Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Sasame]

Capitolul acesta se refera la relatia tata-fiica dincolo de aparente, dincolo de privirile reci si vorbele arogante. Mentionez ca mi-a facut o mare placere sa-l scriu. Nu e prea lung si predomina dialogul. I hope you'll enjoy it!

Capitolul X
Tata si fiica

Cu pasi constanti persoana cu pricina intra in apartament si lua loc pe fotoliu, fata in fata cu Andrea. Pentru o clipa se privira in ochi, fara a-si spune ceva, ca apoi Andrea sa sparga tacerea.
- Sunt bucuroasa sa te vad, tata! Totusi, nu ma asteptam sa vi tocmai astazi si tocmai la aceasta ora.
- De fapt, sunt aici inainte de apus, spuse Leon cercetand apartamentul, doar ca nimeni nu era acasa. Dupa cum bine vad n-ai facut nicio schimbare de cand te-ai mutat.
- N-am avut suficient timp, veni raspunsul sec al fetei. Deci, de ce ai venit?
- La obiect ca de fiecare data, sesiza Leon. Nimic mai special, vroiam doar sa te vad...
- M-ai vazut, atunci poti pleca!
- Si am vorbit cu Alec, continua Leon de unde fusese intrerupt. Mi-a zis ca a existat o mica cearta intre voi doi, de care se pare ca tu n-ai fi vrut sa aflu.
- Tu n-ai niciun amestec in asta, totul s-a intamplat din vina lui, spuse Andrea ridicandu-se. Poate ti-a si spus ce-a facut.
Adolescenta se duse pana la bucatarie si-si lua o cana cu ceai verde pentru a se calma, servindu-l si pe Leon. Acesta s-a strambat nemultumit la cana la inceput, dar s-a impacat cu gandul ca si Sora avea obiceiul de a-l obliga sa bea din ceaiul ei.
- Sti, mi-ai amintit de mama ta, spuse Leon cu o voce nostalgica dupa cateva momente de reculegere. Si ei ii place acest ceai la fel de mult ca tie. Eu unul, fara suparare, il urasc.
Andrea ridica privirea peste marginea canii si se uita la el lung. I se parea ciudat ca Leon sa pomeneasca de Sora folosind un ton diferit de cel pe care il stia ea. De fapt il mai auzise vorbindu-i astfel, dar numai cand era mica. La antrenamente era un om diferit fata de cel de acasa.
- Deci, pana la urma de ce ai venit? insista Andrea fiind sigura ca exista si un motiv concret. Ai venit sa ma verifici? Daca am mai cauzat probleme?
Leon isi pleca privirea in pamant, parca pregatindu-se moral pentru ce avea de spus. Stia ca Andrea era o persoana dificila, ca si el de altfel, fapt pentru care trebuia sa gandeasca fiecare cuvant.
- Sophie...incepu Leon atragandu-i atentia fetei.
Sophie era cel de-al doilea nume al Andreei, numele de botez, care nu aparea in actul de identitate. A fost dorinta parintilor ei s-o cheme si asa din motive lesne de inteles. Rareori i se adresa cineva in mod direct pe acest nume, deseori fiind mai degraba unul de alint. Leon era singurul care ii spunea asa in fata, fara ca aceasta sa se supere, folosindu-l adesea pentru a o constrange sa-l asculte. Si chiar avea efect, fiindca imediat ce Leon rostise numele Andrea il urmarea cu atentie.
- ...sa sti ca nu te urmareste nimeni, dar suntem ingrijorati pentru tine, atat Sora, cat si eu, poate chiar mai mult decat ai crede. E adevarat ca esti o fire libertina, obisnuita fiind sa ai singura grija de tine, dar nu uita ca inima unui parinte nu se schimba atat de usor, tendinta de apararea persistand mult. Iti vrem binele, de aceea trebuie sa stim mereu de tine, oriunde te-ai afla indiferent de ora.
