce traiau aparent in lux. Poate ca nu ar trebuii sa vorbesc asa insa daca asta e adevaraul de ce sa nu il zic?
Mi se facea scarba sa ii vad asa fericiti, ma gandeam ca poate am sa ajung si eu la fel ca ei si deja mi se facea frica.
Am inceput sa ranjesc si nu l-am observat pe varul meu ce se afla langa mine.
- Mada ai patit ceva? Ma intreaba el preocupat, cred ca se gandea ca nu sunt in toate mintile de zambesc asa fara motiv.
-Nu, nimic ma gandeam.
Mda...presupun ca nu prea avea ce face si se uita la mine.
Am hotarat sa ies din casa, nu suportam sa ii vad acolo. Nu stiam de ce imi creau o stare foarte neplacuta. Ma simteam murdara cand eram cu ei. Erau atat de prefacuti. Dar nici macar nu stiu de ce ii critic cand si eu sunt o mare prefacuta.
Mergeam cu pasi pierduti uitandu-ma la cer. Era asa pur, curat si linistit. Ma miram cum de parintii ma lasasera sa plec la ora aceea, cred ca ceasul indica ora vreo 22:00, iar strazile orasului erau destul de periculoase insa nici nu ma gandeam ca cineva s-ar putea lega de mine. Ma prefaceam a fi curajoasa, dar de fapt nu eram asa. Prieteni nu aveam multi, vreo doi trei baieti cu care m-am plimbat si cu care discutam cate ceva. Cu fetele nu ma prea intelegeam, poate si pentru ca eram mai salbatica uneori.
Gandindu-ma cum viata putea fi asa nu am observat cum o iau pe un drum total gresit si pe care in nici un caz nu trebuia strabatut. Dar nu bagasem de seama mergeam si mergeam, cand in spatele meu s-au auzit pasi. Nu imi era frica s-au cel putin asta voiam eu sa cred ca nu imi este frica. Frica era un punct slab si eu nu voiam sa imi arat punctele slabe. M-am oprit din mers si deabia atunci mi-am dat seama ca o luasem printr-un cartier frecventat numai de baieti si nu acei baieti cuminti si de treaba. Simteam cum cineva se apropie de mine tot mai mult si tot mai mult. Eram cu spatele la acea persoana, era adevarat ca imi era frica sa nu dau peste vreun betiv s-au vreun drogat, incepusem sa ma rog la Dumnezeu sa nu se intample nimic, dar gandurile mi-au fost oprite de o mana ce se afla pe umarul meu. M-am intors si in fata mea statea un baiat cam de vreo 19 ani sau 20, eram inca tensionata si voiam sa ma indepartez de el. Insa m-a prins de incheietura mainii si mi-a spus:
-Vino cu mine! Nu ai ce cauta aici.
Era intuneric si nu ii puteam observa prea bine infatisarea. Mana sa emana o caldura atat de profunda, era atat de fina. Insa nu am stat mult si m-am trezit din transa si m-am smucit din mana sa.
-Cine te crezi? In primul rand merg pe unde vreau si nu am sa vin cu tine nicaieri.
I-am putut observa un ranjet aparut pe buzele rozalii:
- Fetito, crezi ca ai putea supravietui noaptea asta teafara, aici? Daca asta vrei ai face bine sa ma urmezi.
L-am urmat tacuta, avea dreptate ca in acel cartier nu puteam scapa teafara plus ca deja era noapte. Nici nu stiam cum intrasem acolo si nici ca stiam cum sa ies.
Observam un grup de baieti ce se apropiau de mine si de baiatul din fata mea. El mi-a prins mana in a sa si am continuat drumul. Cand grupul se afla langa noi un tanar cam de vreo 20 de ani se apropie de noi si incepu sa vorbeasca:
-Cristian ai o noua jucarie pentru seara asta?
Ma uitam la cel ce ma tinea de mana si voiam sa imi retrag mana din a sa, dar m-a strans mai tare si i-a raspuns baiatului acela rastit.
-Nu e treaba ta, acum scuza-ma am treaba.
Si am repornit impreuna cu el. M-a dus in afara cartierului acela si mi-a spus:
-Acum sa nu te mai prind pe aici, ca data viitoare, eu voi fi acela care iti va face rau.
Deja ma enerva, cine se credea?
-Da, sigur! Cum sa nu....
Ma enerva la culme ce zicea, ma scotea din sarite cu comportamentul sau. M-am intors cu spatele si am pornit spre casa si cand iar m-am intors ca sa il vad nu mai era...disparuse.