Ultima picătură de sânge [ Nya & Metal ]

[: : :Theo: : :]

Am aterizat si la ficul acesta cu vampirasi :X:X:X

Ok poi ...sunt nebuniii? cum adica sangele e otravit ...astia nu verifica cand il dilueaza [-(.

imi place mult de Reen si felul ei de a fi...

Spor la scris si nextu repejor repejor ca sunt super curioasa :)

[Ang.]

First of all : Me†al , mulţumesc în numele tuturor fanilor fic-ului vostru, că nu ne-ai lăsat să aşteptăm prea mult.
După cum ne-ai obişnuit, un capitol de nota 1o. De unde atâta imaginaţie?
Naratiune - bifat.
Descriere - din abundenţă.
Dialog - se putea mai bine? Nu. AÅŸa credeam ÅŸi eu.

- Se pare că toți de pe aici au iubițică sau iubițel, a constatat Reen calmă.
- Da, cu excepția noastră, am zis amuzat.
- Vrei să insinuezi ceva ?
- Doamne, dacă aș fi vrut un sărut de la tine, m-aș fi întins acum și te-aș fi sărutat, iar dacă aș fi vrut să te am, aș fi făcut-o chiar acum.

O, da! Asta mi-a plăcut.Presimt că în următorul capitol o să se întâmple ceva frumos. :chuu: Sper ca Nya să nu mă dezamăgească.

Deci, în concluzie, vă iubesc fic-ul, vă iubesc pe voi, şi aştept next-ul. Nya, hurry up dear!
Multă inspiraţie şi spor la scris amândurora.

Xoxo, Ang. :bye:

[Nya.]

Theo și Ang, mulțumim de comentarii. Și eu sper să nu te dezamăgesc, Ang. ^^' Sper să vă placă și acest capitol, m-am străduit. :]] Nu e chiar foarte lung, dar cred că e ok.

[center]Capitolul 4
Reen P.O.V.[/center]

