Ultimul zambet

[Addeh]

Wow. o,o
Chiar va multumesc, mai multe cuvinte nu as gasi. >:D< Sincer, apreciez ca cititi si-mi comentati ficul. ^^
Noow, am scris un alt capitol, insa atentie ! Vocabular mai " diferit " [ sa zic asa :-" ]. Ohh, si chiar vroiam sa descriu mai mult; anyway, ma voi revansa. <3

Capitolul 2 ~ "Vreau sa ma joc."

Partea a doua

" Desi incercam sa-mi pastrez calmul, tot nu reuseam si oricat de mult incercam era in zadar. Cat de micut si de inutil ma simteam. Detestam asta.
Am refuzat dintotdeauna sa vorbesc despre mine, despre copilaria mea, familia - intr-un cuvant, trecutul meu. La acel moment mi se pareau puerile, chiar si tipul ce se afla atunci in fata mea. Cine credea ca o sa aiba un asemenea impact asupra-mi ? Sau mai degraba, un rol atat de important... Daca ne-am fi intalnit intr-o alta situatie, poate ca nu ajungeam pana aici, la ura aceasta enorma. Dar totusi, eram confuz. Sa fi fost ura sau dragoste ? "


El continua sa ma mangaie tot mai provocator, mai indraznet. Deja ii descoperisem atitudinea, era indraznet si parca dorea sa obtina ceva; si practic, nu-l interesa prin ce moduri. Ipocrizie sau onestitate. Nu stiam care era ipocritul si care era cel cinstit. Insa de un singur lucru eram sigur: avea sa fie o teorie complicata, prea greu de explicat.
Incercam sa ma indepartez de el, repezindu-ma astfel spre usa. Cand ajunsesem in fata ei, m-am bucurat. Cu toate acestea, nu a durat mult - doar cateva milisecunde. Usa era incuiata. Toate aceste fapte se potriveau perfect, intr-un mod extrem de perfect. Parea ca a pregatit asta de dinainte. Eu eram asa-zisa " tinta " ?
- Ce naiba vrei de la mine ?! Cine esti ?! atunci am izbucnit de furie si fel de fel de sentimente straine, care mai de care vrand sa predomine si am tipat la el.
Chiar ma simteam incoltit.
Isi indrepta spatele, surazand apoi la mine. Inca un chip pe care nu-l percepeam.
Se indrepta catre mine cu pasi mari, dar lenti, ajungand numaidecat la mine. Eu ma tot dadeam in spate, mi-era teama de ce s-ar putea intampla. Totusi, mersul cu spatele nu avea sa tina la nesfarsit. Lovisem usa. Atunci un fulger m-a electrocutat intr-un fel. Aveam un presentiment rau si era in legatura cu mine si cu tipul asta straniu.
- Pai, incepuse el de-a dreptul provocator, ca apoi sa continue la fel de linistit ca mai inainte. In primul rand, ma numesc Arth Righteous - incantat, Yarin... Yarin Copenhs.
Facuse o scurta plecaciune in fata mea, probabil dorind sa arate ca ma respecta sau ceva asemanator. Ei bine, mie mi se parea mai mult o bataie de joc la adresa-mi. Ceea ce ma intriga cu adevarat, era treaba cu numele. Ma intrebam de unde stie cum ma cheama; daca nu eram in regula, as fi crezut ca incep sa ma imbolnavesc. De aceea, n-am stat mult pe ganduri si l-am intrebat aceeasi intrebare ce a reusit sa ma framante de prima data.
- Oh, dar eu mereu imi analizez prada inainte de ... cina, imi raspunse el pervers, desi acum preferam sa nu fi aflat raspunsul. Regretam parca, iar zambetul de pe fata lui nu-mi exprima decat prefacatorie - cu atat mai mult regret.
Ultimul cuvant il pronuntase foarte accentuat, dandu-mi de inteles ca are ceva cu mine. Exact, pana si eu pricepeam asta. Desi explicase destul de clar incat sa inteleaga si un copil, eu tot nu eram lamurit. Folosea cuvinte prea... ciudate, neintelese, iar acea " prada "...
- Despre ce naiba vorbesti ?! Ce am eu de-a face cu tine ?
- Chiar nu intelegi ? Cat de batut in cap sa fii sa nu pricepi asa explicatie ?
Ma simteam in cel mai rau mod, un adevarat prost. De fapt, chiar tindeam sa cred ca-s un prost. Vorbele sale m-au ranit intr-un fel; nu conteaza ca-i un strain, am impresia ca, de acum inainte, ceva o sa se schimbe.
Brusc, se apropie cu buzele de urechea mea, soptindu-mi :
- Sex. Asta-i tot. O sa te fut pana cand ma voi satura - asa a fost dintotdeauna cu fiecare jucarie pe care am achizitionat-o.
Eram socat ! Nu-mi venea sa cred ! Doamne, unde dracului m-ai bagat ?! Cu un obsedat, incuiat intr-o debara de la liceu !

