Ultimul zambet

[alexutzy97]

Hey! Scuze ca n-am comentat un caitol...o fac acum :-*
Cap 2: De 10 capitolul, pacat insa ca este asa de naspa pentru Yarin. :(((Owwowow, ce face el acolo? Asa din prima? Nu merita nicidecum asta. E un ingeras, iar monstrul ala i-a frant aripioarele....:( Da, da...Rau Arth! Sa-l violeze cu atata brutalitate si batjocura....Si totusi, trecuse cineva pe acolo, la dracu' unde puii mei e interesul cand auzi ceva si nu stii ce anume este??? :| f**k!
A da, era sa uit. "- Sex. Asta-i tot. O sa te fut pana cand ma voi satura - asa a fost dintotdeauna cu fiecare jucarie pe care am achizitionat-o." - aici am ramas WTF! Cat tupeu si pe baiatu' ala. Cred ca nu numai eu am ramas cu gura cascata, si Yarin era la fel. Mai traumatizat ca mine! :)))

Ok, ok...Cap 3: Wow, triplu wow. Hai sa o iau de la inceput. Sa zicem ca chinul lui -scuzati cacofonia- a luat sfarsit. S-a gasit cineva care sa-l ajute, si acel tip mi se pare foarte simpatic si dragut. Sper ca vor fi cei mai buni prieteni! ;) A ajuns acasa unde stia ca a adus o fetita ranita pentru a avea grija de ea. Ok! Dar ce s-a intamplat? Arth Righteous asta, face numai victime. Ii place la nebunie s-o bage si s-o scoata, indiferent de consecinte. Saracutii de ei, cat de mult seamana la acest capitol...?:((( Devine din ce in ce mai interesant. O sa te dau in judecata pentru asta...mi-ai captat prea mult interesul, infractoare-o!...:))))
Oare care va fi reactia lui Yarin? Chiar ma gandesc la asta....
Kolorovaa. ai un fic frumos! Sa nu te lasi de scris yaoi-uri niciodata, ok? Ca ne suparam...;)
Spor la lucru in continuare!
Bye bye! :-*

[Rain]

Ma' seme, sorry, am fost plecata, dar am ajuns la timp sa pot comenta ca nu cumva sa raman prea mult in urma >:D< Te felicit pentru acest capitol, a fost minunat, nu stiu ce "ingrediente" ai folosit pentru el dar e exact stilul meu de capitol. Mult mister, suspans si povestea se complica. Legaturile astea ce se invart in jurul unei persoane le ador, se pare ca mi-ai ghicit stilul xD
Well, imi place numele de Arth, pacat ca personalitatea lui nu o prea agreez acum ca am ajuns la finalul capitolului si mi-am dat seama ce s-a intamplat cu fata.
Imi e mila de Yarin, dar sigur va face el ceva impreuna cu noul sau prieten ( pe care apropo il plac mult 8-> ) ca doar e la inceputul ficului.
Am vazut o singura repetitie intr-un loc iar greseli de tastare chiar nu au fost, sunt sigura de asta ^^ Te felicit inca odata pentru capitolul asta minunat si sper ca data viitoare sa nu mai fiu ultima *blush*.

- El... M-a violat... Arth Righteous.

Am simtit acea durere specifica cand esti inselat sau folosit, iar apoi m-am prabusit psihic. Fizicul... nu mai conta acum...

Partea asta mi-a placut mult... mai ales suspansul in care ma va tine. Oricum bafta multa *kisses*

[LoLix]

Buna, dupa cum bine stii eu iti citesc si celalat fic si am deci sa il citesc si pe acesta si sincer nu regret decizia luata deoarece ficul tau m-a cucerit. Mie imi place enorm cum exprimi tu gandurile si sentimentele personajelor si sincer datorita tie am reusit sa ma exprim si eu corect in ficurile mele. Pai intamplarea celor doua personaje Yarin si cealalta fata cred ca e Mairead este clar mana destinului si sunt mai mult ca sigura ca cei doi se vor intelege de minune la fel si tipul celalalt Rahve care pot spune ca e extrem de dragut. Pai cam atat si astept next-ul deci spor la scris si sper sa nu treaca prea mult timp ca eu chiar sunt nerabdatoare sa vad ce se intampla mai departe. Bye bye.

