Under full moon [+18 Yaoi]

[Nywa]

Capitolul 4

Era asa de placut sa il privesc pe Menses cum inota fara nici o grija cu spatele, in timp ce se juca cu un vaporas din plastic, ce a fost al meu, cand eram mic si ma jucam cu el in cada.
- Menses, ii pronunt numele rar si cu grija, sa nu gresesc si sa il jicnesc neintentionat, atragandu-i atentia de la jucaria din mainile sale. Cati ani ai? Il intreb curios, facandu-l sa se intoarca pe sub apa, pentru a veni la mine.
Inoata extrem de repede, imi soptesc in gand, cand el veni mai aproape de mine, apoi apuca cu degetele sale lungi, cu membrana intre ele si gheare, de marginea bazinului, ridicandu-se la suprafata cu chipul in sus, iesind cu nasul primul la oxigen.
- Ce ani? Ma intreba curios, privindu-ma drept in ochi, facandu-ma sa ma fastacesc sub acea privire fixa, parca as fi o fata ce iese prima data la o intalnire cu cel mai dragut tip din scoala.
- Varsta. Eu am nouasprezece ani si peste doua zile fac douazeci, incerc sa ii explic pe un ton calm si potolit, pentru ca urechile ce erau aripiare, ii se miscau usor in sus si jos, facandu-l sa para foarte haios. Tu cati ani ai? Il intreb din nou, facandu-l sa zambeasca enigmatic.
- Eu sapte plus zece ani siren, imi raspunse cum putuse el mai bine, facandu-ma sa ma incrunt, cerandu-i din priviri adevarata sa varsta. Ani tai, eu sapte zero unu sapte ani, imi dadu si celalalt raspuns, intizandu-se pe langa mine, pentru a lua un ananas din bolul de fructe.
Maresc ochii de uimire cand mi-am dat seama ca Menses are de fapt sapte mii saptispe ani in anii muritori, iar in anii speciei sale avea doar saptispe ani. Era imposibil! Nu avea cum sa fie nemuritor si daca ar fi, inseamna ca el stie toate limbile pamantului sa le vorbeasca si din cauza vocabularului sau variat de limbi, ii era greu sa foloseasca cuvinte de legatura in engelza. Niste pasi ma trezira din visare, iar David aparu in raza mea vizuala si se aseza langa mine cu o geanta din panza, scotand de acolo o scoica mare, de marimea pumnului meu si o intinse spre siren. Acesta o apuca cu delicateze si o puse pentru cateva clipe la urechia lui, apoi zambi bucuros si trist in acelasi timp. Isi indeparta scoica de la ureche si o duse in dreptul buzelor, apoi incepu sa sufle in ea aer, iar scoica scotea un sunet lin, fin si delicat de flaut, ce ma ducea cu gandul la sunetul vantului printre stanci sau valurile line, ce purtau ecoul unui nai, cantat in bataia adierei blande de primavara. Fara sa imi dau seama, ma aplec in fata tot mai mult pana cand era sa pic in apa, dar sirenul ma prinse de umeri si ma impingea inapoi, dar eu tot vroiam sa ma aplec spre apa. Un sunet acut isi facu rapid prezenta in creierul meu, facandu-ma la randul meu sa tip de durere. Sunetul inceta la fel de brusc cum aparu, dar inca simteam ca si cand cineva zgaria mii si mii de table cu unghile in acelasi timp.
- Pare rau, tu, el, inecati, nu eu tipat, ne informa creatura, iar David tipa spre mine ce a spus, aratand ca piuitul nu trecuse inca din urechile lui.
- Nu-i nimic Menses, incerc sa il linistesc, apucandu-l de mainile sale si minunandu-ma de racoarea si finetea lor. A fost vina mea ca nu am reactionat cand m-ai impins in spate, iau toata vina aspura mea, pe buna-dreptate.
Sirenul deschise gura pentru a spune ceva, dar aud vocea tatalui meu, cum comunica ca eu si David sa ne prezentam in biroul sau de urgenta. Il privesc cu parere de rau fiinta din bazin, ca nu puteam sa stau mai mult cu ea, dar trebuia sa ma duc si la tata, ca datorita lui am cunoscut o fiinta din mitologie. Ii fac cu mana lui Menses si il urmez pe David afara din laborator, ce ma intreba ce era cu acel tiuit enervant din urechile sale. Imi dau ochii peste cap si ii fac semn din mana ca e diliu la cap, dar totusi ce a fost cu sunetul ala...

