Vampire Love

[Sadic_Soul]

Ma bucur ca in mare v-a placut,voi incrca sa-l fac cat mai interesant.
Am avut inspiratie si a facut si urmatoarea parte

Chapter II
Fugeam ca nebuna,nici nu imi dadeam seama ca m-am ratacit prin padure.

-Prostule!zice Jeanne,nu-ti dai seama ca Ramina nu stie bine padurea sigur s-a ratacit,ne ducem dupa ea!
-Ce-mi pasa mie de ea?
-O sa –ti pese.zice Jeanne pregatindu-si pumnul.
-Bine,bine hai sa mergem.
Fugeam si fugeam prin padurea parca interminabila.Insa ma impiedic de o radacina de copac iesita parca sa vada lumina lunii.Cad pe iarba umezita si raman acolo.Raman intinsa pe iarba pufoasa si ma uit la cer.Era asa senin,chiar daca era noapte,parca ma pierdeam in acel albastru infinit.Ma uit la luna ce stralucea triumfatoare si parca ma linistestea.Ma ridic in picioare si ma las mangiata de vant.Ma simteam ca o copila pierduta,insa adierea vantului ma linstea si mai mult.Ma uitam in jur dar nu recunosteam nimic:
-Ah asta-i buna,acum chiar ca m-am ratacit!Hai Jeanne stiu ca o sa ma cauti!
Intre timp Jeanne si ceilalti cautat de zor!
-Raminaaaaaaaaaa…
-Raminaaaaaaaaaa..
Dar nici urma,ecoul strigatelor se imprastia in padure,insa nici un raspuns nu venea inapoi.
-E numai vina ta!ii zise Zuma lui Eric!
-Da frate suntem deacord cu ea!zise si Ramzo si Cris(presurtarea de la Cristhian)
-O s-o gasim,ok? spuse Eric vram sa para increzator,insa tremuratul picioareleor l-au cam dat de gol.
Eram speriata,plina ce noroi si niste decoratii din iarba naturala,insa nu era timpul de plans trebuia sa fac ceva.Da chiar trebuie sa fac ceva si repede.Incer sa ma sui intr-un copac(reusesc pana la urma) si ma uit in jur.Vad o lumina ciudata,singuratica in tot acel intuneric,dar ce pot face ma intrept inspre ea.
Ajungand acolo vad ca lumina apartine unui inel….sau cel putin lumina inelul.
-Un inellllll??Ciudat ce sa caute un inel in inima padurii.aveam o vaga impresie si o speranta prosteasca ca ar putea fi al bunicii. Ma apropii, iau inelul in mana si surpriza,era asemanator cu cel a bunicii,imaginea sarpelui si a trandafirului era incanfundabila.Raman surprinsa,eu credeam ca toata vara ilvoi cauta,dar parca cineva a vrut sa-l gasesc.poate pana la urma este un lucru bun ca m-am ratacit prin padure.
Eram prea curioasa,si nu m-am putut abtine…l-am pus pe deget<…….>,insa dupa cateva minute:
-Ce nu s-a intamplat nimic?,am vrut asa de mult sa-l gasesc dar e un inel normal?
Trebuia sa-mi tin gura si sa ma uit in jur si apoi sa vorbesc:
Eram in cutotul alta lume,aici totul era mai intunecat si puteai simti un sentiment de teama si de neliniste.Merg ce merg prin acest paradis necunosc,oamenii treceu pe langa mine insa nici nu ma priveau,poate nici nu puteu sa ma vada.Eram o fiinta insignifianta.Ma simteam ca o fantoma,care nu s-ia gasit linistea,si bantuie nelinistita pe staziile unui oras necunoscut.
Acest sentiment a disparut atunci cand in fata mea a aparut o cladire impunatoare.Era asa de inalta incat zicei ca fulgerele aterizau pe ea.Parea a fi o scoala,dar era prea imensa.Vad un grup de tineri<ciudati rau>,dar ma amestec printer ei,astfel putand sa intru in cladire.
Pana la urma cladirea s-a dovedit a fi un fel de scoala,insa apartinea unei anumite familii,si aici se tineu si alte activitati nu numai predatul
Am inceput sa ma plimb prin cladirea asta ciudata,vrand s-o cunosc mai bine,insa cu siguranta era ma bine in padure,decat aici
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~.
Intre timp in lumea reala,se facuse dejea zi,iar prietenii fetei au decis sa intrerupa cautariile.
-Daca pana maine nu o gasim anuntam politia!spuse karina
-De accord!Dar hai acasa sa ne spalam ,mancam si ne intalnim aici la 8,acum e 5 dimineata so,pana la 8 avem timp.
-Okkkkk.hai s-o facem,dar sa nu spuneti la nimeni,ca am dat-o in bara.
Eu tot ma plimbam pe acolo,cred ca eram mai ratacita dacat am fost in padure:
-Hey!Ce faci acolo?Presupun ca esti noua nu?
Am crezut ca inima imi sa in loc,nici nu stiam cine este si ce vrea sa-mi faca.Ma intorc incet si..:
-OOo…..da…..sunt noua,..hm..cred ca m-am ratacit.
Nici nu stiam ce sa mai zic cand acei ochi ma priveau,ma simteam in siguranta,insa teama persista.Era un baiat inalt, avea parul negru si lung,imbracat in negru si rosu si o privire ce te face sa te pierzi.Am ramas uimita de frumusetea lui<<nici macar nu stiam ca exista un asemenea baiat,normal eu l-am vazut numai pe Eric>>
-Buna eu sunt Arzell,sunt vampir!
<<un vampir?Si o spui cu atata degajare?>>
-Ah..pai eu sunt Ramina.sunt om.
-Om??spune baiatul dezamagit!....boring!
<<Boring,hm..i arat eu lui.>>
-Da sunt om,si ce este vreo problema in asta.Nu imi este teama de vampiri,chiar imi plac.
-Nu iti este teama,si iti plac?Chiar?
-Da,chiar!
-Nu iti este teama nici atunci cand isi afunda coltii in gatul tau,si cand pentru ei devi numai o hrana?
Suna si mai inpricosator deoarece cu fiecare cuvat pe care il zicea se apropia si mai mult de mine.A ajuns asa de aproape incat ii puteam simti respiratia,si parfumul dulceag de trandafirii.
Nu stiam ce sa mai fac ma simteam paralizata,insa ma simteam bine,nu imi venea sa cred ca am intalnit un vampir,ba chiar urma sa ma muste.Nu imi era frica,poata ca in sftarsit am inteles-o pe Dazela,fata din povestea bunicii.
-Scuze Ramina,chiar m-am pripit in provinta ta!
-In ce sens?intreb eu uimita.
-Nu conteaza!
Vorbele lui chiar mi-au intrat in suflet,simteam un fior in sfomac,oare sa fie din nou acel sentiment? Nu ,nu trebuie sa mai apari in viata mea IUBIRE.Eram prea distasa cu amintirile mele,incat nici nu am observat trandafiriul albastru care mi l-a prins in par,iar vorba ce a urmat dupaceia
-Esti cu adevarat speciala!
-A..da?..chiar?..bine daca spui tu..
M-am simtit bine,nu erau multi cei care imi ziceau asta,mai ales la prima vedere.
S-a oferit chiar sa-mi faca un tur al cladirii.Era ca un labirint inerminabil,cu multe holuri si coridoare,multe camere.
A fost pentru prima data cand pe langa aceea cladire interminabila,m-am simtit un lucru efemer.
Poze: Arzell