Vampire Blood!

[Teh]

Greşeli [ puţine D: ]
2000 de anii -- 2000 de ani [ nu ai de ce să foloseşti doi de '' i '' în acest context. pentru că ai spus acolo nr. de ani, dacă spuneai de ex. '' anii lui erau de mult trecuţi de numărătoare obişnuită a oamenilor '' mergea cu doi de '' i '' . Cred că ai înţeles ]
Chestia cu cititul minţii devine categoric enervant. -- nu se face acordul corect. Încearcă Chestia cu cititul minţii devine categoric enervantă . Aşa mi se pare corect : - ??
~noii~ -- nu am băgat tot contextul pentru că nu am înţeles prea bine cuvântul băgat aici. Când ai zis ~ noii ~ te-ai referit la o categorie de '' ceva '' ce e '' nou '' ? sau despre '' noi '' [ cea ce ar însemna să fie scris cu un '' i '' ? ]
răsărirea -- ce-ar fi să rămânem la '' răsăritul '' ? well nu ştiu cât de corectă este forma folosită de tine [ voi verifica ] dar mie îmi pare că sună mai bine răsăritul soarelui : - "
Da, te-ai întrecut pe tine însuţi. Îmi place, nu ai avut alte greşeli în afară de acestea [ sau eu nu am văzut altele ]. Mi-a plăcut capitolul, a fost destul de ordonat deşi mi s-a părut că ai cam grăbit acţiunea. În special atunci când Vladimir i-a spus lui Kimm despre ea. Nu am simţit că este cu adevărat uimită de cele întâmple, a fost o reacţie prea rapidă şi nepăsătoare, dar presupun că aşa ai dorit tu să o faci.

- Ştiu cine e. Spune bărbatul examinându-mă insistent. Întrebarea este dacă tu şti pe cine încerci să protejezi. Continuă acesta amuzat dar şi fascinat.

Doooo~oooamne!! M-ai atins la inimă cu chestia asta =]] de abia aştept să aflu şi eu mai multe. Când am citit propoziţiile astea eram deja lipită de monitor [ eexaaagerez ] dar oricum ar fi a fost prea tare. Mi-ai stârnit o curiozitate mai mare decât cea pe care o are, poate, Kimm în legătură cu ea =]] oh doamne de abia aştept să aflu :]]. [ aşa, acum după ce am văzut cine este Kimm de fapt am rămas mască :]]] INCREDIBIL ! ce frumos, minunat <3 nu mă aşteptam la asta, deşi mă gândeam eu că trebuia să fie ceva şi oricum... Fiica primului vampir? Lets say it really, she's ză real ever best :]].

- Fi pregătită prinţeso, lupta abia acum începe. Spuse el zâmbind.

Oh Doamne, propoziţiile astea m-au făcut să-l iubesc şi mai tare pe Vladimir. Este atât de taaaaaaaare, vreau să aflu mai multe despre acesta. Poza folosită pentru el este pur şi simplu magnifică, minunată, superbă :]] exact aşa cum mi-l imaginam eu pe Vlady <3 atât de sweet and cute and so on :]] puternic! Hei, ceva-mi spune că o să devină curând preferatul meu. Sau poate că nu, hmm, aştept să văd ce se mai întâmplă în continuare. Dar mi-a plăcut prea tare replica.

Capitolul a fost superb, l-am savurat. Deci... Oh , da. Nu mă aşteptam la asta. Nenorocitul de Sen a ştiut tot timpul, toată existenţa lui nenorocită şi fără pic de SOMETHIN :]] ceea ce era Kimm şi a chinuit-o. Acum nu merită el să se ducă ea să îşi ia răsplata?Aştept să văd dacă ia sau nu măsuri. De asemenea sunt curioasă ce o să mai simtă Kimm pentru fratele ei. : - ?? Dacă o să mai apară şi el în poveste. Apoi... sunt curioasă, extrem de curioasă, ce va urma să facă... Hello, e regină, e cea ami tare, sânge pur! Acum este explicat totul cum Raul nu îi simţea prezenţa and stuff :]] . Sunt curioasă ce puteri are. Cât de magnifică poate să fie , oare? De abia aştept să aflu. Îmi place foarte mult.
Baftă la scris!

