Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Sasame]

Capitolul XVI
Peripetii de drum


Si asa a fost in fiecare seara, timp de trei zile, cat Andrea a urcat pe scena in rolul Idei. A stralucit pe scena si a primit aplauzele publicului cu inima deschisa. O simtea chiar si ea, ceva se schimbase la ea, iar schimbarea era binevenita.
Si totusi stia ca daca va merge la Budapesta acel ceva care se schimbase la ea trebuia sa dispara pentru a putea infrunta toate privirile malitioase ale celor lasati in urma si vorbele rele. Si-ar fi dorit sa nu mai mearga, dar vroia sa le arate ca ea a avut dreptate si ca a fost judecata gresit. Si ii parea rau ca va cadea la mijloc Fabiol, care nu avea nicio vina.
Bagajele erau aproape gata, iar Andrea statea in mijlocul dormitorului cautand cu privirea ceva ce i-ar fi putut trebui la Budapesta si a uitat sa adauga la bagaj. Lua valiza si o duse la usa pentru a-i fi mai la indemana.
Fabiol ii promisese ca vine s-o ia el si ca vor merge impreuna la aeroport. Acum ramanea doar sa-l astepte in timp ce dadea ultimele telefoane. Ii sunase deja pe Sora si pe Leon, ramanand Layla si Yuri. Forma numarul de la mobilul lui Yuri si astepta ca acesta sa raspunda.
- Yuri, ma duc la Budapesta, spuse fata imediat ce auzi rasuflarea barbatului in receptor.
Cand primi vestea Yuri scuipa gura de cafea pe care tocmai o luase si incepu sa tipe la telefon:
- Tu nu gandesti ce faci? Ce mai cauti acolo odata ce i-ai intors pe toti impotriva ta acum un an?
- Asculta-ma o clipa! spuse Andrea raspicat. Dereck a fost aici si n-am putut rezista tentatiei asa ca voi participa inca o data la concursul grasanului aluia sa-i arat ca am avut dreptate! Si acum imi pare rau, trebuie sa inchid. Mi-a venit masina. Si spune-i nasei ca-mi este dor de ea.
Degeaba incerca Yuri s-o mai retina ca fata inchise telefonul si fugi sa deschida usa. Fabiol o intampina zambind in coltul gurii, sprijinit pe petelele din fata usii. Cu un gest rapid isi dadu jos ochelarii de soare si zise:
- Mergem partenera?
Andrea isi lua valizele si-si arunca gentuta pe umar si-l urma pe barbat pana la decapotabila acestuia. Drumul pana la aeroport nu era atat de lung, dar acesta insistase s-o conduca el. Adolescentei i se paruse ciudat gestul lui, la fel ca si persoana lui. Desi parteneri, nu stia multe despre el sau cel putin nu la fel de multe cat stia el despre ea.
Cand s-au urcat in avion Andrea a insistat sa schimbe locul cu Fabiol pe motiv ca ei nu-i place la fereastra si cum a luat loc si-a pus centura, ca si precautie. Fabiol s-a uitat curios la ea, neintelegand de ce era atat de agitata si tulburata de mersul cu avionul, dar n-a intrebat mai multe stiind prea bine modul acid al fetei de a-i raspunde cand nu-i convine ceva. Totusi totul a fost clar pentru el cand avionul a decolat iar ea s-a adancit in scaun.
- Nu-mi spune ca ti-e frica sa mergi cu avionul? o intreba el cum prinse un moment mai lejer.
- Nu prea, se confesa Andrea si se adanci si mai mult in scaun. Desi in majoritatea cazurilor am folosit avionul nu m-am putut acomoda.
- Ciudat, caci si eu eram asa pana acum ceva timp. Poate daca mi-ai fi spus inainte sa ne urcam iti aratam un exercitiu foarte util, care te ajuta sa te relaxezi.
- Mai bine spune-mi cum te-ai vindecat tu!
- Preferabil sa nu sti, dar daca te ajuta cu ceva, sa sti ca am scapat de raul din avion in urma unor turbulente. M-am speriat atat de tare incat toata teama a disparut.
- Ai invins teama cu teama. Si eu mi-o infunt pe-a mea mergand cu avionul desi, si stranse mai bine manerul scaunului, nu pare sa ma ajute prea mult.
Din difuzor se auzi vocea molcoma a co-pilotului:
- Se pare ca va fi furtuna. Rugam toti pasagerii sa stea la locurile lor si sa-si puna certura de siguranta!
Cum a auzit anuntul Andrea a renuntat sa stranga manerul scaunului, in schimb apucand mana lui Fabiol. Se uita spre el si intreba cu sfiala:
- O sa ai grija sa nu patesc ceva, nu-i asa?
- Stai linistita, am eu grija, raspunse el si stanse mana fetei.
