Universul Puterii - story

[Flash]

Astrid se plimba pe coridorul unui imens castel ce o lasa cu impresia ca mai avea putin si era mancata de incaperea rece de piatra. Fiecare cu dorintele lui si totodata se simtea aiurea la ora aceia. Trebuia sa fie la cursul de pian si probabil ca sora acesteia era acolo deja. Era sigura ca regele demonilor o va mustra pentru asta si nu se insela.

Chiar daca nimeni nu ii reprosa nimic in afara de rege, aceasta ramanea o rebela, si incalca regulile de cate ori avea chef. Nu ii placea agitatia demonilor asa ca se refugia in carti, pian, citit, confectionat bratari si chair si arme uneori, doar atunci cand Lilian, tutorele ei, care de altfel era demon, ii interzicea cu desavarsire. Cred ca era unica persoana pe care o asculta si asta era cu siguranta ceva de bine. . . bine in afara de sora ei, care ei i se destainuia oricand.

Era plictisita asa ca se decisese sa intre in camera ei, pentru a se linisti. Nu avu parte pentru ca si de acolo se auzi strigatul demonilor care se certau afara.


ooc > Cine vrea

[Teki]

- Ai grijă ! E în spatele tău ! Îi aud vocea lui Victor. Mă întorc cu rapiditate barându-i posibilul atac. Fără rezultat, aceasta se dădu în spate, mai apoi alergând spre mine. Când lama sabiei ei mai avea puţin şi mă despica în două, mă las în jos, apucând cu două degete lama sabiei, rupând-o în două.
- Ai pierdut ! Şi uite cum se sfârşeşte un antrenament banal din viaţa mea monotonă. Dar de' trebuiam să fiu în formă pentru un posibil atac din partea demonilor. Căci de când cele două surori au dispărut, luptele dintre cele două tabere nu încetează.
Mă aşez pe scaunul din lemn, apuncând paharul de pe masa micuţă, şi înghiţind lichidul trasparent. Îmi întorc capul, privindu-l pe Victor, care îmi afişă un zâmbet plin de prietenie. Părea fericit. De mult nu l-am mai văzut aşa ...

Next: Care vrea

[Riluri]

Notele pe care le scotea pianul ei era mirifice...Lilian canta intr-un mod straniu, diabolic, malefic.... melodii stranii si misterioase compuse de ea...Iubea acest lucru... Dar a observat ca ceva lipsea...Sora ei, care de obicei o asista si care canta cu ea, lipsea...
Nu stia de ce...dar se bucurase enorm ca sora ei nu era cu ea...putea pleca de la lectie si putea sa se duca acolo .Locul ei secret, unde se antrena, fara sa stie nimeni...De ce nu-i spusese nimic surorii ei? Pentru ca sora ei o considera o persoana pasnica, careia nu-i plac luptele...Ea defapt iubea sabia si se antrena de cate ori avea ocazia... Chair si asa cu aspectul ei micut si fragil, era o buna luptatoare, iar daca sora ei se afla in pericol, putea s-o salveze...dar prefera sa nu-i spuna ca se antreneaza pe furis...Chiar si pentru rege ar fi fost mare surprinderea...Marlene avea o forta uriasa, dar nu spusese nimanui...
Dar s-a oprit...simturile ei ascutite au detecatat o persona in apropiere, spionand-o... A lasat sbia jos...Cine putea fi?
-Iesi afara! De ce te ascunzi, oricine ai fi?
Ooc: Cine vrea... de preferat sa fie un demon...

[Lya]

In sfarsit am si eu putin timp liber.Nu-mi vine sa cred ca regele a zis sa-l "parasesc" azi.Trebuie sa fie ceva foarte important.
Vreau sa merg la vulcanul Pieirii sa ma linistesc, insa sunetul sadic al unui pian ma atrage.Era Astrid, din nou.
-Iesi afara! De ce te ascunzi, oricine ai fi?
Lilyan?Nu ma mira, mereu o asculta pe sor' sa cand canta.
Ramane masca cand ma vede.Ce?Sunt chiar asa de ingrozitor?Abia acum observ si eu; ma vede pentru prima data fara Roland, mare mirare!Da, chiar e uimita, pana si "protejatul" nu-i cu el...Ce ma enerveaza fata asta...Cateodata e chiar de nesuportat!
Fara sa-i spun nimic, plec spre vulcan.Deja am pierdut prea mult timp si cine stie cand se-ntoarce regele.Vreau sa pot sa am o zi linistita macar odata.