[MisS.sAdiStic]

A durat ceva şi îmi pare rău, dar a fost Crăciunul şi nu am putut face nimic. Am fost prea mult solicitată şi nu am mai avut timp să scriu ).
Ella, mă bucur că ţi-a plăcut, sper ca si acesta să te încânte la fel de mult.
Teh, îţi multumesc şi mă bucur că esti alături de mine!
Sper să nu vă dezamăgească într-un fel acest capitol.
Cam mic, dar atâta am putut scrie:D.
Lectură plăcută!


Capitolul 17: ÃŽnceputul jocului!

Alerg pe clădirile destul de înalte încât muritorii care mai bântuie străzile să nu mă vadă. Acum o noapte am aflat cine sunt cu adevărat. De ce oamenii dar şi vampirii trebuie să se teamă de mine. Sunt o regină, regina lor, a tuturor şi nu voi avea milă pentru cei ce nu îmi jură credinţă. Tot ce mi-a spus Vladimir începe acum să se adeverească. Îmi simt puterile de vampir mult mai stabile iar demonii care mi-au simţit 'trezirea' au devenit agitaţi şi doritori să mă ucidă. Nu mă deranjează. Să se ridice împotriva reginei lor este sinucidere curată. Doar nu se gândesc că mă pot omorî doar venind la mine cu colţi afară. Ar fi doar o mare pierdere de timp.
Mă îndrept acum spre locul unde am copilărit, cu gândul să schimb lucrurile pe care atunci nu am putut. Desigur că, vorbisem cu Leon despre ce am de gând să fac iar acesta îmi acceptă gândirea, spunându-mi doar să am grijă. Ştiu că nu mi-ar interzice niciodată, pentru că ce urmează să fac este şi cea ce vrea el.
Am zâmbit când m-am văzut în faţa clădirii ce radiază de lumină. Este liceul meu. Zâmbesc sadic, jocul este pe cale să înceapă.
Cu o simplă săritura ajung în faţa intrării. Privesc câteva secunde în jurul meu, nu se schimbase mai nimic. Aud soneria ce anunţă scurta pauză. Mă aflau exact unde trebuie, sincronizarea pe care mi-am plănuit-o e perfectă.
Intru în clădire fără să îmi pese de persoanele ce mă priveau uluite. Şuşotesc diferite lucruri crezând că eu nu îi pot auzi. La fel ca şi celelalte puteri, auzul îmi e acum mult mai ascuţit. Aşa cum ei şuşotesc cu un glas cât mai scăzut, eu îi pot auzi de parcă ar ţipa. Realizez că majoritatea nici nu mă recunosc, nici nu ştiu că am învăţat în acest liceu. Dar sunt şi persoane care mă uimesc cât de bine mă identifică şi câte lucruri ştiu despre mine. Zâmbesc impresionată şi îi privesc pe cei ce mă recunosc. Am şi pentru ei o surpriză, dar pentru mai târziu. Deocamdată nu mă interesează, ţinta mea e una singură, fosta mea clasă. Mă grăbesc nerăbdătoare într-acolo, dorindu-mi să văd fetele foştilor mei colegi. Şcoala nu se schimbase mai deloc. Aceleaşi coridoare imaculate, aceiaşi pereţi umpluţi cu tablouri inutile, aceiaşi atmosferă ameţitoare. Totul e la fel ca în vremurile când eram doar o muritoare, doar că atunci nu le studiam aşa cum o fac acum. Dar nu e timp pentru aşa ceva, am ajuns la uşa ce stă între mine şi răzbunare.
Îmi afişez zâmbetul diabolic şi trântesc usa, atrăgându-le tuturor atenţia. Nu mă intimidez, nu schiţez nici o schimbare, îi las să conştientizeze cine s-a întors.
Îi văd cum devin muţi de uimire, mă recunosc şi totuşi nu îşi dau seama cine le-a intrat în clasă. O observ pe Ayumi care e la fel de surprinsă ca ceilalţi, şi totuşi, simt că nu se lasă impresionată. Mă priveşte cu ură, o privesc la fel, mă provoacă, o accept, vrea să-şi apere titlul de şefa, o voi învinge.
O văd cum vine spre mine, oprindu-se la câţiva metrii. Se schimbase de când o văzusem ultima dată. Sânii îi crescuseră iar corpul avea alt contur. La păr îşi făcuse de curând câteva şuviţe roşcate, arătând ca o vedetă rock. Îşi schimbase şi stilul vestimentar, acum fiind mai original şi provocator.
- Măi măi, Kimmy, nu credeam că am să te mai văd, chiar am crezut că ai murit. Îmi adresă cu un ton tupeist.
- Nu e timpul meu să mor. Îi răspund eu diabolic.
Mă priveşte încurcată, se enervează şi parcă vrea să mă ucidă, măcar dacă ar putea. Îmi doresc să îi spun că sunt invincibilă, că s-au dus zilele când mă putea umili oricând dorea. Vreau să îmi înfig dinţii în gâtul ei şi să-i rup artera, să mă hrănesc cu durerea ei. Să o arunc în perete şi să-mi înfig unghiile în inimă scoţându-i-o. Să storc tot sângele din ea apoi să o las hrană pentru insecte. Desigur că nu pot face acest lucru, nu acum. Am un plan bine gândit şi nu accept să îl stric cu vreo greşeală acţionată din instinct.
- Crezi că poţi să vi după trei luni, schimbată întru totul, şi să faci legea în această şcoală? Ei, afla că nu poţi. Eu conduc această şcoală iar tu nu îmi vei lua niciodată locul. Ţipă ea revoltată.
- Dar deja ţi l-am luat, nu-i aşa băieţi? Întreb eu privindu-i.
Toţi cei din clasa aprobară, ignorând-o cu nepăsare pe Ayumi. E plăcut să fi favorizat în locul unde cândva erai ignorat. Le simt admiratia cu care mă privesc, cât de dornici sunt să stea lângă mine, cât de mult doresc să mă aibă. Acum eu sunt cea venerată, iar acest lucru îmi crează o plăcere extravagantă.
- Poate că ţi-ai schimbat înfăţişarea Kimm, dar ai rămas aceiaşi proastă, şi ţi-o voi dovedi. Spune ea plecând furioasă, refuzând să-i dea atenţie profesorului care tocmai se îndrepta spre clasa noastră. Cu toată această provocare nici nu auzisem soneria, se pare că mi-am intrat foarte bine în rol.
Profesorul mă observă şi pare plăcut surprins să mă vadă, zâmbindu-mi politicos.
- Văd că ai revenit printre noi Akinari. Ne bucurăm enorm şi speram să nu mai lipseşti, prezenţa ta contează foarte mult.
- Desigur domnule. Spun eu aşezându-mă cuminte în bancă.
Totul decurge conform planului. Ştiu ce are de gând să facă Ayumi şi sunt încântată să văd că fiecare amănunt este exact cum m-am aşteptat.
Să înceapă jocul!

[D@n@]

Nu pot sa cred. Ai un fic absolut divin! Stai ,mai bine zis magnific! Si nu... nu exagerez... Ai facut-o pe Kimm mai diabolica ceea ce e chiar minunat, are un comportament destul de schimbat fata de cum era inainte, pana si aspectul fizic este mult mai atragator.
Nu am vazut greseli, iar actiunea a fost super, deloc grabita si foarte captivanta.
La adresa autoarei numai cuvinte de lauda pentru idea originala si pentru felul de a relata toate elementele care sunt necesare unui fic reusit.
Astept nextu'....bye-bye...

