Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Aveţi un personaj favorit ?
Arth
26.32%
5 26.32%
Yarin
47.37%
9 47.37%
Rahve
5.26%
1 5.26%
Luka
5.26%
1 5.26%
Kurt
10.53%
2 10.53%
Mairead
0%
0 0%
Judith
5.26%
1 5.26%
Total 19 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Ultimul zambet

#41
Buna, cred ca am ajuns cam tarziu dar de cand a inceput scoala nu prea mai am asa mult timp dar pana la urma am ajuns. Sincer nu cred ca gandirea lui Yarin despre tot ce s-a intamplat este corecta ptr ca pana la urma a fost violat asta nu inseamna ca s-a vandut sau ceva de genul si ii admir curajul ca a putut sa tina totul ptr el si ca si-a putut continua viata mai mult sau mai putin normal. Mia placut acest capitol si il astept pe celalalt cat mai repede deci spor la scris bye bye.
http://farm3.static.flickr.com/2496/4202...a4a1_b.jpg


infrunt furtuna si ma gandesc
oare cat mai trebuie sa supravietuiesc
visele se sting usor
la fel ca un gand de dor
se duc departe si dispar
ca umbra dintr-un suflet amar
si nu raman decat regrete
fara sperante sau chiar secrete

[Imagine: chibi_8329.gif]
lolix kid, chibi-ul lui
lolix


[Imagine: 6141910.png]


[Imagine: 6fd6871.png]

#42
Dupa 14 ani de citit acest fic:)) Non-stop am terminat si eu, al doilea fic Yaoi pe ziua de astazi <3 Eu sunt noua in astea so, se vede.
Deci, este chiar super genial imi place foarte mult de Yarin, baietii sensibili sunt atat de simpatici :x Ii ador pur si simplu, si Mei e simpatica dar imi aminteste de varianta lui Sakura, deci nu prea o agreez eu, iar Rahv [asa cred ca se scrie] este atat de...de...HOT! O.o Mai rar prieteni asa de devodati, de simpatici, de draguti:)).
Personajele negative:-? Arth, poi mi se pare un popandau si jumatate, nu vad mare diferenta intre el si Kurt, popandai naibi:)). I-as spanzura de degete, i-as arunca dezbracati in jungla pentru ce i-au facut bietului Yarin:((, nesimtiti....
Imi place foarte mult ficul Adeh, pacat ca nu l-am vazut mai devreme, dar mai bine acum decat niciodata, eu una astept next si nu uita sa ma anunti :*. Ciao!
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#43
Hellou, scumpiii ;x Ma bucur ca ai adus intr-un final si acest capitol, desi e cam scurt ;-w Anyway, am inteles legatura intre melodie si fic ;> Cumva, cumva : )) Asa, ai avut cateva greseli, un cuvant mancat [parca era vorba de "sunt"] si cateva litere lipsa, daca nu ma insel. In fine, ma bucur ca Rahve a aflat in cele din urma adevarul si sunt curioasa daca dupa prietenia lui nu se ascunde cumva si putina dragoste, dar deh, vom vedea mai departe. Stiai ca.mi place Arth si Kurt? Da, ambii sunt pe locul doi in topul meu personal si asta pentru ca sunt asa rai ;x Don.t ask why, insa.mi plac personalitatiile lor ;> In acest capitol nu se intampla nimic senzational, insa ai promis ca mai tarziu vei aduce ceva surprize ... mmm oare despre ce este vorba? ;x

Bun, gata cu vorbitul aiurea. Sper sa aduci nextul cat mai curand si buh, bau, bum, multa inspiratie.

Zbye and see ya later, scumpiii ;x
Time you enjoy wasting, was not wasted.

#44
Citat:Oh, si papadia mea :> sa nu-ti fie rusine; nu-i niciodata prea tarziu, ya know *hugs* Mersi ca citesti, uke-ule xD
Aw :"> Ce a fost asta? M-a facut sa ma inrosesc...:">

Nu, nu ma mai simt ciudat ca ajung probabil iar ultima. Nu am de unde sa stiu ca mai comenteaza cineva dupa mine, dupa ce mi-ai spus aia chiar nu ma mai simt ciudat xD
Rahve a reactionat foarte hmm... ciudat la inceput, ma bucur ca si-a dat seama ca la mintit, astfel nu cred ca mai putea fi Yarin consolat catusi de putin. Capitolul a fost micut, s-au intamplat putine lucruri, insa le-ai descris bine. Oricum ai zis ca te revansezi 8-> As vrea ca in next sa mai aduci aminte de Kurt si Arth pentru ca vreau sa imi formez o parere clara despre comportamentul lor. Adica stiu ca sunt intr-un fel, dar nu stiu daca agreez ceea ce fac ei sau nu.
Ficul e pe stilul meu b-) imi place, insa totusi eu nu am votat in poll-ul ala si vreau sa o fac cat mai repede, dar e atat de greu cu atatea personaje buuune =P~.
Well, bineinteles ca citesc, m-ai surprins de la primul capitol, adica prologul acela asa ca o sa continui pana il vei termina pentru ca plotul este foarte interesant. ^^

Bye my seme. :3

#45
V-am spus ca ma revansez; capitolul anterior a fost mai slab din cauza ca incepusem liceul si nah, nu eram in "apele mele" *laughs*
Ah btw, mai aruncati o privire asupra pozelor personajelor din primul post ca sa vi le reamintiti : personaj nou in acest capitol :>

Capitolul 8 ~ Ceva nou ?