[Addeh]

Thanks for the comms, readers xD Deeci, iertati-ma ca-i atat de scurt, dar asa am vrut sa-l fac, caci am ceva surprize in urmatoarele capitole. Ma voi revansa ^^

Capitolul 4 ~ Amalgam nedefinit

Ma simteam atat de neputincios, cum spuneam mai inainte - folosit intr-un mod prea jalnic, dar totodata, demn de o asemenea persoana, caci da, incepeam sa cred ca eu chiar asta reprezint... Pentru un moment, uitasem de fata din fata mea, persoana ce-a reusit sa ma socheze cu doar doua vorbe, cu acel nume ce-l blestemam de cateva ore incoace; dar din fericire, mi-am stapanit sentimentele bizare, emotiile puternice si am fost distras in cele din urma, de catre fata.
- Hei...
Glasul ei era dragut, parca i se potrivea atat de perfect cand vorbea, cand ma privea cu acei ochi mari si verzi; ce nemernic; cum de a avut curajul sa abuzeze de o copila ? Sunt sigur ca mai mult de cincisprezece ani nu are, si totusi, a indraznit - acum, mai mult ca niciodata, incep sa ma simt dezgustat de astfel de persoane, pana si de mine, stiind ca am fost atins de el, ba chiar mai mult... inca ii mai simt atingerile reci in acele locuri, retraiesc acea durere si acele chinuri. Cu toate acestea, pe langa ce-a trebuit sa-ndure ea - din cate imi inchipui - este o nimica toata, prea neinsemnat.
- Sunt bine, i-am raspuns eu venindu-mi in fire si incercand sa n-o ingrijorez mai mult decat este deja - ma simteam vinovat pentru ce i s-a intamplat. Si desi stiu ca nu ar trebui, parca doar eu mai reusesc s-o inteleg, si inteleg durerea si suferinta, insa in nici macar un caz, ea nu trebuie sa afle ce-am patit de mana aceluiasi violator.
- Ahm, eu sunt Mairead...
- Yarin Copenhs, imi poti spune simplu, Yarin, replic intr-un mod politicos. Ce zici, doresti sa te plimbi cu mine ? Scuza-ma ca-s atat de direct, nici macar nu stiu unde stai...
Ma asteptam sa-mi spuna adresa sa, in schimb insa, mi-a raspuns cu un zambet trist si deprimant, parca.
- Crede-ma ca nu-mi amintesc... Dupa acel... ma rog, nu-mi amintesc sa fi avut o familie, parinti care sa tina la mine si sa ma protejeze, poate din aceasta cauza am fost si violata si...
O ascultam cu atentie si imi dadusem seama ca aveam mai multe " in comun " decat imi imaginam vreodata sa fi avut cu cineva; totusi, o compatimeam intr-un fel si sa va spun sincer, nici eu nu inteleg bine de ce. Cert este un singur lucru : acum ma simt responsabil de Mairead mai mult ca niciodata.