[Verrine]

Hallo:D
E prima data cand comentez acest fic... Motivul: abea acum am aflat de el.
Oricum... am citit toate capitolele si mis e apre intradevar ceva interesant. Sincera sa fiu la inceput mi s-a parut ceva neoriginal, insa pe parcurs mi-am schimabt parerea.
In primul rand, Kimm omoar-o pe tarfa aia, distruge-o, fao mancare ptr gandaci :die:
In al doilea rand, imi palce foarte mult cum descrii lucrurile, iar caracterul personajelor mi se pare unul interesant... Cred ca din tot ficul cel mai mult imi palce de Raul [ nush de ce.. dar imi place de el]. In plus, Kimm ca vampir e foarte frumoasa. :love:
Actiunea si dialogul mi se par si ele combinate intr-un mod armonios... astfel incat nu am fost foarte atenta dupa greselile de tastare sau ortografice.
Si in ultimul rand, vreau urmatorul capitol cat mai repede posibil. Sunt tare curioasa sa vad cum actioneaza Kimmy :yes:

[Teh]

GreÅŸeli :
venind la mine cu colţi afară --- hmm ... '' cu colţi afară '' nu sună prea bine, poate '' cu colţii [ doi de i ] afară " .
fetele -- cred că aici era " feţele " sau te referi la fetele foştilor colegi ? :]]. I mean, eu cred că era cu ' ţ ' .
afla -- află.
Well... să ştii că ceva nu îmi este clar. Din câte am înţeles eu nu iese la lumina zilei afară... Era seară când a ajuns la liceu? Sau acum că e '' regină '' poate să iasă afară la lumina soarelui? Sincer asta m-a băgat total în ceaţă, aşa că îmi trebuie o mică mare explicaţie, pretty please.
Well , cam asta ar fi cu greşelile. Foarte puţine , după cum vezi. Te felicit. Am crezut că văd şi câteva probleme cu o virgulă sau două dar nu prea le-am luat în seamă [ mintea mea nu funcţionează 100% momentan.

Capitolul a fost pur şi simplu superb. Deci de abia aşteptam să se întoarcă şi să facă '' legea '' aşa cum şi trebuie. Nu mă aşteptam totuşi la o astfel de întorsătură : să se întoarcă la şcoală. Cine ar fi crezut? Ei bine, eu nu !! :] dar oricum, este o surpriză extrem şi foarte plăcută. Ayumi aia, o urăsc şi de abia aştept să văd ce o să facă Kimmy a noastră împotriva ei. Văd că ea nu are nicio problemă în a-şi arăta colţii [ vampiriţa noastră ] şi îşi ia rolul în foarte serios. Nu îşi reneagă statutul, se simte puternică, se simte aşa cum este şi nu vrea să se lase intimidată. Primeşte puterea aşa cum se cuvinte, deci mi-ai captat chiar şi mai mult atenţia. Sunt foarte curioasă ce se va mai întâmpla în continuare dat fiind că m-ai lăsat cu o mulţime de gânduri. Vreau să văd cu ce ne mai surprinzi şi ce o să mai facă Kimm. Ştii? E chiar super acest fic, îmi place foarte mult.
Când vorbea despre cât de bine este să fi acum admirat, când înainte erai ignorat... câh, tu ştii cum s-a simţit? Parcă eu eram în pielea ei şi simţeam victoria. Parcă eram cuprinsă de furie şi pentru o clipă aş fi vrut măcar să îi tragă o palmă lui Ayumi. Probabil i-ar fi rupt capul =]]. Oricum ar fi, de abia aştept să văd la ceea ce te-ai gândit tu. Ai conturat foarte bine sentimentele lui Kimm în acest capitol, mi-a plăcut foarte tare. Descrierea a fost bună de tot. Nu m-am pierdut în detalii şi am înţeles cum era spaţiul. Ai conturat bine şi celelalte personaje. Hm, cam asta ar fi.
Baftă la scris.

