Un mănunchi de stele

[Itsumi]

Multumesc pentru comment.

Speranța

O mască se asunde în fiecare dintre noi,
Una tristă, una fericită, ascunsă între foi..
O voce dură, o voce slabă, o voce mixtă
Se ascunde mereu sub clar de lună în noi.

Vreau să cred că tu nu te-ai schimbat
Am rămas cu al tău parfum în minte impregnat,
Dar tu ai trecut peste acele sentimente
Acum te-ai lăsat dus de o ploaie de stele.

Am suferit, sufăr și voi suferi în continuare
Pentru că iubirea pentru mine numai are nici o valoare,
Te văd cu ea și îți spun că nu sunt geloasă,
Și eu te-am rănit, așa că sunt împăcată.

Astăzi însă la plecare...
Tu mi-ai spus cuvinte de alinare,
Că deși nimic nu va mai fi la fel
Tu mă vei iubi mereu.

Speranța îmi spui că nu moare niciodată,
Să aștept sa apară dragostea de ciocolată
Voi fi și eu cândva fericită,dar niciodată nu ne vom împăca
Durerea prea mare încă există în inimă, pe undeva...