Tremuram involuntar. Dar ce rahaturi vorbesc ?! Bineinteles ca-s speriat, sunt foarte speriat ! Ochii mi se marisera de teama si de faptul ca as putea suporta cele mai ingrozitoare clipe, chiar acum. Doar cateva minute, poate chiar secunde.
- C-Ce ? Tu...nu esti... Esti nebun, omule ! Ajutor ! Va rog, ajutati-ma !
Imi dadeam seama ca ma comport ca un pisoi incoltit, ca un imbecil, dar trebuia sa scap de aici, cu orice pret; inainte sa devin hrana pentru tipul asta, Arth.
Continuam sa bat cu pumnii in usa, dar in zadar. Se parea ca nu ma aude nimeni. Chiar mi-era frica - ca niciodata.
Vazand reactiile mele, Arth ma prinse de talie, lipindu-mi corpul de al sau. Incetasem sa mai bat ca un disperat in bucata de lemn si ramasesem blocat, ca o stana de piatra. Gestul sau imi crease aceasta stare. Apoi, isi duse o mana pe sub tricoul meu, ajungand astfel la pielea mea. Urca tot mai sus cu atingerile, pana la sfarcurile mele intarite din cauza fricii. Era prea departe. Si daca nu opream acest lucru, aveam sa regret toata viata. Deja o fac, nu trebuia sa ma lovesc de el pe coridorul liceului, nu doream asta. Si iata cum sunt cutremurat de el, de gesturile sale si de tot ce insemna " Arth ".
Dupa un timp, ii auzisem vocea adresandumi-se :
- Daca stai cuminte si nu scoti niciun sunet, nu voi fii atat de brutal cu tine, in regula ?
As fi vrut sa neg acest lucru, sa ma pun impotriva actiunilor lui, dar cealalta mana imi acoperise gura. Bataile inimii incepeau sa se accentueze si mai mult, de parca nu-si mai gaseau locul in piept.
Inca lipit de el, ii simteam orice miscare si oricat de mica ar fi fost ea, era de-ajuns sa ma cutremure.

Dupa o clipa, isi duse mana ce pana atunci era ocupata cu mugurii mei, mai jos, in partea inferioara a corpului meu. Isi trecu degetele lungi peste slitul pantalonilor mei, ca mai apoi sa-l desfaca rapid. Involuntar, ochii mi se marisera din nou de uimire si nu stiam cum sa mi-o exprim. Un lucru era cert insa : frica era acum principalul element.
Ma zbateam, as fi tipat daca as fi putut, dar una din bratele sale inca imi acopereau gura incat sa nu spun nimic - doar cateva sunete indescifrabile. Cat de josnic era sa ma atinga intr-un asemenea mod o persoana de acelasi sex. Era un baiat, iar eu sunt pe cale sa fiu violat de un tip !
Organul imi este cuprins de mana sa, trimitandu-mi fiori prin tot trupul. Mi se parea ceva banal, caci aveam impresia ca mai vazusem astfel de scene undeva, iar miscarile de du-te-vino ma aprindeau mai mult; era involuntar, dar eu eram al naibii de excitat acum. Din cand in cand, degetele sale treceau peste testiculele mele, vrand sa ma destinda.
- Mhhgm...
Respiram din ce in ce mai greu si el, observand asta, grabea ritmul, incat sa ma faca pe mine mult mai incins. Fiind implicati in acest act, de-abia am sesizat pasii de pe holul scolii, se parea ca cineva trece prin fata usii blestemate. Acum era sansa mea, as putea scapa daca persoana de dincolo de usa m-ar fi auzit. Am inceput sa dau cu picioarele in bucata de lemn cat mai tare, trebuia sa fiu sigur ca ma va auzi.
- E cineva acolo ? am auzit o voce de barbat joasa, probabil era un profesor. Oh, Doamne, te rog, ajuta-ma !
Ma zbateam tot mai mult in mainile nenorocitului de Arth, dar degeaba, si-a dat seama ca incercam sa ma fac auzit si astfel sa scap.
- Sssh, fii cuminte.
Apoi... Durere.
M-a penetrat brusc, provocandu-mi cea mai mare durere simtita de mine pana atunci. Lacrimile imi curgeau precum valuri de apa pe chip, nu eram in stare sa le opresc, dar el nu lua asta in seama, ba chiar se adancea mai mult in mine. Eram nevoit sa suport toata acea batjocura, iar sangele ce acum se scurgea din interiorul meu demonstra acest fapt.
- Ahh ! Esti virgin deci. De ce nu ai spus asa de la bun inceput ? Poate mergea altfel treaba...Haa... Ce bine e !
Ce vorbe lipsite de sens. Ma durea profund, ca niciodata, iar el facea miscari de du-te-vino, grabind ritmul si provocandu-mi din nou alte lacrimi si chinuri. Cate eram obligat sa suport. Nu mai rezistam, minutele treceau nestingherite pe langa noi, pe langa actul in sine, insa chiar nu mai conta. Faptul era consumat. La un moment dat, am simtit ceva cald in mine, semnul placerii sale - semn ca s-a simtit bine cu mine. Pe de alta parte... Eu eram distrus, atat fizic, cat si psihic.