Andrea il asculta cu atentie, neindraznind sa nege ceva. Totusi, si-a dat seama ca-n cuvintele lui exista adevar.
- Faptul ca acum esti la Kaleido ne ofera o siguranta, stiind ca te afli printre cunoscuti, printre oameni care ne cunosc, incheie Leon.
- Asta e tot? intreba Andrea uimita asteptandu-se la o predica mai lunga. Am crezut ca...
- Si sa nu uit, incearca totusi sa fi mai prietenoasa cu Yuri si cu ceilalti ca n-ai ce sa patesti daca incerci. Mi-a placut sa vad ca te-a condus cineva si nu din obligatie.
- Te referi la Fabiol?! intreba Andrea surprinsa. Nu credeam ca ai apucat sa-l vezi. Si oricum, este doar un acrobat de la Kaleido, nimic mai mult.
- Eu am plecat, spuse Leon ridicandu-se. Abia maine pe inserat plec inapoi la New York, deci daca doresti ai putea sa ma vizitezi la hotel.
- Sigur. Te conduc?
- Nu-i nevoie. Stiu deja drumul.
Intre cei doi urma o clipa de tacere sparta doar de ticaiturile ceasului de pe perete. Cand Leon deschise usa sa plece Andrea lua o decizie de ultim minut. Il lasa sa iasa ca apoi sa-l urmeze, ajungandu-l la iesirea din bloc.
- Tata, asteapta! il striga aceasta. N-ai vrea sa mergem sa mancam ceva impreuna?
Leon a fost surprins de reactia fetei sale. Dar totusi, era firesc sa se schimbe de la un moment la altul, doar era si fiica Sorei. Asemanarea dintre ele n-ar trebui sa fie ceva socant pentru Leon, dar era obisnuit cu ea ca o persoana tacuta si calculata.
Ii facu un semn sa se apropie, o imbratisa scurt si o saruta pe frunte parinteste. De ceva timp nu mai iesisera amadoi undeva. Totusi, aveau o noapte intreaga sa recupereze anii pierduti in salile de antrenament sau pe la diferite concursuri.
Aveau multe sa-si spuna, mai ales ca in ultimii doi ani abia apucau sa vorbeasca la telefon, dat fiind faptul ca era ea era plecata prin mai toata lumea. Singura lor legatura fusese Layla sau Yuri, in functie de cel care o insotea de fiecare data.


Capitolul XI
Moon ilusion


Zorii zilei i-au prins pe cei doi plimbandu-se pe malul marii, discutand ca doua persoane normale. N-ai fi zis niciodata c-ar fi putut discuta unul cu celalalt stand atat de aproape unul de altul, chiar zambind. Era greu de crezut ca Andrea poate sa si zambeasca alaturi de tatal ei.
Toata noapte au petrecut-o impreuna ca tata si fiica discutand de timpurile trecute, pierdute de-a lungul anilor. Si-au amintit cu nostalgie de unele intamplari de cand era Andrea mai mica si de primele antrenamente. De primul concurs, de primul premiu, de prima lacrima de bucurie.
- Tata, crezi ca locul meu este aici? intreba Andrea dupa un moment de pauza in care amandoi privisera rasaritul.
- Nu cred, sunt sigur, veni raspunsul scurt al barbatului. Semeni prea mult cu Sora si nu mica imi va fi mirarea cand vei ajunge sa iubesti scena mai presus de orice.
- Totusi, nu pare a fi locul meu aici, printre acesti oameni, incerca sa se justifice Andrea. Ei au viata lor, par a fi o familie, iar eu sunt privita ca o straina, sau cel putin asa lasa impresia.
- Timp de doi ani ti-ai cautat locul printre acrobatii din lumea intreaga si nu l-ai gasit fiindca erai mai buna decat ei. Incearca sa stai mai mult timp aici, poate Kaleido se va dovedi si pentru tine cea de-a doua casa.
