Un indiciu ca la carte

[Daria v2]

Capitolul 5: Tot răul este spre bine
Partea întâi.

Ajung acasă şi mă trântesc pe canapea. Trebuia să mă mai relaxez puţin, după atâta umblat. În timp ce aşteptam să ajungă Kira, am pornit televizorul pe un program de ştiri. De această dată, se difuza o ştire despre moartea Laviniei. Deci, se pare că presa a şi aflat. Păi se putea altfel? Normal că nu. Când e vorba de câte o crimă sau ceva asemănător, presa imediat vine la faţa locului, de parcă ar fi câinii cu covrigi în coadă acolo. Sincer, uneori sunt chiar patetici reporterii când îi vezi că ''se calcă în picioare,, doar pentru o amărâtă de declaraţie sau poză. Dar totuşi, atitudinea lor se poate justifica uşor: dacă nu ar obţine câte un material pe care să-l difuzeze, nu ar mai câştiga bani.

Mă ridic de pe canapea şi mă îndrept spre geam. O văd pe Kira, cum intră în bloc. Mă duc şi îi deschid uşa, fără să mai aştept să bată ea. Aceasta mă întreabă curioasă, cum de am ştiut că vine, iar eu i-am răspuns, că am văzut-o când urca. O iau în braţe şi încep s-o sărut tandru. Spre marea mea surprindere aceasta nu mă refuză, ba chiar începe să-mi desfacă nasturii de la cămaşă.

Dar mereu trebuie să existe ceva care să strice momentele frumoase, iar de această dată, principalul vinovat sunt chiar eu. Ca prostul o întreb ce mai vrea acum, iar aceasta îmi răspunde că pe mine şi încearcă să mă sărute, dar ca idiotul, întorc capul. Cred că acest gest a enervat-o foarte tare, fiindcă se vede pe faţa ei acest lucru. Mă ridic brusc de pe canapea, cerându-i să plece. Pe faţa acesteia se întipăreşte uimirea, neînţelegând probabil de ce mă comport aşa. Până acum eu eram cel care dorea nişte momente intime, iar acum când aveam ocazia să profit puţin de timpul petrecut împreună, refuzam ca prostul. Nici eu nu mai înţelegeam de ce mă comportam aşa. Parcă nu mai eram eu. Cred că acest caz mă preocupă mult prea mult şi din această cauză am un comportament atât de ciudat. După ce mă mai liniştesc puţin, mă aşez din nou lângă ea.

Mă întreabă din nou ce am mai păţit, iar cu vocea joasă, îi zic că nu mă pot gândi decât la Lavinia. Enervată la culme de comportamentul meu, îmi zice că pleacă, dar o apuc de mână, şi o trag în braţele mele, începând s-o sărut, făcând-o să tremure de plăcere la fiecare atingere a mea. Am început să-mi strecor mâna în decolteul acesteia, începând să-i pipăi uşor sânii. Mă uit cu coada ochiului la ea şi văd cum un zâmbet i se întipăreşte pe faţă. Un rânjet îmi apare pe buze. Sunt mulţumit de faptul că îi provoc plăcere.

Îi desfac uşor sutienul şi îi dau jos bluza. Încep să o mângâi pe abdomen şi să o sărut, coborând cu sărutările tot mai jos. Dar totul trebuie să aibă şi un sfârşit. Când ne era lumea mai dragă, telefonul Kirei a început să sune, stricându-ne tot cheful. Aceasta răspunde la telefon, iar după ce termină convorbirea se îmbracă rapid şi iese ca o vijelie, fără să spună nimic. Nu mai înţeleg absolut nimic. Iar m-a lăsat în plop şi plopul în aer.

Tot răul este spre bine
Partea a doua.

Ajungând în braţele sale, încep să îl sărut apăsat. Mâinile sale făcusera contact cu sânii mei, de aceea încep să vibrez de plăcere. Sutienul îmi este îndepărtat uşor, iar săruturile lui coboară din ce în ce mai jos. Cum se ştie, orice moment frumos se sfârşeşte o dată şi o dată. Telefonul sună ca din gaură de şarpe, şi cheful de prostioare îmi dispare la fel de repede cum a venit.