Inca ne mai plimbam de-a lungul coridorului, in speranta gasirii directorului; dupa o scurta discutie cu Mai, am hotarat ca ar fi bine daca ar urma un liceu - caci, exact cum credeam, are doar cincisprezece ani, deci noua sa clasa va fi a IX-a C, cel putin pana cand ii vom gasi familia.
Intr-un final, dupa lungi cautari, iata-ne in cabinetul directoral. Nu ma gandeam ca inscrierea fetei va fi atat de usoara de facut - da, probabil ca ma asteptam la cateva examene, teste si asa mai departe.
- Ei bine, domnisoara Wayne, de acum esti eleva la liceul nostru - liceul Saint Tropez, replica directorul Iannis cu un suras calm la adresa fetei.
Exact, de-acum incolo Mairead va merge la aceeasi scoala ca si mine - nu ma mai simteam atat de singur; desi stiam ca nu-i ceva permanent, nu doream ca aceasta atmosfera de moment sa fie distrusa. In fine, luandu-si orarul, fata spuse ca vrea sa faca o scurta plimbare pe afara. Probabil ca avea cateva vorbe de adresat chiar mie.
Ii multumesc directorului pentru tot, dupa care ii zambesc scurt.
- Oh, Yarin, stii bine ca imi poti cere orice favoare, deci nu ai pentru ce sa-mi multumesti, spuse barbatul cu parul carunt. Facand o scurta plecaciune in semn de respect, iesim din acea incapere.
Soarele era prea puternic pentru o zi de septembrie, dar preferam asa - o zi insorita, decat una mohorata ce aduce doar monotonia aceea specifica. Mairead pasea alaturi de mine, putin sfioasa ce-i drept, dar se vedea pe chipu-i veselia rar intalnita.
- Uhmm... Yarin... incepu ea cu timiditatea-i caracteristica, privindu-ma apoi.
- S-a intamplat ceva ? Pari nelinistita, agitata.
- Daca nu imi voi face prieteni ? Si daca ceilalti colegi vor rade de mine ? Off, Yarin, poate vor afla ca eu... am fost... off, stii tu...
Doamne, cata compasiune puteam sa am acum pentru aceasta fata ! Ii era frica, oare eu de ce nu ma simt precum ea ? Daca reflectez asupra ultimelor intamplari, realizez ca nu m-au schimbat atat de mult pe cat ma asteptam - poate doar mi-am pierdut din acel sentiment numit " fericire " sau chef de viata... Stiu doar ca melancolia a pus stapanire pe mine si nu ma mai lasa sa zambesc de-a dreptul. Ma simt intr-un fel incatusat de acest amalgam necunoscut de sentimente. E greu - foarte dificil de uitat acea intamplare.
Cu amintirea celor petrecute, o imbratisez strans pe Mairead, vrand sa-i arat ca va fii in regula, va fii in siguranta.
- Hei, uita-te la mine, o indemn luandu-i chipul in palme si privind-o in ochi. Totul va fii bine, deci nu te teme.
Si asta am de gand sa fac, o voi proteja orice s-ar intampla.


- Ca sa vezi... Doi iepuri dintr-o data, hm ? Mai bine de-atat, nu se putea, vorbi strainul ca pentru el, razand discret cu o umbra de rautate in glas. Devenea mai dificil ca la inceput.

[Camelie.]

`Ello there. Iata.ma aici, comentand, desi nu prea ma simt in stare x.x Anyway, nu stiu de ce, insa mi se pare ca in capitolul asta ai descris diferit fata de celelalta, in sensul in care nu e la acelasi nivel, ci la unul mai mic, nu stiu, e doar parerea mea. Oricum, faza cu pierderea temporara a memoriei este interesanta, la fel si faptul ca cei doi vor merge la acelasi liceu datorita compatimirii lui Yarin. Si ca sa risc o sa ghicesc ca acel strain este chiar Arth in persoana, mai mult ca sigur. Nu e asa? Daca ma insel iti dau un ciupito de vodka, dar tot eu am dreptate. Oricum, ma bucur ca nu ai avut greseli de niciun fel si nu ma bucur la fel de tare datorita faptului ca acest capitol este prea scurt, insa sper ca te vei revansa in urmatorul ;>

Zbye and see ya later ;x

[alexutzy97]

