Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Sasame]

Imi pare rau ca nu am mai postat de foarte mult timp dar am avut diferite probleme legate de calculator .


Capitolul XIV
O noua oportunitate


Ziua celor doi se incheie cu multe zambete si rasete, cu saruturi furate sau patimase, haine ude pana la piele si infinitul cer plin de stele.
Fericiti stateau intinsi pe nisipul cald, tinandu-se de mana si privind infinita mare acolo unde se intalnea cu cerul. Intr-adevar un peisaj atat de pur si de perfect pentru ochiul uman, care daca te lasai purtat, te putea duce in taramul viselor. Din cand in cand, cei doi isi mai aruncau furis ochii spre celalalt admirandu-se reciproc. Era mai mult decat clar ca intre cei doi exista acel ceva ce poate aprinde scantei.
- Ar trebui sa mergem, spuse Ayuko ridicandu-se si incepand sa-si scuture nisipul de pe hainele aproape uscate. E destul de tarziu si maine nu cred ca vei mai putea lua pauza, adauga el intinzandu-i mana.
- Cam ai dreptate, il aproba Andrea si-l lua de mana ridicandu-se.
Totusi fusese doar o cacealma, caci imediat ce s-a ridicat s-a aruncat asupra lui, imbratisandu-l, cazand inapoi pe nisip. Apoi pentru a-l impiedica sa riposteze isi apropie buzele de-ale lui si le atinse pentru inceput usor cu ale ei, ca apoi totul sa devina un sarut in toata regula.
- Sti ca n-o sa mearga, nu-i asa? spuse Ayuko ridicandu-se brusc, cu ea cu tot in brate si luand-o la fuga spre apa.
Numaidecat fata incepu sa rada cu veselie si sa tipe, mai mult de dragul jocului. Ayuko se bucura enorm s-o vada astfel incat nu s-a putut indura si a continuat jocul copilaros. O regasise pe Andrea pe care o cunostea el si ii era foarte draga, mai ales cand fericirea ei era atat de molipsitoare.