[Elina]

Deci cum u nu dormi fara comm-ul meu:)) am revenit surprinzator ultima
Capitolul asta a iesit la fel de superb ca multe altele din urma..sti ca tot ce cred despre ficul tau esti "magnific" (superbbb etccc)
Ca de fiecare data nu iti voi spune gre3selile pt ca eu nu vad:)) sentimentele personajelor ma omoara cu zilele, exact cum a zis si Teh park ma simteam in pielea lui Kimm gata sa ii dau una lu' Ayumi
Sunt curioasa si eu de faza cu iesitul in soare..ca ne-ai lasat putin in ceata, adik ea e regina poate sa iasa in soare?..ca doar scoala nu e noaptea


"- Dar deja ţi l-am luat, nu-i aşa băieţi? Întreb eu privindu-i.
Toţi cei din clasa aprobară, ignorând-o cu nepăsare pe Ayumi. E plăcut să fi favorizat în locul unde cândva erai ignorat"

Ador faza asta...am citito de 4 ori:))
ca de obicei superb, interesant, foarte frumosss etc...imi place foarte mult deci succes la next..si publical si tu:)) ca e super :X

[MisS.sAdiStic]

Vă mulţumesc pentru comm-uri şi susţinere. Mă bucur că vă place fic-ul şi sper că nu o să vă dezamăgesc. Am făcut un capitol mai mare având în vedere că mâine se începe şcoala şi nu ştiu când voi mai scrie, deci sper ca acesta să vă mulţumească până va veni următorul.
Lectură plăcută!

