15-11-2008, 11:00 PM
Uhm am inceput de curand un fic si azi l-am terminat asa ca m-am gandit sa-l postez si pe acesta. Nu e prea reusit insa sper sa-l cititi. Astept critici si sfaturi.
Ultima pagina, ultima zi
Intr-o casa destul de mare, in mijlocul patului sta o fata cu picioarele ghemuite la piept iar pe fundal se aude o melodie, poate trista, poate o romanta, nici ea nu stia ce asculta sau poate nici macar nu asculta. Parea ca urmeaza sa izbucneasca in plans insa se abtinea. Ar vrea sa poata sa zambeasca, sa priveasca inainte si sa spuna ca maine totul va fi bine dar stia ca nu e asa. Schiteaza un zambet plin de durere si se intinde privind intr-un punct fix din tavan. Oboseala isi spune cuvantul si in scurt timp adoarme. De cateva zile nu a mai dormit, a incercat insa de cate ori inchidea ochii toate acele scene ii reveneau in minte.
Nu a dormit prea mult insa durerea de cap si oboseala s-au redus, devenind suportabile. Se imbraca in graba si iese pe usa indreptandu-se spre floraria din apropiere apoi spre cimitir. Se apropie de un mormant si se asaza in genunchi.
- Uite Sayo, orhidee, preferatele tale. Au trecut doar 3 zile dar imi lipsesti atat de mult... O sa vin cat de des pot ca sa nu te simti singura...
Pastreaza un moment de liniste apoi izbucneste in plans.
- Nici nu sti cat de singura ma simt. Casa e atat de goala fara tine... Imi doresc atat de mult sa-ti aud pasii apasati apropiindu-se de camera mea, sa te vad aparand in pragul usii cu o privire oarecum haioasa dar care imi inspira totodata frica si sa incepi sa-mi faci morala pentru tot ce am gresit in acea zi... Dar toate astea nu o sa se mai intample. Sunt atat de penibila, vorbesc cu o piatra funerara ca si cum as vorbi cu tine. Esti persoana pe care am iubit-o cel mai mult. Nu ti-a pasat de cei care ne criticau relatia, de cei care ne priveau cu ura, m-ai ajutat sa trec peste clipele grele. Trebuie sa plec dar promit sa ma intorc cat de curand.
Se ridica incet scuturandu-si pantalonii de praf si paraseste cimitirul cu o urma de regret in privire. Mergea incet fara a avea o destinatie anume in minte. Ar fi vrut sa mearga undeva unde tristetea sa nu o gaseasca dar pentru ca stie ca nu se poate se intoarce acasa.
- Oare ar trebui sa ma intorc la scoala? Dar cum sa fac sa scap de intrebarile indiscrete ale colegilor? Trebuie sa fiu puternica, asa cum m-a invatat Sayo. Nu vreau sa o dezamagesc.
Intra in camera ei si vede pe noptiera un caiet cu coperta neagra si cu un scris alb “Jurnal”. Il ridica incet si il strange putin la piept apoi il priveste cateva momente. Ar vrea sa-l deschida, sa il citeasca insa stie foarte bine ca asta i-ar face si mai mult rau. Avea sa-i aminteasca de ea, de clipele petrecute impreuna si de acel accident care le-a despartit. Il aseaza inapoi pe noptiera si se indreapta catre baie unde se dezbraca si intra sa faca un dus. Dupa ce iese se imbraca cu uniforma ce statea de cateva zile pe scaun asteptand sa fie imbracata si porneste inspre scoala.
Ajungand paseste incet in cladirea inalta si apoi in clasa unde toti o privesc mirati. Dupa privirile lor isi putea da seama ca avea sa urmeze un interogatoriu de lunga durata si care ar fi greu de suportat la atat de scurt timp de la moartea ei. O fata se apropie cu zambetul pe buze si ii spune oarecum ironic.
- Vad ca te-ai intors la scoala, ai grija acum ca Sayo nu mai e aici sa te apere. Pana cand se va intoarce va trebui sa faci tot ce zicem noi.
Cuvintele colegei ei au lovit-o atat de rau incat a simtit ca intreaga lume s-a prabusit peste ea. Se pare ca ei nu aflasera ultima veste.
