20-05-2009, 09:05 PM
Multumesc pentru comm-uri.Acum continuarea si..nu o pot face mai lunga...vechi obicei...=_=''
L-am privit o clipa pe Mizuki.Ochii lui imi aduceau atat de bine aminte de ochii iubitului meu.Chiar daca brunetul imi era vechi prieten stiam deja ce simte pentru mine...iubire...
-S-a intamplat acum 5 ani.Inca imi amintesc atat de bine.Soarele stralucea puternic in lumea mea de gheata,iar ploile de petale create de minunatii ciresi ma faceau sa ma gandesc de ce exist mai exact....Atunci l-am cunoscut,in acel loc atat de detestat azi.
Ochii brunetului priveau atent spre mine.Ma doare inima...nu mai pot continua..insa ii sunt dator cu aceasta povestire.Dar oare nu-l va rani ?Oare cum se va simtii ?Degeaba,e in zadar sa ma ascund.Lacrimile inca curg pe chipul meu alb ca ceara.Amintirile ma ranesc,nu ma lasa sa respir,sa continui.Imi adun fortele insa degeaba.Brunetul a vazut ca nu ma simteam deloc bine,era si normal,asa ca m-a lasat singur in camera rece.Mi-am indreptat privirea spre geam...
‘’Luna ma vegheaza...oare tu ce faci ?’’
Eh,da,totul s-a intamplat acum 5 ani.5 ani plini de fericire patati cu lacrimi de amar acum.Era primavara iar soarele stralucea puternic in Parcul Sperantei.Tocmai terminasem orele obositoare de liceu si m-am gandit ca nu ar fi o idee rea sa petrec ceva timp prin parc.Pe atunci eram rece cu cei din jur si foarte nepasator.Chiar si la scoala,desii aveam note bune,eram foarte distant cu toti.Langa lacul cu apa cristalina se afla un salcam batran si urias.Era locul unde veneam adesea sa meditez la existenta mea nefolositoare.Insa in acea zi nu mai eram singur.Cand m-am apropiat de locul unde se afla salcamul l-am vazut...O fiinta atat de minunata.Era un baiat cu parul rosu si ochii verzi ca doua smaralde.Tenul lui era atat de imaculat iar parfumul lui se simte de la departare.Nu stiu mai exact ce am simtit atunci.Ori caldura ori racoare insa stiu sigur..era dragoste la prima vedere.Felul in care statea acolo tacut si privea linistit valurile lacului...nu voi uita niciodata.Inca mai tin minte cum am inlemnit in locul acela privindu-l.Inima mi-a tresarit atat de puternic cand ochii lui verzi i-au intalnit pe ai mei.Vocea lui grava insa atat de dulce inca imi mai mangaie si acum auzul.Cum sa nu tanjesti dupa aceste lucruri ?Cum sa nu-ti doresti moartea care l-a luat si pe el ?Oh,viata necrutatoare,cum iei tu tot ce am eu mai scump fara ca macar sa-ti pese...Cum ai putut,tu,permite sa nu mai simt decat ura si durere ?Cum ti-ai permis sa-mi interzici sa-i mai aud glasul dulce ?Cand vei avea de gand sa ma cruti ?
L-am privit o clipa pe Mizuki.Ochii lui imi aduceau atat de bine aminte de ochii iubitului meu.Chiar daca brunetul imi era vechi prieten stiam deja ce simte pentru mine...iubire...
-S-a intamplat acum 5 ani.Inca imi amintesc atat de bine.Soarele stralucea puternic in lumea mea de gheata,iar ploile de petale create de minunatii ciresi ma faceau sa ma gandesc de ce exist mai exact....Atunci l-am cunoscut,in acel loc atat de detestat azi.
Ochii brunetului priveau atent spre mine.Ma doare inima...nu mai pot continua..insa ii sunt dator cu aceasta povestire.Dar oare nu-l va rani ?Oare cum se va simtii ?Degeaba,e in zadar sa ma ascund.Lacrimile inca curg pe chipul meu alb ca ceara.Amintirile ma ranesc,nu ma lasa sa respir,sa continui.Imi adun fortele insa degeaba.Brunetul a vazut ca nu ma simteam deloc bine,era si normal,asa ca m-a lasat singur in camera rece.Mi-am indreptat privirea spre geam...
‘’Luna ma vegheaza...oare tu ce faci ?’’
Eh,da,totul s-a intamplat acum 5 ani.5 ani plini de fericire patati cu lacrimi de amar acum.Era primavara iar soarele stralucea puternic in Parcul Sperantei.Tocmai terminasem orele obositoare de liceu si m-am gandit ca nu ar fi o idee rea sa petrec ceva timp prin parc.Pe atunci eram rece cu cei din jur si foarte nepasator.Chiar si la scoala,desii aveam note bune,eram foarte distant cu toti.Langa lacul cu apa cristalina se afla un salcam batran si urias.Era locul unde veneam adesea sa meditez la existenta mea nefolositoare.Insa in acea zi nu mai eram singur.Cand m-am apropiat de locul unde se afla salcamul l-am vazut...O fiinta atat de minunata.Era un baiat cu parul rosu si ochii verzi ca doua smaralde.Tenul lui era atat de imaculat iar parfumul lui se simte de la departare.Nu stiu mai exact ce am simtit atunci.Ori caldura ori racoare insa stiu sigur..era dragoste la prima vedere.Felul in care statea acolo tacut si privea linistit valurile lacului...nu voi uita niciodata.Inca mai tin minte cum am inlemnit in locul acela privindu-l.Inima mi-a tresarit atat de puternic cand ochii lui verzi i-au intalnit pe ai mei.Vocea lui grava insa atat de dulce inca imi mai mangaie si acum auzul.Cum sa nu tanjesti dupa aceste lucruri ?Cum sa nu-ti doresti moartea care l-a luat si pe el ?Oh,viata necrutatoare,cum iei tu tot ce am eu mai scump fara ca macar sa-ti pese...Cum ai putut,tu,permite sa nu mai simt decat ura si durere ?Cum ti-ai permis sa-mi interzici sa-i mai aud glasul dulce ?Cand vei avea de gand sa ma cruti ?