Until you come back

[Drama Queen]

Ohh...multumesc mult celor care au citit si au comentat... ma bucur ca va place :D


Cap 2:
M-am blocat . Mainile imi tremurau la fel ca unui alcoolic . Cuvintele lui ... voiam sa am incredere ... dar pur si simplu nu mai puteam . In capul meu se invarteau sute de argumente si contraargumente . Sentimentul ca as vrea sa plec si , in aceeasi masura as vrea sa raman , era mai puternic. Eram sigur ca , mai devreme sau mai tarziu , imi va cere in schimb ceva . Nu ma deranja asta , era logic sa aiba anuminte pretentii . In lumea asta nimic nu e gratis . Totul are un pret , insa eu nu stiam daca la acel moment voi putea sa il platesc . Imi era frica sa imi asum inca un risc . Ultima data cand o facusem ...
Totusi , nu puteam ramane pe strazi . Ar fi fost mult prea periculos .
- Promiti , promiti ca nu imi vei cere niciodata nimic in schimb ?
Era cea mai egoista cerere pe care i-o facusem cuiva in viata mea .
- Da , iti promit .
Ochii lui verzi erau atat de blanzi si pareau atat de sinceri ... incat m-am abtinut cu greu sa nu ii cred si sa raman credincios zicalei mele conform careia totul are un pret . Acea cerere era imposibila . Cu siguranta el nu stia in ce se angaja . Totusi , intr-un final , am acceptat propunerea sa . Aveam nevoie de o casa si , oricum , daca se intampla ceva puteam pleca oricand .
M-am asezat langa el . Niciodata nu fusesem o persoana singuratica, din contra , aveam nevoie de apropierea oamenilor la fel de tare precum aveam nevoie de aer pentru a respira . Totusi acum ma simteam atat de singur incat ma durea . O durere fizica ce imi strapungea sufletul , taiandu-l in doua .
Mi-am asezat capul pe umarul sau. iar el s-a intors privindu-ma mirat.
- Fara obligatii, i-am raspuns intrebarii sale nerostite .
Sentimentul de singuratate era tot acolo , insa apropierea unui om ma facea sa ma gandesc ca poate exista o cale de scapare din toate astea .
Parfumul sau ma inconjura . Niciodata nu fusesem atat de aproape de Tenshi incat sa-l simt.
Mi-am intors capul catre el. Privea drept in fata la televizorul care , totusi , nu era aprins. Parul sau roscat destul de scurt stralucea intr-un mod ciudat in lumina strlucitoare a diminetii de vara . Pielea sa era alba, perfecta . Oare as putea sa-l iubesc ? Daca m-as stradui suficient de mult as putea sa-l iubesc ? Nu , nu s-ar putea . La urma urmei nici macar nu-i cunosc numele adevarat.
- Uhmm ...
S-a intrors cu fata catre mine , privindu-ma curios . Ne desparteau cativa centimetrii. Puteam sa ii simt rasuflarea ...
- Mmm ... poti sa imi spui si mie cum te cheama ?
Ar fi trebuit sa ii stiu numele adevarat . Intrebarea era de-a dreptul stupida , asa ca mi-am simtit obrajii luand foc si mi-am lasat capul in jos. Probabil ca eram rosu pana in varful urechilor.
Mi - a prins barbia intre degetul mare si cel mijociu , ridicandu -mi capul pentru a ajunge din nou la acelasi nivel cu el. Instinctiv , mi-am inchis ochii asteptand ceea ce avea sa se intample ...
- Kazuki Shiro , asa ma cheama . Nici macar nu ai de ce sa te inrosesti , avand in vedere ca asta e prima data cand iti spun numele meu .
Am deschi ochii uimit . Pana la urma ce credeam ca trebuia sa se intample ?
Privirea mea surprinsa a intalnit-o pe a lui , ce era la fel de calma si de blanda ca deobicei .
- Ti - am spus ca nu te oblig sa faci nimic din ceea ce nu iti doresti , a raspuns aranjandu-mi bretonul .
Ce insemna pana la urma asta ? Ca el voia sa ma sarute dar s-a oprit din cauza promisiunii facute ? Habar nu aveam ...