Capitolul 18: Răzbunare

Ora s-a terminat într-un ritm nebunesc. Toţi colegii au sărit pe mine cu întrebări nesfârşite şi doritori de a afla secretul acestei schimbări bruşte. Fiind atât de încântaţi să mă aflu acolo au uitat complet că trebuiau să ajungă acasă.
Nu răspund decât la întrebările care nu mă pun în pericol. Nu aş fi prea încântată dacă ar trebui să plec într-o altă ţară din cauza nestăpânirii mele de a le spune că sunt un vampir. Plus că i-am promis lui Leon că nu voi pune în pericol rasa noastră, în fond, eu sunt regina şi trebuie să am grijă ca secretul nostru să rămână ascuns. Excluzând ce va urma, e o parte importantă din plan şi oricum, nu va mai conta dacă vor afla sau nu.
Le spun colegilor cu o urmă intenţionat vizibilă de regret că nu mai pot sta şi plec în grabă din clasă, sincronizarea trebuie să rămână perfectă. Nu mai dau atenţie miilor de elevi care mă privesc cu afecţiune şi uimire, în acest moment ei contează foarte puţin pentru mine. Mă îndrept grăbită spre ieşire, împingând din când în când, fără să vreau, câte un elev făcându-l să se lovească cu putere de perete. Cred că trebuie să învăţ să-mi controlez forţa, dar nu acum.
Văd cum elevii ies pe uşa larg deschisă, dornici de a ajunge cât mai repede acasă. Străbat cu privirea întunericul de pe şosea. Maşinile trec cu viteză ignorând agitaţia de pe trotuare, fiind pentru ei ceva obişnuit. Tocmai trec de poarta şcolii când cineva mă trage cu forţă cât mai departe de aceasta. Ochii îmi sunt acoperiţi cu o bucată de cârpă făcând ca totul să fie şi mai deranjant.
Mă las condusă de acea forţă, fiind total buimacă şi încercând să-mi dau seama ce se întâmplă. Nu prea pot, cârpa aceea deloc plăcută interzicându-mi. După ceva timp simt cum sunt eliberată, astfel putând să-mi dau şi acel material iritant de pe ochi. Mă aflu în faţa lui Masaki, Ayumi şi gaşca lor care se pare că se înmulţise. Studiez zona în care mă aduseseră, fiind impresionată. E o alee aparent singuratică, cu nişte copaci imenşi ce au creat deasupra capului un fel de bolta. Case imense străjuite cu porţi de fier, acoperişurile fiind ţuguiate, stau în întuneric, pândind.
Îmi dau imediat seama că zona aceasta e total interzisă muritorilor, dar se pare că cei din faţa mea nu ştiu acest lucru. Nu-i nimic, acest lucru face că jocul să fie mai interesant.
- Şti Kimm, nici nu îţi poţi da seama cât de uimit am fost când am auzit că te-ai întors. Îmi spune Masaki apropiindu-se de mine.
- Văd că zvonurile circulă repede. Îi răspund eu distrată.
Acesta pare surprins la răspunsul care i l-am dat şi se întoarce către Ayumi. Aceasta face un gest semnificând 'vezi? Ţi-am spus'. Masaki se întoarce înapoi la mine, de această dată mai sigur pe el. Şi acesta se schimbase la înfăţişare. Observ foarte uşor că lucrase la corpul lui, fiind acum mai musculos. Poartă haine mulate pentru a evidenţia acest lucru şi se pare că are şi lentile de contact, ochii fiindu-i roşiatici, dându-i un aspect de demon. Drăguţ, dar nu îndeajuns pentru a-l salva.
Îl văd cum se apropie din ce în ce mai mult de mine, cu o siguranţă ce mă face să râd. Se opreşte la câţiva centimetri, privindu-mă fix.