Surprize zici? Da, deja sunt curioasa, dar ma voi multumii si cu acest capitol.
Pai ce sa zik, a fost ok! Suferinta impartita-n doua...:| Ma bucur ca se inteleg si ca vor sa schimbe ceva. Sa fie mai bine. Cu ei si cu tot! E bine ca vrea sa aiba grija de ea. Nu o putea lasa singura, fara ajutor, mai ales ca se confrunta cu aceeasi situatie ca a lui. Grav, nu?
A da, nu mi se pare deloc o idee buna cu aducerea ei in liceul unde domneste cunoscutul dracusor si mancator de suflete si virgini, Arth Righteous. Tobele va rog! Nu gata incetati, nu merita! :)) Da pai tocmai ce ziceam a si avut loc: "- Ca sa vezi... Doi iepuri dintr-o data, hm ? Mai bine de-atat, nu se putea, vorbi strainul ca pentru el, razand discret cu o umbra de rautate in glas."
Bun, deci stiu de acum ca urmatorul capitol va fi bestial! Sa nu uiti sa ma anunti, da?
Bye bye! :-*

[Rain]

Iar ajung tarziu, dar nu-mi mai cer scuze pentru ca vreau sa ajung mai repede sa comentez. De abia asteptam sa citesc capitolul (tot) ca sa pot scrie un comentariu si sa iti spun ca mi-a placut mult. Toate sentimentele le-ai descris bine, cum se simtea Yarin cand a stat de vorba cu fata, cum isi aducea aminte de cele petrecute cu Arth... Da, da, omul ala chiar e un nenorocit. Nu stiu motivul pentru care ii violeaza pe toti, dar nu-l suport. Oricum sunt sigura ca-l vei face tu sa-l indragim. Pana la urma e ceva yaoi, nu? Sau hmm... poate nu va fi nimic romantic! *evil laugh*

Numele capitolului m-a impresionat si m-a pus pe citit. Chiar daca a fost mai mic, nu am nimic impotriva, asta daca te vei revansa data viitoare *wink*. Stii ce-mi mai place? Ca exista si personaje feminine in fic-ul tau... Da un aer mai interesant asa, chiar daca e un fic yaoi, parerea mea. Acum depinde si ce rol au acele personaje de sex feminin. In orice caz, Yarin e foarte dragut, as vrea sa votez cu el, dar din toate numele mentionate acolo, in poll, nu stiu decat cateva... asa ca vreau sa aflu si restul personajelor, poate regret apoi ca am votat prea devreme ^^"

Dialogul nu e prea mult, dar nici putin, si modul cum il imbini cu descrierea si naratiunea...pff... iese ceva bun, in orice caz. Well, nu stiu ce sa zic daca a fost chiar o idee grozava sa o inscrie la acelasi liceu cu el. Adica vor fi amandoi acolo, se vor intalni... dar stai, mai e si nenorocitul ala care i-a violat. Oricum, asta face ficul tau mai inetresant, dar Yarin trebuia sa se gandeasca mai mult cand a facut asta.
Btw, sfarsitul ma lasa in suspans, asa ca vin-o cu nextul and good job my seme *blush* :*

[Addeh]

Va multumesc pentru comentarii xD
Well inainte de a posta, va spun ca faceti bine ca nu postati in poll. Inca mai sunt personaje - negative si pozitive - so :-"
Anw, lectura placuta si... Btw, capitolul e scris chiar acum, deci nu l-am corectat. Mi-e somn T_T

Capitolul 5 ~ Anonim

Pe atunci, ma simteam inconjurat de niste persoane importante mie si deveneau mai pretioase cu fiecare clipa de trecea; nu-mi pasa daca era de moment, daca dura pana si cateva minute - secunde chiar -, caci eram in largul meu intr-un fel. Iar incetul cu-ncetul, deveneam un eu mai curajos, dornic de viata - Stiti, la acel moment, nu aveam de gand sa ma schimb sau ... cel putin, asa gandeam.

