Uita de tot si aventureaza-te cu mine

[Erina Ozaki]

Salut hiroko scuze ca nam mai trecut pe aici dar a durat ceva vreme..
Ultimul capitol are descriere din plin, bravo vad ca te axezi mult pe sentimente si launtric, dar trebuie personajul caracterizat prin toate mijloacele. Capitolul asta este banal, cu actiunea cam nu stiu uzuala.
Dialogul este problema la tine. Descrierea trebuie sa si domine putin, dar trebuie sa fie si in armonie cu dialogul.
Eu aici nu vad asta. Descrii detaliat sentimentele si ma impresioneaza, dar trebuie sa adaugi si dialog.
Acele cateva replici nu sunt suficiente. 2-3 replici scurte si seci!! :-w
Monologul este okz mia trasmis ideea si am inteles.
Nu ma cred Calinescu, dar nici nu vreau sami obosesc mana degeaba.
Baga dialog mai mult. Discutia dintre personaje, pentru a echilibra balanta in fic. Dialog mai mult la descrierea ta ar merfe de minune!
Naratsiunea este okz si este armonioasa cu actiunea. Capitolul a fost cam scurticel :-".
Aste nextul si sper sa fie ceva mai bun ca acesta. BAfta! :x :*

[Zăpă]

Heiiii>:D<
Capitol bonus de ziua mea :)) [defapt trebuia sa postez .____.]
Va multumesc tutoror de comentarii si voi incerca sa tin cont de cele mentionate si va mai astept !>:D<
Lectura placuta !


Capitolul VII


- Vreau sa merg cu tine. . .
Imi zise el cu jumatate de gura, nevrand parca sa imi zica asta. Il priveam atenta in ochii de-un negru intens, incercand sa gasesc vreo urma de timiditate, insa seriozitatea ce i se citea pe chip parea mai puternica decat orice. Incerca sa para puternic, oarecum impunator, vrand sa ma intimideze, sa ma faca sa imi pierd increderea. Era incruntat, parca nici lui nu ii venea sa credea ceea ce acum cateva minute rostise. Privirea ii era blajina, insa parca seriozitatea din ea nu disparea. Era adanc tulburat in ganduri, incat deabia se trezi din visare si ma privi oarecum buimac, apoi imi zise:
- Deci, ce zici?
Priveam lung si drept, ca si cum as vedea prin el, ne luand in calcul vorbele ce tocmai mi le rostise. Glasul sau rasuna duios in imprejurimi, facandu-ma sa ma pierd dincolo de aceste lumi, parca . . . intr-un basm. Ma adanceam din ce in ce mai mult in ganduri, deabia observand mainile ce se tot miscau in fata ochilor mei. O bataie oarecum asurzitoare din palme se auzi, trezindu-ma la realizate. Am scos un mic straigat si un zambet micut isi facu aparitia pe chipul meu. Ma simteam bine stiindu-l aici. Imi procura incredere si . . . ma facea sa ma simt fericita. Am oftat adanc si am incercat sa rostesc ceva.
- Si oare. . . unde ai vrea sa mergem?
Il intreb eu, dupa care rad sarcastic, incercand sa imi ascund tremurul din voce; era mult prea vizibil. M-a privit lung si sec, parca neintelegand ce se petrece. S-a rezemat de scoarta graosa a copacului, indreptandu-si privirea spre nemarginitul vazduh. Il priveam atenta, ii urmaream fiecare miscare, cat de mica, ii studiam cu atentie tremurul buzelor; nu ii facea placere sa vorbeasca cu mine. Incepu sa isi muste buza, in semn de gandire profunda. Asteptam un raspuns paluzibil; oare chiar merita sa plec cu el? Poate ma putea face fericita, poate ma putea face sa simt ca traiesc, poate . . . oare chiar poate? Cum am putut uita, cum ar putea el sa ma faca sa ma simt bine, cand el . . . a vrut sa ma violeze? Dar acum parea a fi un alt El, cineva diferit, mult mai diferit.
- Am putea calatori, spre alte meleaguri, sa ne conducem singuri viata, sa traim dupa cum vrem . . . sa fim fericiti. Nu crezi ca este bine?
Imi zise el cu o voce melancolica, tristea din ea citindu-se usor. Nici el nu era fericit, nici lui nu ii era bine, si el suferea . . . la fel de mult ca bine. Eu si el, sau doar eu. Era o decizie greu de luat, decizia ce imi va schimba viata. Eu . . . eu am fost mereu. Mereu eu, fara nimeni langa mine, fara cineva care sa ma consoleze, sa ma ajute, sa-mi fie alaturi, dar oare el va face toate acestea? O decizie greu de luat. M-am sprijinit de scoarta copacului, langa el, incepand sa gandesc profund. Ma temeam, insa ascundeam asta. Voiam sa par oarecum dura, insa nu eram in stare sa fac asta. O liniste apasatoare se asternu peste noi, iar timpul parca se opri in loc. In mintea mea, ticaituri ale ceasului rasunau necontenit, facandu-ma sa pierd orice gand. Nu ma puteam concentra, nu puteam gandi in situatia aceea, simtem cu tot raul se abatuse peste mine, desi nu era chiar asa.
Am inceput sa murmur ceva, pe care nici macar eu nu intelegeam. Eram mult prea afectata de situatie, incat sa fiu in stare sa spun ceva.
- Si cum crezi ca pot avea incredere in tine? Am spus eu incet si timid, mai mult ca o soapta.
M-a privit fix si ascutit, incruntandu-se. Se departa de mine cativa pasi, cifulindu-si parul. Isi scoase o tigara din stargundurile buzunarelor si mi-o arunca. Am prins-o doar dintr-o miscare, parca vrand sa demonstrez ceva. Am privit tigara cu ochi senini, parca adulmecandu-i mirosul puternic. Am strans-o in pumn si am aruncat-o la picioarele sale. M-a privit plictisit, dupa care un zambet micut i-a aparut pe chip. A calcat tigara, ingropand-o din ce in ce mai mult in noroi.
- Hai, Emma ! Stiu ca vrei ! Putem sa o numim o aventura. Ce zici? Imi zise el razand si intindandu-mi o mana patimasa.
- Aventura, a? Cum pot porni eu intr-o aventura cand stiu ca mama e acasa cu tatal tau, cand stiu ca nu am bani, cand stiu ca nu am unde dormi? Cum pot porni intr-o aventura cu tine cand stiu ceea ce ai vrut sa imi faci?
Se apropie de mine, stergandu-mi usor lacrimile ce tocmai imi parura pe obraji. O caldura imi invalui corpul, facandu-ma pentru cateva secunde sa imi incid ochii si sa ma las purtata de ea. Era linistitor si parca ma adormea, incat deabia am auzit vorbele pe care Edward mi le rostise. Am spus un mic "ce?", dupa care a oftat si mi-a zis cu o voce seriaosa:
- Emma, uita de tot si aventureaza-te cu mine !


