20-05-2010, 04:30 PM
Camera mea părea, brusc, foarte mică. Simţeam că respiram acelaşi aer murdar şi umed, iar această monotonie mă enerva. Mereu aceeaşi rutină. Mă enervasem rău. Eram furioasă, fără un motiv anume. Mi`am dat seama că trebuia să mă calmez repede, căci altfel puterea mea cea mai greu de controlat ar fi luat`o razna. Şi nu voiam să împart fulgere în stânga şi`n dreapta. Aş speria oamenii, nu de alta. Era primul meu an de cursuri la şcoala aceasta, dar aici locuisem până primisem aprobarea de a putea intra la cursuri. Nu era locul meu. Dar îmi plăcea aici. Nu aveam prieteni. Încă. Dacă voi vedea nişte fete snoabe, jur că nu`mi va mai păsa de regulile şcolii şi le voi ataca. Speram ca măcar băieţii să fie de treabă. Numai cu ei mă înţelegeam, de obicei. Am ieşit din cameră, încercând să găsesc pe cineva pe care să sperii - adică să fac cunoştinţă cu cineva. O fată a trecut distrată pe lângă mine. Da, probabil se ciocnise de cineva. Aşa făceau toţi în prima zi. Eu eram obişnuită cu comportamentul celor noi, dar acum şi eu eram ' tipa nouă '. Oricum, nu voi face greşelile celorlalţi. Am mers uşor pe coridor. Nu`mi păsa unde ajungeam. Voiam doar să găsesc pe cineva cu care aş putea să mă împrietenesc. Am început să ţopăi, neputând să stăpânesc energia ce puse, iar, stăpânire pe mine. Mi`am trecut o mână prin părul cârlionţat, apoi mi`am continuat drumul. Odată şi`odată va trebui să dau peste cineva.
ooc : Cine vrea.
ooc : Cine vrea.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.