Vampire Blood!

[MisS.sAdiStic]

Oky, am venit si eu cu un fic, nu e nou, adica nu l-am facut acum. Il am de mai demult dar nu l-am postat pe zup pana acum pt ca, sincer mi-a fost cam teama ca nu va placea... In fine, sper sa-l cititi si sa-mi spuneti parerile.
..o si primul cap e cam lung dar celelante nu vor mai fi asa.
Lectura placuta!

Vampire Blood!
Capitolul 1: O zi din viata ei

Era o zi friguroasa de toamna, frunze imprastiate peste tot, din cand in cand luate te vant si duse departe. In orasul Nipon strazile erau pline de oameni care mergeau fie pe jos, fie cu masina, destinatiile lor fiind diferite. Era dimineata, in jurul orei 11, iar o mare parte din multime, elevii, se grabeau spre scoli. Unul dintre acei elevi era si Kimm, o fata roscata, cu ochii verzi, in varsta de 16 ani, care, cu privirea atintita pe asfalt, se lasa, nepasatoare, impinsa de oamenii grabiti si neatenti.
Afara era un peisaj trist, la fel ca ea. Cerul era innorat si vantul batea destul de tare, obligand pe cei ce ieseau afara sa se imbrace gros. Intr-un sfarsit ajunse in fata liceului: o cladire inalta, vopsita cu un alb stralucitor. Geamurile erau cate 3 la fiecare clasa, spalate si fara nicio pata pe ele. Usa de la intrare era inalta si lata, evitandu-se inghesuiala obisnuita din alte licee. Deasupra usii era o placuta pe care scria “Liceul Yomiko”. Literele erau de un argintiu metalizat, elegant asezate.
Liceul Yomiko era unul din cele mai bune licee din Nipon. Kimm statea izolata deoparte si privea cum mii de elevi intra pe poarta deschisa larg. Adolescenta, desi o eleva foarte buna la invatatura, nu avea prieteni. Cu totii o ocoleau si uneori se purtau de parca nici nu era acolo. Era drept ca era o fata mai retrasa si nu ii placea sa iasa in pauza si sa se distreze, sau sa iasa noaptea in cluburi. Isi petrecea mai tot timpul ei liber in casa.
Stand ingandurata, uitandu-se trista la cladire, simtii neliniste si frica. Astepta pana intrara toti si abia apoi intra si ea.
Desi acel liceu era unul dintre cel mai bun si trebuia sa intri cu o nota destul de mare, se gaseau, ca in orice liceu de altfel, si elevi care nu gaseau altceva mai bun de facut decat sa isi bata joc de altii. Kimm era una de care se luau cel mai des. Si asta doar din cauza ca era mai timida si fricoasa decat alte fete din liceu. Incercase si ea o data sa evite aceste persoane batjocoritoare, cum faceau toti din scoala, dar ei tot o prinsesera si drept pedeapsa ii luasera ghiozdanul si-l aruncasera in noroiul care se formase inainte cu o zi in care plouase cu galeata. De atunci, trebuia sa se lasa prada lor, fiindu-i prea frica sa se apere.
Se sunase de 2 minute. Kimm era inca pe hol, si, tremurand de frica, se uita in stanga si in dreapta, asigurandu-se ca nu sunt prin preajma "mafiotii" liceului. Asa proceda mereu. Dar acestia isi dadura seama si de multe ori riscau sa intarzie doar ca sa se amuze tachinand-o. Se ruga in gand sa nu fie totusi nimeni. Urca scarile pana la etajul doi unde era clasa ei.
Dadu peste directorul scolii:
-Akinari Kimm, de ce nu esti la ora?
Directorul era o persoana caruia ii pasa de elevii din acel liceu, desi unii elevi evitau pe cat posibil sa discute problemele lor scolare cu dansul. El isi dadu seama de acest lucru dar nu intelese nici in in ziua de azi de ce procedau asa. Ii placea sa vorbeasca despre istoria liceului, cat de bun este si ca acesta merita sa fie respectat. Obtinuse cu greu postul de director in acel liceu si jurase ca va avea grija de el.