Mă ridic repede adunându-mi sutienul şi cămaşa, iar după asta răspund la telefon. Spre uimirea mea, este un reporter care vrea să vorbească cu mine despre Lavinia. Le spun să aştepte acolo, pentru că voi ajunge imediat. Nu îi spun nimic lui David şi fug pe usă ca o tornadă, iar după grăbesc pasu către familia Cervantes. Nici că ajung bine la reşedinţa acestora, că un un domn mă întreabă ce ştiu desprea fiica decedată a soţilor Cervantes. Iritată de primirea călduroasă de care am avut parte, le spun:

- Am spus că răspund la întrebări minore, nu că am de gând să vă fac eu rost de o pâine, iar după această replică acră mama Laviniei vine cu o tavă de prăjituri şi cu câteva cafele. O ajut cu tava şi mă aşez pe canapeaua din piele maro. Nu după mult timp, un jurnalist mai tânăr mă roagă să îl însoţesc până în bucătarie. Îi zâmbesc, uitându-mă sfidătoare la el. Ajunsă în mica încăpere îl întreb:

- Nu am mult timp la dispoziţie, deci, ce doreşti?
- M-am uitat mai bine, şi am găsit în buzunarul Laviniei telefonul ei mobil.
- Deci ai ajuns înainte de a i se lua cadravul, îi spun luând în mână mobilul. Am început să umblu în el, până am ajuns la mesaje. Erau multe, chiar foarte multe. Am de gând să îl arăt şi lui David, eu nu am răbdarea necesară pentru a le citi pe toate. Îi mulţumesc şi mă îndrept spre uşă. Nici că ies bine, David îmi apare în faţa ochilor şi începe să ţipe ca disperatul. îi dau o palmă şi îi spun mai calmă ca de obicei:

- Nu înţelegi că dacă ţipi la mine nu rezolvi nimic? iar după îi întind micul obiect în mână.
- Cine te mai înţelege, tu înnafară să dai palme nu şti nimic! îmi spuse pe un ton nu tocmai potrivit, dar mă fac că plouă şi plec de lângă el, dându-i de înţeles că deja m-am săturat de el, şi de tot cazul ăsta fără nici măcar o dungă ca indiciu.

Iau un taxi pâna la apartamentul lui David. Nici nu mă grăbesc să ajung sus, ziua aceasta a fost mai frustrantă ca niciodată, dar până la urmă ajung în faţa uşii. Scotocesc prin geantă, scot cheia şi descui. Când intru, găsesc pe televizor o foaie pe care scria: '' Tot răul este spre bine. David.''. Da, cred că are dreptate, dar asta nu va schimba cu nimic faptul că mă irită din cinci în cinci minute.
______________________________
Prima parte - Kayla - David.
A doua parte - Zuzu - Kira.

[Katniss]

Hello ştiu că am promis, deci iată-mă, dar înainte să las comentariu vreau să îi cer încă odată scuze scumpei mele Musaraña. Aşa acum să vedem.
Prima parte, aş fi vrut să văd ceva dialog şi probabil şi sentimentele descrise mult mai intens şi mult mai profund. Încearcă să faci fraze mai ample, astfel vei evita unele repetiţii, iar descrierea nu va mai părea atât de mecanică.
Partea a doua.
În mare ar fi cam ce am spus şi mai sus. Am văzut ceva dialog, a fost ok, aş fi vrut ca acest capitol să fie mai lung. Am văzut o greşeală înnafară- în afară.
Well per total a fost un capitol bun, doar că aş fi vrut să văd mai multă acţiune şi mai multe sentimente. Încă odată scuze şi sper că nu va supărat comentariul meu. Spor la scris bye, bye.

[Vero]

Hello my grils ^^ Cum am promis, am venit cu commul. Mi-au placut ambele parti [Era de asteptat din partea mea...]. Iar au fost lucrari scurte >.> Vreau ceva mai lung ;;). Prima lucrare: Descrierea este prezenta dar cum a zis si Moxxy ar mai merge sa descrii sentimentele mai bine. Actiunea nu a fost grabita, dialogul nu a fost sec si greseli de tastare nu am vazut. A doua lucrare: Zuzule ce ma inebunesti tu pe mine cu capitolele astea ..gigantice". Descrierea este prezenta dar si tu puteai sa mai descrii sentimente, actiunea nu e grabita si bla bla bla. Multumesc ptr dedicatie ^^. Astept nextu si nu uitati sa ma anuntati. Buh bye! :*

[Abbeh.]