- Te-am adus aici pentru aţi arăta pentru ultima dată că nu e bine să te iei de prinţesa mea. Spune
el luându-mă de gât pregătit să mă vadă cum rămân fără aer cerând printre lacrimi îndurare.
Ce ghinion, nu se întâmplă asta. În schimb eu îi strâng încheietura mâinii lăsându-mi forţa să crească până când el îmi dădu drumul la gât lăsându-se în genunchi. Îl doare şi totuşi nu scoate nici un sunet. Crede că poate îndura? Mai vedem noi. Îmi las din nou puterea să arate ce poate, acum Masaki strângând din dinţi încercând să nu ţipe. Mă priveşte cu ură, dar şi cu teamă. Toţi cei aflaţi acolo mă privesc aşa, dar încă nu au văzut nimic, ar trebui să se păstreze pentru final.
Aud sunetul victoriei, acel ţipăt de durere ce nu mai poate fi stăpânit, atât de încântător.
- Ce staţi aici ca tâmpiţii, duceţi-vă să-l ajutaţi. Ţipă Ayumi la băieţii care priveau speriaţi scena.
Îşi reveniră când văzură faţa furioasă a blondei şi începură să alerge către mine. Îl ridic pe Masaki care urlă de durere ca pe un fulg şi îl arunc în acei băieţi. Aceştia încearcă să-l prindă, dar tot ce reusesc este să-i amortizeze căderea. Unul dintre ei se aruncă asupra mea dar sar într-unul dintre copacii aflaţi acolo. Nimeni nu a observat, acum privind speriaţi în jur. Ador să-i văd aşa neajutoraţi, minţindu-se singuri că vor scăpa în viaţă.
Ayumi se duce lângă Masaki care îşi ţine încheietura înjurând.
- Credeaţi că mă puteţi face să plătesc pentru că m-am luat de Ayumi? Ha! Tot ce aţi făcut a fost să cădeţi în plasa mea. De la provocarea până la aducerea mea aici, totul a fost pentru că eu am vrut acest lucru. Spun eu lăsând că râsul meu să le provoace teamă până în măduva oaselor.
- Când te prind te omor, târfă proastă ce eşti. Mă auzi? Îţi tai gâtul. Ţipă Masaki nervos.
Încep să râd la spusele lui, câtă încredere în acele vorbe, păcat că nu va putea să se bucure de ele.
Mă las să cad ca un fulg lângă ei, făcându-i să tresară. Unul dintre sclavii lui Masaki sări la mine, foarte sigur pe el. Ce fascinant, jocul acesta e chiar m-ai amuzant decât mă aşteptam. Nici nu apucă să mă lovească ca eu îmi înfig unghiile în abdomenul lui, lăsându-l să cadă jos. Îmi duc mână plină de sânge la gură, dând cu limba pe acea aromă ce-mi crea o plăcere greu de descris. Ayumi începe să plângă cerându-le tuturor să facă ceva. Cel rănit încearcă să se târască după mine. Îl privesc fermecată, bucurându-mă de spectacol. Ajunge lângă mine, încearcă să mă prindă de picior dar eu îl ridic lăsându-l apoi să cadă pe glava acestuia. Capul se sfărâmă sub greutatea piciorului meu lăsând ca sângele să ţâşnească în toate pârtie. Încep să râd sadic, ce joc plin de farmec..
- Credeaţi că voi sunteţi cei răi? Întreb eu savurând acea privire plină de teamă care mi-o aruncau. Ei, aflaţi că nu. Eu sunt cea mai puternică. Sunt un vampir, o creatură a nopţii, fiica diavolului şi nu voi avea milă pentru nimeni. Tip eu lăsând ca râsul meu să se facă din nou auzit.
- Eşti nebună! Ţipă Ayumi la mine. Lasă-ne în pace sau te vom da pe mâna poliţiei.
Oh, cât ador acel glas de speranţă, da, mai spune, arată-mi speranţa ta atât de puternică, atât de vie. Acea dorinţă care te face să crezi că vei scăpa cu viaţă, oh, cât o ador. Dar regret, regret muritoarea mea egoistă, dar acest lucru nu se va întâmpla. Tu deja nu mai exişti pentru această lume, deja ai fost uitată.