Mă simțeam ca un nimic, după ce știam că rănisem un biet copil. Și faptul că Nikolas și Caleb erau prinși într-o discuție despre sângele uman nu mă făcea să mă simt mai bine. Reguli idioate. Dacă nu erau ele, evident că nu m-aș mai fi simțit prost. Brunetul m-a întrebat ceva despre sângele pur și am tresărit involuntar când m-a atins. Era plăcut. Mâna lui caldă a poposit puțin pe brațul meu, apoi și-a retras-o. Când m-a atins, am văzut prin mintea lui ce făcuse. Probabil ne spusese asta deja, dar eu nu fusesem atentă la el. Dacă el era sincer, eu de ce nu puteam fi ? Am încercat să spun ceva, dar am fost redusă la tăcere de telefonul lui Caleb. S-a ridicat repede de lângă noi, zicând ceva de Aislin. Nikolas a început să vorbească cu mine, iar eu răspundeam mai mult din instinct. Ce mi-a zis m-a făcut să mă uit în pământ. Ce îl făcea să creadă că îmi e superior ? Dar probabil nu asta mă deranjase, ci faptul că nu făcuse ce cred că voia. Să nu grăbească lucrurile ? Era primul vampir care îmi zicea așa ceva. Nu că aș mai fi lăsat pe cineva să se apropie de mine așa ca el. Dar era ciudat ca el să aștepte. Cum putea să nu mă vrea ? Nu eram urâtă. Eram chiar una dintre cele mai frumoase fete de la școală și nimeni nu a vrut vreodată să stea pe loc cu mine.
- Sângele nostru este otrăvit, a spus șoptit, captându-mi atenția.
Nu am avut timp să îi răspund, căci Vladimir – al naibii director – a venit spre noi. Ne-a privit trist, apoi a spus :
- Reen, de la tine mă așteptam. Deși, chiar și așa, să lași în comă un băiețel ? Nikolas, de la tine nu mă așteptam. Aveai o reputație bună. Seara trecută, după ce copilul a pățit ce a pățit – mi-a aruncat o uitătură urâtă – tatăl său a trimis o scrisoare Apărării. Fiind un caz izolat, nu au băgat de seamă. Când azi s-a întâmplat din nou, au trimis un reprezentant aici. Nu m-a căutat, deși aceasta îi era misiunea, ci ne-a otrăvit sângele. Domnul Nikolas și-a dat seama încă de pe acum. Aceasta este o criză adevărată. O să trebuiască să recurgem la metodele de urgență. Voi doi veți dona din sângele vostru, căci este pur datorită sângelui uman și voi oferi și eu din al meu, căci fiind dintre cei vechi, sângele meu nu este afectat. Și ca să nu vă sec pe voi, vor fi obligați să bea și din sângele semi-vampirilor.
Ne-a lăsat acolo uitându-ne unul la celălalt. Brunetul mă privea ușor ciudat, dar nu i-am putut descifra expresia. Am căutat în buzunarul hanoracului meu o seringă. Toți trebuia să avem la noi una, pentru orice eventualitate. Mi-am înfipt-o ușor într-o venă din mână, luând cât sânge am putut. Nikolas mi-a imitat gestul. I-am făcut semn să mergem să le lăsăm în biroul directorului, mai exact în cutia din față. Drumul era prea scurt, așa că nu am putut să îmi ocup mintea cu altceva. Am aruncat seringa în cutie, apoi m-am așezat pe scările din fața școlii. Știam că vampirul se așezase lângă mine, dar nu mi-a păsat. Mi-am lăsat capul între genunchi, încercând să mă gândesc. Fără puțin sânge în plus mă simțeam ușor slăbită. Copilul nu avea mult sânge așa că nu îmi permisesem să iau mult. Aș fi fost curioasă să știu ce fel de sânge gustase Nikolas, dar nu am îndrăznit să îl întreb. Nici el nu părea în apele lui. M-am lăsat pe spate, pe cimentul cald. Știam că acolo nu era prea curat, dar nu prea îmi păsa de acest aspect atunci. Îmi era frică de ce s-ar fi putut întâmpla dacă ar începe un război. Eram atât de tentată să îl omor pe cel care ne otrăvise sângele. Un om în plus sau în minus, cine ar fi afectat ? Dar nu îndrăzneam să fac așa ceva, cel puțin nu acum. Simțeam o nevoie disperată să țip. Am simțit o picătură caldă pe fața mea. Ploua ? M-am uitat în sus, dar cerul era senin. Mi s-a făcut rău. Plângeam ! Cum puteam eu, Reen van der Monte, să plâng pentru nimic. Eu nu plângeam. Doar mă închideam în mine, nu îmi arătam suferința. Nikolas m-a privit ușor surprins. Oh, rahat. Înseamnă că văzuse. Nu am știut ce să spun în apărarea mea. Nu era nimic de zis. Eram o fraieră. Mi-am scuturat capul și i-am zâmbit brunetului. M-am ridicat în picioare, el urmându-mi exemplul. L-am împins în perete – ușor, doar nu voiam să îl rănesc – și i-am blocat calea.
- Și ziceai că mă poți avea dacă vrei ? Ah, cred că e invers, iubire, i-am șoptit la ureche.
I-am mușcat ușor lobul urechii, apoi i-am luat buza între dinții mei, făcându-l să scoată un mârâit ușor. M-am lipit de el, în timp ce l-am sărutat cât de bine am putut. Simțeam un fior în tot corpul. Mi-am strecurat limba printre buzele lui, explorându-i fiecare colțișor. Mi-a răspuns la sărut într-un mod blând. Nu l-am lăsat să se îndepărteze de mine, pur și simplu l-am ținut lipit de mine. Mi-am băgat o mână rece pe sub tricoul lui, mângâindu-i spatele. I-am mușcat cu putere limba, simțind sângele curgând ușor. Probabil nu a mai suportat să îl domin, așa că m-a lipit de perete, luându-mi locul. Mi-a ținut brațele la spate cu o mână, iar pe cealaltă și-o plimba mai jos de spatele meu. M-a sărutat atât de puternic, încât nu am mai putut respira. Ce ciudat, eu nu aveam nevoie de aer. Când am vorbit, buzele noastre s-au mișcat în acelașii timp și respirația lui m-a amețit – miros de piersică ?
- Nu pot să respir, am spus ușor.
El mi-a dat drumul și a chicotit ușor. Ah, era așa drăguț. M-am uitat fermecată la el. Niciodată nu simțisem asta pentru un băiat. Fusesem cu destui, dar nimeni nu era ca Nikolas. El îmi era prieten, nu voia de la mine sex și atât. Chiar părea să mă înțeleagă. Ne-am așezat pe trepte, amândoi gâfâind. Mi-am lăsat capul pe umărul lui, fiind bucuroasă că îmi luasem gândul de la problemele mele, măcar pentru o clipă. Am simțit cum mâna lui a început să îmi mângâie spatele. Am început să torc ca o pisică, iar el a pufnit în râs. De abia acum îmi dădusem seama cât de mult îmi plăcea de el. Totuși nu trebuia să fiu așa uimită, doar îmi fusese prieten de când ajunsesem aici. Fusesem numită de colegi ’ vampiroaica drăguță dar ciudată ’ și nu mă așteptasem să am prieteni. Dar se schimbase totul când el începuse să stea cu mine. Apoi au început Caleb și alții să stea cu noi. Reputația mea i se datora lui. Mi-am frecat nasul de obrazul lui, iar el m-a sărutat ușor. O stare de moțăială mă cuprinsese, a doua oară într-o singură săptămână. Naiba știa ce e cu mine, dar încă nu trebuia să îmi fac griji. Nu se întâmpla nimic rău cu mine. Amurgul era spre sfârșite, făcându-i loc nopții. Puteam să dorm măcar două ore. Mi-am luat la revedere de la Nikolas și am plecat spre dormitorul fetelor. Am intrat tiptil, nevrând să fac zgomot. Am rămas țintuită pe loc când mi-am dat seama că Aislin chicotea, în timp ce Caleb îi spunea tot felul de lucruri. Nu am vrut să deranjez, așa că am pornit spre camera brunetului. Speram ca acolo să fie liniște. Băieții aveau camere separate. Asta era o discriminare, evident. Dar mă obișnuisem să împart camera cu prietenele mele. Am bătut la ușa camerei lui, apoi am intrat. L-am văzut întins pe pat. Nu a fost nevoie să aprindă lumina ca să își dea seama cine eram.
- Ce s-a întâmplat ? m-a întrebat el, șoptit.
- Caleb și Aislin, i-am răspuns amuzată. Ai ceva cu care să mă îmbrac ? Nu am putut să îmi iau pijamalele.
Mi-a întins un tricou larg. M-am întors cu spatele la el și m-am dezbrăcat repede, rămânând doar în chiloți. Mi-am tras repede tricoul pe cap. Îmi ajungea puțin mai jos de coapse. Era perfect. Nikolas era deja în pat, așa că m-am ghemuit la pieptul lui. Era cald, într-un mod plăcut. Am adormit destul de repede, dar știind că pot să stau liniștită, atâta timp cât el era acolo.