Eliberandu-ma, am cazut pe podeaua prafuita, lipsit de orice farama de putere. L-am observat cum isi inchide fermoarul blugilor si apoi trecandu-si limba peste buze mi-a zambit intr-un mod ce deja il recunoasteam ca apartinandu-i lui. Detestam din adancul sufletului meu ceea ce s-a intamplat. Il uram pe el.
- Hm. Ai fost bun, poate prea bun, Yarin. Se apleca asupra mea, soptindu-mi din nou : sper ca... ne vom mai intalni. Mi-a facut placere sa te am. Spunand acestea, ma saruta pentru a doua oara, muscandu-ma de buze si lasandu-mi astfel un firicel de sange sa se prelinga-n jos pe barbie.
Doar atat a fost, caci apoi a plecat, iar eu zaceam pierdut si distrus din cauza lui.
Pasii se indepartau intr-un ecou rasunator, pana si profesorul ce fusese considerat o posibila salvare, disparuse. Si din nou, realizand acestea, am fost coplesit de lacrimi. Nu mai aveam pic de vlaga sa ma ridic, dar ce folos ? Sunt ca o carpa pe care, sunt sigur, ca va fi in continuare folosita.

[Camelie.]

Hello there ^^ Ai adus capitolul si ce mai capitol :3
Imi placuse micul joc al lui Arth, interesant, mai vreau :3 Huh nu stiu de ce ai spus ca voiai sa mai scri, mie mi se pare suficient de lung o.O poate doar mie. Anyway, mi.a placut capitolul, imi place Arth, e asa rau, ma bad boy. Sunt curioasa ce se va intampla mai departe, mai ales cand se vor intalni iar cei doi :> Si totusi, profesorul ala fusese prost de.a dreptul, sa auda galagie si sa nu verifice, oare ce s.ar fi intamplat atunci? Poate s.ar fi alaturat si el : )) Dar trecand peste asta tin sa te felicit pentru acest capitol si sper sa vii repede cu nextul ^^

Zbye and see ya later

[Rain]

Am ajuns, am ajuns ^^ Waaah, pentru inceput iti spun ca a fost uimitor O__O
Erm, mi s-a parut mie sau a fost cam lungut? Anyway, ai descris atat de bine. Am vazut undeva o repetitie ce mi-a ramas in minte si m-a cam deranjat la inceput. Stai sa o gasesc ^^"

Ah, gata, am gasit-o :) :

Isi indrepta spatele, surazand apoi la mine. Inca un chip pe care nu-l percepeam.
Se indrepta catre mine cu pasi mari, dar lenti, ajungand numaidecat la mine.

