USUKE

[Color]

III.

Hana


Ma simt singura, chiar daca fratele meu sta in apartamentul de vis-a-vis. Iau telefonul in mana si...
“Mesaj trimis” apare pe ecranul telefonul meu, dupa cateva secunde in care am tastat.
Sunt pe jos si parca nu sunt niciunde. Ma simt rece si goala. Parca inima mea are o gaura si se adanceste cu trecerea timpului. Nu vreau sa-mi controlez corpul, nu vreau sa-mi misc mainile sau picioarele , dar chiar daca-as vrea nu as putea. Sufletul meu este in afara corpului si pierd notiunea timpului.
Se aud doua ciocanituri repetate dupa care una si pauza...
Deschid usa, iar Yaduso sta relaxat, fumand o tigara. Imi expira in fata, iar eu inchid ochii.
Intra fara macar sa-l fi salutat.
Se aseaza pe scaunul de langa pat si isi pune un piciorul peste celalalt.
-Zi! Ce s-a mai intamplat?ma intreaba el expirand si stingandu-si tigara in scrumiera de pe noptiera.
-Baka!soptesc doar pentru mine, chiar daca stiu ca va auzi si el.
Ma uit cu coada ochiului si ii vad fata fara chef.
-Tsundere!
Ma duc si il apuc, nervoasa de gulerul camasii descheiate vrand sa-i trag doua, dar nu pot.
-Calmeaza-te, honey! Tu ai inceput.
Simtindu-l cum imi atinge umeri, astfel ricicandu-se de pe scaun, ma trezesc din transa mea. Simt cu ochii imi fierb , iar o furtuna va urma sa se dezlantuie pe obrajii mei imbujorati.
Imi pun mainile reci ca gheata pe fata incercand sa-mi ascund, rusinoasa, lacrimile care curg siroaie pe fata mea. Stau in genunchi si inspirand mirosul tigarilor Hope, realizez cat de nefericita sunt.
Yaduso se tranteste pe patul pufos si isi savureaza noua tigara.
-Ai de gand sa vi? sau de ce m-ai chemat?ma indeamna el in pat.
“De ce crede ca doar pentru asta vreau sa stau cu el? “. Inima ma doare si mai tare si reactionez din impuls.
-Iesi afara! Iesi!strig aratandu-i usa.
Nedumerit,el se indreapta spre usa, rapid, trantind-o in urma lui.
-Baka…Baka! Baka! Strig ,dand cu pumnii in podeaua de lemn.
Melodia Rose de la BLAST se unde si ma intind pana la telefon.
-Hana, impacheteaza si asteapta-ma ca vin cu Misaki si te luam. Plecam! Aud vocea lui Osaki in difuzor.
El imi inchide telefonul fara a-mi mai da timp sa protestez.
Imi arunc repede dulapul in valiza si ies in fata cladirii.
Dupa 10 minute, Osaki si Misaki apar in Toyota Corolla, iar eu ma urc, plina de speranta.
Doi kilometric mai incolo, Amashi urca si el in masina, iar in final, ajunge si Yaduso, intre mine si Amashi,obligandu-ma pe mine sa ies din masina si sa-i fac loc. Yaduso…
Misaki incepe si povesteste de Joane,cum ca ea a plecat si ca el nici macar nu mai stie daca a iubit-o.
-Si chiar n-ai iubit-o. Stii Misaki, tu chiar esti prost! Spun eu plesnindu-l peste cap, ridicandu-ma de la locul meu.
Il aud mormaind ceva, in timp ce Yaduso ma pune la locul meu, privindu-ma oarecum urat.
Nu vreau sa-l vad. M-am saturat de el.
Afara ploua. Cerul este innorat, iar lacrimi incolore curg peste tinutul autostrazii. Simt cum Yaduso se joaca cu parul meu.
Ce prost esti, Misaki! Cum poti sa nu o iubesti pe Joane? Cum poti sa nu iubesti o persoana care ar da totul pentru tine? Cum poti sa nu iubesti femeia cu care ai trait timp de doi ani? Cum poti sa nu iubesti pe cineva care te iubeste?
De ce, Yaduso? De ce nu intelegi cat te iubesc? De ce trebuie sa fi la fel de prost ca Misaki?
Poate dupa ce drumurile noastre se vor separa, nu-i va pasa deloc. Poate va fi la fel de indiferent ca Misaki.
Osaki parcheaza masina in fata unui McDonald’s. ne dam toti jos din masina, iar eu ma indrept catre toaleta. Simt cum explodez.
Cobor scarile spre un subsol unde se afla toaletele. Pe usa de la intrare este un ecran. Trebuie sa introduc codul de masa de pe bon. Ar trebui sa ma duc sa iau bonul dupa ce cumpara baietii. Da. Ma intorc,iar in spatele meu sta o fata bruneta care plange avand in mana un bon.
Imi indrept mainile spre ea.
-Hello! Te simti bine?o intreb eu
-Hana-san! Sunt un mare fan! Spune ea desfacandu-si mainile si cuprizandu-ma intr-o imbratisare.
Simt cum voi exploda in curand daca nu-mi da drumul. Din fericire, se departeaza la timp. Fata introduce codul si intra in baie. Intru si eu dupa ea.
Scoate din geanta o poza cu mine si un marker.
-Ar insemna foarte mult pentru mine daca mi-ati da un autograf.
-Desigur...zic, semnand.
-Arigatou!multumeste fata, in timp ce eu deja intru in locul destinat meditatiei.
Dupa ce ma spal pe maini, ma indrept catre baieti, dar indata ce ajung sus, o multime de fani ma asalteaza. Nu pot decat sa zambesc pentru ei. Ce as putea face?
Ar trebui sa le spun in fata sa ma lase, caci sunt nefericita si acum mai imi trebuie doar o multime de afuriti care sa-mi inrautateasca ziua cu cererile lor, cu tot ce vor ei: un autograf, o poza?
Dar despre ce vreau eu? M-a intrebat vreodata cineva ce anume vreau eu? Nu. De ce? Nu stiu. Poate nimeni, nicodata nu m-a iubit, dar este imposibil.
Frate-miu ma iubeste...dar este atat de ocupat cu trupa, incat rareori ma priveste ca o sora.
In masina, ne mancam BigMac-urile.
Amashi sta la mijloc. Intr-adevar eu i-am lasat ,intenionat, pe baieti sa intre primii, astfel incat sa nu mai stau langa Yaduso, insa tensiunea dintre noi tot se simte. Incepe sa-mi fie mila pentru Amashi.
-Gomen nasai, honey!ii soptesc lui Amashi ghiontindu-l cu cotul.
El imi arunca o privire ticaloasa dupa care isi da capul pe spate si se pune sa doarma.