[Ang.]

Nya, cu toată sinceritatea, nu m-ai dezamăgit în niciun fel. En fin, kiss!^:)^ Cât am aşteptat momentul ăsta..8-> Nu o să critic, fiindcă nu am ce.

"Am început să torc ca o pisică..." cât de cute! Ştiu că lui Metal îi plac pisicile, acum sper să-i placă şi lui Nikolas. :))

De ce au adormit la sfârşit? Nu trebuiau să adoarmă, părerea mea.

Metal! Hurry up, please! Aştept next`ul. Spor la scris şi multă imaginaţie amândurora! Sunteţi geniali! >:D<

Xoxo, Ang. :bye:

[Zuza.]

Helouuuuuuu` :]
In sfarsit trecui si eu pe aici . . . :]

Ah , cat de dragut poate fi fic`ul asta . Si ma bucur ca Reen si Nikolas sunt impreauna . Pacat ca sangele lor a fost otravit , chiar nu ma gandeam la asa ceva :| . Si mi se pare cam mica donatia , ma intreb daca le ajunge tuturor din scoala : )) . Cepervrsa e Reen :> . Prea perversa . . . Descrierea e buna , naratiunea de asemena iar dialogul nu e sec . Un fic chiar pe gustul meu ^^ .

Astept nextu` Metal ;;) . Bafta . >:D<

[ultimate wulf]

Daca eram pe facebook dadeam like. Daca eram pe facebook ma luau nervii ca nu pot sa dau mai mult de un like. Daca eram pe tumblr dadeam reblog. Pur si simplu il ador...pe Nikolas. Am o pasiune pentru numele rusesti, dar nu pot spune ca de Reen nu-mi place. Face ea pe fata dura, dar se inmoaie la primul gest. I can't wait for the next chapter.

