Umbrele amintirilor [Yaoi]

[Yaku-chin]

Nu ma pot abtine sa nu scriu eu ceva of ...asa sunt eu.....Asa deci cu ocazia unui concurs am facut o poveste , dar am zis sa o transform intr-o poveste mai mare:))......eu sper sa va plac si sper sa imi spuneti parerile voastre sincere, oricare ar fii acelea ...deci spro la citit:D Aaa si sa mentionez acest capitol in fine prolog a fost facut pentru un concurs....dar va continua, si app de celelalte ficuri nu ma voi lasa de niciunul , o sa am timp pt toate dar numai sa imi vina inspiratia si Multumesc sisului meu Fire_Candy_Mira k mai incurajat sa postez:D tnx..si celorlaltzi:D ..........pai lectura placuta


Prolog


De multe ori ma intrebam cum e sa fiu eu? Niciodata nu am fost eu intradevar. Mereu eram altcineva, o persoana total diferita de mine, o persoana ce nu gandea ca mine, ce nu credea ca mine si totusi eram eu.
Cum as putea explica asta? Simplu si usor. Asa voiam eu sa fiu, o iluzie, ceva ce era ireal si la suprafata era bine, frumos si perfect, insa era total opus. Ma ascundeam de cei din jur si ma aratam ca fiind o persoana total diferita de cel ce eram eu cu adevarat...
De ce faceam asta? Nici acum nu stiu, insa ma simteam mai bine fiind altcineva decat eu. Nu imi placea sa ma prefac, insa asta faceam, mi se parea dezgustator sa mint, insa propria viata era o mare minciuna... Eram o persoana josnica, o persoana ce voia totul, o persoana cruda, imi era sila de mine, dar nu faceam nimic sa ma schimb, nimic sa infrang acea faptura ce pusese stapanire pe mine... pe corpul meu si pe mintea mea...
Dar totusi eram eu. Imi traiam viata numai din aberatii, nu era minut in care eu sa nu zic o mare aberatie care sa ma scoata in evidenta. Adoram sa ma simt castigator, adorat si admirat. Eram un mare arogant, plin de fite si talent. Imi era greata de mine, insa nu faceam nimic in privinta asta, chiar acceptam. Desi faptele mele erau absurde si nu aveam motive sa ma prefac, nu aveam dusmani, aveam chiar multe persoane ce tineau la "mine" sau la acel "mine" ce credeau ei ca sunt. Am mintit pe toata lumea si chiar nu stiam de ce o fac si cand am vrut sa spun adevarul... nu am putut, ma afundam si mai mult in minciuni, in aberatii stupide si ipocrite.
Am continuat sa fiu asa pana in primul an de facultate, nici eu nu stiam care era adevarul sau minciuna, dar ce mai conta? Nu imi pasa, ajunsesem sa cred ca nu conteaza daca spun adevarul sau nu, practic viata pentru mine era un joc ce se juca asa cum voiam eu. Si asa viata mea falsa continua, ajunsem un tip popular si multe persoane ma cunosteau sau, cel putin, asa credeau ei. Ajunsesem sa cred ca sensul vietii este de a trai si a muri, era ceva neinsemnat pentru mine. Aveam 22 de ani si inca nu imi pasa de nimeni si de nimic, mergeam la facultatea de drept pentru ca nu aveam ce face, sau ceva asemanator... Ma inscrisesem numai ca sa scap de gura parintilor.
Nu credeam in iubire si nici macar nu stiam ce era aceea. Nu imi iubeam nici macar parintii.
Da, stiu ca suna egoist... dar asa simteam, ma iubeam numai pe mine sau asa voiam sa fac... Mai toata lumea isi iroseste viata facand lucruri inutile, asa faceam si nu voiam sa fiu o exceptie, voiam sa fiu ca toti ceilalti.
Intr-o perioada cam zbuciumata din viata mea a aparut un personaj neasteptat si nu prea placut pe atunci, insa in timp am ajuns sa fim buni "prieteni". El era vecinul meu drag si bun, un mare smecher pe atunci pe care eu nu il sufeream deloc fiindca imi fura ce trebuia sa fie al meu, adica reputatia lui crestea peste a mea si asta ma enerva. El era Kaoru, un tip mai mare ca mine cu un an si ceva, inalt cu un corp foarte dezvoltat, mult mai dezvoltat ca al meu si cu un par rosu ca focul care ii punea in evidenta culoarea ochilor de un azuriu tulburator. Si, cum va spuneam, Kaoru a aparut pe neprevazute in viata mea si a schimbat sensul vietii mele pe care nici macar nu il stiam.
Ehh eu va povestesc si totusi habar nu aveti cum ma cheama. Pai numele meu este Andrei, sunt in ultimul an de facultate, sunt o fire cam neprevazuta si cam temperamentala, sunt blond si am ochii negri.
Asa si cum ziceam... Kaoru se mutase in acelasi bloc cu mine, la inceput nu il agream prea mult, sa spunem ca si prietenii nostri, aveau de mai multe ori altercatii... Dar dupa un timp incepusem sa il admir prea mult, imi doream sa fiu ca el, era un tip descurcaret si mereu cu capul pe umeri si de toti respectat. Practic incepusem sa il plac insa stiam ca nu e normal si am renuntat la orice idee, gand, dorinta sau speranta legata de el, insa viata a vrut altceva si am ajuns sa fim prieteni foarte buni, de unde pana unde? Nu ma intrebati pentru ca nu stiu... insa ma bucuram. In cartierul nostru eram cei mai renumiti dintre toti asta era bine insa si rau .Eram admirati si respectati dar si invidiati. Ajunsesem sa il cunosc foarte bine, insa eu pe el nu il lasam sa faca acest lucru, desi ii spusesem sa nu ma creada mereu pentru ca nu spun intotdeauna adevarul si decat sa il mint prefer sa nu ii spun nimic. Fara sa vreau ma indragostisem de el, si de tot ce era legat de el . Nemaisuportand sa stau langa el am vrut sa plec ...practic sa fug insa nu aveam unde si nu stiam ce sa fac, eram deja un adult dar ma comportam ca un pusti. Ma distantasem de el si ma refugiasem la vechii mei tovarasi, impreuna cu ei mi-am reluat vechile vicii, iar ma apucasem de fumat, desi de cand ma imprietenisem cu Kaoru ma lasasem de fumat, de baut si de frecventat diferite cluburi, deoarece el nu era de acord. Ajunsesem si eu sa cred ca imi faceam rau singur, insa acum nu imi mai pasa, voiam sa il uit dar nu puteam oricat de mult incercam sa beau, inima si mintea imi zburau la el si eu nu puteam sa impiedic asta . Intr-o seara un prieten de al meu care stia aproximativ ce se petrecea cu mine, vazandu-ma in starea in care ajunsesem, s-a hotarat sa ii spuna lui Kaoru ce se intampla cu mine. Nu stiu cum reactionase el la aceasta veste insa imi dau seama ca nu prea bine. Nestiind ca el aflase despre sentimentele mele pentru el intr-o seara ma dusesem la el sa il anunt ca am sa plec curand din tara, am batut la usa si m-a intampinat cu un zambet foarte larg si m-a invitat inauntru . Imi aduc si acum aminte de acele momente si inca ma dor, parca ma sfasie pe dinauntru insa nu mai pot face nimic. Am intrat inauntru si ii spusesem ca am sa plec.
- Si care e motivul plecarii tale? ma intrebase calm si cu un zambet foarte ciudat pe buze. Ma gandisem la aceasta intrebare si imi pregatisem un raspuns.
- Vreau sa vizitez necunoscutul... Da stiu ca nu era cel mai bun raspuns insa altceva nu imi trecuse prin cap.
- Si cand te intorci...?
- Pai nu stiu, niciodata cred... in fine nu am pentru ce sa ma mai intorc, prefer sa imi fac o viata stabila si sigura si asta se va intampla departe de aici.
- Aha...
Era foarte serios si nu stiam ce sa cred si neavand ce sa ii mai zic am hotarat sa plec.
- Pai eu am sa plec, am de impachetat multe lucruri.
- Hmm... esti asa stupid. Serios acum sa pleci din tara, sa fugi numai pentru ca te-ai indragostit de mine? Esti patetic. Sa iti faci alta viata stabila si sigura. Dragutule, tu nu stii cum e viata, daca un om iti da un deget asta nu inseamna ca poti sa ii iei toata mana. Nu tu spuneai ca in viata asta nu exista bine si nici rau, ca degeaba fugi de ceva fiindca tot vei fi urmarit, ca nu conteaza iubirea sau dragostea ca sunt lucruri inutile? Serios acum , tu stii ce parere am eu despre asta. Este ceva lipsit de sens.
Ramasesem mut, ce sa ii zic, ce sa fac, cum sa reactionez... nu aveam nici o idee ce as putea sa fac, incremenisem, imi indreptasem privirea inspre podea nu stiam ce sa mai zic... eram stupid exact cum spusese el. Trecusera cateva secunde, minute, nu stiu, dar stiu ca am apucat sa ii zic ceva pe un ton ironic, o noua minciuna insa speram sa functioneze.
- Sincer nu ti-e bine, serios nu stiu despre ce vorbesti.
-Sigur papusel cum sa nu, vino!
Ma trase de mana pana in dormitorul sau si ma trantise pe pat.
- Macar sa iti las o amintire nu ? Daca tot pleci asa....pe nepregatite si din cauza mea, macar sa ai si tu un cadou de ramas bun din partea mea.
Ma ingrozeau vorbele sale, nu imi venea sa cred ce urma sa faca, a inceput sa se dezbrace de tricou, apoi de pantaloni, ramanand numai in boxerii de culoare rosie se indrepta spre mine, iar eu nu stiam ce sa fac , eram paralizat. Se urcase peste mine si incepuse sa isi plimbe mainile pe corpul meu, din cateva miscari extrem de violente ma dezbracase de toate obiectele vestimentare ce le purtam, ajungand intr-un final gol. Incepuse sa ma sarute, imi prinsese buzele intr-un sarut violent si pasional vrand parca sa mi le sfasie, apoi si-a coborat buzele intr-un ritm rapid spre abdomen si tot mai jos, ajungand in zona mea sensibila. Imi oferea senzatii de care cred ca m-as fi bucurat insa eu eram inca absent, inca nu realizam ce se intampla cu mine pana cand am inceput sa simt o durere insuportabila in partea de jos a trupului, imi era cald si frig in acelasi timp. Nu stiam ce se intampla cu mine, ma saruta, ma musca, ma lingea imi oferea tot ce as fi vrut si as fi sperat insa nu ma bucuram asa cum ar fi trebuit sa o fac, dupa doua ore incontinuu de tortura sau placere nu stiu ce a fost ... a cazut epuizat peste mine. Imi era scarba de mine dar nu si de el, ma simteam bine dar si rau .
Pe la sase dimineata am plecat spre apartamentul meu, el inca dormea, m-am imbracat repede si am iesit rapid pe usa. Nu am mai stat nici un minut mi-am luat toti banii si am plecat spre aeroport, nu imi mai pasa de nimic , de fapt niciodata nu mi-a pasat insa acum cel mai putin, mi-am luat un bilet la nimereala si am asteptat sa plec departe. Nu mai suportam sa stiu nimic de el , de mine si de toti din aceasta tara, de nimic ce ma leaga de trecut.
Desi au trecut patru ani de atunci, de cand m-am mutat in California imi amintesc bine ziua care m-a determinat sa plec asa repede, insa am invatat ca este mai bine sa iti asumi responsabilitatile si sa nu fugi de probleme, stiu ca e usor sa spun asta si mai greu sa o fac. Dar asa e viata si buna si rea, iar noi trebuie sa acceptam ca altceva mai bun nu putem face. Nu l-am uitat nici in ziua de azi. Se spune ca prima dragoste nu se uita, insa nu cred ca mai am acele sentimente profunde pentru el, insa el inca exista in inima mea si va exista mereu.



Asa...deci vreau sa va spun ca aces fic va avea mai multe lucruri amestecate dar am sa explic de exemplu odata am sa pun din respectiva lui Andrei apoi din alte respective sau ceva asemanator dar asta pe parcurs...dar am sa mentionez....Sincer sper ca va placut si sper sa mai cititi:D si sa imi spuneti ce parere avetz:D

[aoixtenshi]

Am onoarea sa fiu prima care da comm, deci ma bucur sa vad ca ai postat mica ta capodopera literara si pe la noi.
Greseli nu ai (ti le-as fi spus mai demult daca erau) si nici vreun dizacord nu vad (nici nu ma chinui sa gasesc).
Si in final vreau sa-ti spun ca ma bucur ca ii faci si continuarea deoarece se terminase cam tragic acest prolog.

[nolazy]

Ooo ai inceput un noua poveste :X .Sincer, te admir pentru ca reusesti sa ti pasul cu atatea fic-uri fara sa renunti la niciunul.
Parerea mea sincera..pai deocamdata nu-mi pot forma o parere fixa, insa sunt singura ca imi va placea.Ideea pare interesanta si abia astept sa vad ce se va mai intampla.
O singura nelamurire am :)). De fapt, e mai mult curiozitate :D. Ziceai ca ai facut acest capitol pentru un concurs...um..sunt si adulti in juriu ? :))
Pana acum nu am intalnit nici un adult care sa agreeze yaoi-ul, da pana la urma ce conteaza parerea lor? Atata timp cat exista persoane carora le place si care te sustin (adica noi :)) ), vei continua sa scri in acest gen , nu ? :))
Deci de la mine ai nota 10 :)). Acum astept nextu' (la toate ficurile)
bye bye :bye:

[MisS.sAdiStic]

hi hi..a trecut ceva vreme de cat nu am mai lasat un com la un fic yaoi...:D
Pai..e misto desi sper sa nu se termine aici..parea mai mult un sfarsit al povesti decat al unui capitol...
Am observat niste greseli de punctuatie... si unele de repetitie..in care punei " eu" in locuri in care nu era nevoie.
Dar ori si cum imi place si astept cu nerabdare capitolul urmator..app pune si niste poze :P
Gambatte si spor la scris!

[Yaku-chin]

Buna...va multumesc foarte mult ca ati avut timp sa treceti si pe la noul meu fic yaoi....si pozele am sa le pun cand voi gasi pe cine am eu in cap:)) sunt un pic cam pretentioasa...pai sper sa imi spuneti parerile voastre si sry dak am greseli...acum sa vedem ce mi-a iesit:

Capitolu I Intre trecut si prezent


Am invatat sa trec prin viata ca si cum nimic nu ar conta. Si nu pot spune ca am facut totusi bine . Sunt un adult in toata firea in varsta de 26 de ani care nu are habar ce se intampla intradevar in propria viata. Am un serviciu stabil la care merg de nevoie, nu de placere. Sunt destul de renumint in munca mea si pot spune ca ma descurc mai bine decat cei care adora munca de avocat .. E o merserie destul de stresanta dupa parerea mea. Poate crezi ca sunt un nemultumit, insa nu sunt. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a lasat pe acest pamant, ca mi-a oferit o viata de care ma pot bucura,desi inca nu o fac, ca mi-a oferit sansa de a ma fii indragostit, desi am suferit si poate ca inca mai sufar si mai ales, ca inca imi da sansa de a ma bucura de a vedea lumea.
Uneori imi place sa ma gandesc la trecut si imi apar mii si mii de intrebari….daca as fi facut ce era bine la momentul potrivit, poate nu se intampla nimic…daca nu l-as fi cunoscut, poate nu era asa….daca si iar daca. Insa acum sunt in prezent si nu mai pot schimba nimic. Nu trebuie sa ma mai gandesc ca am fugit precum un las si ca daca nu o faceam poate as fi putut rezolva ceva. Dupa un an de la plecarea mea mi-am reluat legatura cu familia, ca de obicei nu le-am spus adevarul am nascocit o noua minciuna. Poate am cerut prea mult de la viata, insa nu imi amintesc sa fi cerut ceva….de fapt nu am cerut nimic niciodata si nici nu voi cere pentru ca am sa ma las mereu pe mana destinului. Mereu am vrut sa cred ca asa mi-a fost predestinat, ca asa a trebuit sa il cunosc pe el. Pot spune ca inca ma bantuie diferite cosmaruri in care el este prezent mai tot timpul, insa cand ma trezesc imi dau seama ca au fost doar vise si ma doare, poate ca as vrea sa fi fost real, sa il revad, sa il simt, sa il ating insa sunt doar vise si numai vise . Uneori ochii imi joaca feste si parca il vad pe strada zambindu-mi, dar imediat imi dau seama ca nu este el . Poate sunt cam ciudat fiindca inca mai am sentimente pentru tipul care m-a violat si aceste sentimente sunt foarte profunde si puternice.
-Andrei ai un proces la ora 18:30, cu doamna Dalia si cu sotul acesteia se pare ca au avut din nou conflicte.
-Multumesc Ayumu…
Nu v-am spus inca si despre viata mea actuala, pai lucrez la un tribunal pe post de avocat, cred ca era evident asta si Ayumu este si el japonez insa are tresaturi englezesti si de asta se afla in California. El este aici pe post de „secretara” face practica , deoarece vrea sa devina un avocat foarte important. E un baiat in varsta de 19 ani si se descurca destul de bine. Eu cam pe la varsta sa imi petreceam viata prin cluburi, dansand, fumand si petrecand insa el are un scop in viata, unul pe care vrea sa si-l urmeze. Nu stiu cum poate acest copil sa nu fie fericit. Este un baiat ce chiar inspira invidie dupa felul cum arata, este foarte devotat in ceea ce face, este responsabil si foarte echilibrat. Stie sa pastreze balanta intre munca si distractie si pentru asta eu il admir mult. E un baiat bun…poate daca vedeam si eu lume precum ii vad ochii sai nu as fi patit atatea.
Este ora 15 fix peste trei ore am un proces foarte plictisitor, la care trebuie sa particip si sa apar drepturile doamnei Dalia Johan, o femei proaspat divortata cu patru copii. Se cearta cu sotul sau pentru averea ce i se cuvinte , aceasta disputa a lor tine aproape aproape de un an si inca nu se termina parca avanseaza in mai rau. Asta ma termina. Oare oamenii astea nu stiu sa faca altceva decat sa se certe pentru o bucata de pamant amarat? Niciodata nu am inteles de ce nu se pot despartii pe caile cele mai simple. In fine aceasta este riscul meseriei. Rolul meu este de a ajuta-o pe doamna Dalia sa castige procesul si aici e nenorocirea mea. Dalia este o femeie in varsta 34 de ani, roscata, inalta cu niste ochi albastrii ca si apa marii, este o femeie destul de frumusica insa foarte obositoare, il inteleg pe fostul sau sot de ce a vrut sa divorteze. Dansa cand se pune la vorba nu se mai opreste nu omite nici un amant la cele ce i se intampla si adora sa faca pe victima. Neavand cu cine sa vorbeasca doamna imi spune mie oful de parca eu nu as avea ofurile mele. O intalnire cu ea inseamna pentru mine o durere imensa de cap. Meseria asta nu e pentru mine. Cred ca atatea ganduri si pareri m-au facut sa imi fie foame, cred ca ma voi duce sa mananc ceva in oras . Oricum pana la 18:30 nu mai am niciun proces la care as putea participa,doar o sedinta la ora 23 care cred ca va dura destul de mult insa am timp de o plimbare pana la un restaurant.
Am iesit din birou, hmm..ciudat Ayumu nu se afla aici cred ca si el s-a dus sa manace, cred ca nu sunt singurul lihnit de foame. Coborand primul etaj al tribunalului l-am observat pe Antonio cel mai mare judecator din tot tribunalul discutand cu un barbat cam de aceeasi varsta cu mine. Apropiindu-ma de ei mi s-a parut familiar chipul acelui barbat insa nu am bagat de seama pana cand:
-Andrei cat ma bucur sa te vad!
Am ramas masca , singurul care ma stia de "Andrei" era Ayumu deoarece cand am venit in California mi-am schimbat numele in Narumi, era numele unchiului meu, singura persoana pe care am iubit-o nespus de mult dar care a murit pe cand aveam eu 16 ani. Iar Ayumu mi-a descoprit fostul buletin, sa spunem ca in California nu era ilegal sa iti schimbi numele insa era destul de dubios.
Insa cine era aceasta persoana care ma stia, care-mi cunostea vechiul nume?


Hmm...povestea se complica ...oks...pai sa vad ce pareri aveti si ce credeti voi....:D voi posta nexu dak am timp in weeknd deoarece tres sa fac si capitolele la celalte ficuri...am timp vineri de scris k nu merg la scoala yeeee....sper sa imi vina ideii.....:*

[love_anime]

WOW! Sunt asa nerabdatoare sa aflu cine l-a strigat pe adevaratul sau nume. Sper sa postezi cat mai repede continuarea ca de nu imi fac eu o continuare. Abia astept sa aflu asa ca da-i bataie si nu ma mai tine in suspans ca am probleme grave cu inima.

[Teh]

Sa vedem, nu am observat ca ai

[Yaku-chin]

Ms molt ca ati citit si comentat love_anime ms molt...pt coment si ca citesti ...Ninno daca vrei sa afli de viol am spus cine si ce dar in prolog...trecutul sau normal ca are de aface sau persoanele din trecutul sau insa si cele din prezent...numai ca trecutul si prezentu se lupta...si cine castiga? vom vedea....
Capitolul 2...Noi sentimente de dragoste sau....doar prietenie?

Niciodata viata nu e asa cum dorim, mereu exista piedici, capcane, necazuri, si multa suferinta. Mai tot timpul nu intelegeam de ce? De ce nu poate sa fie linistita si totul sa mearga struna? De ce ? E simplu..deoarece daca totul ar fi asa simplu la un momendat o sa ne plictisim si viata nu ar avea sens daca totul ar merge numai bine, nu am stii sa apreciem lucrurile daca nu ar exista si ceva care sa ne impiedice sa le obtinem si sa le pastram. Un lucur care il avem nu il apreciem la timp si deabia dupa ce l-am pierdut observam cat de mult ne lipseste si ne intrebam cum de nu l-am pretuit la timp. Asa e viata si cu urcusuri si cu coborasuri, iar noi trebuie sa acceptam deoarece altceva nu puteam face.Lumea e periculoasa si trebuie sa invatam in cine sa avem incredere si in cine nu, uneori poate o sa te tradezi tu singur pe tine deoarece e ceva firesc, e uman. Iar umanitatea inseamna realitate si realitatea este foarte dura, insa nu avem ce face trebuie sa acceptam fie ca vrem, fie ca nu. Uneori m-am gandit de ce nu imi pun capat zilelor ? De ce sa treaiesc cand nimic nu mai are valoare, de ce sa mai stau intre atatea serpii veninosi, totul este atat de nemilos, fiecare om are principii diferite si nu toti ne dorim acelasi lucru. Eu de exemplu vreau sa imi uit trecutul si sa imi refac o viata linistita si calma, nu vreau lucuri neparevazute. Dar cum pot daca umbrele trecutului meu persista si in prezent ? Cum pot sa scap de ele? Cum pot alunga fantasmele trecutului si sa le inchid pentru totdeauna? Ar fi simplu daca si eu mi-as dori asta cu adevarat, dar nu pot. Inca ma intreb ce mai face cutarica si cutarica, ma intreb cum ar fi fost daca si iar daca.
Desi niciodata nu am intrat in contact vizual cu fosti prieteni, colegii,amici si cunostinete si nici audititv nu am vorbit cu nimeni. Doar au trecut patru ani ce naiba, nici nu credeam ca mai ma cunosc, ca isi mai amintesc de mine. Si tocmai azi, intr-o zi atat de monotona apare el, care nici macar nu stiu cum il cheama si nici macar nu imi mai amintesc de el si imi intra fortat in viata si asta fiind cica doar o intamplare. Nu pot sa perimit sa tulbure linistea ce am avut-o.Trebuie sa gasesc o scapare si o voi gasii.
-Imi cer scuze, dar cred ca ma confundati numele meu este Narumi.
-Da asa este el e Narumi, unul din cei mai buni avocati ai mei...
Antonio mereu ii place sa se laude ca are cei mai buni avocati, offf niciodata nu l-am inteles pe omul acesta chiar daca este un bun prieten de-al meu. Pe el il multumeste banii si femeile .
-Heiii Narumiiiii......
O nu cine mai e si acum?
-Ayumu unde ai fost?
-Pe aici pe colo....mergi sa mancam impreuna ?
-Haide....La revedere Antonio, o zi buna domnule si sper ca am clarificat lucrurile.
-L-am clarifica foarte bine....poate mai bine decat va imaginatii...
-Foarte bine atunci...la revedere.
Am iesit afara din tribunal, ce bine ca am putut scapa insa cine era tipul? Nu imi amintesc de el..e ciudat nu cred ca il cunosc si nu stiu cat de mult a inghitit faza cu

[nolazy]

Ah ce frumosss :chuu:

Ce naiba ce ziceam de ce nu il lasam sa plece, ce era cu sentimentul care ma cuprindea? De ce imi simt sufletul ca arde, ca tipa dupa el ? De ce nu pot sa il las sa plece? Ayumu ce ai facut?

Deci iubesc finalul asta :X. Asa Andrei..sa te duci dupa el..sa nu-l lasi sa plece!Nu o sa-l lase, nu? :-S
Ayumu mi se pare foarte dragut..insa cred ca o sa fie cam complicat, acum cu personajul ala nou..Oricum este atat de..ah :X .
Abia astept sa citesc urmatorul capitol :D
bye bye :bye:

[Teh]

Ce repede ai pus capitolul urmator. Heh, nu sunt eu plina la coment, daca ma rezesc ca o vaca, t