29-05-2011, 06:04 PM
Am venit cu next-ul. Mulţumim pentru comentarii. *hugs*
Nu mai suport. Deja e de ajuns. Asta a fost picătura care a umplut paharul. De atâtea ori a plecat fără să spună ceva, lăsându-mă mereu cu semne majore de întrebare. Mereu am tăcut şi am înghiţit, crezând că fac bine, dar acum mi-a ajuns până peste cap. Nu mai am de gând să aştept să vină ea după o zi - două să îmi dea o amărâtă de explicaţie. De această dată voi pleca eu în căutarea ei. Merit o explicaţie şi o voi obţine cu orice preţ.
Mă ridic vijelios de pe canapea, dar înainte să plec în căutarea domnişoarei ştie - tot, iau o foaie şi un pix pe care scriu nişte cuvinte, apoi o pun pe televizor, încui uşa şi cobor rapid scările. Mă urc în maşină şi pornesc motorul, aducându-l la viaţă, îndreptându-mă cu toată viteza spre reşedinţa familiei Cervates, locaţie unde ştiu sigur că se află Kira.
În mai puţin de trei minute ajung în locul dorit. Cobor din maşină şi urc scările până la apartamentul părinţilor decedatei. Nici nu urc bine că dau nas în nas cu nimeni alta decât Kira. Încep să ţip la ea, cerându-i o explicaţie, dar aceasta, în loc să-mi spună ceva, îmi dă o palmă. Bun, m-am săturat. Nu mai pot rezista nimănui. Trebuie să îi arăt ei că nu sunt un pămpălău. Aceasta îmi zice că nu rezolv nimic dacă ţip la ea, după care îmi întinde un telefon. Îl iau în mână şi îl analizez puţin, după care îi reproşez că ea nu ştie decât să dea palme, dar aceasta pleacă indiferentă de lângă mine, făcându-se că nu mă auzise, cauzându-mi şi mai mulţi nervi.
Mă întreb unde naiba a dispărut şi de această dată. Brusc, în minte îmi vine să mă îndrept spre locuinţa mea. Urmez acest impuls de moment. Sper doar să se fi dus la mine acasă şi nu în altă parte, fiindcă avem foarte multe de lămurit. Urc în maşină şi pornesc cu viteză mare spre apartamentul meu. Ajungând în mai puţin de cinci minute urc şi când vreau să descui uşa, apăs pe clanţă şi văd că era deschisă. Deci se pare că intuiţia nu mă înşeală. Mulţumesc domnului că e aici şi nu în altă parte. Acum putem în sfârşit să lămurim nişte lucruri ce trebuiau de mult lămurite şi în acest moment, am ocazia perfectă pe care nu o voi mai rata.
- Ia un loc ! Avem foarte multe de lămurit ! Vreau o explicaţie şi o vreau acum ! îi spun pe un ton hotărât
- Mda, eu nu cred că avem ceva de lămurit ! îmi spune aceasta nepăsătoare
- Ba avem şi nu încerca să mă contrazici. Mă vei asculta fie că vrei, fie că nu ! îi răspund răspicat. În primul rând vreau să ştiu de ce ai plecat fără să spui nimic şi în al doilea rând ce e cu telefonul acela de mi l-ai dat acum puţin timp ? întreb, ridicând din sprânceană
- Am plecat aşa fiindcă am primit un telefon foarte important şi nu mai aveam timp de dat explicaţii. Iar acel telefon mobil pe care ţi l-am încredinţat îi aparţine Laviniei. Un jurnalist mi l-a dat, spunându-mi că conţine foarte multe mesaje, iar tu, după cum bine mă cunoşti nu am răbdare să le citesc pe toate şi de aceea speram să mă ajuţi.
- Mda, am înţeles ! îi răspund plictisit
- Deci, ai de gând să mă ajuţi sau nu? îmi spune sau mai bine zis îmi ordonă aceasta, pe un ton superior
Bun, deci aceasta a fost ultima picătură care a umplut paharul. Am înghiţit prea multe până acum şi nu mai pot continua aşa. A venit timpul să îmi impun propria părere şi să mă fac ascultat cu orice preţ, oricare ar fi acela.