Helăău. * hugs *
M-am gândit să mai trec şi eu pe aici, după ce-am lipsit vreo două capitole. : )).
Încep prin a vă spune că am observat anumite greşeli de exprimare/tastare - mai ales în capitolul 4 -. Nu-mi place, sincer, cum aţi conturat personajele; no offense, nimic greşit la ele însă (acum îmi zic părerea mai pe larg despre David şi Kira). David îmi pare pămpălău şi nu prea are siguranţă de sine, lucru care nu e deloc în avantaj, şi pare că se PREA mulează după Kira. Kira e stereotipul de femeie care se vrea profesionistă, fără defecte, care le ştie pe toate şi e sigură pe sine în faţa celorlalţi, care n-are nevoie de afecţiune, când de fapt e total opusul. I don't know, poate-s eu sărită de pe fix, însă personajele, în stagiul acesta nu mă atrag/impresionează or stuff like that. Acţiunea e destul de în regulă, deşi mi se pare pe alocuri că o cam lălăiţi. Nu, nu zic să grăbiţi acţiunea sau ceva, dar parcă aş vrea să se întâmple mai multe. Descrierea e ok şi dialogul la fel, nu mă leg de ele acum.
Îmi place, sincer, ficul vostru. Lucrat puţin pe aici şi puţin pe acolo, va fi super.
Baftă-n continuare ! * hugs *

[Kayla.]

Am venit cu next-ul. Mulţumim pentru comentarii. *hugs*

Capitolul 6- O ceartă tipică mie
Partea întâi.

Nu mai suport. Deja e de ajuns. Asta a fost picătura care a umplut paharul. De atâtea ori a plecat fără să spună ceva, lăsându-mă mereu cu semne majore de întrebare. Mereu am tăcut şi am înghiţit, crezând că fac bine, dar acum mi-a ajuns până peste cap. Nu mai am de gând să aştept să vină ea după o zi - două să îmi dea o amărâtă de explicaţie. De această dată voi pleca eu în căutarea ei. Merit o explicaţie şi o voi obţine cu orice preţ.

Mă ridic vijelios de pe canapea, dar înainte să plec în căutarea domnişoarei ştie - tot, iau o foaie şi un pix pe care scriu nişte cuvinte, apoi o pun pe televizor, încui uşa şi cobor rapid scările. Mă urc în maşină şi pornesc motorul, aducându-l la viaţă, îndreptându-mă cu toată viteza spre reşedinţa familiei Cervates, locaţie unde ştiu sigur că se află Kira.

În mai puţin de trei minute ajung în locul dorit. Cobor din maşină şi urc scările până la apartamentul părinţilor decedatei. Nici nu urc bine că dau nas în nas cu nimeni alta decât Kira. Încep să ţip la ea, cerându-i o explicaţie, dar aceasta, în loc să-mi spună ceva, îmi dă o palmă. Bun, m-am săturat. Nu mai pot rezista nimănui. Trebuie să îi arăt ei că nu sunt un pămpălău. Aceasta îmi zice că nu rezolv nimic dacă ţip la ea, după care îmi întinde un telefon. Îl iau în mână şi îl analizez puţin, după care îi reproşez că ea nu ştie decât să dea palme, dar aceasta pleacă indiferentă de lângă mine, făcându-se că nu mă auzise, cauzându-mi şi mai mulţi nervi.

Mă întreb unde naiba a dispărut şi de această dată. Brusc, în minte îmi vine să mă îndrept spre locuinţa mea. Urmez acest impuls de moment. Sper doar să se fi dus la mine acasă şi nu în altă parte, fiindcă avem foarte multe de lămurit. Urc în maşină şi pornesc cu viteză mare spre apartamentul meu. Ajungând în mai puţin de cinci minute urc şi când vreau să descui uşa, apăs pe clanţă şi văd că era deschisă. Deci se pare că intuiţia nu mă înşeală. Mulţumesc domnului că e aici şi nu în altă parte. Acum putem în sfârşit să lămurim nişte lucruri ce trebuiau de mult lămurite şi în acest moment, am ocazia perfectă pe care nu o voi mai rata.

