Un indiciu ca la carte

[Kayla.]

Multumim pentru comentarii. O sa tinem cont de sfaturi. Am adus next. Speram sa va placa. Lectura placuta.

Capitolul 2: Veştile noi circulă repede
Partea întâi

După ce mi se deschide, mă apropii de femeia ce mi se postase în față și încerc să o iau în brațe, sărutând-o, dar mă trezesc cu o palmă, drept ’’răsplată’’. Femeia aceasta e nebună de legat. Mereu când mă apropii de ea, numai să mă plesnească știe. O întreb ce are, dar nu primesc nici un răspuns. Îmi ia dosarul din mână, îl răsfoiește în grabă, apoi îl aruncă în perete. Enervat de atitudinea ei, o întreb din nou ce a pățit, dar în loc de răspuns, își ia sacoul pe ea și pleacă, trântind cu putere ușa. Mereu mă gândeam că e ciudată, dar acum e mai ciudată ca oricând. Nu cred că voi ajunge să o înțeleg vreodată.

Ies din apartament și cobor din bloc, îndreptându-mă spre mașină. Pornesc motorul și plec spre casă. După un drum de zece minute, ajung acasă. Mă așez pe canapea și dau drumul la televizor, gândindu-mă ce a fost cu acea plecare bruscă. După cincisprezece minute, aud cum ușa se deschide și pe ea intră ca o vijelie, nimeni alta decât Kira. Mă întreb ce dorește.

Mă ridic leneș și îmi târăsc picioarele în direcția în care se afla aceasta. Plictisit o întreb:
-Acum ce mai vrei?
Enervată la culme de atitudinea mea, începe să țipe, spunându-mi:
-Cum poți fi așa de indiferent? Știi măcar de ce am plecat așa brusc?
Dau să îi răspund, dar nu apuc, fiindcă mi-o taie rapid:
-Ascultă bine. Am primit un telefon și a trebuit să plec de urgență, fiindcă familia Cervantes și-a găsit fiica moartă. Acum înțelegi idiotule de ce am acționat așa?
Am auzit cumva cuvântul ’’idiot’’ ? Revoltat, îi reproșez:
-În primul rând, nu trebuie să țipi la mine și să mă faci idiot. În al doilea rând, calmează-te și ia un loc, ca să discutăm mai pe îndelete.

O văd cum se așează pe canapea, și îi urmez exemplul, așezându-mă lângă ea. Începe să-mi povestească cum a ajuns acasă la familia victimei și aceștia au invitat-o înăuntru, pentru a vedea cadavrul. Îmi mai spune că părinții ei nu știu cum s-a putut întâmplă așa ceva, fiindcă ei abia au sosit acasă și au găsit-o moartă. După ce termină tot de povestit, o întreb:
-Și acum ce ai de gând să faci în legătură cu asta?

O tăcere enervantă se lasă peste noi.Nici musca nu se aude. Doar ticăitul ceasului se aude în încăpere. Tic-tac. Secundele se scurg încet-încet, creând o atmosferă apăsătoare. Încep să urăsc această tăcere. Brusc, gheaţa este spartă de Kira:
-Păi la asta mă tot gândeam. Dar am nevoie de ajutorul tău, dacă bineînţeles doreşti. Adică după cum am procedat mai devreme, nu cred că ai mai vrea să mă ajuţi. Am cam exagerat. Îmi cer scuze.
Rămân perplex. Nu mă aşteptam ca ea să îşi ceară scuze. E pentru prima dată în viaţă când o aud că îşi cere scuze. Asta e o nouă premieră.
-Desigur că te voi ajuta! Îi răspund, zâmbindu-i.
Aceasta îmi zâmbeşte la rândul ei, şi începe să-mi spună ce are de gând să facă.

Veştile noi circulă repede
Partea a doua

Mă grăbesc pentru a ajunge mai repede la apartamentul lui David. Ştiu că graba strică treaba, dar nu mi-am imaginat că mă va face să mă împiedic în halul ăsta. Oricum, ziua merge din ce în ce mai rău, nici nu vreau să îmi imaginez ce morală îmi va face când voi ajunge la el. În orice caz, vreau să aflu ce s-a întâmplat cu Lavinia. Ajung la uşa apartamentului şi bat cu putere. David deschide uşa, iar eu intru agitată şi nervoasă în micul vestibul. După ce îmi trânteşte tipica lui întrebare: ''Ce s-a mai întâmplat? '' încep să ţip iar la el, cum am făcut acum câteva ore în urmă. Până la urmă ajungem să ne aşezăm pe canapea şi să îi povestesc totul: cum am ajuns la familia Cervantes şi cum fata lor, în vârstă de douăzeci de ani era moartă pe covor.
Acea scenă încă mă bântuie: faţa ei palidă, săngele de lângă ea şi acel şerveţel pe pieptul ei, care şi el la rândul lui era murdar de la lichidul roşu, numit sânge. Rămân câteva secunde cu gândul la acel moment, dar David, cu chef de glume proaste îmi spune:
-Te voi ajuta, păpădie rătăcită.
-Cine vorbea, pinguinul din munţi, îi răspund uitându-mă urât la el. Nu pot să cred că i-am răspuns cu aceeaşi monedă, dar ar trebui să îşi dea o dată şi-o dată seama că nu are haz, umor sau pic de ironie în el.
Mă ridic de pe canapeaua rigidă, parcă făcută să fie incomodă şi îi spun că plec din nou la familia Cervantes să mă uit mai bine. Acesta mă trage de mână şi mă ţine strâns în braţe zicându-mi:

-Parcă eram soţ şi soţie ...
-Parcă, bine spus, îi răspund, iar după ies pe uşă fără să mai spun ceva. Ah! Viaţă de cuplu, ce prostie, niciodată nu am avut parte de ea, iar acum îmi mai face şi reproşuri. Cum am mai spus: ziua asta este un dezastru.
Nici nu ies bine din scara blocului, că acel aparat negru, numit telefon a început să vibreze în geantă. Mă opresc şi dau să răspund, dar se închide, ca de dimineaţă. Îl bag înnapoi şi îmi continui drumul. Merg lent pe poteca prăfuită şi nu pot să îmi dau seama ce s-a întâmplat cu Lavinia. Era o tânără frumoasă, inteligentă şi nu din cele din urmă, tânără. Nimic nu se leagă, dar mă voi asigura că acest caz nu va rămâne nerezolvat. Cu siguranţă, fără ''doar'' şi ''poate'', voi descoperi cine este făptaşul, totul este în mâinile mele. Mda, şi a le lui David, dar sigur va creea mai multe probleme decât să mă ajute. Oricum, ştiţi ce se zice: '' Bănuiala prelungită descumpăneşte inteligenţa şi se uzează prin durata sa inutilă. '' Totul se va afla, chiar dacă asta va dura mult, poate mult prea mult.
____________________

Partea intai -> Kayla -> David.
Partea a doua -> Zuzu -> Kira.