Twice temptation [yaoi]

[mikaru]

yeh arigato' minna-san *gives hugs*
------------------------------
Curatenie! My love...

Urmatoarea zi s-a infatisat cu repeziciune, iar fiindca era perioada primaverii, oamenii, in special femeile, isi incepeau curatenia de primavara. Lumina de afara indeparta intunericul din camera. Aflat pe acesi canapea, in bratele calde ale roscatului, Akito isi deschidea ochii pierduti in lumina ce intra prin perdea. Un stranut usor il l-a facut sa isi lase capul in pieptul fratelui sau, ca nu cumva sa fie auzit. Iar Shimizu, inca adormit, il apropie mai mult de el, probabil fiindca i s-a facut un usor frig Invatatura de minte pentru amandoi sa nu mai doarma (prea mult)….dezbracati. Trezit total din ameteala somnului, baiatul a vrut sa se ridice de acolo, desigur dupa o lupta aproape nereusita cu mana roscatului, ce nu voia sa ii dea drumul la talie. – Si cand dormea avea aceleasi intentii.
Vazandu-se in sfarsit liber, s-a dus sa faca un dus pentru limpezirea gandurilor incurcate din capul sau. Dar mai mare fusese socul pentru el cand realizase ca este total dezbracat. Incercand sa uite ce s-a intamplat seara trecuta, rasfatandu-se cu apa semi calda a dusului, in timp ce o mica durere isi facuse aparitia prin tot corpul.
-Firar sa fie. Il urasc..pur si simplu il urasc ! tipa incruntat in baie, insa isi schimba repede expresia fetei fiindca stia ca zice numai prostii.
Dupa ce nimerise primul prosop la mana, se imbracase cu tricou negru-verde si niste pantaloni trei-sferturi gri. A inceput sa caute cutia de leucoplaste probabil ratacita prin biroul fratelui sau. Rusinea il invadase mai devreme cand s-a privit in oglinda. Nenumarate semne de la muscaturile ce le-a primit cu atata lacomie, incat nici nu indraznea sa se uite la propria reflectie. Victorie totusi, si-a gasit "salvarea" intr-un sertar mai vechi, care l-a facut sa tuseasca de la praful ce iesea din el.
-Doamne dar sta in biroul asta blestemat 24 de ore din 24 si nu e in stare sa isi faca putina curatenie pe aici ? Nu mai are scapare…
Roscatul aparuse si el semi-imbracat in pragul usii, trezit de la zgomotul provocat prin birou, dar mai mult cel din baie. Un ras prostesc l-a apucat cand si-a vazut fratele plin de leucoplaste.
-Tu de ce razi? intreba acesta pe jumatate bonsumflat.
-Trei leucoplaste pe gat..alte 5 pe brate..unu pe obraz…probabil fiindca arati ca o mumie, insiruise el motivele apoi continua cu un mic ranjet in coltul gurii.- Nici nu vreau sa-mi imaginez ce minuni se mai afla si sub..hainele tale.
-Termina pervers batran! Si spune-mi doar..a cui ii este vina ? Sa auzim sa auzim..
-Da..a mea a mea—recunoscuse vesel, apoi se apropie de el. Dar chiar si asa ma simt al naibii de mandru...pentru un.."pervers batran".
Un rosu vag ii colora obrajii tanarului "mumie" si se accentua cand se simtii sarutat. Cu fata inocenta si bandajele proaspat pictate pe el, ii era asa scump roscatului, incat ar fi continuat asa, din nou, fara sa se gandeasca cat il tinuse noaptea treaz. Insa se razgandise inainte de a face ceva gresit, sa-l lase sa respire, grabitul lucrurilor putea sa il zapaceasca pe Akito mai rau decat era. Cu greu i-a dat drumul din stransoare buzelor, facand pasi spre rafturile bibliotecii din spatele scaunului. Praful sarise cand ridica o carte din biblioteca, de parca nu mai atinsese acel loc de 100 de ani.
-Cred ca trebuie sa fac curat..candva.