Stateam cuminte pe fotoliu din fata biroul tatalui meu, in timp ce acesta imi spuse ca eu va trebui sa ma intorc acasa, dar nu stie cum voi putea sa il bag pe siren in oras fara sa starnim autoritatile, apoi sa am grija ca el sa se ascunda in curtea mea, prin care se facea legatura prin niste tuburi in bazinul din camera mea si cel din baie. Pana in curte cum il vom transporta? Priveam ganditor o revista de moda de pe biroul tatalui meu, pe coperta caruia se afla un barbat cu o femeie, pe un leagan si picioarele acoperite de o patura, iar atunci imi pica fisa.
- Tata noi avem un carucior pentru persoane invalide? Il intreb plin de speranta, fiindca planul meu depindea intr-un totu de acest carucior.
- Carucior de invalizi? Ma intreba tata neincrezator, ridicand o spranceana cercetator.
- Da. Putem sa punem sirenul in carucior cu grija sa nu ii se vada inotatoarea mare, apoi il imbracam in haine si ii punem peste coada o patura. Daca intreaba cineva cine e, spun ca e un prieten de al meu ce e paralizat, ii povestesc tot planul, iar barbatul apropa din cap.
Ridica telefonul si ii spuse unei tipe sa aduca un scaun cu rotile in fata laboratorului unde se afla Menses, impreuna cu niste haine pentru baieti. Ies cu David din birou, indreptandu-ne spre laborator, in timp ce ma gandeam cam cate kilogram are un tip ca Menses. Mai mult de saptezeci nu are cum sa aibe, imi spun in gand, intrand in incapere, iar tanarul veni la marginea bazinului, privind cu tristete, cum jucariile si scoicile sunt stranse de fosta mea jucarie sexuala.
- Menses, ii rostesc numele, iar ochii sai albastri ma privira drept, facandu-ma sa ma simt infin in fata lui. O sa te imbrac cu niste haine de ale mele cu exceptia cozii..., numai continui, fiindca tanarul se urca cu totul pe ponton, aratand ca era destul de lung.
Incepu sa se zbata ca un peste pe uscat, apoi ca intr-un film in 3D, membranele au inceput sa se traga, iar coada incepu sa ii pice lasand la vedere nsite picioare minunate si lungi, cu muschi discreti. Urechiusele ii s-au retras, iar degetele ii revenisera la normal, dar din pacate ramasesera doar patru. Incerca sa se ridice in picioare, expunandu-se in toata splendoarea sa, dar pica imediat pe jos, aratand ca nu isi foloseste atat de des picioarele.
- Usor, ii soptesc, ducandu-ma langa el si ii pun pe umeri sai o camsa. Treceti mainile prin mainici, ii spun rabdator, ajutandu-l sa se imbrace in partea de sus cu o camasa alba.
Ii invelesc picioarele intr-o patura lunga si moale din lana, iar in picioare ii dau o pereche de slapi de casa, cu niste iepurasi roz si urechiuse. Il iau in brate ca pe o mireasa, mirandu-ma cat de usor era de fapt. Ies cu Menses in brate, iar cand razele soarelui ii atinse chipul, il ascunse in scobitura gatului meu, artand ca nu suporta soarele.
- Incurand ajungi in apa, ii soptesc calm, asezandu-l pe scaun, abia desprizandu-l de mine.
Ii pun in cap o capca de tenis, doar pentru a-i proteza ochii cat de cat. Cand vaporul opri in port, eu am pornit cu grija cu Menses pe pasarela, ajutat si de David, apoi am pornit prin oras. Am comandat fructe de mare proaspete, urmand sa mi le aduca acasa. Uni oameni imi aruncau priviri ciudate, fiindca niciodata nu m-au vazut niciodata in compania unei persoane invalide. La rugamintile lui Menses, i-am cumparat o carte cu creaturi mitologice marine, cea ce imi pica si mie bine, fiindca puteam sa aflu exact puterile lui.
- Gabriel, sopti brunetul numele meu, facandu-ma sa ma opresc si sa ma aplec spre el.
- Da? Il intreb, oprindu-ne la intersectia dintre strada mea si cea principala, iar de acolo se vedea oceanul vast al Terrei.
- Trist, murmura, iar vocea ii suna trasta si suparata in acelasi timp. Trist, nu pamant adevarat, pamant luat fundul oceanului, imi spuse adevarul despre pamantul adus pe orasele-schele.
Ai dreptate... e trist...