- Ce vrei sa spui cu „cea de-a doua casa”? intreba Andrea mirata.
- Asa spune mereu Sora cand face referire la Kaleido si nu pot sa neg.
- Cred ca am inteles, spuse Andrea departandu-se usor de Leon. Tata, mi-a facut placere sa vorbim, dar trebuie sa plec. Vreau sa trec si pe acasa inainte de antrenamente.
- Du-te, te inteleg si sper ca data viitoare cand ne vom vedea sa fie la New York, toata familia. Apropo Ayuko mi-a cerut sa-i dau adresa ta de aici. Cred ca ar fi bine sa vorbesti cu acest baiat daca vrei sa pui capat relatiei, caci el inca mai spera.
- Da-i adresa si spune-i sa vina! Se pare ca trebuie sa vorbesc cu el daca tot insista.
Cu aceste cuvinte Andrea isi lua pantofii plin de nisip in mana si parasi plaja. Leon o urmari mult cu privirea, pana ce silueta ei se pierdu in zari, atunci scapand un oftat greu.
Leon isi intoarse privirea spre maretul circ de pe faleza si gandul ii zbura la Sora. Acum stia de ce ii era asa de draga ei marea, pentru panarama ce-o oferea circului. El inca n-o intelegea pe deplin dar spera ca Andrea s-o inteleaga si sa pretuiasca si ea scena. Numai ca adolescenta trebuia sa-si gaseasca pe cineva care sa-i arate cum sa iubeasca scena.

***

Dupa un dus rapid Andrea isi lua boceluta cu lucruri si fugi la antrenamente. Se baza inca o data pe faptul ca fiind dimineata sala va fi goala si se va putea desfasura in voie.
Totusi, de aceasta data se insela. prin crapatura usii o vazu in prima sala pe Vivian antrenandu-se de zor si nu vroia sa dea nas in nas cu ea asa de dimineata. Abia avea si ea o dispozitie mai buna. Astfel isi indrepta pasii spre a doua, de unde se auzea vocea stridenta a unei femei.
- Se pare ca nu am norocul sa fiu prima, isi spuse Andrea cu voce tare. Dar intre Vivian si o persoana isterica o prefer de o mie de ori pe cea zgomotoasa, care stiu sigur ca odata si-odata va ragusi.
Deschise usa fara efort si spre surprinderea ei vazu ca nu erau decat doua persoane in sala si anume o femeie chinezoaica bruneta si inca o femeie roscata, care pur si simplu aveau o discutie in contradictoriu.
Andrea si-a dat seama ca n-are rost sa intervina in cearta lor atata timp cat ele nu vor interveni in antrenamentul ei. Isi lasa bagajelul intr-un colt al salii si urca la trapez.
Cum a prins bara acestuia si-a dat seama ca cele doua s-au si antrenat inainte de cearta. A ignorat acest fapt si a inceput sa se balanseze, amintindu-si in acelasi timp de confruntarea ei cu Fabiol si de propunerea acestuia de ai fi partenera in apropiatul spectacol. Astfel, fiind plecata departe cu gandul corpul ei incepu inca o data sa executa sarituri mecanic, inconstient de perfecte.
Zgomotul trapezelor in miscare le-a facut pe cele doua femei sa-si intrerupa cearta si sa se uita spre Andrea. Cand au vazut cu cata exactitate executa fiecare acrobatie au ramas cu gurile cascate, fiindu-le imposibil sa articuleze un cuvant. Totusi au observat ca miscarile sunt facute inconstient si mecanic.
- Hei tu, tipa bruneta la Andrea, ce cauti aici? Cine esti si inca o data ce cauti aici?
Andrea parea sa n-o auda. Era total paralela cu ceea ce se petrecea in jurul ei, totul rezumandu-se la ea si bara rece a trapezului ca o aducea din cand in cand la realitate.