- Hei ! Yarin, amice ! am auzit dintr-o data vocea entuziasmata a prietenului meu, Rahve. Intr-adevar, un nume deosebit pentru cineva ca el. Deja incepeam sa am incredere in el.
Profitand de faptul ca era si Mairead alaturi de mine momentan, celor doi le-am facut prezentarile. Bineinteles, observam asemanarea destul de cunoscuta intre ei, inafara de acel minuscul detaliu. Mai era foarte timida la inceput - doar era prima data cand imi intalnea noul amic, in schimb, Rahve era atat de bucuros si foarte energic. Speram ca-ntr-o buna zi imi va darui putin din umorul sau, din cheful sau de distractie.
In fine, dupa scurta prezentare, am inceput sa ne simtim chiar in largul nostru - nu ma-ntrebati de ce, nici nu vreau sa ma gandesc. Si probabil e din cauza ca mi-e teama din nou. Cred ca-i o teama de viitor, nu doresc sa ma pripesc cumva... E ca si cum o persoana isi creeaza anumite prejudecati despre cineva apropiat. Si iata cum recunosc ca incepe sa fie ceva mai mult decat simpli oameni.
Sunt fericit si nu am refuzat zambetele celorlati, ba chiar le-am raspuns prin acelasi gest.


Orele s-au scurs atat de repede, incat nici nu am observat cand s-a inserat - am stat prea mult la scoala astazi. Ma-ntreb daca Mai si Rahve au plecat... Oftand adanc, imi ridic ghiozdanul de pe banca si ma-ndrept catre clasa alaturata, cea a lui Mai. Totusi, sala era goala, prea pustie as putea spune si credeti-ma, aveam un presentiment rau. De neinteles.
Am sesizat o bucatica de hartie alba pe una din banci si nu m-am sfiit in vreun fel sa citesc acel bilet.

" Hei Yarin,

Iarta-ma ca nu te-am asteptat; nu m-am simtit bine si a trebuit sa ma-nvoiesc la ultimele ore. Sper ca nu esti suparat... Oricum, multumesc pentru tot. Vorbim acasa.

P. S. : Ai grija !

Mairead "