*****

Dimineata i-a gasit pe cei doi, epuizati zacand fie pe canapea, fie intinsi in pat. Revenisera acasa abia cand cateva raze de soare s-au itit pe cerul inca intunecat, iar de-atunci, din pricina oboselii n-au putut inchide un ochi si drept fapt vorbeau in soapta despre timpuri trecute, timpuri dragi si chiar intamplari din acele timpuri.
Brusc Andrea isi muta privirea de la chipul celui drag la ceasul de pe peretele jumatate crem si jumatate portocaliu. La fel de brusc ca si privirea ei aceasta sari din pat si se repezi in baie de unde tipa:
- Trebuie sa ma grabesc altfel o sa intarzii la antrenament si de aceasta data chiar ar fi o problema!
Fata se spala repede, isi lua hainele de antrenament si iesi pe usa trantind-o in urma ei cu putere. Ayuko o urmari in tot acest timp ridicat intr-un cot si cand ea iesi din apartament scapa un oftat.
- Se pare ca a revenit la normal! zise acesta si se tranti la loc in pat. Si daca pana acum a parut o pacoste si greu de inteles acum va fi si mai greu de inteles s-o inteleaga cineva.
Andrea fugi tot drumul pana la Kaleido si reusi sa ajunga in cele din urma la timp. Cu toate acestea intampina privirile iscoditoare ale lui Vivian si Veronika si cele nemultumite ale lui Kalos si Fabiol. Saluta cat se putu de politicos pe cei prezenti si se alatura lui Fabiol.
- Sti, imi pare rau pentru ieri, spuse aceasta destul de incet incat sa auda numai barbatul de langa ea. Daca ti s-au parut rautacioase cuvintele mele te rog sa ma ierti. Chiar aveam nevoie ca ziua de ieri s-o petrec impreuna cu persoana pe care ai vazut-o.
- Nu mai conteaza, spuse Fabiol. Fiecare dintre noi mai are nevoie de o zi libera din cand in cand. Oricum, acum, in momentul de fata trebuie sa ne antrenam si nimic altceva.
- Sigur, atunci sa ne antrenam! spuse Andrea hotarata.
Cei doi au urcat la trapez si au inceput cu un balans usor. Totusi ceva parea schimbat in miscarile tinerei, iar Fabiol observa acest lucru inca din cuvintele ei de mai-nainte.
Cand a inceput sa execute piruete si salturi totul parea total diferit in miscarile ei. Erau mai ample, mult mai legate si totul era venit din inima. Andrea deborda de o energie care o facea sa radieze, reflectandu-se in miscarile si gesturile ei. Era fericita iar acest lucru era mai mult decat evident, mai ales ca zambea.
Exercitiul se incheie si fata sari in plasa de antrenament rasufland, usurata, multumita. Fusese perfect si memorase fiecare miscare ca pe viitor sa fie extraordinar, iar Fabiol era partenerul ideal din cati avusese pana in momentul de fata. El a fost primul cu care a reusit sa se sincronizeze de la bun inceput, completandu-se reciproc.
- Mai incercam o data? intreba Andrea dupa ce-si recapata suflul.
Astfel o luara de la inceput si continuara in acelasi ritm pana la lasarea soarelui cand Fabiol se prelinse epuizat pe perete. Dar Andrea, din contra, inca mai avea destula energie sa faca exercitii de echilibristica in timp ce juca Diablo.
Tocmai atunci intra in sala de antrenament o femeie roscata, Rozetta, dupa cum isi amintise Andrea ca o cheama.
- Kalos va asteapta...incepu Rozetta, dar ochii ii cazura pe Andrea. Hei, acelea sunt recuzita personala! ii atrase ea atentia.
- Imi pare rau, n-am stiut, se scuza Andrea dar nu se opri. Imediat termin, nu-ti face griji.
- Si totusi te pricepi, remarca Fabiol care abia isi deschisese ochii. Nu-i asa Rozetta?
- Da, intr-adevar! N-am mai vazut niciun incepator pana acum manevrand astfel Diablo, cu atata pricepere.
- Numai ca eu nu sunt o incepatoare, interveni Andrea lasand piesele la o parte. Pot sa fac asta de cand ma stiu, cum de altfel si acrobatiile la trapez. Parca ziceai ceva de Kalos? schimba aceasta subiectul.
- Da, urmati-ma! spuse Rozetta.
Ajunsi in biroul lui Kalos au vazut ca nu erau singurii chemati si un barbat trecut de 40 de ani avea o discutie aprinsa cu Sefu’. Printre cei chemati se numarau Basil, Neris, Vivian si alti cativa acrobati.
- V-am chemat aici pentru ca domnul Dereck de fata sa aleaga pe doi dintre voi pentru a reprezenta Kaleido in fabulosul lui concurs, spuse Kalos.
Andrea privi o clipa spre barbat ca apoi sa-si dea seama ca-i era destul de cunoscut acel domn, in urma unei scurte colaborari care nu s-a terminat tocmai multumitor pentru el. Drept fapt facu un pas in spate ascunzandu-se dupa Fabiol.
- Daca te misti m-ai terminat, spuse aceasta cand barbatul era gata sa se intoarca la ea. Iti explic mai tarziu.
- Domnul Dereck a fost prezent la antrenamentele voastre si de aceea sunteti aici, adauga Kalos. Dar mai bine il las pe el sa va explice...
- Cum ai zis si tu Kalos, de aceasta data eu voi alege participantii pentru a nu mai exista conflicte, spuse Dereck. De aceasta data vor fi echipe mixte de cate doi, iar primul asupra caruia m-am decis este acest tanar, si ridicandu-se din scaun il lua de dupa umeri pe Fabiol facandu-i semn sa ia loc in locul lui.
Cum „scutul” lui Andrea pleca, ochii lui Dereck cazura asupra ei. Fata incerca sa zambeasca amiabil si incepu sa se retraga usor inainte ca barbatul sa spuna ceva despre colaborarea lor.
- Aaaa, domnisoara Oswald, ce surpriza placuta sa va reintalnesc, rasuna vocea baritona a lui Dereck. Si tocmai aici!
- Si pentru mine domnule, spuse fata incercand sa lase de-o parte sila cand acesta ii saruta mana. Ma bucur sa aud organizati concursul pentru a doua oara, avand in vedere esecul de acum un an. Ma indoiam ca veti mai incerca, continua aceasta pe un ton ironic.
Barbatul scrasni din dinti si facu un pas inapoi tragand-o pe fata de mana. Apoi, ca sa nu-i scape cumva o prinse de talie.
- Daca nu stiati, aceasta domnisoara a facut parte din concurs si acum un an, dar a refuzat cu desavarsire sa ia premiul castigat insistand ca juriul nu a fost corect. Si intr-un fel, din pricina ei, totul s-a dovedit a fi un esec.
- Atunci, lasa-ma sa particip anul asta ca sa-ti dovedesc ca am avut dreptate, spuse Andrea pe un ton apasat.
- Atunci asa sa fie! spuse Dereck. Vei participa alaturi de acest tanar, la concursul de pestre trei saptamani. Va astept peste doua saptamani la Budapesta! incheie acesta si parasi biroul.
- Aceasta este oportunitatea voastra sa aratati ce stiti, spuse Kalos. Si vreau sa pana la plecarea voastra sa aiba loc premiera spectacolului, plus trei aparitii.
- Asa sa fie atunci, incuvinta Andrea si parasi si ea biroul.