- Sayo nu se mai intoarce. Raspunde aceasta scurt
- Era si timpul sa-si dea si ea seama ce fel de persoana esti, nu ca ea ar fi fost mai diferita insa avea curajul si puterea sa ne infrunte dar tot o proasta va ramane.
- Nu-ti permit sa vorbesti asa despre ea incepe fata sa se rasteasca, Sayo a murit iar tu nu ai nici un drept sa o critici.
Toti au ramas surprinsi. Se auzea din cand in cand cate o voce “ Sayo a murit?” Clopotelul suna anuntand inceperea orelor asa ca toti s-au asezat in banci in asteptarea profesorului ce nu intarzie sa apara. Acesta se asaza la catedra si incepe sa strige catalogul.
- Akahana Chiyo
Fata se ridica in picioare si raspunde cu jumatate de gura “prezenta” apoi se asaza inapoi pe scaun. Profesorul continua pana cand ajunge la Kuniko Sayo. Chiyo se ridica iar in picioare si cu privirea in pamant ii spune profesorului ca Sayo nu mai vine.
- S-a mutat in alta parte? Intreaba acesta putin mirat.
- A murit raspunde fata scurt si se aseaza iar pe scaun.
Profesorul vazand ca nu avea prea multe sanse sa afle ce s-a intamplat inchide catalogul si incepe sa predea.
Orele trec destul de repede asa ca fata se indreapta spre casa unde se schimba repede si se tranteste in pat si adoarme cu o fotografie in brate. Nu dupa mult timp telefonul incepe sa sune si fata se ridica somoroasa din pat, il ia de pe noptiera si raspunde.
- Alo Chiyo? Se aude o voce de baiat
- Mda, eu sunt. Ce vrei Ryou?
- Am…am auzit ca Sayo a murit. E adevarat?
Fata face o pauza si apoi ii raspunde cu o urma de tristete in voce.
- Da, e adevarat.
- Uite, daca ai nevoie de ceva poti sa…
Dar fata nu-l lasa sa termine
- Sa te anunt? Pe tine? Pana acum nu ti-a pasat si mi-ai spus ca sunt doar o ciudata.
- Chiyo imi pare rau dar…
- Nu mai conteaza. Pa
Fata ridica incet jurnalul de pe noptiera si il deschide. Era aproape tot scris inca 6 pagini si ar fi complet. Viata ei se afla in acel jurnal, povestita pe scurt ce-i drept. O viata plina de greutati, suferinta dar si de momente de bucurie. Rasfoieste putin paginile pline cu un scris micut si ordonat oprindu-se din cand in cand sa citeasca cateva randuri. O lacrima i se prelinge pe obraz si un zambet ii apare in coltul gurii.
- Intodeauna si fost o rebela Sayo. Nu ai ascultat de nimeni si ti-ai trait viata asa cum ai vrut. Am facut multe prosti impreuna dar nu regret nimic, poate doar faptul ca nu mai esti aici. Imi aduc aminte de ziua in care te-ai mutat la mine… atunci au inceput toate barfele. Nu am inteles cum au putut sa creada ca suntem impreuna. Te-am iubit ce-i drept dar doar ca pe o sora insa ei nu au inteles si acum nici nu mai conteaza.
Fata inchide jurnalul insa nu inainte de a scrie cateva randuri si despre ziua de azi. Il lasa la locul lui pe noptiera si se indreapta spre baie. Se priveste un moment in oglinda. Era palida, avea cearcane si parul lung si negru ii era putin cam incurcat. Intra sa faca o baie apoi cauta putin foarfeca si se aseaza iar in fata oglinzii. Suvite destul de lungi de par incep sa cada pe gresie si o data cu acestea mii de amintiri ii revin in minte.
Flashback
- Chiyo lasa-ma te rog sa te tund, ti-ar sta mult mai bine cu parul scurt.
- Nu Sayo. Imi place parul meu asa cum e.
End of flashback
Dupa ce termina mai arunca o privire in oglinda apoi schiteaza un zambet. Parul care inainte ii ajungea pana aproape de coapse acum era cu putin peste umeri. Isi da cu creion de ochii si rimel apoi se duce in camera pentru a-si cauta cateva haine. Alege din sifonier o fustita scurta neagra si un tricou de aceeasi culoare apoi se incalta cu niste sandalute si iese pe usa. Se duce la florarie de unde cumpara orhidee apoi se indreapta catre cimitir. Se asaza in genunchi in fata mormantului si lasa buchetul jos.