Hmm... Nu s-a simtit bine ? Oare sa aiba dureri ? Chiar imi fac griji pentru fata asta si nu mi-ar placea sa stiu ca i s-ar putea intampla ceva rau in orice moment. Este prea firava, micuta si inocenta. Gandindu-ma mai bine la asta, doresc sa ajung mai repede acasa. Prea multa ingrijorare. Am mai citit biletelul de doua ori, dupa care un sunet bizar m-a facut sa tresar. Nu mai putea fi nimeni la aceasta ora in liceu, nu ? Poate doar femeia de servici ... ?
- Oh, regret ca prietena ta nu se simte bine, am auzit dintr-o data o voce sinistra in spatele meu. Ce-i drept, m-am speriat cand l-am auzit. Evident, era un el.
Ca-n orice situatie, curiozitatea m-a starnit sa-ncerc un lucru destul de tupeist. Asta doar pentru ca nu-mi era cunoscut tipul respectiv. Avea un accent grav, poate ca asta ii afirma comportamentul, atitudinea ciudata.
Nu puteam sta pentru o eternitate cu spatele la el, asa ca am vrut sa ma-ntorc catre el; dar spre marea mea uimire, necunoscutul m-a trantit peste banca din apropiere, stand aplecat deasupra mea - mai degraba in spatele meu - si nelasandu-ma sa ma ridic sau sa ma misc macar. M-am panicat.
- Ce tot faci ?! Lasa-ma !
I-am auzit ranjetul pervers la doar cateva milisecunde de replica mea si apoi, doar murmurul vorbelor sale m-a mai facut sa reactionez din nou; si speram sa nu fie o reactie atat de proasta daca a venit vorba de el.
- Stii, nu-mi place sa mi se dea ordine, cu atat mai putin sa ma simt obligat sa le-ndeplinesc, dar... Facu o scurta pauza, apropiindu-se mai mult de gatu-mi dezgolit Si sufland usor peste parul de la baza acestuia. Parca dorea sa evite acea limita, avea drept scop anularea unei posibile plecari si nu-mi placea. Mi-a atins usor pavilionul urechii, iar apoi a coborat brusc cu o sarutare discreta mai jos si tot mai jos...
La un moment dat, s-a impins in spatele-mi cu posteriorul sau, presand acolo. Ii puteam simti masculinitatea virila si, din aceasta cauza, am resimitit si am retrait ultimele actiuni petrecute. Eram speriat.
- Mhm... C-Ce... Inceteaza ! Te... rog.
Deja incepusem sa respir mai greu; cauza era chiar acest baiat.
Era prea indraznet si, subit, prin minte mi-a trecut imaginea acelui... imaginea lui, a lui Arth. Numaidecat, i-am vazut chipul atat de pervers, zambetul inconfundabil si... si tot ce-mi amintea de el ma durea intr-un mod foarte profund si umilitor.
- Haide, lasa-ma sa ma distrez putin. Doar ai facut-o si cu Arth, asa-i ?
- P-Poftim ?... cand i-am auzit numele, credeam ca voi lesina; dar ce ma macina si mai tare, era ca el probabil ii povestise fiecare amanunt acestui tip. Detaliu cu detaliu, lacrima cu lacrima si fiecare tipat din partea mea l-a amuzat. Presupun ca nu numai pe el. Acum, mai mult ca niciodata, ma simteam si mai inutil, poate mai insignifiant decat orice tarfa posibila. Ajunsesem in acest stadiu - eram foarte sigur; ma intreb daca va mai exista inca o data in viata mea. Tind sa cred.
Motivul sau raspunsul - chiar nu mai conteaza. Doar el stie.
- Exact, iubitule. Vrei sa stii ce ne-a povestit ? vocea parea sa aiba un timbru senzual si cat de cat, ii reusea. Ce aiurea suna. Lingandu-mi gatul din nou, continua pe acelasi ton : Erai virgin si el te-a furat, chiar fara mila; insa a spus ca s-a distrat de minune, l-ai satisfacut pe deplin si presupun ca o sa se intample din nou. Hmm, ma cam oftic... As vrea s te am si eu. Sa-ti simt aceasta piele fina, spuse atingandu-mi apoi pielea din jurul abdomenului si plimbandu-si mainile blestemate pe tot corpul meu.
Doream sa se termine cat mai rapid.
- Gata ! Termina !
Aproape incepusem sa plang - acele cuvinte imi rasunau in ureche si erau prea dureroase sa le retin.
- Dar de ce ? Chiar nu vrei sa stii ? De fapt, nu mai conteaza. Oricum, banuiesc ca la un moment dat iti voi auzi si eu glasul asta dragut si... toate tipetele si gemetele imi vor apartine, fii sigur de asta. Vreau sa te cunosc mai bine, dar... Las pe alta data; cu greu ma abtin totusi sa nu te fac al meu chiar aici. Prea multa excitatie, daca intelegi ce spun.
Toate acele vorbe ma scarbisera de-adevaratelea; era cineva dur de-a binelea daca a indraznit sa mi se adreseze pe acel ton, cu acele josnice actiuni si gesturi. Nu mi se parea deloc cineva pe care sa-l simpatizez.
- Ca o mica amintire de la mine, mai adaugase, ca apoi sa-i simt buzele pe pielea-mi rece, muscandu-ma brusc.
- Ahh ! Ce nai... !
Era ca o strapungere rapida, strapungere cu ai sai dinti, canini. Strangeam din ochi, imi incordasem numaidecat maxilarul cand l-am simtit patrunzand in carnea din zona gatului.
Din fericire pentru mine insa, m-a eliberat la fix, lasandu-ma cu amintirea presarii sale de mine si acest semn. Apoi a disparut. Nici macar nu i-am vazut chipul - nu-l cunosc. Cu toate acestea, prefer sa ramana cineva strain - nu cred ca as suporta daca i-as auzi din nou vocea accentuata si i-as simti acele atingeri. Imi par din ce in ce mai cunoscute - parca este un stil comun de a face toate acele lucruri. Ma duce cu gandul la Arth. Nu pot sa cred ca a facut asta, mie mi-a facut asta si presupun ca se vor intampla si altele... Pana atunci, vreau sa uit de tot; doar daca pot ...
Devine evident ca nu.