Ei bine, din graba se mai intampla, dar puteai inlocui cu altceva, cum ar fi, ajungand numaidecat acolo unde dorea el.
Anyway, trecem peste gramatica ca deja m-am plictisit sa caut greseli si sa nu gesesc. Well, replica favorita din capitolul asta a fost : - Sssh, fii cuminte. , data de Arth. Mmm, mi-a placut asa mult =p~ Si Yarin e dragut, cu toate ca nu ma asteptam sa reactioneze asa fiind violat. Probabil, coplesit de durere, nici el nu stia ce sa mai faca. Sau cum a spus, faptul era deja consumat. Cred ca s-a simtit exact ca o jucarie, mai ales la vorbele agresorului cand a zis ca asa face cu toti. Defapt...Ce tot spun? Normal ca asa s-a simtit.

Btw am o nelamurire: la inceput, cu italic, ai zis ca nu stia daca e dragoste. Whuut? o.o Deja s-a indragostit? Ehm, cam atat, ma' seme ^^ Bu'Bye si bafta la scris. *kiss*

[hiimera]

Am citit si am pacatuit. Buhuhu.. Pe naiba. :))
Sincer nu ma asteptam.. defapt poate ca ma asteptam. Arth asta pare o bestie nu gluma.. Grr.. :>
I-a scos ochii saracului baiat, inocent si dulce.. Cum iti permiti una ca asta ? :-w

Revenim, sincer modul in care te-ai exprimat a fost frumos, cuvintele au fost puse bine, la locul lor.
Si ai avut o diversitate de noante de expunere. ;)
Personajele au fost puse in ipostate favorabile si unele incomfortabile... dar ce sa-i faci.
oricum ansamblul de sentimente mergea mai mut amplificat, fiindca totusi pare prea simplu.. in unele locuri ai lovit bine, dar in altele nu prea.
Greseli de tastare nu am vazut, dar de exprimare doar una am observat. ;))
Actiunea nu mi s-a parut grabita.. dar chiar si asa parca a avut o tenta mai fugitiva, insa intr-un mod foarte precoce. Fiindca pusi intr-o situatie ca aceasta, era si normla ca Arth sa-l faca pe Yarin sa taca cumva.. insa modul lui pervers ii sta in caracter; si zambetul la fel.

Pare acel barbat sigur pe actiunile lui, hotarat asupra ceea ce isi doreste.
Iar pe langa asta reuseste intr-un mod asa care la exterior pare simplu, dar pe interior complex, sa intoarca totul pe dos, in defavoarea lui Yarin, ca doar pe el il pot da acum ex. .
Yarin e cel mai modest.. sau linistit. Pare sfios atunci cand ceva furtunos se asterne asupra spatiului sau.

[Zyklon]

Ce bine am ajuns la timp acasa #:-s Chiar speram sa apuc sa comentez la fiecare capitol la acest fic. Ce pot spune in afara de wow. Am ramas fara cuvinte. Ce mi-a placut capitolul. Chiar il mai citesc de cateva ori dupa ce termin comentariul. Greseli nu am observat. Ortogrfia foarte buna. Felul tau de a povesti este splendid. Te pricepi la scene yaoi nu gluma. Nici nu ma inselam geamano. Sper sa reusesc si eu in cele din urma sa ma apuc de un fic yaoi. Am multe idei perverse in cap :">,

Un capitol superb si succes in continuare :bv:

[Wolves]