- Ia un loc ! Avem foarte multe de lămurit ! Vreau o explicaţie şi o vreau acum ! îi spun pe un ton hotărât
- Mda, eu nu cred că avem ceva de lămurit ! îmi spune aceasta nepăsătoare
- Ba avem şi nu încerca să mă contrazici. Mă vei asculta fie că vrei, fie că nu ! îi răspund răspicat. În primul rând vreau să ştiu de ce ai plecat fără să spui nimic şi în al doilea rând ce e cu telefonul acela de mi l-ai dat acum puţin timp ? întreb, ridicând din sprânceană
- Am plecat aşa fiindcă am primit un telefon foarte important şi nu mai aveam timp de dat explicaţii. Iar acel telefon mobil pe care ţi l-am încredinţat îi aparţine Laviniei. Un jurnalist mi l-a dat, spunându-mi că conţine foarte multe mesaje, iar tu, după cum bine mă cunoşti nu am răbdare să le citesc pe toate şi de aceea speram să mă ajuţi.
- Mda, am înţeles ! îi răspund plictisit
- Deci, ai de gând să mă ajuţi sau nu? îmi spune sau mai bine zis îmi ordonă aceasta, pe un ton superior

Bun, deci aceasta a fost ultima picătură care a umplut paharul. Am înghiţit prea multe până acum şi nu mai pot continua aşa. A venit timpul să îmi impun propria părere şi să mă fac ascultat cu orice preţ, oricare ar fi acela.
- Am înţeles. Oricum eu plec ! îmi spune aceasta zâmbitoare, pupându-mă pe obraz şi încercând să iasă pe uşă
- Bun, până aici. Mi-a ajuns. Tu, domnişoară, nu pleci nicăieri. Vei rămâne şi mă vei asculta acum şi aici, fie că vrei, fie că nu ! îi spun, după care o prind de mână şi o trag în braţele mele

O văd cum se aşează pe canapea, iar eu îi urmez exemplul, aşezându-mă la câţiva centimetrii distanţă de ea. Kira sparge gheaţa şi îmi spune uşor amuzată :
- Nu mai sunt de mult domnişoară, sau ai uitat ?
- Of, doamne ! Cred că mor aici de nervi. Văd că orice aş încerca să îţi spun, nu vrei să mă asculţi deloc şi te ţi în continuare de glume prosteşti

O aud cum începe să chicotească uşor. Deja e prea mult chiar şi pentru un om cu nervi de oţel.
- Gata ! M-am săturat de tine până peste cap ! Ori mă asculţi ce am de spus ori pleci în momentul acesta. Sper că m-am făcut înţeles! îi reproşez, răbufnind

Observ cum se uită mirată la mine, neînţelegând probabil de ce mă comport aşa. Sunt sigur că va urma o ceartă monstruoasă, dar trebuia să mă fac ascultat într-un fel.

O ceartă tipică mie
Partea a doua.

- Dă-i drumul, îi spun râzând, parcă transofrmându-mă în partea dulce a mea. Asta este, am şi eu toane, dar ce toane. David deja începe să scoată aburi, să se agite şi parcă vrea să mă ia şi de păr. Nu tace nici măcar o clipă, ceea ce este cam ciudat, dar toate au un început. Mă şi gândesc, eu în loc să caut indicii, îl ascult pe el cum se crizează, de parcă am făcut moarte de om. Mă uit la el cum gesticulează prin aer cu mâinile şi cum vrea să mă facă atentă la ce spune, dar de unde. Mintea îmi este în altă parte. Cu greu mă abţin să nu râd, şi dacă ştiam că asta se va întâmpla, chemam tot oraşul şi vindeam bilete. Sunt sigură că se vindeau ca şi pâinea caldă.