finish:))
scuzati marimea capitolului, deh si sper ca acesta sa fie mai bun.:D
s`ar putea sa existe greseli de tastare, nu l`am corectat .___.'
astept comentarii, critici, orice.>:D<

[Ash.]

Deci iar sunt primaa:X.Si cum ti-am promis am aparut si eu pe aici.

Ia sa vedem :-? Pai mi-a sarit o singura greseala in ochi si anume :
seriaosa-serioasa
Uite ma ca mi-ai pus dialog.Cam putin dar totusi exista :)).
Descrierea e buna,actiunea nu e grabita dar totusi.Exista mereu un "totusi sau un "dar", cum a ajuns tipu` sa vrea sa se aventureze cu ea acum,cum a gasit-o si cum e schimbarea asta de atitudine ? Siiiii el acum de ce ii inspira incredere ?:| Pe asta nu o pricep :))
Capitolul e cam scurticel,dar sper ca urmatorul sa fie mai mare.
Deci,imi miroase a "aventura " si daca Emma nu se duce cu el, intru eu in fic-ul tau si o imping sa se duca cu el.Vrea libertate sa o aiba :>.
Oricum cred ca ti-am mai zis ca imi place ideea.
Byee :bye:

[Erina Ozaki]

Salutare Hiroko si regret ca ma afisez asa de tarziu dar las ca am recuperat ce am pierdut. Doamne mancatias sufletul cate commuri ai O_O Chiar si dublu postate, in fine... In acest capitol bag si eu de seama ca ai bagat in sfarsit dupa cat team cicalit la cap si tu dialog. Era si cazul dragutso pentru ca ma saturasem sa te rog si credeam ca nu vei intelege, dar mam inselat. :)) Tin si sa te felicit, ai dialog si nu e sec, desi unele replici scurte le puteai trece la indirect, care erau nesemnificative. Asa ai descriere frumoasa si buna, ma face sa simt catusi povestea. Actiunea, hmm asa si asa, este fugarita de gaste in unele colturi, dar neah! Trec cu vederea... Mey un lucru ma deranjat enorm la citit. Pui prea multe puncte de suspensie si asta strica toata estetica. Tu respecti semnele de punctuatie, dar acele puncte puse in exces distrug tot. Un singur punct este recomandat si suficient, daca doresti sa pui pe cele de suspensie pune undeva in dialog unde se marcheaza o intrerupere, sau la finalul unei propozitii care marcheaza sentimentul personajului si nevoia de pauza.
Cam atat, capitolul nu ma dezamagit dar imaginea lui cu toate punctele alea ma deranjat la ochi. Atat am avut sati spun.
Spor la scris si ast nextul :* :-h

[Zăpă]

Heiiii~ >:D<
Scuzati intarzierea uriasa, dar am avut o perioada mai . . .
Eh, nu conteaza, cert este ca am revenit cu next. Va multumesc tuturor de comentarii si va mai astept cu drag !
Inca ceva, repetitiile din acest capitol sunt intentionate !
Lectura placuta !


Capitolul VIII


- Emma, uita de tot si aventureaza-te cu mine !

Il priveam atenta in ochii patrunzatori, incercand sa deslusesc sensul cuvintelor sale. Imi era greu sa cred asta, poate prea greu. Totul mi se parea o bolboroseala totala in capul meu, cuvintele amestecandu-se intre ele. Parca nu mai eram eu, ma simteam controlata. Unde este vechea Eu ? Unde imi este tupeul, unde imi este curajul, increderea in mine? Sau poate, poate nu am simtit niciodata asta . . . Poate ca nu exist, poate sunt doar o umbra a vechii Eu. . .
- Hai Emma, crezi ca iti este mai bine daca stai aici ? Iti este mai bine langa mama ta si tatal meu? Nu ti-a ajuns? Nu ai fost respinsa destul?
Imi spuse el cald, incercand sa ma faca sa plec cu el. Avea dreptate, dar nu puteam face asta. Mi-am dus mainile la urechi, parca incercand sa opresc sunetele vocii sale ce imi rasunau necontenit in cap.