Nu vreau sa ofensez pe nimeni, mai ales ca mereu spun ceea ce gandesc si poate e rau, dar trebuie sa spun clar si tare: la momentul de fata esti scriitoarea mea preferata, sincer. Dar vad ca esti la fel de lenesa ca si mine! Asta e foarte rau! Ai pus doar un capitol, dar eu credeam ca am de recuperat pagini intregi. Nu-i nimic, a fost foarte bun acesta singurel asa.
Deci, scrii la fel de genial cum ai scris inceputul, asta nu se pierde. Esti talentata si ce vorbeam noi acolo despre carti? Nu conteaza varsta, te sfatui sa incerci, sa incepi sa scrii. Eu iti apreciez ficul nu in rol de critic dur, dar de cititor. Ador sa citesc si sa dau de asa o carte, numai dupa prolog as cumpara-o. In fine, vezi si tu.
Imi place cum ai inceput capitolul, sa inteleg ca povesteste iar Yarin. Sa fi fost ura sau dragoste? Nu cred ca era ura, dar nici dragoste. Poate ceva intre...
Logic ca il va intreba cine este cu asa ton, mai ales ca Arth a sarit pe bietul Yarin ziua in amiaza mare, fara niciun motiv clar. As vrea si eu sa vad cum se prezinta, daca o va face. Ah, a facut-o si inca in ce mod spectaculos! Serios, parca isi bate joc, dar oricum, e atat de dulce. Ador asa gen de personaje, ca Arth.
Mama, ador partea aia unde ii vorbeste urat. Imi place ca e atat de sincer si tupeist in acelasi timp. I-a spus motivul verde-n fata, socandu-si \"prada\" si nu mi-e mila deloc. Imi place la nebunie tot ce se intampla.
E un violator inteligent, altfel nu-l pot numi. Imi place de Arth, imi place tot ce face, imi place ca e direct si e... sexy! Mi-l dai mie, macar pentru o zi, te roooog! Voi fi fata cuminte. Doamne, obsedata mai sunt si eu de yaoi, nici nu mi-am dat seama cum am devenit asa.
Omg, cica se mira ca e virgin. Oare se putea sa nu fie virgin? Arth glumea, la sigur. Bietul copil, acum si mie mi-e mila, un piculet, pentru ca imi imaginez ce de dureros a fost sa il penetreze fara niciun fel de pregatire normala, prima data!
Despre tipa de acasa de la Yarin nu ai zis nimic, pacat. Acum sunt ambii violati, cred ca se vor intelege bine. Ok, ok, recunosc, mi-e mila de mor de baiatul asta, e un dulce. Nu inteleg de ce imi plac asemenea situatii, corect a zis ingerul meu, noi fetele yaoiste suntem rele de tot. =)
Mi-a placut enorm, m-ai facut si mai curioasa. Sunt sigura ca nu o sa-l dea la politie, dar ma intreb ce va face Yarin. Si oare cand mai apare Arth in peisaj?
Next! Te iubesc pentru acest fic.

[Addeh]

Damn it ! o.o Stiu, stiu. >_< Am cam intarziat, mii de scuze pentru voi cititorii mei de yaoi. :o3 Na' ca si eu fac parte dintre ei totusi. :]]

Well, uitati capitolul cel nou si credeti-ma, nu am mai stat sa-l corectez so... :-"
Btw @ kinjiru = voi incerca pe parcurs sa adaug ceva originalitate, dar nu-i chiar punctul meu forte. Thanks anw. ^^
PS : @ Fani = weeell, cam tot ficul e un flash-back - foarte mare. o.o Dar nu vreau sa stric surprizele, ce, cred eu, vor fi destul de interesante. xD

Capitolul 3 ~ Nu-ti prabusi psihicul

Un cantec in surdina puteam descifra, dar acei pasi ce pareau tot mai indepartati imi erau mai straini ca niciodata. Am auzit cateva batai in usa ce acum era deschisa si apoi am zarit printre pleoapele intredeschise silueta unei persoane. Era un baiat, iar eu, involuntar, am tresarit - poate din cauza fricii, mi-era teama sa nu fie acel Arth... din nou.
- Hei, omule, esti bine ? Ce naiba ti s-a intamplat ?!
Oh, de-ar stii macar.
Acum ca-l auzisem vorbind, am rasuflat usurat afland ca nu-i acel nenorocit. M-am linistit numaidecat. La o clipa dupa ce-i auzisem glasul ca prin vis, m-am simtit carat cumva - intr-un fel, fusesem luat pe sus de el, un necunoscut in toata firea. Si desi suna patetic, nu mai aveam vlaga sa ma zbat sau ceva asemanator, doar m-am lasat moale pe spatele lui si ajunsesem sa-mi placa acel " comfort ". Ma simteam mai... calm si relaxat.


" Pana la acest moment actual din viata, am reusit sa-nfrunt totul cu un zambet - chiar si cand eram batut si batjocorit de cei mai mari, mai exact, adolescentii plini de sine din St. Tropez. Se credeau cei mai culti din liceu si asta doar pentru ca aveau acele hartii stupide numite " bani "... Si reuseau intr-un fel sa-i cumpere pe ceilalti, ii mituiau in legatura cu temele la scoala, cu drogurile - totul pentru a-i face sa taca cand aveau ei probleme. Eu eram impotriva lor - intotdeauna a fost astfel, dar si-au dat seama rapid ca nu-s precum ei.

* Flashback *

- Pustiule, nu stiu ce vei face acum ca ai dat de noi, insemnand probleme, dar sa-ti fie clar un lucru : o vei pati rau de tot daca ciripesti, in regula ?! spuse liderul bandei, dandu-mi inca un picior in abdomen si lasandu-ma sa zac pe asfaltul rece din spatele liceului.