Nu după mult timp, îl văd pe David care se duce în dormitor şi închide uşa după el. Perfect! Acum s-a închis ca un copil de trei ani în cameră. Oare ce crede? Că mi se va face milă de sărăcuţul de el şi mă dac în genunchi să îi spun cu mânuţa pe inimă că îmi cer scuze şi că îl iubesc? Nu va vedea asta de la mine, dar în schimb, poate revin la latura mea ''malefică'' şi îl aduc cu picioarele pe pământ. Deja cred că l-am scăpat din mână. Mda, parcă ar fi un căţeluş de care trebuie să ai grijă în permanenţă că dacă nu prinde aripi şi zboară pe altă planetă.

Mă duc şi iau cheile de pe pervaz şi deschid uşa dormitorului. Când intru, nici urmă de prea iubitul meu soţ. Dintr-o dată aud duşul. Da, sigur, acum face baie de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Uşa de la baia lui este crăpată. Nu strică să arunc o privire. Nu pot să neg că David arată foarte bine, şi de mult nu am mai avut o astfel de ocazie. Mă mişc tiptil prin cameră şi deschid uşor uşa. Da, aşa cum mă aşteptam, face baie. Îmi delectez privirea cu peisajul din faţa mea, dar nu pentru mult timp că mă observă. Îşi pune un prosop în jurul taliei şi se asează pe pat.

-Să nu zici că acum îţi pare rău, îmi spune râzând, trăgându-mă în braţele lui.
- Poate da, poate nu, îi spun şi îmi desfac câţiva nasturi de la cămaşă. Acesta mă opreşte, spunându-mi:
- Mi-e somn, este deja ora trei dimineaţa şi nu am degând ca mâine să arăt ca o mumie.
- Idiotule! îi spun acră şi plec din încăpere. Îl las în oraşul vesel şi plec spre apartamentul meu. Poate este greu de crezut, dar trăim în apartamente diferite, rare ori se găseşte să dorm la el, şi când se întâmpla, nici măcar de acţiune nu am parte. Cred că o să ajung să cred că este ipotent.

Ajung acasă foarte repede, nici nu ştiu dacă mi-a luat cinci sau zece minute. Mă arunc pe pat, aşa îmbrăcată şi închid ochii. Somnul parcă s-a aşternut în mine imediat ce a avut ocazia, aşa că am adormit rapid, gândindu-mă la ziua de mâine.
____________________________________________________________________________
Partea întâi: Kayla
Partea a doua: Zuzu

[Vero]

Yeeeee ^____________^ I'm first xD Thx Umbrelu, thx Kayla ptr ca m-ati anuntat. Mi-au placut partile voastre desi as vrea mai mult. Deh eu intotdeauna nu sunt multumita ^^". Don't kill me 4 this :-". Asa sa revenim. Mi-a placut extrem de mult capitolul asta ^^. Descrierea este la locul ei, actiunea nu e grabita, dialogul nu e sec si greseli de tastare nu ati avut . E foarte bine ^^. Am ras la unele faze si imi place ca, tu Kayla, vrei sa il mai modelezi pe David.. La un moment dat chiar mi se parea ca e un papa lapte. Dar acum e ok. So, atat am avut de spus. Astept nextu si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye! :*

[Abbeh.]

Mulţuuuumesc că m-aţi anunţat. ;;)
Am văzut că ai avut tentativă de a-l face pe David mai hotărât şi nu pot decât să te felicit pentru asta; ai avut ceva repetiţii acolo la început, dar aceasta nu este o problemă, se rezolvă uşor. Mi-ar fii plăcut mai mult să adaugi şi tu acţiune nouă la început, căci ce-ai făcut tu a cam fost un fel de rezumat al capitolul precedent. În rest, totul a fost bine în partea ta, atât ca acţiune, dialog şi toate cele; nu m-a mai deranjat altceva, deşi trebuie să recunosc că aş vrea să fie un capitol în care David să se enerveze şi să o domine pe Kira, care pare atât de îngâmfată uneori, să se supere rău pe ea sau ceva de genul ăsta. [da'da, sunt nebună :))]
Partea a doua a fost bună, ai descris bine gândurile Kirei şi toate cele, mă simt poate chiar foarte bine să văd care are şi ea anumite regrete referitoare la David şi, pare că, e frustrată de faptul că n-au şi ei relaţii mai picante [săraca femeie ! :))]. Şi la tine a fost bine cu tot, nu am observat greşeli de tastare sau repetiţii. : - ?. Aştept să văd ce mai fac personajele astea interesante pe viitor şi să văd cum decurge acţiunea.
Baftă-n continuare ! >:D<