- Hei... Cum ramane cu Mairead totusi ?
Da... Aproape uitasem de ea; gresia rece imi albise mintea si-mi facu trupul sa tremure intr-un mod cutremurator, de-a dreptul. Poate ca trecuse doar cateva minute de cand continuam sa suspin profund in acea camaruta alaturi de Rahve, insa mie imi paruse ore intregi, extrem de coplesitoare - precum si situatiile anterioare. Dumnezeule... Fa-ma sa uit !
- Ah, Mai, replic putin pierdut, nedorind ca aceasta sa afle. Nu cred ca as putea sa-i spun, e prea mult.
- Dar Yarin ! tresari el, ridicandu-se apoi brusc in picioare. Dupa tonalitatea vocii, tocmai imi dadusem seama ca nu-mi aproba decizia. Nu poti decide singur si, pana la urma, ea tot va trebui sa afle. E mai bine sa-i spui totul acum decat prea tarziu si in cel mai rau caz, nu de la tine.
Stiam la ce sa refera cand a spus "nu de la tine". Bineinteles - aici putea interveni numaidecat Arth si amicul sau de gasca, dar preferam sa-l las deoparte pentru moment.
Am oftat incet. Avea dreptate; nu doream sa recunosc asta. Am nevoie sa reflectez asupra problemei mult mai adanc decat de obicei.
- In regula, partial... ai dreptate; ma voi gandi la asta, insa acum am nevoie de un dus rece.
Rahve, printr-o miscare simpla din cap, m-a aprobat, dupa care a iesit. Usa s-a inchis cu un scartait deranjant.
Fiind deja dezbracat, am intrat in dus si am pornit apa. Stand sub jetul rece, timpul trecu pe langa mine cu o viteza incredibila. Cate am pierdut. Am uitat sa ma distrez, sa rad de orice prostie proprie. Exact - zambeam de fiecare data cand calcam stramb, cand faceam cea mai penibila nazbatie, dar niciodata n-am facut-o pe seama celorlalti. Si va spun drept ca nu gaseam motiv, oricat de greu incercam, ma strofocam asupra acestui lucru si-n final, esuam. Tipic unei asemenea telenovele. Si iata unde am ajuns in momentul de fata : realizez adevaratele consecinte, bucatile anumitor intamplari din trecut si chiar prezentul.
Alte secunde trecusera, iar eu iesisem din baie infasurat intr-un halat bluemarin si pufos. Nu am pus niciodata accent pe imbracaminte, asa ca nu am de gand sa incep de-acum; mi-am luat o bluza simpla si o pereche de blugi negri taiati pe alocuri, dand impresia unui material vechi. Parul l-am sters putin cu un prosop mai mic, apoi am iesit din camera, indreptandu-ma spre bucatarie. Mairead si Rahve erau acolo, insemnand ca planuiam sa-i spun si fetei adevarul.