- Ma scuzati domnule, dar am intarziat!
- Akinari, tu stii ca acest liceu este unul dintre acele mai bune si ca se mandreste cu elevii care invata aici. Iar tu esti una dintre aceia si vreau sa ramai asa, sa nu iti strici buna reputatie din cauza unor intarzieri. Sa sti ca ai inceput sa intarzii foarte des.
- Va rog frumos sa ma scuzati, domnule! Spuse Kimm cu capul in jos.
- Akinari, s-a intamplat ceva? Stiu ca nu e treaba mea dar aceste intarzieri au vreun motiv anume?
Roscata vroia sa-i spuna de mult directorului ca cei din clasele mai mari isi bat joc de ea dar acestia o amenintara incontinuu ca daca va scoate vreun cuvant o sa-si doreasca sa nu fi vorbit niciodata. Din cauza asta, cand un profesor o intreba de ce a intarziat iar, ea inventa ceva cat mai credibil posibil. La intrebarea directorului nu stia sigur ce sa raspunda, vroia din tot sufletul sa-i spuna dar stia ca acest lucru ii va provoca si mai multe necazuri, asa ca isi ridica privirea si spuse:
- Nu, domnule, nu s-a intamplat nimic. Doar ca-mi ia ceva timp pana sa ajung aici.
- Esti sigura? Nu trebuie sa-ti fie frica, daca e ceva spune-mi. Era blocata, nu stia ce sa spuna, directorul ii spunea ca nu trebuie sa-i fie frica, dar daca ar fi fost el in locul ei si ar fi fost amenintat asa cum este si ea nu cred ca ar mai avea curajul sa spuna acele cuvinte.
- Da, asa cum v-am spus, imi ia ceva pana sa ajung aici si de aceea intarzii. Acum, daca nu va suparati, as putea sa intru in clasa?
Directorul se uita in ochii ei verzi ca smaraldul, vazu frica ce-i domina privirea si era sigur ca se intampla ceva cu ea, dar nu putea sa o forteze sa-si descarce sufletul, asa ca o lasa in pace.
Da, sigur, du-te in clasa. Dar, te rog, pe cat posibil, sa nu mai intarzii! Cu aceste ultime cuvinte, Kimm intra in clasa ei. Directorul ramase putin pe ganduri, apoi pleca si el in biroul sau. Orele se scursesera incet pentru Kimm. Trecura aproape toate, iar ea nu facuse altceva decat sa stea in banca si sa se uite pe fereastra afara. Mai avea o ora si pleca acasa. La gandul acesta se cutremura. Ura locul acela mai mult decat orice, de multe ori dorindu-si sa nu se fi nascut si sa nu fi trait viata care o traia acum. Dar stia ca acest lucru era imposibil asa ca renunta sa se mai gandeasca la acel lucru.
Ingandurata cum era, nu constientiza ca cineva e langa banca ei, pana cand acea persoana o trase de par.
- Hei, Kimmy! De ce nu ma bagi in seama? Ce? Nu ai macat de dimineata si nu poti vorbii? Sau mai bine spus, nu ai avut ce sa mananci? Si spunand asta incepu sa rada.
Ayumi Yuko, cea mai populara fata din liceu, blonda, cu doi ochi de un albastru care te facea sa crezi ca te pierzi intr-o mare adanca. Nimeni nu indraznea sa se ia de ea si toti o sustineau daca vroia ceva. Era in aceiasi clasa cu Kimm, isi batea joc de ea si o face de ras in fata clasei mai tot timpul, si de fiecare data Kimm tacea si nu spunea nimic preferand sa lase capul in jos. Niciodata nu a avut curajul sa se ia de Ayumi, sa o jigneasca sau sa-i raspunda batjocoritor.
- Ei, Kimmy! Ce e cu tine? Ti-e rusine sa vorbesti stiind ca nu esti in stare nici macar de atat?