[: : :Theo: : :]

yupi!! yupi!! yupi!! nextul :X
Mi-a placut enorm de mult ce s-a intamplat...si ma bucur enorm de mult ca s-au sarutat si ei intr-un final ...Era si timpul.

Totul a fost bine adica:
Descrierea: a fost acolo prezenta atunci cand am facut strigarea la catalog
Naratiunea: n-a lipsit nici ea si a decurs frumos
Dialogul: nu a fost sec...cel putin dupa parerea mea...eu am mereu probleme cu dialogul...dar tu il ai la degetul mic.

Bravo pentru un capitol fantastic si spor la scris in continuare!

Nextu repede pls :)!

[Me�al.]

Mulţumim pentru comentarii, Ang, Zuza, ultimate wulf, Theo ! Vă mai aşteptăm părerile.
Lectură plăcută !

Capitolul 5
Nikolas P.O.V

După ceva timp, m-am restras în camera mea, dorindu-mi puţină linişte şi pace. M-am trântit pe patul cu aşternut alb, fără să mă schimb sau să aprind lumina. Eram singur cu gândurile mele şi doream să rămân aşa ceva timp. Îmi era puţin somn din cauza micii donaţii pe care am făcut-o, dar, sincer să fiu, nu mă deranja că am încercat – şi probabil am reuşit – să ajut pe cineva.
Am auzit câteva bătăi în uşă şi mi-am pus perna pe cap, vrând să le ignor. Totuşi, uşa s-a deschis, iar respectiva persoană a intrat înăuntru. Eram aproape sigur că era Caleb, aşa că mi-am permis să urlu cât am putut de tare:
- Ieşi naibii afară de aici, Caleb !
Apoi, mi-am luat perna de pe faţă, privind persoana din faţa mea. Îmi dorisem să văd faţa şocată, probabil, a lui Caleb. În schimb, mi-a fost dat să o văd pe Reen, privindu-mă cu ochii mari şi cu mâna tremurândă. Cum puteam să îndulcesc acum lucrurile ? Ei, speram să fie puţin înţelegătoare.
- Scuză-mă, ştii, credeam că era Caleb.
- Ştiu, mi-am dat seama, a zis amuzată.
Apoi, fără să mai spună ceva în plus, s-a apropiat de pat şi am întrebat-o ce s-a întâmplat. Caleb şi Aislin. Exact cum mă aşteptam aşa că am râs şi am privit-o. Ea mi-a zâmbit şi mi-a cerut un tricou. I-am aruncat unul, fără să mă ridic din pat şi mi-am pus din nou perna pe faţă pentru ca să nu par ultimul pervers existent. Deşi, aş fi vrut să văd cum se schimba. O parte a minţii mele urla că voia să vadă ce se întâmpla în cameră, dar partea raţională spunea să nu îndrăznesc. Pentru prima dată, am fost raţional. Incredibil. S-a aşezat lângă mine şi şi-a pus capul pe pieptul meu. Îi puteam simţi parfumul uşor amărui şi mirosul de lavandă ce o învăluia. Îmi plăcea lavanda şi, când eram mic, obişnuiam să pun peste tot lumânări parfumate cu aromă de lavandă. Probabil că acesta era principalul minus când locuiai cu părinţii şi trei surori. În fine, era o parte a vieţii mele ce nu doream să o dezgrop. În câteva minute, mirosul lui Reen şi oboseala de peste zi m-au terminat.

