Treizeci ÅŸi ÅŸase de secunde

[Axel .]

Hi , you dude'z . Fic nou , sper că si scurt , foarte - foarte debusolant ~ cel puţin pentru mine , şi eu l-am scris ! Oricum , nici nu ştiu ce-i cu acel titlu scos dintr-o oră de matematică teribilă din clasa I .
În privinţa genului aş vrea să menţionez că , tot fiind ' sezonul ' lucrurilor neobişnuite să fiu şi eu la modă . Deduceţi voi ce vreţi din fraza asta .
P.S: Înainte de a da startul Prologului şi primului capitol , trebuie să va spun că ar putea apărea nişte personalităţi din diferite colţuri ale lumii , implicate ~ marea majoritate ~ politic .

Prolog

Fugi şi nu te uita in spate . Tocmai ai fost mator la propria-ti pedeapsa capitala . Acea camera inchisa de zeci de ani , ferecata cu cateva ~ zeci ~ de lacăte . Cu zabrele puse şi scanduri intepenite bine . Insa tu , om infim , prost-scris , ti-ai batut joc de tot ce-au cladit stramosii tai . ' Meriti sa mori ! ' iti striga acum toti din jur , societatea , caci ea nu accepta un pas gresit . Dar stai linistit . Nu esti mort . Nici murdar de noroiul lor . Acum , toti cei ce s-au speriat , le spun sa se calmeze . Ce daca planeta a decedat ? Tu esti in fiinta .

Capitolul 1 .
Nebunia furtunii

' Ce nu te omoara , sigur te face mai puternic . '

Ii era frica sa mai scrie , de parca cuvintele ii mancau din suflet iar gandurile din sperante . Adeseori se intreba cat va mai continua acest joc de respingere dintre ea si mintea sa . Intr-un fel , ajunsese sa fie o bestie . Una ce nu se putea controla , care rupea pagini si sfarama pixuri , distrugea vise si idei . Da , asta o intrista intr-un mod nedemn de o ' domnisoara ' , asa cum obisnuia sa-i spuna mama sa cu ceva timp in urma . Dar ea nu era o femeie din inalta societatea , ea nu purta fuste elegante si nici cu diplomatia nu statea prea bine . Nu , ea era cea care ' coase si descoase ' lumea , in sensul in care oamenii ori traiau , ori mureau . Numele ei devenise temut , desi ea nu credea acest lucru . Cine sa fii auzit de ' Fate * ' , pustoaica cu parinti bogati dar snobi , ce facea tuturor probleme ; mari probleme , daca s-ar putea zice ? Nimeni ! Nici cel mai bun prieten al ei ~ un irlandez ciudat , cu o atractie mare inspre sirene ~ nu stiuse pana la un moment dat ca i se zice asa .
Sara isi ridica privirea incetosata inspre tavan . Umbre mici , aproape cat unghia sa , dansau usor peste zugraveala de un galben pal . Era noapte deja , se intreba oare cand trecuse timpul . Pe la zece si ceva seara se apucase sa continuie ceea ce ea numea Mein Kampf 2 , doar ca nu scrisa de Adolf Hitler , ci de inegalabila Sara Wildhammer ; dar acum era putin trecut de miezul noptii , caci simtea raceala din vantul ce intra cu putere in camera ei , dand perdelele la o parte . Nu se mai intreba ce e cu acele umbre minuscule , ii era pre somn si frig .
Se ridica agale , patura cea albastra cazand acum pe podeaua prafuita , si inchise geamul . Afara incepuse furtuna . Stia ca va veni , toata ziua o duruse cicatricea de pe gat . Ofta deznajduita . Inca o seara care va trece pe nesimtite , probabil irosita la vreun film cu nazisti , sau in fata calculatorului sau , scriind urmatoarele capitole din cartea sa .