- Am înţeles. Oricum eu plec ! îmi spune aceasta zâmbitoare, pupându-mă pe obraz şi încercând să iasă pe uşă
- Bun, până aici. Mi-a ajuns. Tu, domnişoară, nu pleci nicăieri. Vei rămâne şi mă vei asculta acum şi aici, fie că vrei, fie că nu ! îi spun, după care o prind de mână şi o trag în braţele mele
O văd cum se aşează pe canapea, iar eu îi urmez exemplul, aşezându-mă la câţiva centimetrii distanţă de ea. Kira sparge gheaţa şi îmi spune uşor amuzată :
- Nu mai sunt de mult domnişoară, sau ai uitat ?
- Of, doamne ! Cred că mor aici de nervi. Văd că orice aş încerca să îţi spun, nu vrei să mă asculţi deloc şi te ţi în continuare de glume prosteşti
O aud cum începe să chicotească uşor. Deja e prea mult chiar şi pentru un om cu nervi de oţel.
- Gata ! M-am săturat de tine până peste cap ! Ori mă asculţi ce am de spus ori pleci în momentul acesta. Sper că m-am făcut înţeles! îi reproşez, răbufnind
Observ cum se uită mirată la mine, neînţelegând probabil de ce mă comport aşa. Sunt sigur că va urma o ceartă monstruoasă, dar trebuia să mă fac ascultat într-un fel.
- Dă-i drumul, îi spun râzând, parcă transofrmându-mă în partea dulce a mea. Asta este, am şi eu toane, dar ce toane. David deja începe să scoată aburi, să se agite şi parcă vrea să mă ia şi de păr. Nu tace nici măcar o clipă, ceea ce este cam ciudat, dar toate au un început. Mă şi gândesc, eu în loc să caut indicii, îl ascult pe el cum se crizează, de parcă am făcut moarte de om. Mă uit la el cum gesticulează prin aer cu mâinile şi cum vrea să mă facă atentă la ce spune, dar de unde. Mintea îmi este în altă parte. Cu greu mă abţin să nu râd, şi dacă ştiam că asta se va întâmpla, chemam tot oraşul şi vindeam bilete. Sunt sigură că se vindeau ca şi pâinea caldă.
Nu după mult timp, îl văd pe David care se duce în dormitor şi închide uşa după el. Perfect! Acum s-a închis ca un copil de trei ani în cameră. Oare ce crede? Că mi se va face milă de sărăcuţul de el şi mă dac în genunchi să îi spun cu mânuţa pe inimă că îmi cer scuze şi că îl iubesc? Nu va vedea asta de la mine, dar în schimb, poate revin la latura mea ''malefică'' şi îl aduc cu picioarele pe pământ. Deja cred că l-am scăpat din mână. Mda, parcă ar fi un căţeluş de care trebuie să ai grijă în permanenţă că dacă nu prinde aripi şi zboară pe altă planetă.
Mă duc şi iau cheile de pe pervaz şi deschid uşa dormitorului. Când intru, nici urmă de prea iubitul meu soţ. Dintr-o dată aud duşul. Da, sigur, acum face baie de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Uşa de la baia lui este crăpată. Nu strică să arunc o privire. Nu pot să neg că David arată foarte bine, şi de mult nu am mai avut o astfel de ocazie. Mă mişc tiptil prin cameră şi deschid uşor uşa. Da, aşa cum mă aşteptam, face baie. Îmi delectez privirea cu peisajul din faţa mea, dar nu pentru mult timp că mă observă. Îşi pune un prosop în jurul taliei şi se asează pe pat.
-Să nu zici că acum îţi pare rău, îmi spune râzând, trăgându-mă în braţele lui.
- Poate da, poate nu, îi spun şi îmi desfac câţiva nasturi de la cămaşă. Acesta mă opreşte, spunându-mi:
- Mi-e somn, este deja ora trei dimineaţa şi nu am degând ca mâine să arăt ca o mumie.
- Idiotule! îi spun acră şi plec din încăpere. Îl las în oraşul vesel şi plec spre apartamentul meu. Poate este greu de crezut, dar trăim în apartamente diferite, rare ori se găseşte să dorm la el, şi când se întâmpla, nici măcar de acţiune nu am parte. Cred că o să ajung să cred că este ipotent.
Ajung acasă foarte repede, nici nu ştiu dacă mi-a luat cinci sau zece minute. Mă arunc pe pat, aşa îmbrăcată şi închid ochii. Somnul parcă s-a aşternut în mine imediat ce a avut ocazia, aşa că am adormit rapid, gândindu-mă la ziua de mâine.
____________________________________________________________________________
Partea întâi: Kayla
Partea a doua: Zuzu
Capitolul 6- O ceartă tipică mie
Partea întâi.
