Unlimited Pleasure

[Beatrix LaVey]

Capitolul 27
 
Daca prima data fata ma enervase, acum incepuse sa-mi placa. Nu ma atragea fizic, insa era simpatica si parea de treaba. Am acceptat sa port intr-un sfarsit o discutie cu ea, asta doar pentru ca era legata de Taki. Indarjirea lui incepuse sa ma ingrijoreze de-a binelea acum si imi venea sa imi dau cu pumnii in cap ca auzise de cursa, ca aparuse ea sa ii spuna. Stiam cat e de periculos si, desi stiam ca Taki poate multe lucruri, aveam o presimtire proasta.
- In urma cu ceva timp, fratele meu, Tokan, si Taki erau intr-o cursa... Cu mai multe persoane. Ai auzit probabil numele acela, Chizuru. Ei bine, el este cel ce credem ca a umblat la masinile lor. Tokan s-a prins la timp despre ceea ce se va intampla si l-a scos pe prietenul lui cel mai bun de pe pista, insa pentru el a fost prea tarziu, a explodat masina si...
- Da, inteleg, am intrerupt-o ingandurat. Nu voiam sa ma gandesc la ceea ce se intamplase, cu atat mai putin la faptul ca acel baiat va participa acolo si, mai mult, va fi si Taki in cursa. Stomacul mi se contractase acum si nu stiam ce sa fac sa imi revin, eram groaznic de ingrijorat si-mi venea sa il leg, numai sa il stiu langa mine. 
- Treaba e ca, o data aflat, el nu mai da inapoi, are o ambitie prea mare, explica Mika si eu am marait nervos, semn ca e vin ei ca aflase. Acum stiam de ce nu-mi plac femeile, ca sunt proaste rau!
Am oftat si apoi mi-am scos pachetul de tigari, aprinzandu-mi una dintre ele. Aveam mare nevoie de nicotina sa ma calmez. Taki intra entuziasmat in biroul meu, aproape zburudand de fericire.
- O sa-i tabacesc curul lui Chizuru si il voi ucide asa cum a patit Tokan din cauza lui!
In vocea niponului se simtea ura si rautatea deplina. Chiar voia sa il ucida pe tipul ala si eram constient de acest lucru. Voia sa ii razbune moartea bunului sau prieten, dovedind devotament, insa nu intelegeam, nu voiam sa inteleg sau sa accept ca poate sa i se intample ceva in timpul acelei curse nenorocite. Pentru prima data in viata simteam repulsie pentru o cursa de masini si simteam frica. M-am apropiat de iubitul meu si l-am luat in brate, facand abstractie de faptul ca e si Mika acolo.
- Nu vreau sa participi, i-am spus trist si i-am sarutat buzele. Fata ramasese deja cu gura cascata, insa mie putin imi pasa de ea, asa ca am continuat: Nu vreau... Nu vreau sa te pierd, Taki! Te implor, las-o dracului de cursa, il aranjam pe Chizuru ala si fara participarea ta acolo.
Tresarira amandoi japonezii cand imi auzira cuvintele in care se citeau ura si sinceritatea absoluta. Voiam sa il conving sa renunte, dar Taki spuse scurt, neinduplecat:
- El asa l-a ucis pe Tokan, intr-o cursa. Asa va pati si acum! Nu incerca, Mike, nu renunt, voi fi reprezentantul tau si nu voi lasa cursa sa fie castigata de altcineva!
Mi-am arucat trupul bine facut pe canapea, oftand dezamagit. Asta chiar era de rau, nu intelegeam de ce, insa chiar eram in stare sa il tin si cu lanturi numai sa nu plece de langa mine, ca as fi innebunit de durere. Stiam ca asta se va intampla de cand plecase pentru prima data fara sa imi spuna, cand cu inmormantarea lui John. Atunci ma simtisem pierdut, nesigur, debusolat, confuz, singur pe lume...
 