*

Stradutele mici , udate de picaturile nesatioase de ploaie , se reanimau . Ca in fiecare dimineata a fiecarei zile . Sara se intreba adeseori , stand la geamul camerei sale , cum de oameni se putea trezi devreme , sa munceasca . Ea era fericita cu ' slujba ' sa . Nu trebuia sa se trezeasca devreme , decat arareori , cand era vreo urgenta . De uniforma nici nu mai incape vorba , tanara nu era nevoita sa poarte asa ceva . O imbracaminte cat mai civila era cea mai potrivita . Facea ce dorea , caci lucra singura . De micuta fusese o razvratita si o singuratica , desi avea multi prieteni ; prea multi pentru gusturile ei .
Si-ar fi dorit sa se ridice si sa-si faca obisnuita cafea cu doua lingurite de zahar si mult lapte , dar soneria usii o trezi la realitate . Nu s-ar fi dus sa deschida daca cantecelul acela nu i-ar fi enervat urechile , era dezobisnuita ca lumea sa mai apese soneria . Injura intr-un mod vulgar - cum am spus , ea nu era manierata deloc - , si deschise usa , rapid , fara alte menajamente .
I-ar fi dat un pumn celui ce ar fi deranjat-o daca nu ar fi fost chiar prietenul sau , irlanduzeul pe care vi l-am mentionat un pic mai sus . Se ridica lent pe varfuri si il saruta pe obraz , ca intr-un gest de fraternitate . Roscatul rosi indescifrabil , dar ea stiu ca o facu . Amandoi se privire timp de cateva secunde iar Sara putu descifra in ochii sai o oarecare tulburare . Sirius , caci acesta era numele amicului sau trecu de prag si ajunse in doar cateva secunde in centrul camerei .
Fate il urma cu incetineala si obosita , caci abea se trezise . Parul lung si saten ii statea dezordonat pe spatele micut , iar ochii gri erau inca intre-deschisi si rosii . Purta ' pijamalele ' sale obisnuite , o pereche de pantaloni scurti si un tricou negru , larg . Sara se tranti cu totul pe canapeaua plina de prosoape , in timp ce Sirius doar se sprijini de biroul la care tanara lucrase cu o noapte inainte .
- Spuna , draga Sir' , ce s-a mai intamplat si de data asta de ma deranjezi la ora asta matinala de unsprezece ? Sara ii vorbise pe un ton superior si in acelasi timp adoptase fata ei nevinovata de catelus . O masca , de altfel . Ea rase in sinea-i , dar tot amuzamentul fu spulberat intr-un mod dur de raspunsul tanarului irlandez ce studia acum ultimele randuri din cartea satenei .
- Hmph , multumesc pentru primirea calduroasa . spuse simplu Sirius ce ii zambi in modul sau sarmant . Sara marai , vizibil deranjata de mica remarca a tanarului . Defapt , venisem sa te intreb daca ai aflat despre Radolph , atat timp cat tu nu raspunzi la amaratul acela de telefon .
Sarei ii lua ceva timp sa proceseze toata informatia , mai ales numele . Cunostea zeci de Radolph , dar doar doi erau prieteni si cu roscatul . Fate isi trecu mana prin parul saten , invartindu-l lent pe deget , in timp ce ochii sai analizau lustra in forma de luna , ce atarna in niste zabrele .
- Arheologul sau hacker - ul ? intreba in cele din urma ea , dupa ce Sirius isi trecu teatral mana prin fata ochilor sai . Acesta din urma ofta deznajduit .
- Hacker-ul . Radolph Davinson . Cel ce mi-a fost coleg in liceu , si cel ce te-a ajutat pe tine acum ceva timp .
Sara se lasa pe spate , cu privirea sa aproape inghetata atintita asupra unui punct fix de deasupra sa . Se intreba ce-o fi patit acel Rado , cel ce i-a fost iubit doar pentru doua luni , dar in acelasi timp si singurul pe care l-a iubit vreodata cu adevarat . Ofta , stia ca nu va fi nimic de bine . Ii facu semn din mana lui Sirius sa-si continuie vorbele , iar acesta dadu din umeri . El nu stia de relatia celor doi , Sara spunea ca roscatul face urat cand afla ca ea e cu cineva .
- A fost omorat azi-noapte in Moscova , unii cred ca doi asasini au intrat in casa lui . Alaturi de Rad' mai era si Anna , iubita lui actuala , dar ea nu mai e de gasit . spuse chipesul irlandez , si Sara tresari ca trezita dintr-un cosmar .
Ii analiza trasaturile fetei amicului sau . Nu se schimbase prea mult de acum cinci ani , cand ea era boboaca si el in anul II la Liceul Central din New York . Acelasi par roscat , vesnic ciufulit si lung pana aproape de baza umerilor , ochii verzi somnorosi iar fata ascutita , imodobita de un zambet strengar .
Se ridica , frecandu-si ochii . Tanara satena isi relua locul la birou , dandu-l evaziv la o parte pe Sirius . Trase tastatura calculatorului mai aproape si incepu sa scrie .