*

Am ajuns in Yamaguchi.
Ploua.
Toti ne uitam pe fereastra, in timp ce Osaki intra in parcarea hotelului.
Ne dam jos din masina, in timp ce privim hotelul mare si albastru.
Ne indreptam spre cealalta masina, condusa de nu-stiu-cine, in care erau bagajele si instrumentele noastre.
Niste angajati ai hotelului vin si ii ajuta pe baieti in timp ce eu ma indrept catre intrare.
- Konnichiwa! Zic eu punandu-mi mainile pe masa, adresandu-ma receptionerului.
- Konnichiwa, Hana-san! Spune el zambind. Pune pe masa niste harti dupa care continua. Semnati aici. Poftim cheile si va urez sedere placuta,zice inainte sa-mi pot da seama cat de repede a stiut ce vreau.
Baiatul mi-a dat cele 5 cartele cu care se presupune ca ar trecui sa intram in camere.
Baietii intra pe usa hotelului impreuna cu majordomii.
Urcam in lift.

*

Camera este mare, luminata de un perete din ferestre. Afara inca ploua.
Parchetul alb reflecta lumina dandu-i camerei un aer rece , sobru si necunoscut.
Un tablou cu cai sta agatat deasupra patului.
Se aud doua ciocanituri repetate dupa care una si pauza… Stiu ca e el.
Deschid usa iar Yaduso intra fara pic de jena.
-Iesi afara,porcule! Te-am invitat eu inauntru?
-Nu.
-Daca eram dezbracata?
-De parca nu te-am mai vazut…spune gustandu-si tigara.
Isi pune pachetul de Hope pe noptiera patului.
-Am venit sa-ti spun, continua el ,ca-mi pare rau.
-Ce?
-Nu ma mai fa sa o mai zic o data!
Se aseaza pe pat, iar eu langa el, fara sa ne atingem.
-Si mie imi pare rau.
-Asa si ar trebui! Crizele tale de isterie deja sunt prea frecvente!
-Baka!strig la el marind distanta.
-Pleaca tu departe, dar eu tot vin, zice apropiindu-se de mine.
-Atunci nu mai veni!spun marind distanta iar.
-De ce?zice urmand acelasi joc.
-Pentru ca nu vreau, spun cazand din pat.
El incepe sa rada. Incep si eu sa rad. Intr-adevar, este amuzant!
-Stii? Asta este prima data cand te vad zambind dupa mult timp!isi fumeaza el tigara in timp ce eu ma ridic.
Ii mai zambesc o data in semn de “multumesc”.
Se da jos din pat si se apropie de ferestrele ce alcatuiau peretele din fata. Ma apropii de el. Ma ia de mana si ma trage ai aproape. Se intoarce spre mine si ma priveste in ochi.
-Gome nasai!spune apropiindu-si buzele de ale mele.
Ma saruta scurt, dupa care se departeaza pentru a ma privi din nou in ochi. Imi da drumul, se intoarce si pleaca.
Iar ma lasa ca de fiecare data: cu ochii-n…ploaie.