- Uite Sayo! M-am tuns. Ai avut dreptate cand ai zis ca mi-ar sta mai bine cu parul scurt. Ar fi trebuit sa te ascult. Sti... mai am putin si termin jurnalul si acum cand ma gandesc mai bine nici tu nu mai aveai mult. Spuneai ca dupa ce si ultima pagina va fi scrisa sa facem schimb... Cand voi fi la ultima pagina il voi citi pe al tau.
Fata se ridica de pe mormant schitand un zambet si se indreapta spre casa. Intra in baie si se aranjeaza putin apoi se imbraca cu o fustita scurta neagra si un tricou de aceeasi culoare, isi ia ghiozdanul si se indreapta spre scoala. Ajungand paseste in clasa si se asaza in banca asteptand jignirile colegilor. Un baiat se apropie de banca ei si ii sopteste la ureche:
- Arati mult mai bine asa Chiyo. Esti chiar frumoasa atunci cand te aranjezi.
Fata schiteaza un zambet si ii multumeste dand din cap. Nu se astepta sa primeasca vreun compliment si mai ales de la un coleg insa nu toti erau la fel. O fata se apropie de ea si ii spune sa se mute. Chiyo ridica privirea spre ea si apoi se ridica in picioare privind-o in ochi.
- E banca mea. De ce ar trebui sa ma mut?
- Pentru ca asa spun eu. Acum dispari ca vreau sa stau jos.
- Si daca nu vreau?
Fata ridica mana sa o plesneasca insa Chiyo o prinde si o impinge.
- Asta ar fi o mare gresala. Sa nu indraznesti sa te mai atingi de mine. Ai inteles?
Se asaza iar in banca si asteapta inceperea orelor. Profesorul nu intarzie sa apara si dupa ce face prezenta incepe sa puna intrebari. Chiyo raspunde la majoritatea si toti raman uimiti. Inainte nu rasundea nici daca profesorul i se adresa in mod direct iar acum ridica mana. Era total schimbata.
Dupa terminarea orelor se intoarce acasa si asezandu-se pe pat, ia jurnalul si incepe sa scrie. Avea multe de povestit asa ca i-a mai ramas o singura pagina goala. Se ridica incet si se indreapta catre camera lui Sayo. Stia unde isi tine jurnalul deoarece nu aveau secrete insa ii era putin frica sa il ia. Isi face curaj si deschide sertarul de la noptiera. Ia jurnalul si il priveste cateva momente apoi il deschide si incepe sa citeasca.Dupa prima pagina o lacrima i se scurge pe obraz. Credea ca nu aveau secrete, ca sunt sincere una cu alta dar jurnalul lui Sayo ii dovedea ca s-a inselat.
" Azi Chiyo a venit cu ideea sa incepem cate un jurnal iar dupa ce le terminam sa facem schimb. V-a fi surprinsa sa afle adevarata mea parere despre ea. Dar de ce scriu de parca as vorbi cu un jurnal oricum in final tu il vei citi? Ca sa fiu sincera nu te-am suportat niciodata. Aveam aceeasi parere pe care o aveau colegii tai inainte de a ma transfera in liceu. Pareai inocenta, parea sa iti pese de toti, chiar si de cei care isi bateau joc de tine insa nimeni nu poate fi asa. Esti o ipocrita!"
Chiyo scapa jurnalul din mana. A crezut ca sunt prietene, a crezut ca Sayo chiar o intelege. Ipocrita? Asta era parerea ei? O alta lacrima isi face aparitia apoi alta si izbucneste intr-un plans isteric. Se ridica din pat si se indreapta spre camera ei. Ia jurnalul il deschide si scrie pe ultima pagina.
" Ultima pagina, ultimul vis, ultima speranta... toate s-au dus."
Lasa apoi jurnalul pe pat si fuge afara si iesind in strada nu vede masina ce se apropia cu viteza. Ultimul lucru pe care l-a mai vazut a fost lumina farurilor.
Intr-un cimitir o fata sta aplecata pe un mormant. Pe piatra funerara se putea citi un nume ce parea scris recent " Akahana Chiyo ". Fata schiteaza un zambet.