Fara succes.
Am inceput din nou sa plang. Atat de slaba am ajuns. La naiba ! Sunt pusa intre ciocan si nicovala. Ce sa fac? Am nevoie de ceva, am nevoie de incredere, iar el nu imi inspira asta, dar nici mama mea nu face asta.
Imi misc mainile intepenite si imi masez usor genunchii. Tremuram din toate incheieturile, buzele se miscau murmurator si lacrimam. O senzatie de voma aparu si o durere necontrolata de cap puse stapanire pe mine. Ma pierdusem, o pierdusem pe vechea Eu. Oare Eu cea dinainte ce ar face? Ce varianta ar alege?
- Si daca plecam, ce vom face? Nu avem bani, cu ce vom trai? Te-ai gandit la asta?
I-am replicat eu indignata, incercand sa il las fara cuvinte. M-a privit sarcastic, dupa care a zambit. De ce nu am mira faptul?
- Contul din banca al tatalui meu . . . este o solutie, nu?
Imi zise el, aproape bufnind in ras. Isi ridica o spranceana, asteptand un raspuns.
Am oftat din nou, caci acum eram si mai dezorientata. Sa plec cu el era o solutie, dar daca voia din nou sa imi faca rau? Era mult prea mult pentru mine. Mereu am stiut cum sa ies din situatii grele, dar acum, ceva ma impiedica sa fac ceva. Poate ca ar trebui sa las totul in voia sortii, si asa am viata distrusa.
- Okey, merg, nu stiu de ce, dar . . . dar voi merge !
Primul pas facut, acum voi astepta banii. Ganduri maniace imi trecura prin cap si mi-am dat seama ca eram tare isteata. El nu o sa-si dea seama, deci totul este bine.
O mana calda am simtit imediat pe umar si o privirea calma si primitoare ma intampina. Am zambit usor, prefancandu-ma ca totul s-a rezolvat. Mi-a intins o mana pentru a ma ridica de pe pamantul umed. M-am ridicat si am privit lung in fata. Nu imi venea sa cred ca tocmai am facut asta.
Mergeam unul langa altul intr-o directie cunoscuta doar de el. Imi ascundeam privirea, avand capul indreptat spre pamant. Mainile erau adancite in strafundurile buzunarelor lungi, iar paru-mi era usor purtat de mica adiere a vantului. Imi priveam atenta perechea de conversi; erau tare murdari si aproape rupti. Aveam nevoie de o noua pereche. Imi trec o mana prin par si ii arunc o privire fugitiva lui Edward.
Era cat se poate de adancit in ganduri si parca mai speriat de cat eram eu. Probabil simtea aceeasi greutate pe care o simteam eu, sau poate doar se prefacea. Nu il pot intelege.
- Pe aici .
Se auzi o voce groasa, ce ma trezi din adancul gandurilor mele. L-am urmat cu incredere, nevrand sa raman in urma. Am contiuat sa mergem, pana cand o lumina micuta se ivi. Incetul cu incetul intunericul din padure disparu.
Pasesc hotarata prin aura de lumina, parasind padurea. O lumina orbitoare si o albie de caldura se pravalira peste mine. Am privit catre cer; soarele se afla in mijloc. Era deja pranzul.
Un sunet ciudat se auzi, ce ma facu sa realizez ceva. Eram infometata. Incep sa rad, incercand sa maschez sunetul acela.
- Si mie imi este foame. Imi zise el, razand.
- Si unde vom manca?
Ma privi usor speriat, dupa care se incrunta. Imi arata cu degetul intr-o directie, pe care cred ca o vom urma. Privesc lung, pana cand observ la orizont niste cladiri. Intr-acolo este orasul. L-am privit hotarata, la fel facand si el. Am dat din cap in semn ca 'da' si ne-am contiuat drumul. Sper sa ajungem cat mai repede.