* End of Flashback *

Da, se intamplase din nou, dar la acel moment eram prea orb si prea fricos. Mi-era teama sa spun ca, ei de fapt fac trafic de droguri si se ocupa cu firme de produs. Mi se parea injositor, mai ales ca si baietii - cei de varsta mea, din liceul meu - erau si ei implicati. Insa... acele lovituri dure, cuvintele batjocoritoare la adresa-mi, ma faceau sa-mi tin gura. Ce sentiment banal. "

- Off, intr-un final esti treaz ! am auzit vocea masculina ca se parea ca-mi vorbeste.
Mi-am indreptat privirea spre cel de langa mine, observandu-l intru totul. Aspectul fizic era dragut, mai mult feminin - parca era mai mic decat mine, insa nu-l cunosteam deloc. Parul brunet-albastrui era deosebit, rar intalnit adica; ochii albastrii erau mari si sinceri - da, cam neobisnuit sa spun asta, dar imi dau seama usor ca si-a facut griji pentru mine. Ah, da. Deci el este cel care m-a scos din acea camera blestemata, presupun ca acum voi incerca s-o fac uitata, sa ajunga undeva departe din mintea mea - din inima-mi indurerata.
Si m-a durut intr-adevar, sa aflu ca am fost folosit precum o carpa, dar voi incerca, doar voi incerca sa fac acea amintire neplacuta undeva ingropata adanc.
Incerc sa ma ridic din pat, dar durerea se afla inca acolo - mai jos de parte abdominala - si ma macina; astfel, nu-mi permite sa ma ridic.
- Nu, nu-ncerca sa depui efort, sare tipul de fata in ajutorul meu, punandu-ma la loc in pat si invelindu-ma cu cearceaful cafeniu. Acum ca am putut sa-l observ mai bine, sesizez ca nu-i mai inalt ca mine, ci putin mai scund si slabut. In niciun caz nu are corpul unui atlet. Dupa o scurta pauza de tacere, vorbeste din nou : Ah, am uitat sa ma prezint. Rahve sunt, Rahve Berly, spuse si-si intinse mana catre mine - probabil vrand sa ma prezint si eu.
- Yarin Copenhs.
- Oh, ce nume incantator ! exclama el brusc, provocandu-mi un ras neasteptat, si asta doar cand i-am vazut fata asemenea unui copil.
Dupa ce-mi dreg glasul, ii vorbesc pe acelasi ton calm...
- Da, rar intalnit - ca si al tau, de altfel. Dar asta-i pentru ca sunt jumatate de origine engleza si cealalta jumatate - turca. Ei bine, sper doar sa nu ma crezi vreun fel de ciudat acum ca ti-am spus asta...
- Nu, Doamne, in niciun caz ! De fapt, m-as bucura enorm daca am deveni prieteni. Stii, nu prea sunt inconjurat de persoane dragi mie si... Dar nu-l mai lasasem sa continue, deja imi dadusem seama cum se simte; pare-se ca trecusem si eu prin aceeasi faza a vietii.
- Atunci, Rahve, ce zici daca am deveni prieteni ? E o bucurie si pentru mine de asemenea. Oh, si... iti multumesc nespus de mult pentru ca m-ai ajutat azi, stii tu...
Imediat cum am replicat aceasta fraza, si-a adus aminte. Parca se schimbase putin la fata acum ca i-am spus asta.
- Ah, da... Dar ce ti s-a intamplat de fapt ? Erai ranit, acum ti-am curatat eu acele rani si anumitele parti de pe corp ce erau murdare de praf.
- Nu mai conteaza, doar un eveniment neplacut - atata tot.
Hm, puteam fi numit ipocrit daca puneam accent pe acea situatie, dar doream din adancuri sa reprezinte doar atat - o nimica toata. Cum spuneam anterior, vroiam sa uit definitiv - sa-l uit pe el, acea camera nenorocita si acel viol - tot !
I-am zambit lui Rahve dupa scurta noastra conversatie, iar apoi hotarasem amandoi sa mancam ceva. Se vedea pe chipul sau cat de fericit era sa-i fiu noul prieten. Recunosc, si eu eram bucuros.