- Uite, Mai, am inceput usor balbait in timp ce aceasta ma privea cu ochii mari si curiosi.
Doream sa leg cumva totul, sa gasesc un punct de plecare - unul indraznet - si altul unde voi sfarsi. Cu toate acestea, nu ma puteam opri din tremurat, privirea vizibil agitata, dar si faptul ca nu gaseam cuvintele necesare, cele potrivite. Vazand acestea, Rahve imi puse o mana pe umar si ma stranse prietenos, probabil dorind sa-mi arate ca nu am de ce sa ma tem. M-am uitat la el pentru cateva secunde, iar apoi m-am intors cu totul catre fata. Am rasuflat oarecum linistit cand i-am observat zambetul micut si linistitor pe chip.
Asta mi-a sporit din noiu curajul ce-l credeam pierdut, la fel si emotiile - au inceput sa se divide rand pe rand.
- Aah... Bine, o voi face si pe asta... Mairead, desi consider ca nu ma vei mai pastra in minte ca un simplu prieten din moment ce-ti voi povesti urmatoarele lucruri, vreau sa afli ce s-a intamplat cu adevarat; ma simt prost si jenat sa-ti povestesc totul, insa e mai bine asa... Nu vreau apoi sa fii ranita. Oftez adanc, continuand. Am tinut totul in mine pana acum, deci crede-ma ca nu-i usor pentru mine si te inteleg, banuiesc ca nu-i nici pentru tine. Ahh ! Uite... Eu, ei bine - am fost... hmh... am fost violat si... Offf, e in regula daca ma vei ura acum ca ti-am marurisit ce aveam pe suflet, ceea ce-mi macina noptile, insa nu mai rezist, Mai, e prea mult ; tot acest sir al actiunilor a inceput acum o saptamana mai exact, si... insa nu am mai putut continua; eram prea coplesit de propria voce, ganduri puternice si de asemenea, chiar de privirea ei confuza si plina de sentimente necunoscute.
Tensiunea mi-o puteam simti crescand intr-un mod brusc, iar apoi coborand la fel de subit.
Gata - am spus-o.
Neasteptat totusi, tanara a venit la mine si la fel de bizar, mi-a luat fata in mainile sale. Erau atat de mici si calde in comparatie cu ale mele. M-am lasat moale si relaxat in palmele sale mangaitoare, respriand din ce in ce mai incet, mai imperceptibil.
- Stii Yarin, nu m-am destainuit niciodata unei persoane asa cum faci tu; pentru asta, te consider cineva curajos, demn de orice - chiar si de imposibil - si desigur, esti cel mai bun prieten. Nu-mi pasa de trecutul, prezentul sau viitorul tau, ci doar de tine, firea ta intreaga. Caci intelegi tu... Esti deosebit in felul tau.
Cate cuvinte noi mi-era dat sa intalnesc, sa aud din gura acestei copile minunate. Imi puteam simti intreaga fire arzand de la atatea complimente si, cumva, eram fericit.
- Dar cum...? Nu crezi ca sunt un prefacut ? Un mincinos ?... o intreb cu un ton jos, dar in acelasi timp rasunator.
- Nu, deloc. Nu trai cu impresia ca esti vinovat de ceea ce s-a intamplat. Acum, nu doresc a stii povestea, relatarea ultimelor zile - e prea dureros cred eu. Si nu conteaza asta; conteaza ca ne ai pe noi si la randul nostru, te avem pe tine - o persoana incredibila, sincera si buna. Asa te vad eu. Ai incredere in noi. Totul va fi OK.
Nu aveam cuvinte si chiar daca as fi gasit cateva prin capu-mi plin de evenimente, nu as fi stiut cum sa le exprim mai bine in asa fel incat sa ma fac inteles. Realizez ca nu era necesar, ma simteam bine intr-o asemenea imbratisare de grup, intre prieteni.

Totul va fi OK.