~ Dupa o saptamana ~

Deja trecuse o saptamana de la acel " incident ". Prefer sa-i spun astfel, incat ceilalti sa nu-si dea seama de adevarul acela atat de mizerabil. Ii mintisem pe Rahve si Mai; era imposibil de dezvaluit. Bineinteles, aici este vorba de acel semn ce e pe cale de disparitie. Incercasem sa-l maschez cumva, sa-l ascund, dar fara rezultate. Era imprimat acolo, adanc. De aceea, spun ca-i mai bine sa nu afle nimeni, niciodata.
- Baieti, ma duc pana la magazin. Am uitat sa cumpar ceva snacks-uri. Revin imediat ! spun catre ceilalti, iesind in fuga din casa si alergand spre magazin. Nu era chiar atat de departe.
Se intunecase - sesizasem usor acest amanunt.
Intotdeauna evitasem locurile inchise dintre blocuri; auzisem ca pe acolo isi fac veacul bandele din cartier. Ce rahat de cartier. Plin de ipocriti, mincinosi ii poate si mai rau. In fine, dupa putin timp, am ajuns sa trec prin fata unui bloc vechi - inca putin si putea sa cada. Zambisem in sinea mea gandindu-ma la niste chestii - destul de posibile in prezent.
Pasind linistit, am fost distras de un zgomot ce parea ca-i tot mai aproape de mine. Din nou, ma agitasem. De fapt, e prima data cand mi se-ntampla sa aud sunete prin aceasta zona. Sa spunem ca nu-s eu cel care frecventeaza astfel de locuri murdare.
- Oh, sunt surprins.
Ma facu sa-mi intorc privirea spre cel ce-a vorbit, chiar mie mi s-a adresat. Fizicul nu mi se parea deloc cunoscut, niciun pic de banalitate. Pe de alta parte insa, am recunoscut vocea - imposibil de confundat.
- Tu... !
Eram socat si nu ma temeam sa arat asta. Era impotriva vointei si firii mele.

Straniu - intr-un mod prea subjugant.

[βεκi]

Am pierdut doua capitole, damn... Sorry pentru intarzierea mea : )) Cateodata pot fi al naibii de lenesa o.o But, here I am.
M-am indragostit de ficul asta, sa zic asa : )) Imi place la nebunie cum scrii, ideile tale si modul in care le pui in practica. Ai talent la scris si acest lucru se vede. Yaoi-ul te prinde xD. Imi place din ce in ce mai mult de Yarin. Imi place atitudinea lui, modul in care se comporta. E asa grijuliu cu acea fata si se gandeste mereu la ea sa nu fi patit nimic, sa nu aiba probleme. E un ingeras : > I really love him.
Ultimul capitol mi-a placut foarte mult. Sincer, as fi vrut ceva mai mult yaoi. : ]] Da, perversa de mine xD.Totusi, a fostu un capitol minunat, din toate punctele de vedere. Who's that stranger?: > I wanna know. Saracutul nostru Yarin. Sper sa nu mai profite lumea asa de el xD Dupa ce ca nici nu se poate apara...
Uf, chiar sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare. Multa bafta si spor la scris. Chuu.

[Camelie.]

'Ello there ;x Scuze ca vin asa tarziu cu un comentariu, insa nah, probleme. Anyway, imi place capitolul, mai ales partea cu muscatura ;x Mai vleau ;x Asa, tipu nou ... ce pot spune despre el? Il ador, pur si simplu il ador ;x Why? 'cuz am o slabiciune pentru genul acesta de tipi si in plus ... muscatura, e un mic canibal si il ador ;x Asa, in continuare, greseli nu am vazut, adica am fost prea cuprinsa in lectura capitolului so nu te astepta sa am dreptate ;p Anyway, vreau, adica sper sa aduci nextul cat mai curand ;x Plomit ca voi comenta la timp, spel ;x

Zbye and see ya later ;x