- Ce ironie, amandoua ati murit in ziua in care ati scris si ultima pagina din jurnal.
End
Ultima pagina, ultima zi
Intr-o casa destul de mare, in mijlocul patului sta o fata cu picioarele ghemuite la piept iar pe fundal se aude o melodie, poate trista, poate o romanta, nici ea nu stia ce asculta sau poate nici macar nu asculta. Parea ca urmeaza sa izbucneasca in plans insa se abtinea. Ar vrea sa poata sa zambeasca, sa priveasca inainte si sa spuna ca maine totul va fi bine dar stia ca nu e asa. Schiteaza un zambet plin de durere si se intinde privind intr-un punct fix din tavan. Oboseala isi spune cuvantul si in scurt timp adoarme. De cateva zile nu a mai dormit, a incercat insa de cate ori inchidea ochii toate acele scene ii reveneau in minte.
Nu a dormit prea mult insa durerea de cap si oboseala s-au redus, devenind suportabile. Se imbraca in graba si iese pe usa indreptandu-se spre floraria din apropiere apoi spre cimitir. Se apropie de un mormant si se asaza in genunchi.
- Uite Sayo, orhidee, preferatele tale. Au trecut doar 3 zile dar imi lipsesti atat de mult... O sa vin cat de des pot ca sa nu te simti singura...
Pastreaza un moment de liniste apoi izbucneste in plans.
- Nici nu sti cat de singura ma simt. Casa e atat de goala fara tine... Imi doresc atat de mult sa-ti aud pasii apasati apropiindu-se de camera mea, sa te vad aparand in pragul usii cu o privire oarecum haioasa dar care imi inspira totodata frica si sa incepi sa-mi faci morala pentru tot ce am gresit in acea zi... Dar toate astea nu o sa se mai intample. Sunt atat de penibila, vorbesc cu o piatra funerara ca si cum as vorbi cu tine. Esti persoana pe care am iubit-o cel mai mult. Nu ti-a pasat de cei care ne criticau relatia, de cei care ne priveau cu ura, m-ai ajutat sa trec peste clipele grele. Trebuie sa plec dar promit sa ma intorc cat de curand.
Se ridica incet scuturandu-si pantalonii de praf si paraseste cimitirul cu o urma de regret in privire. Mergea incet fara a avea o destinatie anume in minte. Ar fi vrut sa mearga undeva unde tristetea sa nu o gaseasca dar pentru ca stie ca nu se poate se intoarce acasa.
- Oare ar trebui sa ma intorc la scoala? Dar cum sa fac sa scap de intrebarile indiscrete ale colegilor? Trebuie sa fiu puternica, asa cum m-a invatat Sayo. Nu vreau sa o dezamagesc.
Intra in camera ei si vede pe noptiera un caiet cu coperta neagra si cu un scris alb “Jurnal”. Il ridica incet si il strange putin la piept apoi il priveste cateva momente. Ar vrea sa-l deschida, sa il citeasca insa stie foarte bine ca asta i-ar face si mai mult rau. Avea sa-i aminteasca de ea, de clipele petrecute impreuna si de acel accident care le-a despartit. Il aseaza inapoi pe noptiera si se indreapta catre baie unde se dezbraca si intra sa faca un dus. Dupa ce iese se imbraca cu uniforma ce statea de cateva zile pe scaun asteptand sa fie imbracata si porneste inspre scoala.
Ajungand paseste incet in cladirea inalta si apoi in clasa unde toti o privesc mirati. Dupa privirile lor isi putea da seama ca avea sa urmeze un interogatoriu de lunga durata si care ar fi greu de suportat la atat de scurt timp de la moartea ei. O fata se apropie cu zambetul pe buze si ii spune oarecum ironic.
- Vad ca te-ai intors la scoala, ai grija acum ca Sayo nu mai e aici sa te apere. Pana cand se va intoarce va trebui sa faci tot ce zicem noi.
Cuvintele colegei ei au lovit-o atat de rau incat a simtit ca intreaga lume s-a prabusit peste ea. Se pare ca ei nu aflasera ultima veste.
- Sayo nu se mai intoarce. Raspunde aceasta scurt
- Era si timpul sa-si dea si ea seama ce fel de persoana esti, nu ca ea ar fi fost mai diferita insa avea curajul si puterea sa ne infrunte dar tot o proasta va ramane.