Bruneta continua s-o strige pana ce aceasta reactiona si-si dadu drumul de la trapez. Dar ceea ce nu sesiza Andrea era ca plasa de siguranta fusese ridicata si nu-si lua masuri de siguranta.
- Ai grija, o sa cazi! o atentiona roscata.
Abia atunci a observat ca nu are plasa, dar era prea tarziu sa mai apuce bara trapezului. Caderea in gol era inevitabila, cand a simtit o smucitura la nivelul umarului si a ramas suspendata in aer.
- Si cand ti se zice ca esti complet aeriana nu vrei sa crezi nu-i asa?! auzi Andrea o voce de barbat cunoscuta. Ei, te-ai gandit la propunerea mea?
- Chiar asta faceam Fabiol, raspunse Andrea sec, inainte sa ma intrerupa cineva.
- Deci raspunsul tau este....incepu barbatul increzator.
- De ce nu? N-am nimic de pierdut si rolurile secundare nu mi se potrivesc destul de bine. Accept sa-ti fiu partenera.
- Ma bazam pe asta, spuse incantat Fabiol ridicand-o pe trapez. Sper ca nu te doare umarul.
Andrea duse instinctiv mana la umar dar se parea ca nu patise nimic. Totusi nu strica sa joace putin teatru avand-o in vedere pe bruneta. Vroia s-o faca sa-si ceara scuze ca i-a distras atentia.
Fabiol o ajuta sa coboare si-i puse pe umeri bluza de trening, luandu-i el boceluta.
- Hai in cealalta sala, se va anunta spectacolul! spuse Fabiol tare incat sa auda si celelalte doua femei. Se va face si repartitia pe roluri. Domnisoara Wong, Rosseta veniti si voi? intreba tanarul de aceasta data adresandu-se celor doua femei care urmarisera scena.
Acestea ii urmara in de-aproape pe Andrea si Fabiol discutand in soapta. Andrea reusi sa prinda cateva franturi din conversatia celor doua.
- Nu-i asa ca seamana cu ea? intreba femeia roscata pe care Fabiol o numise Rosseta.
- Intr-adevar, o asemanare izbitoare incat am si confundat-o cu Sora, afirma bruneta. Totusi, am inteles ca la comportament seamana mult prea mult cu Leon.
- N-are a face May, spuse Rosseta. Sincer sunt mai curioasa de interpretarea ei pe scena. Aici ne vom da seama cu cine seamana mai mult.
La afirmatia femeii Andrea se opri in loc asteptand ca cele doua s-o ajunga din urma, iar cand aceasta s-a intamplat cu o voce calma si vioaie neobisnuita ei a spus:
- Ma bucur sa aud ce credeti despre mine. De obicei nu prea am parte de o a doua judecata, multi se incred prea mult in zvonuri.
Facu o pauza scurta, in care se indeparta cu doi pasi dupa care adauga adresandu-i-se in mod special Rossetei:
- Nu cred c-o sa ai prea mult de asteptat pentru ati forma parerea, caci tocmai am obtinut rolul principal in spectacol. Cat despre zvonuri ca a-si semana cu el nu va incredeti prea mult ca apoi sa dezamagesc.
Cele doua partenere au schimbat priviri urmarind-o pe Andrea cum se indeparteaza. In vorbele ei au gasit atat cele ale Sorei cat si cele ale lui Leon. Poate se inselasera si adolescenta luase ce era mai bun de la fiecare.
In sala cealalta de antrenament se stransesera aproape toti acrobatii, printre care Vivian si Alec plus noii veniti. Cum au intrat Fabiol si-a retras mana din jurul taliei Andreei si s-a alaturat primilor doi in timp ce Andrea a incercat sa se retraga intr-un colt.
Totusi ceva a impiedicat-o, ceva-ul fiind intruchipat in persoana lui Neris care ii facea semne disperate sa li se alature. Pufni de doua ori si schimba directia pasilor spre grupul celor cinci.