- Taki, nu te las! am rostit tinandu-l strans in brate. Nu esti vindecat si nu vreau sa te pierd intr-o cursa de masini! am spus strangandu-l la piept, insa niponul nici macar nu voia sa auda, se zbatea in bratele mele de parca as fi fost un necunoscut.
- Chiar daca nu ma vei lasa tu eu tot ma duc! imi arunca in fata si reusi sa scape din mainile mele.  Am cazut in genunchi in acel moment, iar pieptul mi se ridica rapid in incercarea de a lua cat mai mult aer. Ridica-te, Mike! imi spuse scurt si ma trase in sus. Haide, va trebui sa mergem!
L-am prins si l-am pus pe pat, punandu-ma peste el si refuzand sa-i dau drumul, dar vocea lui imporsoca cu vorbe grele in japoneza, insa pe care le intelegeam in mare parte.
- E spre binele tau, iubitule! spun trist, insa Taki urla exasperat:
- Niciun '' iubitule ''! Daca nu ma lasi nu o sa ma mai vezi niciodata, plec numai sa nu te stiu langa mine, Michael! rosti spunandu-mi pe nume, facandu-ma sa tresar.
Am realizat ca asa e si i-am dat drumul, desi tot incercam sa-l fac sa se razgandeasca. Abia iesisem amandoi de la dus. Ne certasem si pe acolo. Timpul plecarii se apropia cu pasi repezi, asa ca Taki incepu sa se imbrace incet intr-un costum negru de pilot.
M-am ridicat si eu si mi-am luat pe mine o pereche de blugi spalaciti si taiati, un maieu albastru deschis mulat pe trup si adidasii, dupa care mi-am pus geaca pe deasupra, aproape gata de plecare. Eram incredibil de trist, nu stiam cum sa il fac sa se razgandeasca.
- Te rog, dulceata, razgandeste-te! ii spun prinzandu-l de mana si sarutandu-l usor pe buze. Si le intredeschise, dandu-i voie limbii mele sa ii ajunga in gura si sa se joace usor cu a lui, rasucindu-se in atingeri usoare si tandre. Am rupt sarutul doar pentru ca nevoia de aer devenise prea mare, prea apasatoare.
- Mike, intelege, nu pot... E vorba de un prieten vechi ce a plecat dintre noi inainte de vreme, iubitule... Am tresarit cand l-am auzit. Era prima data cand imi zicea mie asa si eram incantat de acest lucru. Va fi totul bine, continua si ma saruta usor.
- Am o presimtire stranie, dulceata... Am incredere in tine, stii prea bine asta, insa mi-e teama, mi-e groaznic de teama sa nu ti se intample ceva. Cu fiecare moment inima imi bate mai tare si tot mai tare. Mi-e frica, nu vreau sa te pierd nici in ruptul capului, i-am spus trist si mi-am lasat capul pe umarul sau. Desi aveam douazeci si cinci de ani, acum realizam si eu ca ma port absurd precum un copil. Si totusi sufletul meu asa cerea sa comport, iar eu nu puteam opri asta, asa ca l-am strans in brate si am continuat: Il putem razbuna pe Tokan si prin alte moduri, dragostea mea!
- Nu, Mike, doar asa putem... Te rog, nu te teme, va fi totul bine, simt asta!
Si m-am lasat convins. Desi aveam o tragere de inima, a trebuit sa accept, nu voiam sa-l supar, sa-l fac sa ma urasca doar pentru simplul motiv ca nu vreau eu sa faca stea langa mine. Ca si in cazul meu, cursele erau viata lui. Si totusi eu continuam sa ma simt straniu. Ne-am urcat amandoi in masini, eu in favorita mea, masina pe care il avusesem prima data, GTR-ul argintiu si atat de drag mie pentru acele momente incantatoare, iar el in masina ce ii apartinuse lui Tokan candva.
Se aliniasera la start, iar noi, spectatorii, in special liderii, priveam atenti la monitoare, tinandu-le pumnii reprezentantilor. Daca pana acum tineam sa fie castigata o cursa in care erau ai mei cu orice pret, acum voiam doar ca Taki sa iasa bine, chit ca pierdeam o multime de bani si toate cele. Spre neplacerea mea, masina fusese iubitului meu fusese luata pentru scurt timp de un mecanic si dusa la garaj, ca si celelalte, de altfel. Nu apucasem sa o mai verificam, nu ni se mai dadea voie pe pista. Taki insa era increzator si bine dispus, pe cand eu eram posomorat si priveam cu sufletul la gura tot ceea ce se desfasura acolo.
Priceputul meu iubit se afla in fruntea tuturor, un motiv de bucurie pentru mine, insa vazusem ca ceva nu e in regula, masina incepand sa scoata un fum negru si al dracului de urat in urma ei. Stiam sigur ca asta era un sabotaj de prima clasa, ceea ce le-am spus si celorlalti. Multe masini o patisera, ceea ce nu ne convenea multora, insa mie nu-mi pasa de ei, imi pasa doar de Taki al meu. M-am ridicat de pe scaun in momentul in care inima mi-a tresaltat in piept, apoi am vazut cum masina iubitului meu deja incepuse sa se rostogoleasca pe pista de zeci de ori si cu o viteza foarte mare.
Am simtit ca nu ma tin picioarele si nici eu nu stiu cum am ajuns pana la GTR-ul meu si am intrat. Cativa gardieni incercasera sa ma opreasca, insa nu ma putusera opri, zaceau pe jos loviti la cap. Am calcat acceleratia si masina porni de pe loc cu un scartait al rotilor, prinzand in doar cateva secunde o viteza uriasa. Eram un maniac, si totusi acum viteza cu care manevram masina i se datora fricii mele. Scurtaturile erau blocate prin benzi de plastic, insa nu-mi pasa, am trecut prin ele, ajungand la masina lui Taki in scurt timp. Nu mai misca in momentul in care l-am scos de sub caroseria acesteia, insa inima ii batea. Tarfele alea de oameni nici macar nu oprisera, continuasera sa conduca nepasatori de faptul ca cineva isi putea pierde viata, iar ambulanta, care era destul de aproape, abia acum ajungea, spre deosebire de mine ,care parcursesem in cateva secunde tot drumul, cei drept scurtandu-l peste obstacole nasoale.
L-am urcat pe nipon in masina si am pornit catre spital, abtinandu-ma sa nu urlu de durere. Acum stiam si eu ca Chizuru ala facuse toate astea numai pentru a castiga si eram hotarat sa il fac sa plateasca luandu-i viata.
- Taki, rezista, dragostea mea! i-am spus la ureche si am dat gonada masinii, sperand ca nu e prea tarziu.
'' Stiam eu... ''