Razele soarelui au luminat peretele pe care era pus patul, iar una mi-a atins faţa, făcându-mă să mă trezesc brusc. Soarele nu-mi plăcuse niciodată şi, fiind vampir, era oarecum logic. M-am uitat în dreapta mea unde, precum o pisicuţă, Reen dormea. Am stat să o privesc puţin timp şi am ajuns la concluzia că era precum un îngeraş. Atât de drăguţă. M-am uitat înspre ceas. Era nouă jumătate şi era duminică. Aşa că am hotărât să fac un duş şi după aceea să o trezesc pe Reen. Nu-mi doream să-mi iau o înjurătură atât de devreme. Mi-am întins muşchii şi am căscat, deplasându-mă lent spre baie. Am sesizat că dragul meu Caleb nu a venit în cameră astă noapte, aşa că m-am gândit la ceva pervers cu iubita lui. Categoric aveam să-l chestionez puţin când îl voi întâlni. Am deschis uşa băii şi m-am strecurat înăuntru, privind faianţa albastră şi mi-am dat drumul la apă. Sub jetul cald am început să mă relaxez, destinzându-mi muşchii încordaţi.
După jumătate de oră, am ieşit din baie cu un prosop alb înfăşurat în jurul taliei. M-am uitat înspre Reen care, spre surprinderea mea, stătea în fund, sprijinită de tăblia patului. Părul îi era ciufulit, iar privirea adormită mă fixa. Acel moment începea să fie destul de stânjenitor, încât, pentru schimba atmosfera, am spus :
- Hei, neaţa. Astăzi ieşim la o plimbare prin pădure ?
Pădurea era unul din locurile favorite ale vampirilor pentru plimbare – şi, implicit, şi al meu. Mi-era frică ca, nu cumva, să mă refuze, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Pur şi simplu a rămas şi mi-a privit abdomenul. În acel moment am realizat că ar fi fost necesar să-mi pun rapid un tricou. Aşa că am început să alerg rapid înspre dulap şi am scos un tricou turcoaz pe care l-am îmbrăcat. Probabil că arătam destul de stupid cu prosopul acela pe mine, dar mi-am îndreptat privirea spre Reen. Aceasta a zâmbit stânjenită.
- Păi, da, sigur că aş vrea, s-a bâlbâit ea.
- Atunci, ce ar fii să te duci şi să faci un duş ?
A aprobat şi s-a ridicat adormită din pat. Tricoul pe care i-l dădusem era destul de lung şi îi ajungea până la genunchi. Totuşi, am putut să-i admir picioarele până când a intrat în baie, închizând uşa după ea. Mi-am tras rapid blugii negri pe mine şi mi-am pus o pereche de skateri turcoaz de la Fallen. Apoi, m-am sprijinit de perete, privind pe geam. Brusc, mi-am amintit de sărutul – sălbatic, aş putea spune – din ziua precedentă. Oare formam un cuplu ? Nici măcar nu ştiam, iar acest lucru era destul de amuzant. Trebuia să preiau iniţiativa în vreun fel.
Reen a ieşit din baie destul de rapid, îmbrăcată în aceleaşi haine cu care venise ieri: un tricou de un alb spălăcit şi o pereche de jeanşi decoloraţi. Mi-a spus că avea să se schimbe şi să ne întâlnim într-un sfert de oră în faţa pădurii. Apoi, fără să-i mai spun ceva, a zbughit-o afară din camera mea, făcându-mi cu mâna. Uneori chiar mă întrebam câtă energie putea să aibă.
Când ieşeam din cameră şi intram în sufragerie, m-am pomenit cu Caleb în faţa mea. Era foarte zâmbitor, deşi avea nişte cearcăne mari şi vinete sub ochi. Pe obrazul stâng avea un semn roşu, de la rujul lui Aislin. Şi atunci am afişat un zâmbet uriaş, cu subînţeles, iar Caleb a şoptit un „aoleu”, ştiind ce aveam să spun. Reacţia sa m-a amuzat şi mai mult, aşa că am dorit nespus să-l tachinez.
- Ia spune, măi perversule, ce aţi făcut ? Puţine pupăceli, săruturi sau nişte sex ? Haide, ştiu că aţi făcut vreo nebunie căci Reen a dormit cu mine-n pat astă seară din cauza perversităţilor voastre, am comentat vrând să par supărat.
- A fost chemarea naturii ! Şi-n plus, de când n-am voie să fac eu sex, fără acordul tău ?
- Adică admiţi că ai făcut sex ! Bravo, ai dezvirginat săraca fată, am spus râzând.
- Totuşi, haide să revenim la tine şi Reen. Tocmai m-am întâlnit cu ea şi zicea că a dormit perfect astă noapte şi că acum se grăbea să ajungă la intrarea în pădure.
- Oh, nu ! Întâlnirea. Scuze Caleb, pa ! Am urlat şi am început să alerg.
L-am auzit urlându-mi succes şi i-am făcut semn din mână în loc să-i mai mulţumesc. Alergam pe holurile largi, atrăgând privirile curioase ale tuturor elevilor. Aproape nimeni nu mă văzuse grănându-mă undeva şi, probabil, acela era motivul uriaş de uimire. După cinci minute am ajuns în faţa pădurii unde Reen ajunsese deja. Am înjurat încet şi m-am scuzat, spunându-i că mă conversasem puţin cam mult cu Caleb. A râs amuzată, ştiind deja povestea lui de dragoste ce, probabil, avea să ajungă mare bârfă în şcoală. Într-un final, am pornit printre copacii falnici, pe poteca pietruită, continuând să vorbim despre mica aventură a lui Caleb. Totuşi, ştiam că ceva ne măcina pe amândoi şi bănuiam că era acelaşi lucru pentru amândoi. Aşa că, ştiind că trebuia să fac ceva, am abordat subiectul.
- Ştii, în legătură cu ce s-a întâmplat ieri… sărutul…
- Oh, nu, m-a întrerupt. Ştiam că nu ţi-a plăcut ! Aveam o certitudine că îmi voi pierde unul dintre cei mai buni prieteni.
Am rămas uimit de faptul că a fost atât de îngrijorată că m-ar fi putut pierde. Nu-mi venea să cred că Reen ar fi putut ţine aşa mult la mine. Sincer să fiu, credeam că mă sărutase ieri pentru că dorise să-mi dovedească că mă poate avea oricând, nu că era un gest făcut din inimă. Însă, nu eram sută la sută sigur de acest lucru.
- Deci, ieri nu m-ai sărutat pentru a-mi dovedi că mă poţi avea oricând?
S-a uitat la mine uimită.
- Nu. Să nu-mi spui că erai de părere că te-am sărutat doar pentru a-ţi dovedi chestia aia. Iniţial, asta am vrut, dar, după aceea mi-am dat seama cât de mult te plac.
- Suntem un cuplu, atunci.
M-a privit uimită şi ne-am încolăcit strâns degetele, continuându-ne plimbarea. Ajunsesem în zona mai puţin circulată de către vampiri fiindcă se afla foarte aproape de cea pe unde îşi petreceau timpul oamenii. Printre firele de iarbă şi frunzele căzute, am văzut un trup. Era de băieţel şi acesta nu părea să fie foarte matur. I-am întors trupul cu faţa înspre mine pentru a-i vedea chipul. Atunci când l-a văzut, Reen a îngheţat.
- Seamănă cu cel din care te-ai hrănit ?
A aprobat tăcută, iar eu i-am luat pulsul. Abia mai respira. Reen a sugerat să-l ducem în campus. Am oftat şi am dat cu piciorul în pământ, înjurând.
- Fir-ar să fie ! Întâi sângele nostru e otrăvit, apoi copilul ăsta ! Ce naiba ! Am urlat nervos.