- Tu nu sti sa vi la antrenamente? o lua Basil in focuri. Nici nu dai vreun semn de viata, nimic. Antrenorul scoate foc pe urechi cand vede ca nu esti iar Sefu’ incarunteste cand aude ca iar ai lipsit toata ziua. Te-am putea da la persoane disparute, incheie acesta cu o gluma.
- Unu, mie nu-mi pasa ce cred si fac ceilalati si doi, eu intotdeauna mi-am facut antrenamentul zilnic, fie aici, fie pe plaja, fie in sala particulara, veni raspunsul acid al Andreei ce avea ca scop potolirea tuturor protestelor.
- Vai, vai domnisoara are sala de antrenamente particulara, o ironiza Veronika acompaniata fiind de Andrew. N-am crezut ca poti fi atat de aroganta, dar se pare ca fratiorul meu a avut dreptate.
Veronika nu stia cum era Andrea de fapt si cat de acide pot fi raspunsurile ei la o astfel de observatie. Pentru moment adolescenta o privi pe Veronika piezis si se intoarse cu spatele la ea, abtinandu-se sa comenteze. Nu considera necesar sa-si mai faca probleme mai ales ca era si Kalos de fata.
- Hm, facu Kalos atragand atentia acrobatilor. Dupa cum stiti este vorba de un nou spectacol, iar Mia ne va spune despre ce este vorba.
- Multumesc Sefu’, spuse o femeie subtirica facand un pas in fata.
Purta o bluzita larguta si o pereche de pantaloni strimti, parul prins intr-un coc lejer, iar ochelarii finuti ii incadrau frumos fata ovala.
- Spectacolul se va numi „Moon ilusion” si este vorba despre o tanara pe nume Ida, la fel de enigmatica precum luna, care dispare la ivirea zorilor. Numai ca un tanar calator o intalneste si se indragosteste de ea si invers cerandu-i tot mereu sa nu-l mai paraseasca in zori. Baiatul ajunge s-o implore sa ramana, iar Ida cucerita de cuvintele lui uita de venirea zorilor si treptat incepe sa dispara din fata acestuia precum o umbra. Tanarul se convinge in cele din urma ca Ida, iubirea lui n-a fost mai mult decat o iluzie la lunii.
Toti pareau incantati de ideea spectacolului, scenariu fiind foarte captivant. Acum erau curioasi cum vor fi repartizati. Mia lua inca o data cuvantul si vorbi:
- In rolul principal, al baiatului va fi Fabiol, iar in rolul Idei, partenera aleasa de acesta. In rest fiecare veti avea un rol in spectacol. May, Rosseta, voi in special o sa aveti rolul noptii si al zilei.
Femeia rasufla usurata si-l lasa pe Kalos sa ia inca o data cuvantul:
- Acum sti ce roluri veti avea, scenariile le veti primi in curand, puteti sa va incepeti antrenamentele. Spectacolul va fi in doua saptamani!
Kalos pleca si se indrepta spre Fabiol pentru a-i vorbi despre partenera lui, pentru moment necunoscuta lui. Judecand dupa micul grup in care se afla tanarul a crezut ca partenera lui este chiar Vivian.
- Deci sa inteleg ca Vivian este partenera ta, Fabiol? intreba Kalos sigur pe sine.
- Nu, veni raspunsul scurt al lui Fabiol. Nu este Vivian.
- Am crezut ca ma vei alege pe mine! protesta femeia plecand furioasa dupa aflarea vestii nu prea frumoase. Era cert ca nu-i convenea sa fie inlocuita asa de usor.
- Atunci cine este? intreba inca o data Kalos mai mult decat curios stiind cat de pretentios era tanarul in ceea ce priveste partenerele sale de scena.
- O aduc imediat, si Fabiol disparu din fata lui pentru o clipa ca apoi sa se intoarca insotit de Andrea. Ea este partenera MEA!