Mda, finish : ))
Din nou, marimea capitolului .___.'
Eh, sper sa va placa si astept comentarii, critici and so on.

[Fifilina]

Hello. Dupa o absenta cam indelungataa apar si eu pe aici, si mai sunt si prima, ce bine. Imi pare rau ca nu prea am lasat, dar mi-a fost si lene, am fost obosita..Etc,etc, NU conteaza asta.
Deci sa vedem imi place propozitia asta la nebunie,este prea genialla:

- Emma, uita de tot si aventureaza-te cu mine !

Sunt nerbadatoare sa vad ce faci in continuare. Imi place ideea mult de tot.
Descrierea este frumoasa, se impleteste cu naratiunea. Greseli de tastare\exprimare nu am observat.
Actiunea uneori era cam grabita. Imi place ca suspansul isi face prezenta.
Da..Lungimea capitolului. E cam scurt.
In rest..Bravo.
Astept next-ul.
Multa inspiratie:X

[Summer]

a venit si je pe aici
Mi-a placut confruntarea ei interioara de la inceputul capitolului . Intr-un fel tanjea sa plece de langa mama ei , dar insa Edward nu prea pare persoana potrivita.
Nu pot spune ca a luat chiar cea mai buna decizie , in fond Edward nu prea este de incredere. Poate ma insel si el chiar vrea sa o ajute . In fine o sa ma lamuresc eu pe parcursul fic-ului . Deabia astept sa vad cum o sa se descurce , dar se pare el s-a gandit la toate , se pare care un plus de la mine (pe langa alte minusuri ).
De aici incepe avebura celor doi ... ceva imi spune ca vor trece prin multe impreuna.
Cam scurt capitolul acesta...asata este singurul lucru care m-a deranjat .
Spor la scris si sa pui un next mai lung :-*

[Nixu]

Aaaaaaaaaaaaaaaa...de ce?de ce?de ce?de ce?de ce?:yada:.....te rog sa imi scuzi reactia,dar nu m-am putut abtine atunci cand am vazut ca am terminat de citit toate capitolele postate pana acum.Povestea e interesanta si cat se poate de originala...si nu iti poti imagina ce incantata sunt de creatia ta,abia astept sa citesc continuarea.In concluzie...VREAU NEXT-UL!!!:yondaime:...te rog;;) ...:bye: