Umbra raului

[Nero19]

[Nero19]

[Prevented :D]

[Sushiiushii]

[Nero19]

[Nero19]

[Nero19]

[Nero19]

[Nero19]

Am ajuns rapid si cu nextul sper sa va placa

Capitolul VI-Cosmarul


Ma indreptam spre bucatarie cu pasi repezi cand Edwin ma opri din drum ca sa ma intrebe daca pot sa stau un minut de vorba
-Sigur, Edwin. S-a intamplat ceva?
-Nu, vroiam doar sa te felicit pentru iscusinta de care ai dat dovada in lupta ta cu bunicul si sa iti spun sa ai grija, imi spuse acesta pe un ton sobru ce ma sperie complet deoarece semana izbitor de mult cu cel al lui Alastor.
-Grija la ce? intrebasem plin de spaima si teroare.
-Vei vedea pe parcurs, imi raspunse Edwin sec si trecu rapid pe langa mine fara sa mai zica vreun cuvant.
Intorcandu-ma sa il intreb ce voi vedea pe parcurs, am observat socat ca totul din jurul meu disparuse. In locul obisnuitului hol in care ma aflam cu cateva secunde mai devreme, o padure imensa si intunecata aparu in jurul meu ca prin farmec. In fata mea se afla o pestera destul de inalta si destul de adanca. Ce ma atrase in mod deosebit erau flacarile albastre asezate pe peretii acestei pesteri.
-L-ai gasit? Se auzi o voce groasa de barbat care ma facu sa ma ascund dupa copacul din stanga mea.
-Inca nu, dar conform cercetarilor mele ar trebui sa fie chiar aici, se auzi o alta voce, de data aceasta fiind una de femeie.
-Esti sigura, Natasha?
-Sunt suta la suta sigura ca Mastema e aici si cred ca deja ne asteapta.
-Atunci sa mergem, ii replica barbatul Natashei. Auzind toata conversatia barbatului cu femeia pe care o chema Natasha, am realizat ca acest Mastema trebuia sa fie o persoana sau un obiect foarte puternic. Indepartandu-ma de copacul respectiv mi-am indreptat usor si obosit pasii prin iarba marunta. Ajuns in fata pesterii aud un urlet demonic venind dinauntrul acesteia urmand ca in clipa urmatoare fiu inconjurat de o ceata densa si sa fiu din nou acasa, exact in acelasi loc in care ma aflasem cu cateva secunde inainte de a intra in acea padure.
Urletul inca persista in adancurile mintii mele cand am intrat in bucatarie
Intrand in bucatarie unde de abia dupa cinci minute am realizat ca toti membri familiei se uitau ciudat la mine de parca aveam o broasca pe fata sau ceva in genul.
-Ce am mai facut de data asta? se auzi vocea mea putin speriata din cauza acelui strigat.
Trecusera deja alte cinci minute de cand pusesem intrebarea si decis sa las balta tot ce s-a intamplat, mi-am indreptat pasii si mi-am pus ceva de mancare, uimit de felul in care ceilalti ma priveau cu dispret. Facusem oare ceva rau? Spusesem ceva ce nu trebuia spus? Sau pur si simplu ascundeau un alt secret fata de mine?
Terminand rapid pranzul, m-am dus direct spre camera mea pentru a trage un pui de somn. Intrand,mi-am intins instinctiv mana dreapta dupa mp3player-ul meu.Punandu-mi castile in urechi,am setat volumul pe minim,am pus melodia "Know your enemy"de la Greenday,si am inchis ochii,fiind epuizat din cauza atator de multe evenimente.

*****
Visam ca ma aflam iar in fata acelei pesteri, dar de data aceasta era totul intunecat. Stelele de pe cer nu existau. La fel si luna. Totul era negru si liniste in jurul meu pana in momentul in care se auzi glasul unei femei speriate.Incepand sa merg usor spre intrare, il vad pe Alastor asteptandu-ma in fata acelei pesteri pline cu torte cu flacari albastre.
-Unde crezi ca te duci? ma intreba el sec si plin de nervi
Ramanand calm si vazand cum dispare incetul cu incetul, am continuat sa merg linistit, intrand in pestera. Tortele de pe pereti ma incantau cu desavarsire. Inca ma indreptam spre femeia al carei glas il auzeam din ce in ce mai incet. Odata ajuns la o rascruce vocea ei inceta definitiv. Infricosat de linistea care se lasase dintr-o data, am mers pe drumul din stanga cu pasi din ce in ce mai inceti. Capatul acestuia dezvaluindu-mi o usa neagra de metal. Era incuiata desigur, dar cumva in mana mea aparu o cheie mare si neagra. Incercand-o,am constatat fara surprindere ca se potrivea la perfectie. Am patruns in acea camera semi-obscura si ceea ce am reusit sa vad mi-a facut sangele sa inghete din cauza socului. In mijlocul camerei era un munte facut din cadavre de femei,barbati,copii de toate varstele,iar in varful acestui munte era asezata o creatura diforma.
In ciuda faptului ca avea un corp uman, singurele lucruri care il diferentiau de ceilalti oameni erau coarnele de berbec asezate de o parte si de alta a capului sau. Mainile si picioarele sale erau solzoase si aveau culoarea unui albastru argintiu foarte inchis. Acestea se terminau cu gheare extrem de ascutite si pline de sange. Ceea ce era impresionant erau aripile sale uriase si negre ce ieseau din spatele creaturii demonice. Acesta tocmai isi linsese tot sangele de pe degete si rupsese un cap de bebelus cand imi observase prezenta.
-In cele din urma ai venit si tu nu-i asa?ma intrebase cu o voce ragusita si infricosatoare.
Eu i-am raspuns ca da si ca am nevoie disperata de ajutorul lui.
-Oi fi tu fiul lui Hamaliel, dar nu ai deloc habar ce te asteapta pana gasesti pustiul.
I-am raspuns din nou ca da. In fond avea dreptate si numai el stie ce trebuia sa fac ca sa il gasesc.
-Ei bine nu stiu nimic, asa ca lasa-ma in pace.
Am inceput sa-l amenint. I-am zis ca daca nu ma ajuta o sa le spun Cavalerilor de Smarald unde se afla si cum il cheama, precum si cate persoane a vanat pana acum.
Monstrul deveni din ce in ce mai speriat si mai furios, iar ochii lui negrii devenira de-a dreptul infricosatori. Acesta se ridica in picioare si sari de pe munte drept in fata mea.
-Tu?? Sa ma ameninti pe mine? Tu stii macar cine sunt? Eu sunt cel ce va distruge lumea asta odata pentru totdeauna si voi bea sangele tuturor oamenilor incepand cu tine, mi-a zis si in urmatoarea secunda si-a infipt ghearele in pieptul meu facandu-ma sa simt o durere cumplita in momentul in care ghearele lui imi stransera inima cu putere. In ultimele clipe am vazut cum imi scotea inima si cum era gata sa o dea pe gat. In vis am inchis ochii pentru totdeauna pentru a ma trezi la realitate, cu pijamalele pline de transpiratie si cu mintea plina de imagini socante. M-am uitat la ceas si am vazut ca se facuse deja ora opt dimineata. Dupa ce m-am schimbat de pijamale si de boxeri si le-am pus direct in masina de spalat, mi-am dirijat pasii spre bucatarie. Mi-am prajit niste cartofi si i-am manancat in graba. Se facuse ora noua fara cinci si eu inca eram la masa.Am inceput sa fug la antrenamente si totul decurse mai bine. Azi bunicul mi-a aratat cum sa creez diferite tipuri de vraji fatale si vindecatoare.

[Nero19]