-Candva ? intreba Akito trezit din visarea sarutului. Nici un candva,ci acum. Vei face curat in birou si in sufragerie iar eu ma voi ocupa de bucatarie si hol. Baia si camera noastra o vom face impreuna, s-a inteles ?
-S-a inteles sa traiti, domn sergent. Dar nu e corect...nu mai bine le facem pe toate impreuna? Eu sunt mai nepriceput din fire... Imi dai tu lectii! se prefacuse el cu o fata de ingeras, dar esuase fiindca Akito era greu de convins.
Cu chin si cu vai isi incepuse experimentatul unei curatenii pe care nu o mai facuse de secole in biroul sau. Nici el nu stia cum a reusit sa gaseasca cateva dosare imense, pline de acte si chitante, jumatate deja trecute de termen. Dupa ce le studie putin cu privirea, oftase prostesc in sinea lui.
-Eh si eu ma certam cu postasul ca nu imi aducea factura de la banca...saracul acum il compatimesc.
Curios din fire, observase un plic pe un raft de mai sus, probabil altul plin de facturi. Insa nu apucase sa il ia, fiindca Akito venise in birou, din cap pana in picioare mai rau decat era inainte. Pe obrajii lui se observau doua zgarieturi ce lasasera o urma de sange, si degetele ii erau la fel de sangerii.
-Ce ai mai facut de data asta ?
-Nu intreba... Imi poti da te rog cutia cu leucoplaste ?
-Te ajut eu..nu e nevoie..
Shimizu se apropie de el, avand grija de degetele sale, cu ajutorul limbii, eliminand urmele de sange ce se prelingeau pe ele. Folosise o metoda rusinoasa pentru tanar, fiindca se facuse rosu in obraji mai rau decat sangele de mai devreme. Cand roscatul se apropie si de obrazul lui, cu aceasi intentie, Akito il oprii imediat, parca parca iesit din priza.
-Nu! Gata.. Ajunge, sunt bine..ma pot descurca si singur..
-Nu-ti place ? venise intrebarea tanarului, una caruia baiatul nu ii putea gasi vreun raspuns pe moment, nici-atat vreunu sincer nu intentiona sa zica.
-Ce intrebari poti pune uneori...
-Incorect..nu asta e raspunsul. Ai voie sa alegi doar din doua variante: da sau nu ? Fara sa o inventezi pe a treia.
Vorbea asa de maret incat il apucase rasul pe Akito. Insa habar nu avea cat de serios era inauntrul lui, ar fi vrut sa stie si raspunsul la aceasta intrebare, care sigur deja realizase ca nu va venii niciodata. Putin stresat de reactia la care nu se astepta, ii arunca cutia cu leucoplaste, intr-un mod nervos plin de raceala.
-Descurca-te singur atunci !
Rasul ii incetase de mult, doar isi lua cutia si pleca, dandu-si seama ca facuse ceva tampit ca de obicei. ”Oare s-a enervat sau se prefacea?” Se intoarse in camera groazei, defapt bucataria, evitand alt accident neplacut cu farfuriile. Dupa ce ocolise camera cu o privire, se apuca de stersul mobilierului, total cu gandul in alta parte. "S-a enervat asa rau? Nu..nu cred. Sau poate da. Dar ii va trece repede. Dar daca nu...daca nu-mi mai vorbeste ? Nu..nu poate face asta. Defapt stai, poate sa o faca--"
Era atat de concentrat pe gandurile sale incat incurcase solutia pentru mobilier cu cea de geamuri. Shimizu isi terminase intr-un final curatenia din birou, pe jumatate, doar stia ca in aproximativ patru zile totul va fii la fel ca inainte. Asa ca s-a dus la fratele sau sa vada cum sta cu treaba. A ramas perplex langa intrare cand l-a vazut concentrat pe stersul aceluiasi dulap, cu solutia gresita, cu degetele inca sangerii si cutia de leucoplaste aruncata undeva pe podea. Nici macar nu se atinsese de ea. Dimpotriva tot ce facea era sa isi creeze mult mai multa suferinta. Astfel, trecusera aproape cinci minute, Akito nu realiza ce face si nici pe roscat nu l-a observat. Doar scotea cate un scancet slab deoarece solutia de geamuri peste ranile sale provoca durere. Nemaisuportand sa il vada cum isi sapa singur groapa, ii prinse mana cu care lucra.