***


Plecasem de la amicul meu si acum eram in drum spre casa; desi mergeam intr-un mod groaznic, poate prea vizibil pentru trecatorii care se intrebau ce-am patit si ma priveau ciudat, eu continuam sa merg. In fond, nu uitasem nici de fata ce cred eu, se trezise deja la mine acasa. Cred ca-i timpul sa aflu ce-a patit.
Imediat cum traversasem trecerea de pietoni, m-am indreptat spre bulevardul Bloom, mai concret, spre casa mea.

De cum pasisem in gradina, nu am putut sa n-o observ, era chiar fata de ieri... Si acum se pare ca se da in leaganul din spatele casei. Era minunata, nu am de ce sa mint. Era doar o copila inocenta bineinteles. M-am apropiat incet de ea, caci nu mi-ar fi placut daca s-ar fi speriat - in nici macar un caz - de mine; dar a sesizat miscarea mea si a tresarit, intorcandu-se apoi.
- Stai linistita, te rog. Nu vreau sa-ti fac niciun rau, ma crezi ? am inceput eu sa conversez cu ea si s-o scot din acea stare de confuzie si teama. Dupa o pauza, vazand ca nu spune nimic, continui : Nu stiu ce ti s-a intamplat, dar te-am gasit ieri lesinata si ranita, in parc... Nu puteam sa te abandonez acolo si astfel, te-am luat la mine si... sper ca am fost cat de cat de ajutor.
Acum ca-i spusesem asta, parea putin mai calma, mai sigura pe ea. Mda, poate eram considerat posibilul ei salvator...
- Doar... Atunci, eu... Iti multumesc, si dupa ce-mi spuse asta, se apleca incet in fata, facand o scurta plecaciune in semn de recunostinta.
Incep s-o inteleg.
- Deci, imi poti spune ce s-a intamplat de fapt in acea seara ?
Brusc, fata s-a schimbat la fata si credeam ca va incepe sa lesine, sa se sperie si sa planga sau chiar sa nu-mi spuna adevarul, insa nu a fost asa. Aveam impresia ca are incredere in mine, iar ceea ce-a urmat mi-a dovedit-o si nu numai, m-a socat.
- El... El... inainte sa mai continue, a inceput sa planga, iar eu m-am dus numaidecat catre ea si-am inceput s-o strang in brate si s-o consolez cumva - chiar avea nevoie. Nu prea intelegeam situatia in care eram pus, dar simteam ca trebuie sa apar aceasta fata, sa-i ofer sprijinul meu oricat de mic si de inutil ar fi el.
Fata, calmandu-se putin ma privi in ochi si repeta doar cateva cuvinte.
- El... M-a violat... Arth Righteous.

Am simtit acea durere specifica cand esti inselat sau folosit, iar apoi m-am prabusit psihic. Fizicul... nu mai conta acum...


I hope you liked it. :))

[Camelie.]

Hello ma friend. Voiam sa las comentariul maine, insa acum ca am citit capitolul, m.am razgandit ^^
So, incepem cu inceputul. Tipul acesta Rahve e cute, plus ca numele e unul original, adica nu l.am mai gasit prin vreun fic citit de mine si.mi place cum suna, e cute, cum ziceam. Ma bucur ca l.a gasit pe Yarin si ca nu i.a pus prea multe intrebari, ajutandu.l imediat. Huh prevad o posibila relatie intre ei? Desi ambii par a fi uke, tot am dreptul sa visez, neh? Imi place acel "citat", e bine structurat si ne ofera ocazia de a.l cunoaste mai bine pe Yarin xD
Later, ce coincidenta, ambii au fost violati de aceasi persoana. Cat tupeu pe capul lui Arth, desi, sa fiu sincera, imi place tipu`. Revenind, acum urmeaza sa aflam daca va indrazni Yarin sa.i marturiseasca fetei ca si el a trecut exact prin acelasi lucru, cu acelasi agresor. Sunt chiar curioasa in aceasta privinta. Ah da, si Yarin chiar pare un tip super de treaba, avand in vedere ca tipa i.a marturisit asa repede ce a patit, desi era de ghicit asta de cand a gasit.o . Anyway, sunt curioasa ... pentru ea la ce nume te.ai gandit? :>

Bun, as mai avea de adaugat ca ... ai avut o singura gresala de tastare din cate vazusem eu, un "eu" in loc de "ei", nimic important, se trece cu vederea. In rest, nu am mai observat nimic care sa nu fie in regula, acest fic devenind unul dintre cele care reusesc sa.mi starneasca curiozitatea. Sper sa aduci ceva mai repede urmatorul capitol si sa ai multe idei geniale, ma friend.