Era o noua zi. Deja ma aflam in drum catre liceu.
Va marturisesc voua, cititorilor, ca tot ce-am trait este dureros, dar planuiesc sa las totul in urma, sa uit de Arth si de Kurt. Considerati-ma cum vreti; asta-s eu. Datorita ultimei nopti, discutia cu Mai si Rahve mi-a starnit ceva din interioru-mi, poate acea farama mult asteptata de toti - puterea de a trece mai departe. Sunt increzator in mine insumi.
Ajuns la liceu, merg linistit spre sala unde se vor tine cursurile pe ziua de astazi, iar apoi, ma asez in banca. Le zambesc colegilor pentru a nu da semne de ingrijorare si continuu sa privesc pe fereastra. "Se pare ca va ploua..."
Fara sa vreau, am auzit susotelile unor colegi din spate despre un anume tip, coleg nou presupun.
- Exact ! Greu de crezut, asa-i ? Am auzit ca a fost la inchisoare din cauza ca si-a omorat fratele mai mic intr-un incendiu, cica este genul de baiat rebel, retras si-n acelasi timp, extrem de misterios. Nu stiu ce sa cred; l-am vazut in aceasta dimineata in parcare - va spun : arata super bine !
Pentru un moment, m-am gandit ca e perfect - ironie bineinteles. Urma sa am un nou coleg si pe deasupra, mai este si fost puscarias. Ucigas ? Cum ar fi putut sa-si incendieze fratiorul ? Ce fel de persoana e...? Inainte de a mai trage alte concluzii, pripite probabil, profesorul de Filosofie intra in clasa insotit de un baiat blond. Fetele din spatele meu au inceput sa-si manifeste emotiile prin simplul fapt ca erau toate rosii - la propriu desigur. Cum te poti imbujora atat de repede cand vezi pentru prima data un asemenea baiat ? Nu este vorba de dragoste.
Prin scurta tuse a profesorului, ne-a dat de inteles tuturor ca doreste putina liniste.
- Bun. Inainte de inceperea propriu-zisa, as vrea sa va prezint noul coleg, mai mare totusi cu doi ani decat voi. Acesta va va spune mai multe despre dansul in pauza sau cand va dori. Acum, il rog sa se prezinte chiar el.
Fara pic de evitare, tanarul a inceput sa vorbeasca.
- Salut. Ma numesc Luka Brielle si, sa va spun de-acum...am fost la inchisoare timp de doi ani. Probabil veti afla mai multe despre mine pe parcurs, nu-s genul care ocoleste principalele subiecte. Acestea fiind zise, domnule profesor, am terminat.
Am tresarit.
Vocea sa imi parea atat de cunoscuta si pe de-o parte, straina. Glasul sau a reusit sa ma cutremure, aducandu-mi intr-un fel aminte de Arth. Nu inteleg. Este prea...straniu.
Fata de reactiile mele, colegele-mi erau entuziasmate cand au auzit ca Luka are dreptul de a-si alege colegul sau colega de banca cu care va sta pe tot parcursul anilor viitori. Cata prostie din partea lor; e doar un tip pana la urma si da, unul infiorator dupa parerea mea, mai ales ca-i fost puscarias.
Aceasta inainta printre primele banci, apropiindu-se de zona mea. Pentru un interval anume, ochii ni s-au intalnit - ii avea caprui si intensi. O asemenea situatie sigur reprezenta doar banalitate. Mi-am intors repede privirea catre fereastra, incercand sa par adancit in ganduri. Sincer, nu reusea sa ma intimideze cu a sa privire. Poate ca nu-i semana atat de mult lui Arth...si nici nu-mi doresc asta.
- Domnule profesor, daca nu v-ar deranja, as vrea sa stau langa baiatul din penultima banca, cel saten.
Numaidecat am tresarit cand mi-am dat seama ca, de fapt era vorba despre mine !
- Ce...?
- Desigur, domnule Brielle.
- Oh, Luka - va rog sa-mi spuneti Luka.
Parea incantat chiar, zambind catre profesor, dar si catre mine. M-am indepartat putin de locul unde avea el de gand sa se aseze, apoi acesta luand loc. La scurt timp, il vad ca-mi intinde mana, probabil dornic sa facem cunostinta. Imi ridic mana si eu la randu-mi, incepand clasicul salut.
- Aa, imi pare bine, Luka. Yarin ma numesc.
- Oh, Yarin... incant, imi spuse acesta pe un ton frantuzesc; accentul imi placea - aveam o slabiciune pentru limba franceza, desi o detestam ca materie si sa fiu sincer, nici nu eram as.
Zambi.
Poate ca nu era chiar atat de rau. Nu e bine sa judec o persoana doar dup felul in care arata. Fara prejudecati eronate.
Il puteam observa mai bine. Recunosc, arata bine si, doar prin acest simplu fapt, ma simteam in inferioritate, mai ales ca fetele deja erau innebunite dupa acesta. Nu parea sa-i pese... Avea parul de un blond-cafeniu, cu cateva suvite asimetrice deranjandu-l parca. Privea inainte, posibil la tabla sau la profesorul ce vorbea ca de obicei. Din cand in cand, isi mai trecea mana prin par, oftand usor, iar mai apoi il surprindeam scriind cateva notite intr-un caietel, o agenda. Era plictisit si era evident - chiar nu se dadea in laturi de a mentine aceasta evidenta. Mi-a sarit in ochi colierul de la gatul sau; era deosebit cumva, in sensul ca nu mai vazusem pe cineva care sa poarte un colt de tigru sau lup - nu stiu sigur. Ma fascina.
Aruncam uneori cate-o privire la tabla sa nu tradez neatentie si mai notam ceea ce spunea profesorul.