[: : :Theo: : :]

we we we we...nextul...thx Metal...a fost super :X:X:X:X:X

Ar trebui sa incep cu chestiile de rigoare dar ca deobcei totul este asa cum trebuie asa ca e ok daca sarim peste?

Mai e mult pana aflam cine dracu le-a otravit sangele si e in spatele copilului etc etc si dc? Nu mai am rabdare asa ca as fi super recunoscatoare sa vina si urmatorul capitol repejor :)

Spor la scris in contiuare si ms pt capitolu' asta demential ;)

[Lust.]

`Elău, first *smile*

Am terminat şi eu de citit, deci voi începe prin a comenta ultimul capitol, mi-ar lua ceva să le comentez pe toate. În orice caz, îmi place titlul ales, destul de inspirat, şi desigur; se potriveşte cu conţinului poveşti. E cu vampiri, de e un like :] .
Numele alese sunt pur şi simplu adorabile ! Am o manie pentru "Nikolas" , iar " Reen " sună prea bine !
Ook, trecând peste asta, amândoi aveţi descriere din plin, nu am ce comenta; şi mă bucură faptul că faceţi capitolele lungi. That`s good ; ) ! Dialogul nu pare, şi nici nu este sec, ba de fapt replicile dau mai multă. . . ăăh, să spunem, acţiune capitolelor *pretty smile* .
Aştept next`ul, şi sper că va fi la fel de bun ca cele de dinainte.
:]