" Asasinul e doar o persoana ce coase si descoase . El e Moartea insusi . Nu actioneaza rapid , ii place sa se joace cu prada sa desemnata . Te prinde in capcana , tu incerci sa scapi , el te imobilizeaza . Dar nu durerea cutitului sau impuscatura armei te ucide , ci suflul ideii ca tu nu ai putut sa-i tii piept unei persoane .
Cei ce mor asasinati sunt atinsi de mana unui zeu , trebuie sa fie fericiti . Caci moartea nu e doar o actiune , e un intreg ritual . Oamenii sunt norocosi ca ei sunt jertfele . "

Si , cu o ultima miscare a mouseului , inchise calculatorul .


~
Capitolul este necorectat .
Oh , yeah , and ' Fate ' insemna in latina ' Destin ' .

[Me_Samy]

Hello, hello.Vad ca esti mai noua pe forum ori nu ai postat prea mult, oricum as vrea sa iti critic un piculet ficul. [Poate de data asta nu se lasa cu vanatai... glumeam =3].
Ideea este destul de originala si interesanta, dar este cert ca trebuie lucrata.
Descrierea- sa spunem ca e okey, dar se poate mai bine.Eu am o tehnica de a lucra, un capitol nu-l scriu de dragul de a posta mai repede ca vor cititorii, in momentele de maxima inspiratie ma apuc sa scriu.
Naratiunea-Este buna,tinand cont ca a fost majoritara.
Actiunea- Uneori este grabita, dar in rest e buna.
Gramatica-Exista greseli de tastatare, incearca cum am zis in acele momente de maxima inspiratie sa si corectezi ficul ;). Si semnele de punctuatie- nu trebuie sa pui spatiu si inainte, doar dupa semn.

Sper ca o sa-ti fie de folos sfaturile mele. Si spor la scris! :)

[Axel .]

Yeah , my dears , I'm back . Special thanks go to R-A-V-N-E-R , dar tie ti-am mai multumit XD . Oh , and you inspired me to do this fic * laugh * .
Me_Andreea . Actually , nu sunt chiar asa noua pe forum , am mai avut cateva conturi dar de , am uitat parolele sau username-urile si chestii de acest gen . Apoi , mersi ca mi-ai comentat ficul . But am niste intrebari / nelamuriri / completari : Naratiunea si Actiunea nu sunt acelasi lucru ? ;
Doar am spus ca este necorectat , nu am destul timp ~ acum cu tezele , pregatirile la teatru , etc. ~ sa-mi mai corectez si lucrarile . ;
Apoi , si eu am un stil propriu . My dear , modul in care folosesti semnele de punctoatie nu este un impediment .
Legat de ' idee ' : cum poti sa-ti dai seama cat de slefuita este doar din primul capitol ? Abea daca ai aflat ce relatie era intre Sara si Radolph .

Capitolul 2 .
Slava tie , bestie .

Oamenii uita adesea sa se opreasca in loc si sa multumeasca . Sa se bucure de ce au , ca sunt vii , pentru mana de ajutor ce le-a fost intinsa ... Cati dintre voi o fac ? Nici unul !