Next: Riluri

[Riluri]

Ah...era arogantul ala de Shun Rowkell...Nu-l puteam suferi..atat de enervant si plin de sine...credea ca el e singurul care stie sa se lupte, iar eu sunt o fata docila si prostuta care nu stie sa se lupte...
Ce n-as da sa-i arat eu lui...bine macar ca nu m-a auzit vreodata cantand...crede ca doar sora mea canta ca altfel...m-ar fi crezut si mai naiva...Ce fraier... Daca ii mai vad moaca...cred ca-l strang de gat..
Mi-am pus sabia in teaca si am plecat...nu mai avea rost...nu vroiam sa ma enervez...o singura data ma enervasem foarte rau...si produsesem distrugeri enorme... Asa ca era mai bine sa fiu calma.

Ooc: care vrea...

[Flash]

Am aterizat chiar lângă sora mea şi l-am privit pe acela, apoi i-am făcut semn surorii mele să nu îşi facă griji în privinţa lui. Nu e chiar aşa puternic cum pare, deci nu avea motiv săţi facă griji, plus că regele demonilor ne îndrăgea, aşa că oricine se atingea de noi, o păţea rău de tot.
Am plecat în gele din urmă de acolo, căci nu mai suportam aerul încărcat şi oarecum poluat. Vroiam cât mai rapid să ies de acolo şi să mă plimb aşa că mi-a venit o idee. . . să merg direct la rege. Nu ştiam ce face, aşa că vroiam cât mai rapid să ajung acolo.

Îmi plăcea enorm de mult compania lui şi câteodată el se bucura de prezenţa mea. Ajunsesem atât de mult să ţin la el, încât îl consideram mult mai mult decât un prieten. Nu doream să-i spun asta, dar oricum eu eram persoana care stătea lângă el şi îl sfătuia ce era mai bine. Eram mai liniştită aşa, chair dacă eram oarecum opusul cu sora mea, el ne considera nişte fiice pentru el, dar eu începusem să simt altceva, mai mult, ce mă făcea să nu mă mai apropii prea mult de el, căci puteam sp-i spun ce simt.

Am ajuns lângă el şi acesta se uita pe fereasră. Mă simţise dinainte că vin, aşa că a zâmbit, chiar îl văzusem. Am stat pe sofa şi îl priveam.

ooc: who wants

[Teki]

Eram tot în acea cameră rece, în care îmi faceam antrenamentele zilnice. Cred că sunt de două ore aici. Stăteam şi vorbeam cu Victor. Defapt el vorbea despre ... el, iar eu îl ascultam cu răbdare, sau cel puţin aşa părea. Defapt în sinea mea, abia aşteptam să se întâmple ceva să tacă. Şi uite că miracoloul s-a întâmplat : uşa se deschide pe ia intrând unul din îngerii ăia care au grijă ca totul aici să fie perfect. Nu le scăpa nici odată nimic, erau atât de snobi. Culmea, pe ăsta îl cunoşteam era acel M..., sincer nu mai ştiu cum îl cheamă. Cu nasul pe sus, se plimba prin încăpere, analizându-mă cu ochii ăia ieşiţi din orbite. Odată ajuns în faţa mea, îmi face semn să mă ridic, mai apoi aşezându-se pe scaunul pe care stăteam eu. Picior peste picior, se uita chiorâş la mine, mai să îmi dea cu ceva în cap.

- Ce e cu dezordinea asta ? Şti că Lui nu îi place mizeria ! Atât am auzit, eram prea concentrată la analizarea degetelor mele decât la ce boloborăsea dânsul. Oricum. Nu mai contează ! Am venit să îţi spun despre misiune . . .