- Nu mai imi spune asa, reusi intr-un sfarsit sa spuna aceasta, insa atat de incet, incat credea ca Ayumi nu a auzit-o, dar isi dadu seama dupa privirea ei furioasa ca fusese foarte clar auzita si imediat regreta.
- Cum, Kimmy?
Kimmy era numele de alint al fetei de cand era mica. Ayumi o cunostea de atunci si stia totul despre ea, inclusiv cum o alintau parintii ei. Si avand avantajul acesta il folosea ca sa o batjocoreasca.
Intr-o zi a pus afise cu ea cand era in clasa intai ca nu stia cum sa traga apa la toaleta (Ayumi facandu-i poza pe ascuns). Iar cand a vazut Kimm afisele, putea sa jure ca aceea nu era singura poza pe care o avea iar dupa o luna isi daduse dreptate. Ayumi, din nou din razbunare (Kimm nu a vrut sa-i dea tema iar aceasta a fost nevoita sa inventeze o scuza patetica pe moment) a pus o poza cu roscata la varsta de 4 ani de ziua ei, cand manca tort si s-a murdarit toata, iar dedesubtul pozei scria cu majuscule “cum nu poti numi aceasta fiinta un animal?” Kimm nu avu cuvinte, o luna intreaga toti au ras incontinuu de aceea poza, numind-o animal si scroafa sau o intrebau “hei, cum mai e vremea in lumea porcilor?” iar apoi din nou rasete batjocoritoare.
- Ei, si ce o sa-mi faci? O sa ma iei la bataie, sau nu stii ca tie iti este frica si sa vorbesti, ce sa mai zic de datul in cineva! Esti o proasta Kimm, si sa stii ca prostia se plateste! Spunand acestea pleca chicotind si toata clasa incepu sa rada la cele spuse de Ayumi. Adolescenta isi stergea lacrimile care ii umplusera ochii, nu vroia sa se faca si mai mult de ras cu “bebelusul Kimm a plans dupa ce Ayumi s-a luat de ea”.
Clopotelul anunta sfarsitul pauzei iar Kimm statu pe parcursul ultimei ore numai cu capul in jos. Nu-si dorea altceva decat sa treaca mai repede timpul si sa iasa din scoala. Nu-i pasa unde se va duce dar tot ce vroia in acel moment era sa plece. Dupa o ora lunga si plictisitoare clopotelul anunta momentul final. Kimm si restul clasei iesira afara, bucurandu-se ca au scapat de scoala in ziua aceea. Adolescenta se indrepta spre casa, si desi nu se bucura prea tare, stia ca nu avea unde altundeva sa se duca. Era ora 6 p.m. si pe strada nu era prea multa lume de data aceasta. Cerul era mai innorat si intunecat iar Kimm stia sigur ca urma o ploaie torentiala.
Roscata, stiind ca acasa nu va manca, se hotari sa-si ia ceva de la patiseria din apropiere. Mersul ei era la fel ca in totdeauna, incet si linistit, asa ca ii lua ceva pana ajunse acolo.
Pe drum se tot gandea la ce spusese Ayumi: “Esti o proasta, Kimm, iar prostia se plateste”. Era sigura ca Ayumi va face iar ceva ca sa o umileasca in fata intregului liceu. La gandul acesta lacrimile ii umplura din nou ochii, dar clipi des ca sa le inlature. Dupa putin timp ajunse in fata brutariei. O cladire micuta, cu un gemulet prin care vedeai delicatesele cu care se mandrea, si cu altul unde erai servit. Angajata avea o multime de clienti in timpul zilei, patiseria unde lucra fiind cunoscuta drept cea mai buna pentru marfa delicioasa si proaspata din fiecare zi.