Cum s-au auzit primele tunete si avionul a inceput sa se miste pe golurile de aer Andrea pur si simplu l-a imbratisat pe Fabiol ascunzandu-si fata la pieptul acestui.
- Linisteste-te, n-ai ce sa patesti! ii spuse el fortand-o sa revina in scaunul ei.
Din nefericire tocmai in acea clipa un fulger a brazdat cerul la doar cativa centimetri de aripa avionului fapt pentru care Andrea a sarit din nou in bratele lui Fabiol. Si oricat a incercat apoi s-o convinga sa revina pe locul ei a fost in van caci tanara nici macar nu-l asculta.
Mai mult de jumatate de ora a dus o lupta de convingere, dar n-a ajuns la niciun rezultat. Totusi, in cele din urma, spre fericirea lui Fabiol Andrea a adormit fiindu-i usor tanarului s-o aseze in scaunul ei. Mai aveau in jur de patru ore de mers cu avionul si avea sa aiba si el parte de putina odihna.
Cand s-a trezit Andrea tocmai aterizau pe pista din Budapesta. Primul lucru a fost sa se uite la Fabiol, incercand sa-si ceara scuze pentru iesirea de mai devreme. Tanarul i-a raspuns la privire si i-a zambit.
Cum si-au recuperat bagajele au urcat intr-un taxi care i-a dus pana la hotelul unde aveau sa stea in perioada de sedere in Budapesta. Pe drum le-a fost dat sa vada multe cladiri importante din Buda, cat si Dunarea. Pentru Andrea nu era nimic necunoscut, dar pentru Fabiol totul era fascinant.
Cand au ajuns la hotel au fost intampinati de personalul acestuia, care imediat le-au luat bagaje si i-a insotit pana la receptie.
- Avem doua camere rezervate pe numele domnului Dereck pentru Andrea Oswald si Fabiol Hernez, spuse Fabiol.
- Asteptati un moment, va rog! spuse receptionista. Din nefericire nu a fost rezervata decat o camera caci hotelul este plin in acesta perioada de an, dar se va elibera una chiar peste doua zile. Pana atunci va rugam sa acceptati aceasta situatie.
Fabiol se intoarse spre Andrea si o intreba:
- Ramane asa sau cautam un hotel mai disponibil?
- Nu, cred ca ne vom descurca, spuse Andrea si lua cheia de la camera. Sa mergem caci imi este cam somn!
Au urcat in camera cu bagajele unde au avut parte de o surpriza nu tocmai placuta. Aveau numai un pat, iar de impartit nici nu se putea discuta.
- Sigur vrei sa ramanem aici? o mai intreba Fabiol inca o data.
- Da, ramanem!
Andrea isi desfacu bagajul si-si scoase cateva haine si doua prosoape si intra direct in baie fara a mai articula un cuvant. Dupa cinci minute a iesit din dus schimbata si s-a facut comoda intr-unul dintre fotolii.
- Nu-mi spune ca ai de gand sa dormi acolo?
- De ce nu? De altfel sunt obisnuita, spuse Andrea si-si trase o patura peste picioare.
Totusi Fabiol nu putea sa accepte ca el sa doarma in patul imens iar ea in fotoliu. Se duse usor la ea si o ridica in brate cu gandul s-o puna in pat.
- Hei ce faci? incepu sa tipe Andrea cand se simti ridicata in aer.
- Tu ai nevoie de mai multa odihna decat mine asa ca te las pe tine sa dormi in pat in seara asta. Maine vedem noi ce facem in aceasta privinta.
- Dar...incerca Andrea sa se impotriveasca.
- Niciun dar, spuse Fabiol si-i dadu drumul in pat.
Andrea scapa un tipat la aterizarea in pat, dar Fabiol nu parea s-o fi auzit. Acesta ii luase locul in fotoliu si parea sa fi adormit deja. Fata se intoarse cu spatele la el tragandu-si patura pana in dreptul barbiei si stranse din ochi. Nu prea ii convenea situatie in care se afla, dar nu putea sa se invinovateasca decat pe sine.
Din partea cealalta a camerei, din fotoliu, Fabiol nu parea sa se simta prea confortabil si se tot foia. De fapt nu era prea sigur ca va putea dormi in acele conditii.
Dupa mai multe incercari esuate de a adormi s-a lasat pagubas si s-a ridicat. S-a dus in dreptul ferestrei si a privit spre orasul adormit de-afara, apoi la Andrea. Parea atat de simpla dupa infatisare si totusi avea un caracter incandescent, imbatabil.
Privi si spre jumatatea de pat libera, parandu-i foarte tentanta. Si el era obosit, iar daca se intindea pentru o clipa pe jumatatea libera de saltea nu avea sa faca rau nimanui, mai ales daca in dimineata urmatoare nu se va sti de gestul lui.
Cum s-a intins in pat si a pus geana pe geana a adormit instantaneu.