[Katniss]

Hello girl's.
Uite că am venit din nou pe aici mulţumesc Kayla că mi-ai spus. Aşa mărturisesc că am fost oarecum amuzată de încercarea lui David de a se impune, dar aşa a demonstrat că nu e din plastilină. Prima parte.
Recunosc că mă bucur că ai folosit ceva dialog, deşi replicile ar fi putut fi ceva mai ,,acide'' adică puteai lucra mai mult la ele. Ai avut descriere, ai încercat să te axezi pe sentimente, dar tot ai fi putut să o faci mult mai bine, adică tot nu reuşiţi să mă daţi pe spate ca să zic aşa, tot mi se pare reticentă. Am văzut câteva repetiţii şi greşeli de tastare. A doua parte ar fi de spus cam aceleaşi lucruri ca mai sus. Cam atât aştept nextu bye, bye.

[Daria v2]

Capitolul 7.
Partea intai.

Nu se mai poate aşa. Nu mai pot continua nici un minut aşa. Femeia asta e imposibilă. Orice aş face pentru a-i atrage atenţia nu funcţionează. Parcă e venită de pe altă lume total paralelă cu cea în care trăim. Nu îi mai suport toanele, mai concret nu o mai suport pe ea. Nu credeam că am să ajung să spun vreodată asta, dar chiar o merită. A devenit mult prea insuportabilă, ba chiar a început să îşi dea aere de parcă ar fi mereu cea care are dreptate şi numai ea are dreptul să vorbească. Pe mine toate aceste lucruri m-au făcut să nu o mai înghit, prin comportamentul ei deplorabil a devenit foarte insuportabilă şi puţin impertinentă, aş putea spune.

Văzând că nu o scot la capăt cu aceasta mă duc în dormitor şi închid uşa după mine. Mă hotărăsc să fac un duş. Mă îndrept spre baie, îmi dau hainele jos şi intru în cabina de duş. După câteva minute, aud cheia răsucindu-se în broască, iar pe uşă intră Kira. Observ cum se uită prin crăpătura uşii. Ies din cabină şi îmi înfăşor un prosop în jurul taliei. Revin în cameră şi mă aşez pe pat. O trag în braţele mele, şi văd cum îşi desface câţiva nasturi de la cămaşă, dar o opresc rapid, spunându-i că e târziu şi că nu am chef să arăt ca o mumie vie a doua zi. Aceasta mă face idiot după care îmi spune că pleacă. Aşa îi trebuie, măcar acum vede şi ea cum e să fi respins. Şi din propria experienţă nu e un sentiment foarte plăcut.

Iar mi-a făcut să-mi piară tot cheful. Pe bune de nu m-am săturat. Fără alte gânduri în minte, am adormit instantaneu, fiind obosit, dar în acelaşi timp şi foarte nervos. Noaptea a trecut extrem de repede, sau cel puţin aşa mi s-a părut, dimineaţa făcându-şi apariţia foarte repede. M-am ridicat din pat, mi-am făcut siesta şi m-am schimbat de pijamale, îmbrăcându-mă cu o pereche de blugi negri şi un tricou albastru. După ce am terminat cu îmbrăcatul, am luat micul dejun. După aceea am strâns masa şi pentru prima oară în viaţă am spălat vasele, chiar dacă aveam maşină de spălat vasele, parcă în acea dimineaţă aveam chef să spăl eu vasele. Asta da premieră. Ar trebui notată în calendar, fiindcă mai rar mă vezi pe mine spalând vasele şi cred că asta nu se va mai întâmpla foarte curând.

După ce termin cu toate lucrurile insignifiante, iau telefonul mobil şi formez numărul Kirei. Aştept câteva secunde, iar la capătul celălalt mă întâmpină Kira, întrebându-mă sec ce vreau.
- Nu mă lua tu pe mine aşa! Ascultă-mă bine. Vreau să vi în maxim jumătate de oră la mine, avem ceva foarte important de lămurit. Şi nu accept comentarii sau refuzuri! îi spun hotărât
- Mda, bine. Voi fi la tine în douăzeci de minute, îmi răspunde aceasta, mai apoi închizând pentru a se pregătii.