- Dacă crezi că te mai poţi salva, te rog arată-mi cum. Îi spun eu pe un ton sadic de calm.
Deja Masaki rămase fără nici o putere, încercând să înţeleagă ce se întâmplă. Ceilalţi patru băieţi se uitau după orice fel de ajutor, orice le mai creşteau şansa la viaţă. O observ pe Ayumi cum îşi scoate repede mobilul, vrând să ceară ajutor. Încep să râd la prostia ei. I-am dat o şansă uimitoare de a se salva şi ea tocmai asta a găsit? O credeam mai deşteaptă de atât, dar ce vorbesc eu aici, trebuia să mă aştept la asta. Ce pierdere de vreme, dar măcar să o lăsăm să spere.
Reuşeşte să sune la numărul salvator rugându-se printre lacrimi să răspundă acea persoană.
'Alo?'
- Ajută-mă...
Convorbirea se întrerupe datorită mie care îi tai gâtul lui Ayumi cu cuţitul pe care îl luasem cu mine. Aceasta cade jos, rămânând cu ochii deschişi dar simţindu-i inima cum încetează acea bătaie rapidă.
- 'Alo, aţi sunat la numărul de urgenţă. Vă rog să vă prezentaţi şi să spuneţi cu ce vă putem ajuta.'
Mă apropii de telefonul care fusese aruncat la pământ. Rezistent, cred că a costat mulţi bani. Il privesc câteva secunde, ţintuind cu privirea butonul de închidere a convorbirii. Rămân câteva secunde pe gânduri după care duc telefonul la ureche.
- Greşeală. Spun cu o voce plictisită şi închid convorbirea, lăsându-l să-mi cadă lent din mână.
Cei patru băieţi începură să ţipe şi o luară la fugă. Am ajuns dintr-o singură săritura în faţa lor, privindu-i dezamăgită. Încep să omor câte unul, având grijă să le fac răni cât mai adânci şi dureroase. Am sfârşit prin ai călca în picioare, la propriu. E amuzant, am început să dansez, făcând să se formeze o baltă de sânge. M-am oprit, amintindu-mi că mai e cineva pe care l-am tratat cu nepoliteţe. Să-i fac doar o mică rană la mână, vai dar ce maniere am, merită mai mult de atât. Doar el este cel care m-a violat fără milă şi care mi-a făcut viaţa un calvar, ar trebui să-i întoarcem favorul.
Mă apropii de el, privindu-l dur, am de gând să-i dau ce merită.
- Nu vei scăpa aşa uşor, poliţia va afla, vei intra la puşcărie, lângă restul curvelor ca tine. Vei murii în iad! Ţipă el încercând să se îndepărteze.
- O ultimă dorinţă? Il întreb eu politicos.
Da, cum să nu. Mă apropii de el şi îmi înfig unghiile în inimă făcându-l să lase capul pe spate, urlând. Inutil băiete, aceasta e o zonă a vampirilor, păcat că tu nu ai ştiut asta. V-au văzut, v-au auzit, v-au studiat, dar nu v-au ajutat. Pentru că ei ştiu cine sunt eu, spre deosebire de voi.
Îmi infig dinţii în gâtul lui, hrănindu-mă cu o poftă râvnitoare.
Mă las în acea spirală de aromă, savurând. Îi simt teama, frica, bătaia domoală a inimi, respiraţia care se diminuează cu fiecare înghiţitură a mea. Totul îmi provoacă o plăcere bizară, încântătoare.
Mă îndepărtez de el observând că îşi va da duhul în câteva secunde. Îi dau drumul, lăsându-l să cadă ca o piatră fară rost la pământ.
Sunt mândră de capodopera mea. Acum se pot odihnii în pace, şi-au primit răsplata pentru păcatele lor. S-a terminat.
GAME OVER!