- Nu-ti permit sa vorbesti asa despre ea incepe fata sa se rasteasca, Sayo a murit iar tu nu ai nici un drept sa o critici.
Toti au ramas surprinsi. Se auzea din cand in cand cate o voce “ Sayo a murit?” Clopotelul suna anuntand inceperea orelor asa ca toti s-au asezat in banci in asteptarea profesorului ce nu intarzie sa apara. Acesta se asaza la catedra si incepe sa strige catalogul.
- Akahana Chiyo
Fata se ridica in picioare si raspunde cu jumatate de gura “prezenta” apoi se asaza inapoi pe scaun. Profesorul continua pana cand ajunge la Kuniko Sayo. Chiyo se ridica iar in picioare si cu privirea in pamant ii spune profesorului ca Sayo nu mai vine.
- S-a mutat in alta parte? Intreaba acesta putin mirat.
- A murit raspunde fata scurt si se aseaza iar pe scaun.
Profesorul vazand ca nu avea prea multe sanse sa afle ce s-a intamplat inchide catalogul si incepe sa predea.
Orele trec destul de repede asa ca fata se indreapta spre casa unde se schimba repede si se tranteste in pat si adoarme cu o fotografie in brate. Nu dupa mult timp telefonul incepe sa sune si fata se ridica somoroasa din pat, il ia de pe noptiera si raspunde.
- Alo Chiyo? Se aude o voce de baiat
- Mda, eu sunt. Ce vrei Ryou?
- Am…am auzit ca Sayo a murit. E adevarat?
Fata face o pauza si apoi ii raspunde cu o urma de tristete in voce.
- Da, e adevarat.
- Uite, daca ai nevoie de ceva poti sa…
Dar fata nu-l lasa sa termine
- Sa te anunt? Pe tine? Pana acum nu ti-a pasat si mi-ai spus ca sunt doar o ciudata.
- Chiyo imi pare rau dar…
- Nu mai conteaza. Pa
Fata ridica incet jurnalul de pe noptiera si il deschide. Era aproape tot scris inca 6 pagini si ar fi complet. Viata ei se afla in acel jurnal, povestita pe scurt ce-i drept. O viata plina de greutati, suferinta dar si de momente de bucurie. Rasfoieste putin paginile pline cu un scris micut si ordonat oprindu-se din cand in cand sa citeasca cateva randuri. O lacrima i se prelinge pe obraz si un zambet ii apare in coltul gurii.
- Intodeauna si fost o rebela Sayo. Nu ai ascultat de nimeni si ti-ai trait viata asa cum ai vrut. Am facut multe prosti impreuna dar nu regret nimic, poate doar faptul ca nu mai esti aici. Imi aduc aminte de ziua in care te-ai mutat la mine… atunci au inceput toate barfele. Nu am inteles cum au putut sa creada ca suntem impreuna. Te-am iubit ce-i drept dar doar ca pe o sora insa ei nu au inteles si acum nici nu mai conteaza.
Fata inchide jurnalul insa nu inainte de a scrie cateva randuri si despre ziua de azi. Il lasa la locul lui pe noptiera si se indreapta spre baie. Se priveste un moment in oglinda. Era palida, avea cearcane si parul lung si negru ii era putin cam incurcat. Intra sa faca o baie apoi cauta putin foarfeca si se aseaza iar in fata oglinzii. Suvite destul de lungi de par incep sa cada pe gresie si o data cu acestea mii de amintiri ii revin in minte.
Flashback
- Chiyo lasa-ma te rog sa te tund, ti-ar sta mult mai bine cu parul scurt.
- Nu Sayo. Imi place parul meu asa cum e.
End of flashback
Dupa ce termina mai arunca o privire in oglinda apoi schiteaza un zambet. Parul care inainte ii ajungea pana aproape de coapse acum era cu putin peste umeri. Isi da cu creion de ochii si rimel apoi se duce in camera pentru a-si cauta cateva haine. Alege din sifonier o fustita scurta neagra si un tricou de aceeasi culoare apoi se incalta cu niste sandalute si iese pe usa. Se duce la florarie de unde cumpara orhidee apoi se indreapta catre cimitir. Se asaza in genunchi in fata mormantului si lasa buchetul jos.