Capitolul XV
Primul spectacol


Ultimele zile dinaintea premierei s-au scurs precum nisipul unei clepsidre, nelasand loc acrobatiilor sa respire nici macar o secunda din pricina orelor prelungite de antrenament la cele mai inalte cote. Decorul era aproape montat, si totul prinsese contur. Totusi lipsea poza de afis, cu toate ca majoritatea biletelor fusesera vandute inca de la inceputul lunii.
- Cred ca glumesti! izbucni Andrea cand Fabiol incerca sa-i cuprinda talia cu mainile pentru poza. Ia-ti mainile dupa mine!
- Este vorba doar de o poza, incerca sa o calmeze fotograful care deja era exasperat.
De cateva ore incercau sa faca o poza cat mai potrivita, dar tanara nu vruse nici in ruptul capului sa apara in costumul semitransparent de spectacol si acum nu vroia sa fie imbratisata.
Vazand ca Andrea era sa plece Fabiol a apuca repede de brat tragand-o cat mai aproape de el, intr-un mod fortat. Abia atunci fotograful a reusit sa prinda un cadru acceptabil si a fugit bucuros spre atelierul sau pentru a modifica imaginea dupa cererea facuta de Kalos.
- De ce ai facut asta? tipa Andrea imbrancindu-l puternic pe Fabiol.
- Ca sa terminam o data cu asta caci am treburi mult mai importante de facut. Iti vine sa crezi sau nu, m-am saturat! tuna acesta si pleca lasand-o pe fata cu gura cascata.
Dar de fapt ce-i pasa ei, intr-un fel era obisnuita sa fie tratata cu spatele. El de ce ar face exceptie de la regula. Doar pentru ca a vazut-o plangand o data nu inseamna ca nu putea sa se poarte ca si ceilalti parteneri ai sai. Astfel inceta sa mai se uite dupa el si se indrepta spre vestiar pentru a se schimba de costumul de scena in ceva mai comod.
Cand intra in micuta camaruta ce tinea loc de vestiar individual Andrea vazu pe masa o silueta ciudata. Aprinzand lumina a recunoscut fiinta ca fiind spiritul ce-o vizitase cu ceva timp in urma. Nu crezuse prea mult in vorbele lui, dar acum era acolo si-o privea intr-un mod ciudat.
Ocoli masa si deschise dulapiorul cu haine. Spre surprinderea adolescentei acestea erau depachetate si puse alandala in raft. Cu greu a gasit ceva de imbracat care sa nu fi fost sifonat de o anumita mana. Si era ciudat, acel spirit avea o expresie destul de multumita pe fata, parca ar fi ranjit.
- Ce vrei? se rasti Andrea vazandu-l ca tot nu dispare.
Fool tagadui pentru o clipa fara a privi spre tanara contrariata. Zambetul victorios ii disparuse o clipa de pe fata, dar cand izbcni o roseata anormala pentru spirite ii aparu in obraji:
- Ce lenjerie frumoooaaasa ai!!! si se prelinse pe perete precum un fluid. Acum sunt fericit!
La exclamatia lui Fool fata isi infipse mana in mantia lui si-l ridica la nivelul ochilor sai. Nu parea deloc multumita, mai ales ca ochii micutului spirit inca scanteiau intr-un mod ciudat.
- Pleaca, dispari, zboara sau nu mai stiu ce din fata mea imediat, tuna Andrea si-l arunca cu toata forta ei pe ferastruica vestiarului.
In urma lui Fool ramasese doar un urlet sfasietor si pulbere de stele in suspensie. Fata isi scutura mainile ca dupa o treaba murdara si reveni la ceea ce facea inainte de a fi nepoliticos intrerupta.
- Dar sti ca nu-i frumos sa ma arunci in halul asta pe geam, o intrerupse inca o data Fool. Si in plus eu sunt aici sa te ajut sa-ti implinesti visele, continua acesta pe un ton ceva mai serios.
- Implineste asta, spuse fata iritata si arunca pantofii in fata, caci eu n-am nevoie de ajutorul nimanui pentru a-mi indeplini visele, cu atat mai putin de ajutorul unei fantome.
- Sa sti ca-mi ranesti sentimente, se planse Fool si se prefacu ca-si sterge lacrimile. Pana acum nimeni n-a fost asa rau cu mine.
- Bine atunci dispari, i-o taie fata.
Fool nu parea s-o asculte si in schimb isi desfacu mainile printr-un arc de cerc decoperit globul sau fermecat de sub faldurile mantiei:
„Sagetatorul se indreapta vertiginos spre o gaura neagra fara fund, iar daca un Capricorn nu va fi acolo sa-l sprijine nu-si va relua fagasul bun. Berbecul cade si el intr-un abis si-si uita promisiunile facute odinioara lasand drum liber Capricornului.”
Incheindu-si prezicerea disparu, dar nu inainte sa lase o vorba:
- Asculta prezicerea, caci se va adeveri.