[Sushiiushii]

Aww..am ajuns si eu pe acilica XD...Primiti colindatori :-"

well..uite-ma si pe mn .

Iti citesc fan ficu` de cv vreme, insa am fost prea ocupata, si cu o lene mare sa las un com :D

Dar uite XD Am sosit ^^"

Mi-a placut la nebunie cum ai descris sentimentele, si cum a decurs actiunea, chiar foarte interesant. Mi s-a parut o poveste oarecum originala, si te admir ca nu te-ai inspirat din seria Amurg *O*


Ahh..ce-mi place mie de vampirita mea :X
Si cu ce pasiune si-a omorat victimele, ahh...miami XD

Imi place la nebunie, deci nici nu stiu ce sa mai zic XD.... A si ai niste bunaciuni super bunaciuni XD

Next chapter pls ^_^ si un an nou fericit, si.... incepe scl T^T...

[BloodyInnocence]

ti-am zis ca ti-am citit fic-ul pe alt site si mi-a placut la nebunie.
Si acum imi place si mai mult, mai ales ca am avut ce sa citesc.
Imi place cum descri sentimentele, te descurci extraordinar. Actiunea nu este grabita si si acest lucru este super.
Nu stiu ce as putea sa iti spun pentru ca nu ai greseli decat de tastare, in rest povestesti super si povestea este cat se poate de originala.
Astept next-ul, sper sa vi cu el repede.

[Elina]

O_______O O______O O__________________O cat de tare a fost astaaaa:X
kimm e superba, ficul e super, actiunea e captivanta
totu e superb...si mai ales capitolul asta...ma lasat cu un sentiment greu de descries...
Mia placut totul mai ales teama care o simteau nemernici aia:))
Si felul in care ea ia ucis a fost super...e atat de puternica si imi place din ce in ce mai mult.
dar inca nu iam vazut puterea reala, avand in vedere ca aia erau muritori nu sa complicat cu ei
"Sunt mândră de capodopera mea" daaaa..si eu st mandra de a ta
ai descris totu atat de bn si atat de interesant ... cred ca ficu asta il voi copia la mn in pc cand il termini si il citesc la nesfarsit:))
deci este o artista :X in ceea ce priveste scrisul
leon nu a mai aparut asa mult:(( mie dor de el