Zbye and see ya later.

[Beatrix LaVey]

Bine ca esti la inceput! @-) Eu stau prost cu timpul, se stie deja, si abia ma tarsai! Ooouuuf, ce pierdeam adca nu citeam!
Stiam ca esti talentata, dar ma dai pe spate! Da, da! Ce pot sa spun?! Numai cuvinte de lauda, da, Trixie iubeste acest fic, ii place la nebunie, da,da ! :X Ah, Doamne ,cat de fain si frumos a fost !
Violul a fost demential! Desigur, lui Trixie ii place la sange, asa, daaaaaaaaa! Sentimentele mi se par expuse bine, ceea ce, din nou, imi place.
Ai un singur fir narativ, dar este, de asemenea, incanator, fiindca tratezi subiectul cu seriozitate si nu te dai in laturi, pare-se, de la nimic. Incep sa fiu curioasa cu privire la ce are sa se intample in continuare! :-"
Ce poate Trix sa spuna mai mult? Ii place ficul, e fericita ca, la sfatul Pretioasei, a ajuns aici si se bucura ca s-a intamplat astfel, fiindca ii place! :X Un mod incantator de a reda, da, lui Trix ii place! :X
[ Trix e obosita. Nu, serios acum, scuze ca am palavragit la a treia si intaia despre mine=))) ]
Imi place mult, deci iti urez succes, bafat in continuare si, daca se poate, postare mai rapidaaaaaaaaaa! :o3 - desigur, m-a prins vraja! -

[βεκi]

Oh, insfarsit trec si eu pe aici : )) Azi dimineata am terminat ultimul capitol, caci aseara eram mult prea obosita sa mai citesc xD.
Deci, te ador : x Trebuia sa imi dai in cap de mai demult, sa imi spui sa trec pe aici, deoarece ficul este adorabil xD Si ai foarte multi cititori, ceea ce nu e de mirare. Te descurci, nu gluma. Sa mai scrii ficuri yaoi, deoarece te reprezinta mai mult, parerea mea : )) Ai un stil asa simplu si frumos, citesc lucrarile imediat si cu atata placere : x Of, aberez : )) Dar, chiar vreau sa te laud, caci meriti : > Bun...acum ca am terminat cu laudele, sa trecem la ficul in sine xD.
Titlul imi place foarte mult. Ma duce cu gandul la ceva foarte trist, parerea mea. Sper ca ficul sa nu aiba un final trist, sau ceva de genul ._. Mai ales cand am citit si prologul acela...Nu vreau T_T Sa vii cu ceva happy, ai inteles >.> xD Ti-am spus la profil ca imi place mult de Yarin. Este adevarat. He's too cute. Insa cand am citit capitolul 3 m-am indragostit pur si simplu de Rahve. O, god, e asa inocent xD Am o slabiciune pentru tipii astia inocenti din ficurile yaoi, nu stiu de ce : )) E preferatul meu si abia astept sa aflu mai multe despre el. Si are un nume atat de cute si de original. I really like it.
Si tipul asta...Arth(i love him too), cine e el pana la urma o.o Violeaza cam multa lume, nu crezi ? : )) Cat tupeu pe el, off xD. Oare ce va face Yarin in continuare...oare Rahve ce-o mai face ? : > Ah, sunt atat de curioasa. Adu capitolul urmator mai repede : )) Chiar m-ai lasat curioasa.
Eu nu am nimic de comentat/criticat. Greseli de tastare nu am vazut, nici de ortografie sau ceva de genul. Poate au fost, poate nu au fost, eu nu le-am observat. Sunt mai chioara de fel : )) Oricum, felicitari si pentru acest lucru. Inseamna ca iti corectezi de doua,trei ori capitolul inainte de a-l posta. Good job. Iar modurile de expunere sunt la locul lor. Imi place cum povestesti din perspectiva lui Yarin. Poate mai ai putin de lucru la descrierea in ceea ce priveste sentimentele. Atata tot. Cu dialogul si naratiunea stai bine, se imbina foarte frumos.
So, atat am avut de zis o.o Sper ca nu te-am plictisit cu aburelile mele. Bafta in continuare si spor la scris.

Ps: Scuze daca am avut greseli prin post, nu am timp sa il corectez = ))