Kimm statea si se uita prin gemulet la delicatesele ce erau, unele foarte scumpe, altele mai ieftine. Baga mana adanc in buzunar si scoase un dolar, destul pentru un rulou cu branza, desi branza nu prea ii placea. De mica ura branza si de fiecare data cand mama ei ii spunea sa manance, ca nu are altceva ce sa-i dea pentru ca nu a avut timp sa se duca la cumparaturi, Kimm prefera sa plece de la masa. Inlatura imediat acea amintire si isi indrepta privirea catre persoanele care asteptau in fata brutariei. Nu erau multe, 3 persoane care asteptau sa-si ia ceva cat mai repede si sa plece acasa, stiind ca va incepe o ploaie care ii va uda din cap pana in picioare. Kimm le studia de la prima la ultima:
Prima persoana era o femeie de vreo 30 de ani, cu parul roscat, ochi caprui, imbracata intr-un costum albastru si cu o geaca pe deasupra, care isi comanda ceva. Imediat Kimm isi dadu seama ca era sefa la o companie sau ceva in genul asta. A doua era un baiat, probabil abia ajuns major, imbracat cu niste pantaloni negri si un palton din stofa, tot de un negru ca noaptea, ce ii venea pana la genunchi. Kimm se gandi daca era un elev. Observa ca acel baiat o studia si el la randul lui, cu o privire interesata. Roscata se gandii de ce o priveste asa, dar vazu ca acea persoana isi intoarse capul privind altundeva asa ca facu si ea la fel si isi indrepta privirea catre a treia persoana. Era un domn mai in varsta, imbracat cu niste pantaloni kaki, un pulovar destul de gros acoperit de o geaca deschisa la fermoar. Kimm se aseza dupa domnul in varsta si isi astepta randul.
Dupa cateva minute, ajunse si Kimm fata in fata cu vanzatoarea, isi comanda ruloul cu branza si apoi plecase spre casa. Afara se intunecase destul de mult de cand se pusese la rand. In timp se se indeparta de patiserie, avu senzatia ca o priveste cineva. Se intoarse ca sa vada cine, dar nu zari pe nimeni, asa ca isi continua drumul. Dar tot nu scapa de senzatia aceea ca era urmarita de cineva asa ca grabi pasul. Se indepartase foarte mult de patiserie si impresia ca o priveste cineva disparu, asa ca isi incetini pasul. Nu mai avea mult si ajungea acasa.
Tocmai trecea pe langa spatiul dintre blocul propriu si un bloc invecinat, loc evitat de mai toata lumea, pentru ca se credea periculos. Adolescenta nu dadea mare importanta, trecand zilnic linistita si nevatamata pe acolo. Ziua aceasta insa o facu sa-si schimbe parerea, cand fusese trasa de doua maini intre acele blocuri. Fata era speriata, nestiind ce se petrece si cine a fost persoana care o izolase in coltul acela intunecat.
- Mai, mai, mai Kimmy. Habar nu ai tu de cand asteptam acest moment! Cand te-am vazut venind incoace ne-am spus ca azi e ziua noastra norocoasa. Era vocea lui Masaki Kazama, si probabil era si insotit de gasca lui nelipsita, formata din inca doi baieti de toata jalea. Ei se luau cel mai des de Kimm la scoala. Erau cu doi ani mai mare decat ea. Msaki era si el roscat, cu ochii verzi si era cel mai popular baiat din liceu. Toate fetele se uitau dupa el si unele chear incercau sa fie cu el, dar el era impreuna cu Ayumi, asa ca nu il mai interesa celelalte.
Kimm se temea cel mai mult de el, iar acum se afla in fata lui si stia ca nu va scapa prea usor. Cerul incepu sa se elibereze de lacrimile reci pe care le tinuse toata ziua in el. Kimm era tot in ghearele prietenilor lui Masaki, inima ii batea sa-i sara din piept si fu cuprinsa si de un fior de gheata pe sira spinari. Incerca sa se elibereze din stransoare dar in zadar, nu reusi decat sa-i faca sa o tina si mai tare provocandu-i dureri la incheieturi. Cei doi o impinsera apoi in perete, facand-o sa scoata un geamat de durere.
- Hei, Kimm, ne-ai ocolit foarte multa vreme acum e timpul sa recuperam. Ce zici? Spuse unul dintre cei doi, batjocoritor.