Mulţumit de faptul că am făcut-o să accepte oferta, mă aşez pe canapea, dând drumul televizorului. Sărăcuţa de ea, nici nu ştie ce o aşteaptă îmi spun în gând, chicotind de planul meu. De această dată nu voi mai da greş. O voi face cu orice preţ să mă asculte, nu-mi va mai păsa de comentariile ei ridicole.

După exact douăzeci de minute, aud uşa deschizându-se cu putere, iar pe ea intră ca o vijelie, Kira. Măcar nu a întârziat. Asta e una din cele câteva calităţi ale ei: punctualitatea. Nu cred că am cunoscut o persoană mai punctuală decât Kira. Mereu am apreciat-o pentru asta. O văd cum se aşează picior peste picior pe fotoliul din stânga canapelei. Tot ea deschide conversaţia:

- Bun, sunt aici. Acum spune-mi ce ai de spus, nu am tot timpul din lume ca să ascult un idiot ca tine. Am de căutat indici. Nu ştiu dacă ai aflat, dar acest caz nu se rezolvă singur! îmi spune tăios. La auzul cuvântului ''idiot'', mă ridic furtunos de pe canapea, îndreptându-mă spre ea. Îmi ridic palma, iar aceasta face contact cu obrazul Kirei, lăsând o urmă destul de vizibilă.
- Idiotule, cum îndrăzneşti să dai în mine?! întreabă aceasta revoltată până peste măsură
- Până aici. Nu mai vreau să aud nici o jignire la adresa mea. Mi-a ajuns! Cât dracu să te mai înghit? M-am săturat de tine până peste cap. Nu te mai suport, pricepi? Acum vreau să ieşi dracului din casa mea! Nu mai ai ce căuta aici! Mâine voi merge şi voi înainta actele de divorţ. Aşa e mult mai bine pentru amândoi. Atâta timp cât nu ne mai suportăm. Noroc să găseşti pe altcineva care să îţi suporte toanele, pentru că eu m-am săturat!
După toate replicile mele, aceasta pleacă tunând şi fulgerând din apartament, trântind cu toată puterea uşa în urma ei.

Capitolul 7.
Partea a doua.

Mi-a dat o palmă! O palmă, nu se poate! Nu o să accept asta, defapt nu o să las lucrurile aşa. Crede că dacă ţipă puţin rezolvă ceva? Nu, nu rezolvă, cel puţin nu cu mine! Mai vrea şi divorţul hapsânul! M-a enervat peste măsură, şi pe deasupra, mai are şi o mână foarte grea, cred că va trebuie să îmi dau cu trei tuburi de fond de ten ca să ascund toată roşeaţa şi eventual viitoarea vânătaie. Cred că îl voi decapita cu actele de divorţ! Ce crede, că il acord aşa repede? Nu, nu o să fac asta, nu vreau să ne despărţim, asta sub nicio formă!

Gândurile îmi sunt oprite de un claxonat de maşină. Ah! Mai era puţin şi ajungeam sub roţile unui tir şi acum mai ţipă şi şoferul ca un nebun după mine ca să fiu mai atentă. După ce trec strada, mă îndrept spre un magazin de păpuşi. Cumpăr câteva şi ajung cu ele acasa în câteva minute.
Deschid uşa, aproape scoţând-o din balamale şi intru în baie. Las să cadă pe gresia albă fusta, cămaşa şi sacoul şi intru în cabina de duş. Dau drumul la apă şi surpriză: nu am apă caldă! Cu siguranţă David nu mi-a plătit apa. Ies scoţând aburi din baie şi îmi iau un costum negru şi nişte tocuri care sigur mă vor omorî. Iau o păpuşă din pungă şi trag de ea până ce capul de plastic îl rup şi îl arunc în perete de la nervi. Numai aşa mă relaxam, rupând păpuşi, săracele, în loc să se joace cineva cu ele, ajung în mâinile mele, apoi la coşul de gunoi ciopârţite.