Partea întâi.
Nu mai suport. Deja e de ajuns. Asta a fost picătura care a umplut paharul. De atâtea ori a plecat fără să spună ceva, lăsându-mă mereu cu semne majore de întrebare. Mereu am tăcut şi am înghiţit, crezând că fac bine, dar acum mi-a ajuns până peste cap. Nu mai am de gând să aştept să vină ea după o zi - două să îmi dea o amărâtă de explicaţie. De această dată voi pleca eu în căutarea ei. Merit o explicaţie şi o voi obţine cu orice preţ.
Mă ridic vijelios de pe canapea, dar înainte să plec în căutarea domnişoarei ştie - tot, iau o foaie şi un pix pe care scriu nişte cuvinte, apoi o pun pe televizor, încui uşa şi cobor rapid scările. Mă urc în maşină şi pornesc motorul, aducându-l la viaţă, îndreptându-mă cu toată viteza spre reşedinţa familiei Cervates, locaţie unde ştiu sigur că se află Kira.
În mai puţin de trei minute ajung în locul dorit. Cobor din maşină şi urc scările până la apartamentul părinţilor decedatei. Nici nu urc bine că dau nas în nas cu nimeni alta decât Kira. Încep să ţip la ea, cerându-i o explicaţie, dar aceasta, în loc să-mi spună ceva, îmi dă o palmă. Bun, m-am săturat. Nu mai pot rezista nimănui. Trebuie să îi arăt ei că nu sunt un pămpălău. Aceasta îmi zice că nu rezolv nimic dacă ţip la ea, după care îmi întinde un telefon. Îl iau în mână şi îl analizez puţin, după care îi reproşez că ea nu ştie decât să dea palme, dar aceasta pleacă indiferentă de lângă mine, făcându-se că nu mă auzise, cauzându-mi şi mai mulţi nervi.
Mă întreb unde naiba a dispărut şi de această dată. Brusc, în minte îmi vine să mă îndrept spre locuinţa mea. Urmez acest impuls de moment. Sper doar să se fi dus la mine acasă şi nu în altă parte, fiindcă avem foarte multe de lămurit. Urc în maşină şi pornesc cu viteză mare spre apartamentul meu. Ajungând în mai puţin de cinci minute urc şi când vreau să descui uşa, apăs pe clanţă şi văd că era deschisă. Deci se pare că intuiţia nu mă înşeală. Mulţumesc domnului că e aici şi nu în altă parte. Acum putem în sfârşit să lămurim nişte lucruri ce trebuiau de mult lămurite şi în acest moment, am ocazia perfectă pe care nu o voi mai rata.
- Ia un loc ! Avem foarte multe de lămurit ! Vreau o explicaţie şi o vreau acum ! îi spun pe un ton hotărât
- Mda, eu nu cred că avem ceva de lămurit ! îmi spune aceasta nepăsătoare
- Ba avem şi nu încerca să mă contrazici. Mă vei asculta fie că vrei, fie că nu ! îi răspund răspicat. În primul rând vreau să ştiu de ce ai plecat fără să spui nimic şi în al doilea rând ce e cu telefonul acela de mi l-ai dat acum puţin timp ? întreb, ridicând din sprânceană
- Am plecat aşa fiindcă am primit un telefon foarte important şi nu mai aveam timp de dat explicaţii. Iar acel telefon mobil pe care ţi l-am încredinţat îi aparţine Laviniei. Un jurnalist mi l-a dat, spunându-mi că conţine foarte multe mesaje, iar tu, după cum bine mă cunoşti nu am răbdare să le citesc pe toate şi de aceea speram să mă ajuţi.
- Mda, am înţeles ! îi răspund plictisit
- Deci, ai de gând să mă ajuţi sau nu? îmi spune sau mai bine zis îmi ordonă aceasta, pe un ton superior
Bun, deci aceasta a fost ultima picătură care a umplut paharul. Am înghiţit prea multe până acum şi nu mai pot continua aşa. A venit timpul să îmi impun propria părere şi să mă fac ascultat cu orice preţ, oricare ar fi acela.
- Am înţeles. Oricum eu plec ! îmi spune aceasta zâmbitoare, pupându-mă pe obraz şi încercând să iasă pe uşă
- Bun, până aici. Mi-a ajuns. Tu, domnişoară, nu pleci nicăieri. Vei rămâne şi mă vei asculta acum şi aici, fie că vrei, fie că nu ! îi spun, după care o prind de mână şi o trag în braţele mele
O văd cum se aşează pe canapea, iar eu îi urmez exemplul, aşezându-mă la câţiva centimetrii distanţă de ea. Kira sparge gheaţa şi îmi spune uşor amuzată :
- Nu mai sunt de mult domnişoară, sau ai uitat ?