- Va rog! Dati-mi drumul, va rog! Spuse fata in soapta, incercand sa se ridice. Masaki, dezgustat de vorbele adolescentei, o lua de par si o ridica. Kimm stiu imediat ce o sa urmeze si ca nu va avea cum sa se opuna.. Un moment se gandi ca Ayumi o urmarise, il sunase pe Masaki si ii povestise totul, probabil ca asta vroia sa spuna cu acele vorbe. Fata simti respiratia lui Masaki pe fata. Stia ce va urma. Incerca sa previna, strangandu-si buzele.
Vazand asta Masaki se incrunta si o stranse de barbie in asa fel incat gura fetei sa se deschida. Aceasta deschise gura, neavand incotro, astfel Masaki o saruta salbatic si incepea sa o atinga in locurile mai intime ale corpului ei. Nici ceilalti doi nu se abtinusera si incepeau sa profite si ei de Kimm. Dupa un timp, cei trei ii dadura drumul brusc si plecara, lasand-o singura in ploaie. Nemaiputand sa tina in ea, dadu drumul lacrimilor. Ridicandu-se, avu iar senzatia ca este privita, dar acum nu-i mai pasa si nu mai incerca sa fuga. Desi o durea fiecare parte a corpului si era uda din cap pana in picioare se forta sa mai paseasca putin pana la intrarea blocului si sa urce scarile pana la etajul patru. Deschise usa de la apartamentul ei, rugandu-se in gand ca fratele ei mai mare sa doarma, sa nu o vada in halul acela. Insa ruga nu i-a fost ascultata.
- Kimm, unde ai fost pana la ora asta? O intreba fratele ei, care statea ca pe ace in fotoliul din hol.
- Am fost... am fost pana la o colega. Kimm isi urmari fratele cum se ridica de pe fotoliu si se aproprie de ea. Se opri chiar in fata ei. Sentaro, asta era numele fratelui ei, cu 3 ani mai mare ca ea, cu par brunet si ochi verzi. Era singurul ei frate dar nu se comportase niciodata ca unul. Sentaro o certa mai mereu dar nu facea nimic pentru ea, vroia sa-i arate ca ii pasa de ea dar in realitate nici nu o considera sora lui. Acum se afla in fata ei privind-o furios. Adolescenta stiu imediat ca nu trebuia sa-i dea un astfel de raspuns, dar acum nu mai putea da timpul inapoi.
- Te mai intreb o data: unde ai fost? Ridica Sentaro vocea, accentuand intrebarea.
- La... la o prietena, spuse Kimm, cu vocea tremuranda. Inchise ochii asteptand reactia lui Sentaro. Deschise ochii dupa care acesta acesta o plesni. Speriata, isi atinse urma rosie lasata de palma fratelui sau.
- Cat de prost ma crezi, Kimm? Uite-te la tine, esti uda leoarca, nu te poti tine pe picioare de oboseala si mai ai curajul sa ma si minti in fata? Cat crezi ca mai am de gand sa-ti inghit minciunile? Cat crezi ca mai pot avea grija de tine? De cand parintii au murit pe umerii mei a cazut povara responsabilitatii fata de casa si fata de tine, povara care nu e tocmai usoara. Iti spun cu frumosul, Kimm, maturizeaza-te!
- Imi... imi pare rau... spuse Kimm si lasa lacrimile calde sa-i curga pe obrajii reci.
Sentaro o privi cateva minute dupa care pleca spre camera lui. Adolescenta se indrepta si ea apoi spre camera ei, inchise usa cu cheia si se puse in pat. Tot ce vroia acum era sa se odihneasca, dar intamplarile de azi ii tot apareau in minte. Punandu-si mana pe obrazul lovit, incerca sa stearga din memorie acele amintiri neplacute. Senzatia ca este privita renascu acum cu o intensitate uriasa. Se uita la geamul care era bine inchis: nu zarea decat luna care pazea intreg orasul si intunericul care il inconjura. Inchise ochii si in scurt timp adormi.