*

Alarma clopotelului se facu auzita, nu-mi dadeam seama cand a trecut timpul atat de repede. M-am ridicat si l-am salutat usor si zambitor pe noul meu coleg de banca, apoi am iesit afara din clasa, ducandu-ma la baie.
Am pornit apa de la robinetul chiuvetei, clatindu-mi mainile si fata. Totusi, distragerea mi-a fost provocata de atingerea unor degete pe talia mea. Eram doar eu si el un baie, abia apoi i-am vazut chipul in oglinda. Ranjea in spatele meu, continuand sa ma mangaie si sa ma stranga de undeva aproape de posterior. Era chiar colegul meu de banca, Luka. Am reactionat rapid.
- Ce dracului faci ?! Inceteaza sa mai...
- Tu sa taci, ma intrerupe, apucandu-ma brutal de barbie si obligandu-ma sa privesc inainte, adica in oglinda.
Imi vedeam reflectia, dar si pe-a lui.
- Doar priveste, imi sopti lingandu-ma de pavilionul urechii si provocandu-mi alte socuri.
Nu ma lasa sa ma misc, ma infricosa aceasta atitudine. Imi doream sa nu fie asa. Vorbi si ma obliga iarasi sa ma uit in oglinda.
- Stii cat de excitat sunt acum ? E de-ajuns doar sa-ti vad chipul palid, buzele ce s-ar potrivi cu o perfectiune nemaintalnita pe penisul meu si mai ales...
L-am plesnit; drept cine ma lua ?! M-am eliberat numaidecat si am inceput sa tip la el, sa izbucnesc la propriu.
- Da-mi pace ! Nu-s tarfa ta sau a oricui ! Nu mi-e teama de tine, sa tii minte asta; si termina sa te porti asa. Credeam ca esti altfel...
- Si ce propui ? Sa-mi cer iertare in genunchi ? Pustiule, am o idee, insa mai intai, ia uite-te.
Acesta imi arunca pe suportul chiuvetei o mica fotografie. S-a indepartat ducandu-se spre fereastra si si-a aprins o tigara. L-am privit confuz, nu stiam ce avea de gand cu toata gluma asta prosteasca.
Am luat timid poza si am ramas nemiscat.
- Ce zici ? Bun fotografu', hm ? ma intreba, continuand sa traga din tigara in timp ce-mi observa chipul socat, infricosat.
Cel din poza eram chiar eu. Dar...mai erau si Arth si...Kurt. Exista doar o singura "intalnire" de-a mea cu cei doi. M-am speriat si mai rau. Am rupt fotografia in fata tipului si am aruncat-o la gunoi.
- Nu-s prost. Am mii de copii cu aceasta fotografie si nu numai. Deci, o parere ?
- Ce vrei de la mine ?
Stinse tigara si se apropie de mine cu pasi mari. Ma intoarse cu fata spre el; i-am evitat ochii.
- Ti-am zis ca sunt excitat, nu ? Suge-ma.
Pentru a nu stiu cata oara in acea zi, ramasesem complet socat, precum o stana de piatra cand l-am auzit. Ce-mi cerea ? Sa ma comport ca o curva ?
- Inceteaza, nu cad in capcana ta, i-am spus aparent calm si curajos, insa eram al naibii de speriat.
- Hmmm... Atunci, cred ca, colegii tai, dar si profesorii vor fi foarte incantati sa vada aceste fotografii. Ce crezi ca urmeaza sa se intample ?
Nu-mi lasa cai de scapare, avea totul planuit. Poate ca si venirea sa in Saint Tropez era tot un plan marsav de-al sau. Nenorocitul !
Imi indica podeaua, cat si locul dintre picioarele sale. Nu voiam asta, nu din nou. M-am zbatut, insa imi reaminti de acele fotografii si mai ales, de noaptea aceea blestemata. Secundele treceau disperate si, o data cu ele, eu insumi. M-am lasat in jos.
Mi-am intins mainile tremurande spre fermoarul blugilor lui si i-am atins usor barbatia prin materialul subtire al boxerilor. Avea dreptate, chiar era excitat si trebuia sa fac asta. Inainte de actul propriu-zis, i-am vorbit.
- Daca fac asta, promiti ca ma vei lasa in pace ? Ca nu vei spune nimanui despre asta ? Doar...atat cer, te rog.
- Voi reflecta asupra vorbelor tale, promit. Acum, haide. Simt ca explodez, imi raspunse bagandu-si mainile in parul meu si aducandu-ma mai aproape de membrul sau.
Ii puteam simti pana si mirosul - vag, insa masculin. Am inspirat adanc si, inchizandu-mi ochii, l-am atins. Senzatia era ciudata, n-o puteam descrie, dar cert e ca trebuia sa fac asta. Mi-am trecut neexperimentat limba peste penisul sau, insistand asupra varfului rozaliu. Erau mii si mii de impulsuri, le traiam chiar eu; tipul gemea incet, incercand sa nu faca zgomot pentru a veni si ceilalti. Ma grabeam de teama sa nu intre vreun elev in baie si sa ma vada astfel. Atat de jenant, rusinos si josnic.
Continuam cu aceleasi miscari circulare, urcand de la baza la varf, iar apoi lingand pe intreaga portiune. Inca tinandu-ma de cap, ma forta sa-l sug mai mult, mai repede, probabil apropiindu-se momentul eliberarii sale. Incepea sa ma penetreze in gura, brutal - groaznic. Am dorit sa ma retrag, dar nu ma lasa, ma strangea mai tare de par si-n cele din urma, ajungand sa ejaculeze in gura mea, gemand prelung. Eram murdar, fata imi era acoperita de sperma, iar el vazandu-ma asa, rase. S-a apropiat de mine si imi vazu lacrimile din ochi. M-a socat de-a dreptul cand m-a curatat pe fata chiar el, dupa tot ce s-a intamplat. A luat cateva servetele umede curatandu-se si el la randu-i.
Auzisem vag un Imi pare rau, dar nu stiam daca-i real. M-am lasat imbratisat chiar de aceasta persoana, de colegul meu de banca.