-Hei...da-mi drumul nu am terminat..ma doare !
-Normal ca te doare daca nu ti-ai ingrijit mainile. Doar ti-am dat bandajele, de ce nu le-ai folosit ?
-Nu e treaba ta...ai zis sa ma descurc singur...asa ca nu te amesteca. Lasa-ma sa ter—
Nu si-a continuat fraza deoarece un sunet macabru si-a facut aparitia cand roscatul aruncase solutia in perete. Sticla de plastic cazuse langa mobilier, jumatate din continut pe jos, iar capacul se stricase de la impact. Akito se sperie, inca uimit de gestul facut. "E nervos...stiam eu. E nervos rau de tot." Buzele incepura sa ii tremure, in timp ce degetele de la mana libera se miscau in semn de neliniste. Observand acest lucru, roscatul il privii cateva clipe, dandu-si singur seama ce greseala facuse. Uneori actiona violent, insa doar cand era foarte foarte serios. Iar de data asta nu avea chef de glume, stia ca ceva nu e in regula cu el.
-Bine..ce s-a intamplat ? Trebuie sa fie vina mea..altfel nu imi pot explica de ce incerci sa faci totul singur incat ti-ai provocat durere. Uita-te putin la tine..la mainile tale ! Ce dracu poti spune despre ele ?
Shimizu ii lua violent si cealalta mana, ridicandu-i-le pe amandoua incat sa le vada mai bine. Akito isi ridica privirea usor inlacrimata, uitandu-se catre ce i se ceruse.
-Nu ma pricep..ai dreptate. Si fiindca eu sunt incapatanat..te rog frumos sa ai grija de mainile mele, sopti el asezandu-si degetele langa buzele acestuia, cersind din priviri tratamentul bine cunoscut de mai devreme.
Pentru a doua oara cand Akito il lasase fara cuvinte. Cum de a prins atat curaj ? Astepta cu ochii inchisi sa-si primeasca antidotul, in timp ce frica nu ii daduse pace. Dar nici sa plece de acolo nu ar fi putut, acest lucru i-ar intuneca si mai mult ideile inca necunoscute de el, aflate prin mintea fratelui sau.
Roscatul actionase, tratandu-i degetele tremurate cu saruturi pasionale, iar Akito nici nu-si mai simtea durerea, nici picioarele care parca nu mai aveau forta in ele de la placerea provocata. Vazandu-l asa pierdut si observandu-i gestul de a-si musca buzele, ii eliberase incet mainile, sarutandu-l aprins pana ar fi spus stop. Insa nu avea cum sa spuna ceva daca gura ii era acaparata de buzele sale moi si studiata de catre limba lui, pana la ultimul detaliu. Nemaiavand aer, Akito il indepartase instinctiv, respirand mai greu. Daca nu il oprea stia ca va avea parte de alceva nepotrivit in acel moment.
-Multumesc pentru...tratament, sopti el asezandu-i in maini cutia cu leucoplaste, apoi a disparut pe usa. Ramas singur, Shimizu ofta in sine.
-Firar..iar a scapat. Si mai aveam putin...- iar o nuanta de rosu aprins ii colorase obrajii cand si-a amintit cat de dragut fusese Akito cu cateva clipe in urma, pierdut in bratele sale, cersindu-i lacom antidotul.
-Scump. Asa scump..al naibii de scump...Akito..
Tanarul cu parul verde statea sprijinit de peretele holului, putin ametit si intimidat la auzul frazei. Parca totul se invartea cu el iar ochii sai capatasera o culoare de verde sters. Pentru a doua oara cand a realizat cat de indragostit putea sa fie de monstrul cu parul rosu si buze violente.
--------------
cred ca :-? am scris putin mai mult decat data trecuta..or dunno' :-??-> scuza'ti greselile de tastare [daca sunt :)) nu m-am uitat prea mult]