- Uite Sayo! M-am tuns. Ai avut dreptate cand ai zis ca mi-ar sta mai bine cu parul scurt. Ar fi trebuit sa te ascult. Sti... mai am putin si termin jurnalul si acum cand ma gandesc mai bine nici tu nu mai aveai mult. Spuneai ca dupa ce si ultima pagina va fi scrisa sa facem schimb... Cand voi fi la ultima pagina il voi citi pe al tau.
Fata se ridica de pe mormant schitand un zambet si se indreapta spre casa. Intra in baie si se aranjeaza putin apoi se imbraca cu o fustita scurta neagra si un tricou de aceeasi culoare, isi ia ghiozdanul si se indreapta spre scoala. Ajungand paseste in clasa si se asaza in banca asteptand jignirile colegilor. Un baiat se apropie de banca ei si ii sopteste la ureche:
- Arati mult mai bine asa Chiyo. Esti chiar frumoasa atunci cand te aranjezi.
Fata schiteaza un zambet si ii multumeste dand din cap. Nu se astepta sa primeasca vreun compliment si mai ales de la un coleg insa nu toti erau la fel. O fata se apropie de ea si ii spune sa se mute. Chiyo ridica privirea spre ea si apoi se ridica in picioare privind-o in ochi.
- E banca mea. De ce ar trebui sa ma mut?
- Pentru ca asa spun eu. Acum dispari ca vreau sa stau jos.
- Si daca nu vreau?
Fata ridica mana sa o plesneasca insa Chiyo o prinde si o impinge.
- Asta ar fi o mare gresala. Sa nu indraznesti sa te mai atingi de mine. Ai inteles?
Se asaza iar in banca si asteapta inceperea orelor. Profesorul nu intarzie sa apara si dupa ce face prezenta incepe sa puna intrebari. Chiyo raspunde la majoritatea si toti raman uimiti. Inainte nu rasundea nici daca profesorul i se adresa in mod direct iar acum ridica mana. Era total schimbata.
Dupa terminarea orelor se intoarce acasa si asezandu-se pe pat, ia jurnalul si incepe sa scrie. Avea multe de povestit asa ca i-a mai ramas o singura pagina goala. Se ridica incet si se indreapta catre camera lui Sayo. Stia unde isi tine jurnalul deoarece nu aveau secrete insa ii era putin frica sa il ia. Isi face curaj si deschide sertarul de la noptiera. Ia jurnalul si il priveste cateva momente apoi il deschide si incepe sa citeasca.Dupa prima pagina o lacrima i se scurge pe obraz. Credea ca nu aveau secrete, ca sunt sincere una cu alta dar jurnalul lui Sayo ii dovedea ca s-a inselat.
" Azi Chiyo a venit cu ideea sa incepem cate un jurnal iar dupa ce le terminam sa facem schimb. V-a fi surprinsa sa afle adevarata mea parere despre ea. Dar de ce scriu de parca as vorbi cu un jurnal oricum in final tu il vei citi? Ca sa fiu sincera nu te-am suportat niciodata. Aveam aceeasi parere pe care o aveau colegii tai inainte de a ma transfera in liceu. Pareai inocenta, parea sa iti pese de toti, chiar si de cei care isi bateau joc de tine insa nimeni nu poate fi asa. Esti o ipocrita!"
Chiyo scapa jurnalul din mana. A crezut ca sunt prietene, a crezut ca Sayo chiar o intelege. Ipocrita? Asta era parerea ei? O alta lacrima isi face aparitia apoi alta si izbucneste intr-un plans isteric. Se ridica din pat si se indreapta spre camera ei. Ia jurnalul il deschide si scrie pe ultima pagina.
" Ultima pagina, ultimul vis, ultima speranta... toate s-au dus."
Lasa apoi jurnalul pe pat si fuge afara si iesind in strada nu vede masina ce se apropia cu viteza. Ultimul lucru pe care l-a mai vazut a fost lumina farurilor.
Intr-un cimitir o fata sta aplecata pe un mormant. Pe piatra funerara se putea citi un nume ce parea scris recent " Akahana Chiyo ". Fata schiteaza un zambet.
- Ce ironie, amandoua ati murit in ziua in care ati scris si ultima pagina din jurnal.
End