#46
Sti ca te iubesc? Da' sti ca te iubesc? Mama acest capitol a fost... mama mia. Salivez pe tastatura. Si acel ,,imi pare rau``m-a pus pe ganduri. Oare chiar ii pasa lui? Sper ca da. Deci esti nebuna tu. Ne lasi asa. Eh mi-a palcut capitolul, fiindca a fost foarte lung si cu pervesriuni. Au fost faze care m-au lasat masca. Cum ar fi cea cu excitare :-". Greseli nu au fost. Oricum m-am concentrat pe fazele perverse. Acum ma reduc la atat ca sa termin temele astea stresante. Superb capitolul XD

Psycho XD

#47
Aww ... cat mi'a placut. Gata, Luka a devenit unul dintre personajele mele preferate, chiar detronandu-l pe Rahve. Este exact genul meu de baiat, direct. Hmm ... prezentarea lui imi aminteste cumva de ficul meu, o scena amuzanta acolo ;> [iti amintesti, nu?] Asa, deci ... cum pana corbului a ajuns acea fotografie la el? Si pot sa fac o mica paranteza, spunand ca cei trei se cunosc? [aka Luka, Kurt si Arth] Ma rog, mie tot imi place tipul asta, in special replicile pe care le dadea ;x
Asa, am sesizat cateva greseli, doua ca sa fiu mai precisa, insa nu mai conteaza, baiatu' asta e de milioane [Luka].
Asa, sper sa aduci nextul cat mai curand, pana atunci eu mai citesc odata acele replici ; - "

Zbye and see ya later.
Time you enjoy wasting, was not wasted.

#48
Buna! Ohh, capitol nou. Macar cineva munceste din greu sa aduca capitolele, nu ca mine. :)) (ehm, glumeam... sper :">)

Woow, a fost atat de super. Pai sa incep cu... inceputul, bineinteles. Momentul in care Yarin i-a marturisit lui Mai toate clipele acelea urate mi-au dat cateva emotii. Ma speriam in legatura cu reactia fetei, nu credeam ca va fi atat de calma si prietenoasa. Chiar m-ai tinut pe jar, un lucru foarte bun ^_^ Continua tot asa.
In sfarsit facem cunostinta cu Luka, noul personaj. In poza aia nu arata nicidecum ca un puscarias... Ah, si inca unul foarte rau. Cum sa-si omoare fratele? Am impresia ca ori a fost un plan din partea cuiva, ori nu a fost intentionat si a intrat la inchisoare caci nu aveam pe cine sa acuzeze. In fine, nu pare chiar tipul rau, insa cine stie?!
In momentul in care ai spus ca Luka avea sa-si aleaga locul, eram sigura ca langa micutul Yarin va sta. Defapt ce rost ar mai fi avut sa aduci asta la cunostinta daca nu el i-ar fi fost coleg? xD


Stai, stai o clipa. Am uitat sa citesc ultimul paragraf. CEEE? Luka tomcai l-a pus sa faca aia? Frate, ador santajul, dar chiar m-ai luat prin surprindere. Am zis mai sus ca nu-l cred pe Luka atat de... umm... nu gasesc cuvantul. A fost socant, insa descris bine.
Well, ultimele fraze chair m-au pus pe ganduri. Blondul e platit sau ceva de genul, ori Yarin are auzenii? >.<
Astept nextul, my seme. :*

#49
Heii!^^
Well, am citit ficul si e superb.
[Il citesc de cand l`ai inceput dar abia azi mi`a permis lenea sa imi fac (,) cont pentru a da si comm:">]
Ideea imi place, e chiar interesanta, saracul Yarin prin cate a trecut :cry:, nu merita sa il "torturezi" asa, Addeh :help:, anyway sper ca va fii ceva intre Yarin si Arth pentru ca ei imi plac cel mai mult, desi Arth l`a violat de doua ori pe Yarin, tot sper ca ar putea fii ceva intre ei, sau eventual cu Luka..
Revenind, ultimul capitol mi`a placut exagerat de mult! Luka parea baiat bun [inafara faptului ca a fost inchis] pana intr`un anumit punct cand nu s`a mai putut abtine. :no:.
Replica lui de la final cu "imi pare rau" m`a lasat masca! :...:.
So...vreau next`ul cat mai repede!

Well...spor la scris in continuare!
Si daca ma poti anunta si pe mine cand il postezi, te rog! :pls:.