*********

Era seara spectacolului si totul era gata sa inceapa. Doar doi spectatori intarziati isi cautau locurile prin intunericul din sala.
Deodata scena a fost luminata de doua refectoare si in scena a aparut Rozetta, intruchiparea zilei, aducand cu sine, prin salturi si tumbe indraznete pe tanarul barbat, interpretat de Fabiol. Acesta juca rolul unui singuratic, unui om fara o cale in viata, fara destin, trairile sale fiind expuse printr-un exercitiu la trapez.
Imediat ce soarele apune si tanarul este rapus de oboseala de peste zi in scena apare May, intruchiparea noptii, mai agresiva si mai posesiva in miscari decat surata ei. Decorul se schimba complet dupa cateva miscari ce acoperira scena.
Apoi ca din neant se materializeaza figura Idei, o fiinta precum un inger plapand. Prin salturi simple, piruete ample, si miscari gratioase isi face simtita prezenta, iar noaptea parea s-o protejeze mai presus de orice.
Aproape de rasaritul soarelui tanarul se trezeste si apuca s-o vada pe Ida, ca prin vis totusi. Toata ziua tanara misterioasa a fost matroana gandurilor sale, iar seara a asteptat-o sa vina.
Si astfel cei doi s-au cunoscut si-au urmat seri de vis in compania Idei, caci ea parea sa stie totul despre smoala cerului. Treptat ajunge sa se indragosteasca de ea si incepe prin a o ruga sa priveasca rasaritul impreuna macar o data.
Scena era imbiata de sentimente, iar Andrea si Fabiol pareau pereche perfecta prin miscarile lor pline de gratie si majestuoase. Ce-i drept se potriveau foarte bine in miscari si se completau reciproc, ca si cum se cunosteau si antrenau impreuna de ani.
Acum urma actul final, manevra finala. Cu un usor avant Andrea si-a dat drumul de la trapez, ceea ce semnifica dorinta Idei de a pleca. Fabiol o urma si incerca sa-i impiedice orice avant, incercand in acelasi timp s-o prinda in brate.
Cand in sfarsit reusi sa-i cuprinda talia cu bratele aceasta deveni transparenta si treptat disparu din stransoarea tanarului, nu inainte de a-i lasa un sarut pe obraz. Regretand, acesta ingenuncheaza amagit in fata zilei, cea care i-a facut iubita sa dispara.
Sala a rabufnit in aplauze mai ceva ca niciodata. Au fost coplesiti de poveste si de intensitatea sentimentelor expuse de acrobati incat totul li se parea minunat.
Toti cei care au aparut pe scena s-au reintors pentru a primi aplauzele, chiar si Andrea, care era foarte multumita de cum decusese spectacolul. Isi dorea ca de fiecare data sa fie asa, caci era un sentiment foarte placut si foarte pretios in acelasi timp. Vroia sa mai castige astfel de aplauze, dar mai mult ca toate doarea sa-i faca pe cei din sala sa simta ce simtea ea in acel moment.