Uşor liniştită, iau un taxi până la David acasă, doar trebuie să fac uneva un duş. Când ajung, uşa era închisa. Şi-a găsit acum să închidă uşa, iar cheie nu am, m-a pus să i-o dau înainte să ies ca un taifun din apartament. Bat la uşă, iar el vine şi îmi deschide, fiind doar cu un prosop în jurul taliei. Când mă vede, zâmbetul îi dispare de pe faţă, iar plin de nervi mă întreabă:

- Acum ce mai vrei, mai vrei o palmă sau ce?
- Am venit să fac un duş, doar nu mi-ai plătit apa! spun dând ochii peste cap.
- Ce scuză bună, du-te şi spală-te, după să îţi strângi tot ce ai mai uitat pe aici, îmi zice ducându-se la el în cameră.

Intru în baia de culoare albastră şi mă dezbrac. Dau drumul la duş şi stropii de apă încep să îmi gâdile corpul. Mă simţeam formidabil când făceam duş, mi se pare o senzaţie fenomenală, mai ales când ieşi cu părul ud, stropind totul din jurul tău. Îmi şi aduc aminte de acum câteva luni, a fost o seară minunată, mai ales când din duş am intrat direct în patul lui David. Amândoi eram uzi, am udat tot ce era în jurul nostru, dar asta nu ne-a împiedicat să ne simţim bine. Pot să recunosc că David mă făcea să vibrez în braţele lui, dar asta era înainte, acum nici să mă sărute numai vrea. Uneori mă gândesc că poate nu îi mai plac. L-am şi întrebat asta acum ceva timp, dar mi-a răspuns atât de evaziv, încât m-a băgat de tot în ceaţă. Cred că este printre calităţile sale, mereu scapă din orice situaţie, oricât de gravă ar fi ea.

Când ies din cabină, îmi pun un prosop pe mine şi ies din baie, apoi ducându-mă în bucătărie să beau o cafea. Acesta vine la mine şi mă întreabă ce am degând să fac acum, iar eu sec în răspund:
- Nimic.
- Ştiu că nu vrei să îmi dai divorţul, dar zi-mi măcar un motiv de ce nu.
Am plecat de la masă şi mi-am prins părul cu un elastic, apoi m-am îmbrăcat şi m-am îndreptat spre uşă, dar David m-a luat de mână repetându-mi ceea ce a spus acum câteva minute.
- Pentru că te iubesc şi tu nu îţi dai seama de asta! ţip şi fug pe uşă, apoi continuând să alerg pe trotuarele prăfuite ale oraşului, ajungând până la urmă la o cafenea.

Stăteam la o masă şi sorbeam din cafea, apoi mai trăgând câte un fum mă mai uitam pe ziarul de dimineaţă, pentru că nu apucasem să îl citesc încă. Nu este nimic interesant, dar totuşi nici că mă chinuiesc să găsesc ceva. Totul se învârte cu mine, iar lacrimile încearcă să îşi facă apariţia, dar nu le las, nu pot să fiu slabă tocmai acum, tocmai când el m-a lovit unde mă doare cel mai tare. Cu toate acestea, nu ştiu ce mă doare mai tare: faptul că îl iubesc sau faptul că am ajuns într-un hal fără de hal de insuportabilă?
___________

EDIT: Acum ca am mai mult timp de niste explicatii mai coerente. Eu sunt pelcata din tara si nu am internet decat la verisoaramea, iar acum trei zile am avut netul bagat la mine, iar asa am putut sa il pun. A fost facuta in graba partea mea, nu am avut timp si inspiratie, de aceea cred ca sunt si anumite greseli o.o. Lectura placuta in continuare, o sa puna Kayla nextu` cand o sa iau si eu legatura cu ea, nu dau de ea :-L.

[Vero]

Heii fetele ^_^ Ce fac fetele?:> Sper ca bine xD. Mi-a placut foarte mult nextul. Ambele parti. Chiar nu ma asteptam ca David sa o loveasca pe Kira [il bat mar :]] ] Cu descrierea ati stat foarte bine amandoua. David s-a schimbat intr-un mod foarte interesant si o sa imi placa in continuare. Ma intreb cum a reactionat David cand a auzit-o pe Kira ca il iubeste. Naratiunea a fost buna, actiunea nu a fost grabita si dialogul nu e sec, iar greselile sunt inexistente. So, atat am avut de zis. Astept nextu si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye! :*