Bbye! :bye:
[Imagine: 963134_o.gif]

#50
Deeeci, va multumesc pentru comentarii and also, va mai astept pe aici ^^ . Here's the next chapter - mai tarziu ce-i drept, buuut... --

Capitolul 9 ~ Urmari


Luka's Point of View :

Si-l priveam de la spate, facand aceiasi pasi mari, parca nedorind sa se intoarca si sa ma priveasca in ochi. Ce-i drept, era dureros sa stiu ca ma uraste, caci era vorba de mine, persoana care i-a rapit inocenta si l-a violat fara mila. Inca mai traiam acea intamplare, reactiile necunoscute si gesturile pline de dispret la adresa mea. Nu am mai suportat. Dumnezeule, si-acum regret ! Imi era singurul frate si tineam la el mai mult decat la oricine; imi este dor de el, recunosc si regret ce i-am facut.
Chiar si cand mi-a aruncat in fata cuvintele dure incarcate cu ura, acelea ca-i provoc repulsie, eu tot am continuat sa-l iubesc, dar din aceasta cauza, din cauza faptului ca-l iubeam prea mult, a dorit sa fuga de mine, sa ma uite. Si apoi, in flacarile incendiului provocat de el insusi, i-am citit pe buze un banal ' adio '...


Cat de mult seamana cu fratiorul meu. Yarin... Un nume fascinant, precum si proprietarul sau. Dormea acum, atat de linistit, incat nu-mi venea sa-l trezesc si sa-i reamintesc ceea ce i-am facut si ca acum se afla pe un pat al spitalului. Lesinase de cum il imbratisasem; probabil a avut un soc cand l-am obligat sa...sa-mi faca chestia aia. Dezgustator pentru un copil ca el.
Imi aduce aminte de el - nu m-as mira sa-mi spuna ca ma uraste, sa vrea sa nu ma mai vada si apoi sa se sinucida, exact ca Arhm. Nici macar lacrimile nu-mi mai pot spala pacatele si actiunile lipsite de morala, fara gandire. Nici macar un zambet nu ma mai poate ajuta sa dau timpul inapoi si sa-i spun ca-l iubesc, sa-i soptesc in cele mai frapante moduri, iar apoi... Sa regret in cele mai prostesti feluri.

Brusc, simt o atingere pe mana, niste degete impleticindu-se in palma mea cu miscari usoare. Aceeasi atingere urca mai sus, stergandu-mi lacrimile murdare cu o blandete nemaintalnita. Il aud vorbind.
- Sa nu crezi ca te urasc, eu... - facu o pauza; era in cautarea cuvintelor potrivite pentru a continua si, apoi le gasi la final de tot -; simt ca te-nteleg si nu stiu de ce, chiar deloc, insa nu cred ca as putea sa te urasc pentru ce mi-ai facut.
Parea ca mai trecuse prin situatii asemanatoare de cateva ori.
Imi revin repede si-l poftesc sa guste cateva fursecuri pregatite de mine. Era uimit ca am trecut de la o stare la alta, era usor observabil.
- Imi pare rau, spun in cele din urma, lasandu-mi capul in jos cu privirea rusinata, asemeni unui pusti cu sentimente de vinovatie.
- Off, Luka, nu ai de ce sa te scuzi - uite, am uitat totul, bine ? Hmm, fursecurile sunt bune, tu le-ai facut ?
- Oh, de fapt, reprezentau pranzul meu din moment ce nu am mancat acasa, dar e ok, poti manca si tu din ele. Nu ma consider un bucatar extrem de priceput, insa cat de cat sunt bun.
Nu-mi dadusem seama ca vorbisem ca un copil stupid, nepotrivit pentru varsta mea, astfel am tacut din gura inainte de a mai rosti alte prostii. El suradea calm, usor amuzat de situatie. Bineinteles, e prea inocent pentru a fii fals, chiar si o regina a noptii moarte este imposibila.
Timpul trecu si Yarin parca uitase ce se intamplase cu, cateva ore in urma; eu pe de-o parte, inca nu uitasem - era greu si apasator -, dar ma bucuram oarecum.
Macar il puteam considera un prieten.
I-am povestit apoi de natura mea umana, bizara poate, insa eu sufeream de multipla personalitate, de aceea am reactionat asa, aiurea.


*



Atipisem.
Cand m-am trezit, Yarin plecase si-mi lasase o bucata de hartie unde erau aruncate intamplator cateva cuvinte.

Luka,
Sper sa nu te superi, insa a trebuit sa plec din probleme personale. Nu-i nimic grav, stai linistit.

P.S. : Nu vreau sa ai constiinta incarcata. Ce-a fost azi, apartine trecutului si, de asemenea, as dori sa incepem o minunata prietenie. Nu cred ca-i prea tarziu...

Yarin.