- Of, doamne ! Cred că mor aici de nervi. Văd că orice aş încerca să îţi spun, nu vrei să mă asculţi deloc şi te ţi în continuare de glume prosteşti
O aud cum începe să chicotească uşor. Deja e prea mult chiar şi pentru un om cu nervi de oţel.
- Gata ! M-am săturat de tine până peste cap ! Ori mă asculţi ce am de spus ori pleci în momentul acesta. Sper că m-am făcut înţeles! îi reproşez, răbufnind
Observ cum se uită mirată la mine, neînţelegând probabil de ce mă comport aşa. Sunt sigur că va urma o ceartă monstruoasă, dar trebuia să mă fac ascultat într-un fel.
O ceartă tipică mie
Partea a doua.
Partea a doua.
- Dă-i drumul, îi spun râzând, parcă transofrmându-mă în partea dulce a mea. Asta este, am şi eu toane, dar ce toane. David deja începe să scoată aburi, să se agite şi parcă vrea să mă ia şi de păr. Nu tace nici măcar o clipă, ceea ce este cam ciudat, dar toate au un început. Mă şi gândesc, eu în loc să caut indicii, îl ascult pe el cum se crizează, de parcă am făcut moarte de om. Mă uit la el cum gesticulează prin aer cu mâinile şi cum vrea să mă facă atentă la ce spune, dar de unde. Mintea îmi este în altă parte. Cu greu mă abţin să nu râd, şi dacă ştiam că asta se va întâmpla, chemam tot oraşul şi vindeam bilete. Sunt sigură că se vindeau ca şi pâinea caldă.
Nu după mult timp, îl văd pe David care se duce în dormitor şi închide uşa după el. Perfect! Acum s-a închis ca un copil de trei ani în cameră. Oare ce crede? Că mi se va face milă de sărăcuţul de el şi mă dac în genunchi să îi spun cu mânuţa pe inimă că îmi cer scuze şi că îl iubesc? Nu va vedea asta de la mine, dar în schimb, poate revin la latura mea ''malefică'' şi îl aduc cu picioarele pe pământ. Deja cred că l-am scăpat din mână. Mda, parcă ar fi un căţeluş de care trebuie să ai grijă în permanenţă că dacă nu prinde aripi şi zboară pe altă planetă.
Mă duc şi iau cheile de pe pervaz şi deschid uşa dormitorului. Când intru, nici urmă de prea iubitul meu soţ. Dintr-o dată aud duşul. Da, sigur, acum face baie de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Uşa de la baia lui este crăpată. Nu strică să arunc o privire. Nu pot să neg că David arată foarte bine, şi de mult nu am mai avut o astfel de ocazie. Mă mişc tiptil prin cameră şi deschid uşor uşa. Da, aşa cum mă aşteptam, face baie. Îmi delectez privirea cu peisajul din faţa mea, dar nu pentru mult timp că mă observă. Îşi pune un prosop în jurul taliei şi se asează pe pat.
-Să nu zici că acum îţi pare rău, îmi spune râzând, trăgându-mă în braţele lui.
- Poate da, poate nu, îi spun şi îmi desfac câţiva nasturi de la cămaşă. Acesta mă opreşte, spunându-mi:
- Mi-e somn, este deja ora trei dimineaţa şi nu am degând ca mâine să arăt ca o mumie.
- Idiotule! îi spun acră şi plec din încăpere. Îl las în oraşul vesel şi plec spre apartamentul meu. Poate este greu de crezut, dar trăim în apartamente diferite, rare ori se găseşte să dorm la el, şi când se întâmpla, nici măcar de acţiune nu am parte. Cred că o să ajung să cred că este ipotent.
Ajung acasă foarte repede, nici nu ştiu dacă mi-a luat cinci sau zece minute. Mă arunc pe pat, aşa îmbrăcată şi închid ochii. Somnul parcă s-a aşternut în mine imediat ce a avut ocazia, aşa că am adormit rapid, gândindu-mă la ziua de mâine.
____________________________________________________________________________
Partea întâi: Kayla
Partea a doua: Zuzu
![[Imagine: j5atg3.png]](http://i56.tinypic.com/j5atg3.png)