Ooc: care vrea

[Flash]

Stăteam şi încă îl priveam pe Regele Demonilor cum începuse să doarmă. Nu doream să-l deranjez, dar îmi plăcea mult de tot să-ş privesc cum doarme ca un prunc. M-am apropiat de el uşor şi am vrut să-l ating, dar nu am putut. Se putea trezi şi mă putea observa, aşa că am lăsat-o baltă şi am plecat de acolo cât de rapid am putut. Vroiam să-l ating pe chip, avea un chip atât de fin şi dulce, dar totuşi atât de trecut prin multe chestii. Sincer, doream extrem de mult să stau în preajma lui, dar nu aveam cum, nu puteam pentru că nu îmi permitea situaţia să fac asta.

Am vrut să plec la sora mea, dar nici aia nu era o opţiune prea plăcută, nu ştiu ce făcea, aşa că probabil mai bine nu o deranjam cu chestiile mele, aşa că am plecat spre camera dragului meu Axis, care era un demon înţelept ce avusese grijă de mine şi sora mea, oferindu-ne sfaturi şi având grijă de noi cât aveam nevoie de un sfat părintesc.
Am intrat degrabă în camera lui şi înainte am ciocănit evident- Citea, şi se părea că era foarte concentrat la ceea ce făcea.

-Bună, Axis, ce faci ? l-am întrebat în timp ce i-am zâmbit prieteneşte.
-Bine, ce să fac, uite stau pe aici. Mi-a răspuns cu un ton extrem de cald şi afectuos.
-Vreau să vorbim despre ceva.

Şi-a lăsat privirea jos din carte şi se uita mirat la mine, ca şi când mai avea puţin şi scăpa cartea din mână. Mă întreb dacă îmi citise mintea între timp din greşeală, iar şi totuţi parcă ştia ce vroiam să-i spun,

-Îl iubesc ! am izbucnit în plâns.

Şi-a dat ochii peste cap şi m-a ţinut în braţe, apoi mi-a aşezat capul în poala lui şi peste ceva timp am adormit acolo, dar nu înainte să îmi tot spună că sentimentele şi emoţiile mele nu sunt în van.


ooc : Cine doreÅŸte.

[Zăpă]

Ma plimbam plictisita prin padure, ignorand cu desavarsire crengile lungi si inguste ale copacilor ce imi umbreau calea. Eram adanc tulburata in ganduri ce pana acum nu credeam ca le am. Sentimente stranii incepeau sa imi invaluie inima, ma simteam oarecum infricosata. Nu simtisem asta pana acum, era ciudat. Trebuie sa se termine tot acest chin.
Dureri groaznice de cap au inceput sa ma sacaie si deveneam din ce in ce mai nervoasa.
Am auzit fosnete ale frunzelor, iar adierea vantului ce parea asa de calda si linistita, deveni rece si puternica. Aveam un sentiment de neliniste, ca si cum as fi urmarita.
Ma intorc si privesc in urma mea, insa nu era nimeni. Apoi, rapid, privesc imprejur. Nimic.
Imi continui drumul, incercand sa uit de acel sentiment de teama.
Deodata am simtit cum o mana calda imi acopera umarul, obligandu-ma parca sa privesc persoana ce facuse asta. Ma intorc si o fixez din priviri. Imi zambeste larg si cu o voce calma si lingusitoare imi zice:

-Hei, Anaid, ce e cu tine pe aici?

Next: cine vrea

[Flash]

Adormisem şi mă trezisem chiar în braţele lui Alexandris. Sincer, credeam că mă dusese deja la mine în cameră dar se părea că el mă mângâiase pe par şi cap în tot acel timp şi avuse grijă de mine. Eh. . .uite asta apreciez eu la o un demon. Să aibă grijă de mine cel mai mult şi să îmi arate că nu sunt singură niciodată. Oricum mi-a plăcut pretwenţa lui acolo vând grijă de mine. El era singurul în care mă încredeam dintre demoni. Îmi plăcea să stea cineva şi să aibă grijă de mine. După ce mi-am luat la revedere că trebuia să plec, am mers în grădină. Era destul de drăguţ acolo şi îmi plăcea să merg printre trandafirii şi zambilele negre şi lalelele roz.


ooc : who wants