Asadar, eram fericit si aveam motive chiar mai intemeiate ca la inceput. Primul meu prieten.
M-am ridicat de pe scaun, dorind sa ies din incapere, dar odata ridicat, am sesizat sunetul zgomotos al unui aparat. Telefon, mai bine zis. Persoana care apela era un anume ' Arth '. Citindu-i numele pe ecranul telefonului, m-am simtit cutremurat de un impuls cunoscut. Mi se parea mai mult ca seamana cu un vechi deja-vu; de ce oare eram tulburat de un simplu nume, de un strain ? Mi-am dat seama ca era telefonul lui Yarin, deci trebuia sa-l gasesc si sa i-l inapoiez.
Necunoscutul tot suna. Nu era frumos sa raspund, dar putea fi ceva urgent. Prostia-mi m-a impins in a raspunde apelantului. Si nu am ezitat.
- Aa, alo ?
O scurta tacere era dincolo de aparat.
- Dulceata, misca pan' la mine ca am un chef de sex. La fel si Kurt; stii unde sa vii, nu ? in acelasi loc, strada Sixth n' Seven, numarul 14, ultima cladire pe stanga in caz c-ai uitat. Ar fi bine sa nu intarzii.
Apoi, rasetele teribile de la celalalt capat al telefonului s-au facut auzite precum un val rece de gheata. Intepator. Imi zgaria auzul numai cu acele cuvinte demne de dispret si, intr-un fel, imi erau cunoscute - parca-mi apartineau.

Acel beep lung ma asigura ca cel numit Arth inchisese telefonul. Si totusi, ce legatura avea toata treaba asta cu Yarin ? El era doar un copil, un elev de liceu...
Ma macina curiozitatea in aceasta privinta - oare satenul era implicat in treburile mafiotilor de aici ? Ma informasem despre orasul respectiv, numai sa aflu ca era plin de infractori, talhari, grupuri de violatori si de drogati.
Nu demult, eram si eu considerat unul dintre ei, de aceea a trebuit sa stau la inchisoare sub pretextul ca eram vinovat de moartea fratelui meu, insa nimeni nu m-a crezut. Toata sinceritatea mi-a fost aruncata undeva departe din aceasta cauza.
Si am continuat sa sufar.
De aceea, nu vreau ca Yarin sa sufere.

M-am indreptat catre locul indicat de strain, fara pic de ezitare, de frica sau orice alt sentiment incalcit. Nu eram legat de maini sau de picioare, nici macar ochii nu-mi erau acoperiti in impiedicarea aflarii adevarului - totul depindea de mine.
Imaginile cartierului treceau pe langa mine cu o viteza imposibila, parca taindu-mi respiratia. Opresc masina si cobor din ea usor punctual, atent. M-am uitat la ceas. Indica ora sapte fara douazeci; deja incepuse a se intuneca. Cladirea respectiva se afla in fata ochilor mei, era veche, iar mirosurile din jurul acesteia erau groaznice. Cine-ar putea sta intr-un asemenea loc ?
In fine, am impins usa din lemn, aceasta provocand un scartait.
Tinandu-mi respiratia, am urcat sus, unde auzeam discutii aprinse intre doi barbati. Trebuia sa-mi fie teama, dar subiectul discutiei lor era chiar Yarin, pretiosul meu prieten Yarin; de aceea, m-am lasat purtat de curiozitate si de nerabdarea de a afla mai multe.
De cum am pasit in camera unde se aflau cei doi, am simtit atmosfera specific apasatoare. Parca aerul se ingreuna. Cei doi s-au intors spre mine, privindu-ma.
Era clar ca nu pe mine ma asteptau.
- Si tu, ma rog, cine esti ? replica unul dintre ei, un tip inalt cu parul vopsit de-o culoare cenusie, batatoare la ochi.
Prima data, nu am raspuns, nu stiam ce sa zic, dar cand celalalt barbat m-a intrebat acelasi lucru, parca am fost trezit la realitate.
Cine putea avea o asemenea voce ? Atat de rece, neclintita si menita sa te faca o bucata de piatra irosita, pierduta in timp. Asa eram eu la acel moment, blocat si pierdut undeva, nici macar nu stiam unde. Infatisarea sa era... off, nu aveam cuvinte, dadeam dovada de o incapabilitate sinistra cand il priveam in ochi.
Erau de o culoare albastra cu pete mici, violete, in jurul pupilelor acestora. M-a atras, ce-i drept. Nu stiam de ce, dar eram sigur de un lucru...
Dumnezeule, il cunosteam !


Si iata, cum am fost impins sa fac cea mai idioata fapta, cel mai ridicol gest, acela de a afla prostescul adevar...



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Zambet de trandafir [ YAOI ] Kohoko-sama 4 4.280 03-01-2014, 12:29 AM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  Ultimul glonÅ£ [ YAOI ] Me†al. 31 14.100 17-05-2011, 10:02 PM
Ultimul răspuns: Mad Hatter
  Un zambet ce nu se uita niciodata ¿ Misterious Girl ¿ 11 9.565 12-09-2010, 08:30 PM
Ultimul răspuns: ▌▒ Zยzzααα ▒▌


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)