Treizeci ÅŸi ÅŸase de secunde

[Axel .]

Multumesc pentru commentarii. SnowFlake, da, stiu, ma gandeam la complet altceva cand am scris acea remarca. It's my fault ¬.¬ . Ah, si ca sa raspund intrebarilor voastre nerostite, da, Sara inca joaca un rol secundar in propria ei poveste.

Capitolul 3 .
Cand e doar drum drept ...

Frica e sentimentul pierderii.

Realiza tarziu ca intrase grosolan in acea cocina sau cum ii spunea Shorty; Birou, poate? Da, in biroul special al lui Shorty. Anna isi facuse in intimitatea gandurilor un ton absolut ironic, mai ales cand pomenii de negrul acela idiot.
Tanara la vreo douazeci si ceva de ani regreta ca o facu, caci auzi mai mult sau mai putin discutia lor. Stia ca avea sa fie un lucru bun pentru ea, dar nu, se lasase dusa, literalmente vorbind, de val. Psihologul sau ii zisese s-o lase usor cu atacurile de nervi, dar cine-l mai asculta pe zanitul acela? Probabil mama sa il abandonase intr-un ghetou cu mult timp in urma.
Anna pufni, indignata ca abea acum realiza tot ce zisese. Putea mai mult , dar nici nu se simtea bine. Durerea de cap persistenta si migrena ce-i apasa corpul firav parca ii taiasera un picior iar ea acum trebuia sa se tarasca pana la un spital. Dar in loc de patul comod si frumos imbalsamat al medicului sau exclusivist, se trezi cu vocea adanca a lui Will inandandu-i urechea stanga. Tanara tresari si isi dadu capul pe spate, intr-un gest de auto-aparare.
-Anna, ai uitat usa deschisa. ii reprosa barbatul alb, pe un ton fals, iar ea ranji intr-un mod superior. Stia ca il va enerva pe William Rasberry, dusmanul ei numarul zece mii. Insa chiar cand vru sa-i arunce o replica veninoasa, vocea detasata a lui Shorty ii readuse pe cei doi din ghearele ' razboiului '.
-Lasati asta acum. Annabelle, ai vorbit cu Fate ?
Roscata starui un moment, cu ochii patrunzatori atintiti asupra tavanului si incerca sa-si dea seama daca indeplinise ceea ce o rugase mulatrul. Isi trecu degetele lungi, ca de pianista prin par si aproba din cap, aeriana oarecum. Tanara avea noroc ca era iubita lui Sirius, prietenul cel mai apropiat de 'subiectul' lor. Isi puse palma pe burta si o mangaie, fara rost. Shorty se indrepta de spate si privii tavanul, ingandurat.
-Stiti, trebuie sa o aducem aici. Sau ceva, nu sunt sigur, dar vreau sa vorbesc cu ea. spuse mulatrul si se sprijini de birou cu coatele, analizand toats situatia. Proasta miscare din partea lui. William statea acum sprijinit de perete si se juca cu un trabuc, invartindu-l pe degete. Nu era absolut deloc atent la ce spuneau amicii sai, dar murmura, simtiindu-se nevoit:
-Ti-o aduc eu daca vrei, man. Will nu era tocmai intr-o stare perfecta, gandurile i se roteau in cap si parca avea nervi continuu, dar putea s-o aduca pe acea tanara. Desigur, daca ii mai scapa palma si o lovea nu era mare tragedie, asa-i? In plus, micuta 'Destin' ii cam stricase treburile.
Anna si Shorty il privira stupefiati, insa acesta nici ca-i pasa de ce cred amicii sai. Traversa camera si iesi din birou, trantind usa in urma sa.

*

Sara se ridica brusc de pe patul rece si isi trase pe trupul zvelt niste pantaloni stramti si un tricou larg. Parul saten ii cadea in valuri pe spate si o facea sa para neglijata. Se incalta cu acei tenesi vechi si isi lua geaca de piele, inaintand rapid inspre usa. Statuse prea mult in casa si parca totul se intorsese impotriva ei, dar acum avea sa isi reia rolul de 'Destin'. Usa din lemn de la intrare se deschise neobisnuit de greu, lucru ce-o facu pe tanara sa injure de mama focului, blestemand balamalele si lucrurile de acelasi soi. Cand reusi sa iasa cu totul din casa, invarti o data sau de doua ori cheia in broasca si apoi o azvrli in bzunarele mari ale blugilor. Era destul de urat afara si nici vremea nu era prea ingaduitoare cu starea ei. Si totusi zambi nostalgica spre cer si isi continua drumul.
Ii era dor de dragul ei Rado si de zilele petrecute alaturi de el, cand mai ieseau in vreun parc si se alergau, de parca ar fi avut cinci ani. Regreta ca il lasase sa se indeparteze de ea. Poate daca nu l-ar fi ranit atata n-ar mai fi plecat, si acum era viu. Trase aer in piept si isi umfla obrajii, adancindu-si barbia micuta in geaca inchisa cu fermoar. Fixa cu ochii o cladire impunatoare, Ambasada Frantei. Zambii fara sa-si dea seama, stia ce avea sa faca. Insa chiar cand sa paseasca dincolo de poarta impunatoare si vopsita in negru, o mana puternica o trase inapoi, pe trotuarul rece. Era aproape sa cada daca ce-l ce-a tras-o n-ar fi prins-o si-n brate. Sara nu putea crede ca a fost atat de neatenta si se lasase urmarita, insa putea spune ca-i placea acel parfum. Nu era al vreunui cunoscut de-al ei, dar o atragea al naibii de mult.
Satena isi ridica privirea inspre chipul necunoscutului insa nu putu zari decat fruntea albicioasa. Ofta nemultumita si se trase din bratele lui, insa acest necunoscut atragator, sexy si.. puternic n-o lasa, tinand-o in continuare la pieptul sau.