Oneshots from Sorin

[Vero]

Eu ti-am zis ca esti talentat nu? Ce introducere pe capu meu =]] In fine foarte fain one-shotu, chiar mi-a placut. Mi-a placut mai ales cum l-ai asezat in pagina. Ceva gen fabula :]] In rest nu prea mai stiu ce sa zic. Stii doar ca imi place cum descrii nu cred ca mai trebuie sa zic inca o data. Si daca mai zici ca e c***t jur ca vin cu cateaua lu unchimiu pana in Iasi de nu mai zici asta in viata ta [daca o s-o mai ai]. Am gasit totusi o greseluta dar nu e grava: ,,Nemişcat şi concentrat, Cristi, vreao revanşă\". Ai uitat sa apesi space dupa vrea dar nu e nicio problema. Cam atat am avut de zic. Buh bye! :*

[Teh]

Lepădatu\' Cristian -- wtf? Lepădatu(bară) ( apostrof) Cristian?
ceresc, obrajii, cu câte trei pistrui pe fiecare pomet, cu, un nas -- > eu aş fi scris aşa: ceresc. Obrajii, cu câte trei pistrui pe fiecare pomet, cu un nas - virgula de după "cu" nu are nici un sens şi e greşeală. Apoi, nu prea ştiu dacă "pomet" merge, chiar nu am nici o idee, mi se pare ciudat să spui pomet la singularul de la "pomeţi", mai ales că în dex-ul online nici nu apare varianta asta:
POMÉT1, pometuri, s. n. Grădină cu pomi fructiferi, livadă; (la sg.; colectiv) mulțime de pomi fructiferi.
Oricum ar fi, se poate să mă înşel, aşa că nu comentez, pot spune - de data asta - că, de fapt, chiar nu am idee.
vreao - vrea o ( sunt convinsă că e greşeală de tastare )

- uite ce greşeli puţine ai avut!


Revenind. E un text foarte... interesant. Ştii de ce mi-a amintit la un moment dat? De un episod din Jigoku Shoujo când un tip vrea să moară şi să fie trimis în Iad doar pentru a o cunoaşte pe Enma Ai - un episod trăznet, lol. Nu ştiu de ce mi-a amintit textul tău de asta acum, I've no friggin' idea.
Oricum ar fi, aş zice că mi-a plăcut. A fost... nu ştiu cum să îţi zic, dar e plăcut tare şi chiar genial, în felul lui. E original, iese din tipare şi tocmai faptul că este scris sub forma unei învăţături te dă peste cap. Mi-a plăcut mult de tot şi nu prea am cuvinte să exprim asta, căci pare doar o scurtă povestioară, simplă, de pe urma căreia trebuie să tragi nişte învăţături. Şi nu zic că asta e ceva rău, cum de fapt am zis că e ceva de bine.

Te-ai exprimat foarte bine şi mă bucur că ai ales să scrii textul în maniera aceasta simplă şi - aproape - populară, nu neapărat prin limbaj ci prin idee şi, deşi cuvintele sunt actuale, nu de pe vremea lu' Peşte sau regionalisme, what so ever, mie tot mi-a dat impresia unui text vechi, popular, un fel de învăţătură. Ask me why, I don't know. Pur şi simplu aşa mi-a lăsat impresia la final, când am terminat de lecturat şi, oricum ar fi, aş zice că mi-a plăcut - de fapt, chiar foarte mult după câte poţi observa.

A fost funny faza cu preotul. Şi cel mai mult a fost interesant cum la sfârşit s-a făcut trimitere la Dumnezeu. Nu mă aşteptam la toate acestea citind primele rânduri alte lucrării, dar mă bucur de ceea ce am descoperit şi de faptul că mi-a trecut prin minte să îţi citesc acest one shot, pentru care îţi adresez sincerele mele felicitări. Nu, nu e o operă de artă şi blah blah blah, dar mie mi-a plăcut şi am îndrăgit modul tău de expunere şi... mai ales, ideile şi cum le-ai dus la capăt.

Congrats, lol : )
şi baftă în continuare.

[Mizantropul]

Leneş ca-ntotdeauna, uitaţi două texte noi:

Amic de ocazie

Întins pe gânduri, îşi tot ghemuia corpul cu faţa spre oglinda dulapului crăpat pe margini.
A fost un prost să creadă că nu va fi minţit pe faţă.
Durerea cea mai mare, susţinea el, nu provinea de la adevărul însuşi, ci de la faptul că nu a fost considerat destul de dur pentru a îndura durerea cauzată de acel adevăr. Au crezut că-l va depăşi situaţia. Au minţit degeaba că tot a aflat de lipsa originalităţii, regularităţii, orientării artistice şi viziunile artistice eronate în tot ce-a scris.
O dezamăgire şi-o insultă, dar mai precis o insultă pentru regatul complex al literaturii. Merită exilarea. În timp o va accepta. Şi va păstra mereu o autoflagelare a conştiinţei sale.
Va înota până va da de fundul oceanului. Va săpa până când va trece de Scoarţa Terestră. Îşi va ţine respiraţia prin magmă. Şi când va ajunge în miezul fieros va da drumul plămânilor să respire şi poate va putea să-şi centralizeze gândurile în centrul Pământului.
Sincer n-a reuşit nimic. S-a împiedicat de punte spărgându-şi capul de ancoră.


Finit de către infinit

Întotdeauna frica amânat omul spre alegeri pripite şi greşite; ce-i drept de multe ori recunoaşte aceste greşeli destul de târziu; spre imaginaţie fără restricţii, spre fantezii haotic de utopice şi spre restul tărâmurilor cu delirări umane.
Prin scorneli de tomberon şi idei scăpate printre gardurile de sârmă ghimpată a unor minţi, omul, pentru a-şi învinge teama de frică creează această barieră, acest set de fortificaţii între spaima de real, de adevăr şi venerarea falsului putrezit, minciunilor lepădate pe astă lume cu simplul scop de-a stârni artificial fericirea şi buna dispoziţie dusă-n puncte maxime dincolo de limitele extazului.
Deseori adevărul cauzator de panică phsihică este izolat, marginalizat, aruncat în ignoranţă şi uitare, iar minciunile bogate-n promisiuni negarantate şi decepţii au un impact de infinite ori mai sugestiv decât simplul şi necondimentatul adevăr.
Scopul? atâta timp cât aceste falsuri se înmulţesc fiind prezentate drept originaluri şi vor fi repetate la nesfârşit vor ajunge la nivelul în care valoarea finită a minciunii va atinge, prin multiplicare, valoarea infinită a adevărului, poate chiar şi depăşind-o.
Pentru a dovedi acestui cuget existenţă, luăm în calcul cea mai veche şi nedumeritoare întrebare pusă de mintea omului. O întrebare ce a pus pe jar toate ideile şi teoriile şi încă macină o specie întreagă; deşi se vede că numai omul face aşâta tevatură; ce este moartea? O întrebare vicleană. şi necurată. Atât de vicleană încât a preacurvit minţile oamenilor şi-a dat naştere la întrebările gemene: este început? este sfârşit?
Logic că din aroganţa şi teamă majoritatea răspund favorizând pe prima fiică, dovedind scârba, dezgustul şi oroarea faţă de sfârşit. Căci este complet iraţional pentru o gândire raţională de om să gândească în banala, comuna, mizerabila moarte simplă muribundă.
Continuând de la ultimul alineat în acelaşi ton sarcastic, gândul că un muritor poate să spere la nemurire mă introduce într-o stare de confuzie. De ce atâtea complicaţii în lumi fictive, în adevăruri făcute prin încrucişări de minţi bolnav de-nşelătoare?
Ideea de moarte simplă fără continuare e prea deplasată? Îţi îngheaţă apa-n stomac când o auzi...
Constatarea greutăţii omului de a accepta un sfârşit la orice început ca şi la propia fiinţă, încheie fragmentul sarcastic.
Dacă suntem nemuritori, ce sens ar mai avea viaţa? ce preţ ar mai avea clipa, momentul? De câte ori vom încerca, zadarnic, să ne sinucidem înnebuniţi de monotonia contantă a nemuririi, şi-apoi să constatăm dezamăgiţi, că nu poţi să mori? Să verşi o invidie furioasă şi compătimitoare asupra fiinţelor de rând muritoare. ele au ce preţui, tot ce au e limitat.
Dar nemuritor, fiind, nimic nu mai are sens, totul îşi pierde valoarea morală, artistică, phsihologică doar prin simpla atribuire a infinitului în ecuaţia vieţii noastre.
O comparaţie practică arată că şi-n matematică orice artificii de calcul ai face unei ecuaţii, funţii cărora li s-au adăugat infinitul, tot dau infinit la rezultat.
Şi remarcabilă e ironia. Căci dacă stai şi te gândeşti bine, tot gândul ţi-e inamic, deoarece fără gând n-ai mai fi gândit o frică puternică pentru pierderea gândului pentru eternitate.
Orice finit este de infinite ori mai mic decât orice infinit, dar este de infinite ori mai valoros decât orice infinit.

[Teh]

Scuze cuz I'm late. Nu prea am avut chef să citesc mai nimic, şi aşa mă lupt de o săptămână cu Great Expectations şi de abia am citit jumate. So you can imagine. Anyway, here I am now.

Amic de ocazie
Scurt şi atât de interesant, lol.
Sincer n-a reuşit nimic. - Sincer? Nu a reuşit nimic. / Sincer... nu a reuşit nimic. / Sincer, nu a reuşit nimic. -> prima variantă mi se pare cea mai potrivită. e mai mult părere personală decât greşeală. În rest, nu am văzut nimic care să mă deranjeze.

Ideea mi se pare atât de ... cute in a strange way şi titlul e atât de perfect, deşi nu credeam că o să spun asta. E singura lucrare la care, sincer, îmi place titlul la nebunie şi se potriveşte perfect şi e în perfectă concordanţă şi armonie, dacă pot spune aşa, cu conţinmutul. Fux, I mean the real thing, se potriveşte.

Mi-a plăcut enorm ideea şi modul în care ai expus-o. Am citit de curând ceva de Teodor Mazilu şi mi-am amintit de tine şi stilul tău - nu ştiu dacă ai citit ceva de acest autor şi nici nu prea ştiu ce a scos, eu nu am citit decât o carte cu mai multe "povestioare" /one shots, you could call them şi sincer, mi se pare că stilurile voastre sunt foarte asemănătoare, in many ways, I don't know why, maybe it's the real freaking thing. Anyway, trecând peste asta, crede-mă că zâmbeam de încântare la sfârşitul micuţei lucrări şi nu puteam nici măcar să râd de cât de fascinată eram. M-a dat peste cap micuţul text şi trebuie să te felicit pentru asta. Ironia şi sarcasmul ce le cuprinde sunt blessed, iar modul în care ai expus întreaga "situaţie", dacă mă pot exprima astfel, este perfect, not touchy but more like interesting and catchy. Şi am făcut şi o rimă.

Mi-a plăcut la nebunie from head to toe - no exceptions şi în special finalul care a fost... cireaşa de pe tort. No other words to add here. made my day, really.

Finit de către infinit
amânat - "amânat" -> a amâna/amânare/ Subiectul a fost amânat. Tu ai vrut să spui aici " a mâna " ->a îndemna la mers, a sili să urmeze un traseu, etc you know what I mean. Se scrie ... dezlegat, whatsoever, mai degrabă cred că a fost o greşeală provocată de neatenţie/grabă.
phsihică - psihică /psihic. Phshic nici nu cred să existe în vreo limbă or anything. Ai mai scris pe undeva şi "phsihologică".
aşâta - atâta
. şi necurată - . Şi necurată
contantă - constantă
. ele au ce preţui -. Ele au ce preţui
Dar nemuritor, fiind - Dar nemuritor fiind / dacă vei Dar, nemuritor fiind ( e grav, nu ştiu cât de corect gramatical, oricum se presupune că nu poţi începe o propoziţie cu "dar", însă e acceptat literar, I guess ). Nu ai cum să acaparezi "fiind" numai de virgule aşa cum ai făcut în acel caz, nu merge.
funţii - funcţii

Acesta a fost, într-adevăr, un text pur filozofic despre care nu pot comenta prea multe lucruri.
Mi-a plăcut, este adevărat, în măsura în care apreciez lucrările filozofice. Trebuie să stai să te gândeşti puţin la ele şi să le analizezi, nu sunt pur şi simplu lecturi peste care îţi arunci doar ochii, este necesară o oarecare atenţie şi o participară activă a ... creierul, să zic aşa, în analiza informaţiilor citite. Filozofia constă, oricum, în părerile oamenilor, so there's nothing to comment about here.

Mi-a plăcut modul în care te-ai exprimat foarte, foarte mult şi asta e de apreciat. A fost impecabil; dăh, o filozofie impecabilă. That's all I can say about that.

.
.
.

Keep going, baftă la scris.

[Mizantropul]

Fragment din conştiinţă

Umblăm de-atâta timp prin lumină încât am uitat cum e întunericul. Nu-l mai înţelegem. Astfel că orice lucru ştiut ziua devine de nerecunoscut şi înfricoşător noaptea. Mulţumită ignoranţei predecesorilor şi a noastre, fobia beznei este incurabilă.
Ipoteza de mai sus confecţionată în atelierul minţii găseşte privirile cititorilor abia printre aceste câteva momente. Se gândesc să mă lumineze aprobator sau să mă-ntunece în dezaprobări şi prin contre. Oricum ar fi un lucru e sigur: şi lumina zilei-i oarbă la umbra întunericului.
E simplu. Becul aprin. Observi toate detaliile camerei. Vezi tot ce se poate vedea. Stingi becul. Îţi pică ochii în pleoape. Îţi moare liniştea, siguranţa faptului că ştii detaliile. Nimic. Absolut totul. Nu mai ştii. numai recunoşti niciun obiect. Eşti într-o altă lume, un alt univers, o lume paralelă, aşa pararelă încât subconştientul tău pare că-l cunoşti mai bine decât această lume crepusculară în care ai intrat. Aceasta-i consecinţa absenţei culturii nocturne, pipăim prin negru doar, doar de-am prinde o scamă de lumină.
Şi cum suntem umani ce nu înţelegem izolăm şi ne temem de acel ceva. Mă întreb orbii condamnaţi la o lume nocturnă cum de supravieţuiesc în această lume de coşmar? Cum de suportă torturile necunoscutului?
Continuând morala fără rost, căci răul a fost făcut, iar binele nu-l mai desface, lumina e sursa ce hrăneşte particulele negre de pe fiecare lucru în parte. Când lumina e aprinsă particulele de lumină se agaţă de tot din raza lui ş- înveleşte în staniol de lumină. Dar problema e că sub acest înveliş superficial un stat mult mai gros de partivule întunecate înconjoară orice obiect şi fiinţă. Practic când lumina dispare învelişul artificial dispare şi astfel şi capacitatea de a vedea, căci ochii au fost adaptaţi şi rogaţi prin fotonii soarelui.
Iată cum noi stăm orbi dintr-o mare prostie sau o mare prostie inteligent cârpită, pentru a ne face dependenţi de un pol şi nu de ambii.
Întuneric sau lumină nu contează, sunt pe aceeaşi monedă. Cap sau pajură. Problema e ca în loc de pajura sau cap n-ai nimic. E de datoria ta să aşterni ambele feţe pe o singură faţă.


______________________________________________________________


Mersi pentru comentarii :)

[Teh]

Becul aprin. - Becul aprins
Nu mai ştii. numai - Sorin, te bat! ce înseamnă asta? * laughs* Nu mai ştii. ( corect ) Nu mai ... - nu înţeleg de ce ai scris legat a doua oară.
un stat mult mai gros de partivule - un strat mult mai gros de particule ( asta ai vrut să spui ? )
Întuneric sau lumină nu contează, sunt pe aceeaşi monedă - Întuneric sau lumină, nu contează, sunt pe aceeaşi monedă ( dacă voiai aşa, cu virgule, deşi mie nu mi se pare că sună/arată bine deloc. Personal aş fi scris astfel: Întuneric sau lumină, nu contează; sunt pe aceeaşi monedă ( sau (...) - sunt pe aceeaşi monedă )
e ca în loc - e că în loc

Măi, măi. Să ştii că ai stofă de filozof. Nu îmi amintesc dacă ţi-am spus acest lucru în vreun post anterior, dar afirm acum asta... anyway, I like it, I guess pentru că şi eu mă avânt de multe ori în filozofii. Though... not lately. But you know what I mean. Îmi place stilul tău, and blah blah blah. Simt că mă repet, ştii părerea mea generală asupra lucrărilor tale.

Textul de aici e bun.
Şi ironic, subiectiv vorbind, având în vedere ultimele evenimente din viaţa mea; dar asta nu priveşte decât pe mine şi sunt off din toate punctele de vedere. Oricum, mi-ai scos un surâs tare sarcastic când am terminat de citit shot-ul, so I guess it's very good. Like, y'know, good timing. Şi până la urmă, coincidenţele-s adevărate, lol.
Oricum, în afară de greşelile menţionate mai sus, nu am nimic de protestat.
Baftă în continuare.