Sara statea chircita pe patul moale , cu genunchii la gura si cu privirea inlacrimata . Fusese lasata singura de Sirius , in favoarea cercetarilor sale despre sirene . ' Halal lume ... ' isi spuse tanara in gand , suspinand adanc .
Camera era invaluita usor intr-un intuneric mai profund decat cel al abisului . Timpul parca se oprise si durerea se amplifica inauntrul Sarei . Pana si perna ei era impotriva sa . Era mai tare si calda decat ar fi dorit tanara . Tabloul de pe peretele opus geamului ii zambea nostalgic , neingrijit si rautacios . Era doar in imaginatie ei , constata satena la fel de indurerata . Un vag miros de levantica , ca cel al lui Rado , ii imbie narile .
Nu credea vreodata ca va plange atata pentru o persoana , dar destinul este nemilos chiar si cu cea ce-l face . Este ca o bestie crescuta in tihna , ce apoi isi revarsa furia asupra fiecarei vietati . Smulge si mananca inimi ...

*

Compatimea lumea din ce in ce mai mult . Nu crezuse asta pana atunci , dar stand la biroul sau in aceasta dimineata si bandu-si obisnuitul capuccino dublu cu extra zahar , realiza cat de patetici erau unii oameni ~ adica toti . Cu exceptia lui , fara indoiala .
Barbatul se ridica de la masa de doua persoane acoperita de o frumoasa broderie scumpa , colorata cu rosu , verde si galben , si isi lua sacoul in patratele , negru ca cenusa . Era putin trecut peste zece dimineata , iar soarele palid de Noiembrie abea capata putina forta . Dadu niste haine aruncate pe jos la o parte , cu piciorul , si lua cheile de pe podeaua rece . Inainte de a deschide usa apartamentului luxos de trei camere in care statea doar el , arareori si cate-o curva bine-platita , telefonul sau suna . Acordurile melodiei ' Vodoo Child ' , interpretata de ' Zeul ' Jimi Hendrix inunda holul . Brunetul scoase mobilul din husa lui si , fara sa arunce nici macar o privire inspre ecran , raspunse .
- ' Yoh , te-ai trezit si tu intr-un final . Will , omule , credeam ca te-a sedat vreo gagica . ' ii zise interlocutorul sau , imediat ce sunetul scurt se auzi in difuzor .
Barbatului nu ii lua mult sa-si dea seama cine e , ci doar bombani cu jumatate de gura " Shorty " . Da , acest tip , un negru venit dintr-un ghetou al New York-ului si imbogatit de curand , era si cel mai bun prieten al sau .
- Doh , normal , stii ca acum ma trezesc eu deobicei ...
- ' Lasa asta , man , hai sa ma ajuti cu chesti aia . ' il intrerupse intr-un mod grosolan Shorty , punand accent pe ultimul cuvant .
Will simti nevoia sa ofteze si sa-si dea ochii peste cap , dar in privinta primei se abtinu cu greu , caci stia ca altfel urma sa se injure si nu dorea asta . Isi trecu mana prin par , intr-un gest exasperat , si iesi din casa . Aerul rece ii facea obrajii sa fie mai rosii , in contrast cu restul pielii sale albe . Mergea alene , balanganindu-se usor . Dupa ce ii arunca un " hai ca vin " amicului sau si inchisera apelul , William patrunse in masina calduroasa , un Volvo C70 de un verde aprins . Ii era usor sa spuna nu cererii negroteiului , dar nici bou nu era .
Se sprijini cu capul de volan , obosit , si abea impinse cheile in contact . O roti de doua ori , si auzi cum motorul ia viata .

*

Se tot foia prin camera , in timp ce-si fuma ultima tigara . Iar ramasese fara , lucru ce-l scotea din pepeni si facea sa darame tot biroul . Shorty inghiti brusc cand il vazu pe Will intrand , tunand si fulgerand . Avea o zgarietura pe gat , probabil de la accidentul de acum doua zile . Dezaproba din cap si isi relua personalitatea de pusti-absolut-tembel , cu care nimeni nu era de acord . Dar hei , lui ii placea de sine ! Vru sa isi reinceapa monologul interior , cel despre cat de bine e sa fii Shorty , dar gandurile sale narcisiste fusera intrerupte cu lehamite de vorbele barbatului ce statea in fata sa , aranjadu-si sacoul .
- Tot nu am inteles ce i-ai facut hacker-ului , comenta William in timp ce strabatea camera pana la mini-bar .
- Nici nu trebuie , man . relua Shorty , gata de atac . Ii facu semn sa-si mai toarne din vodka veritabila . In plus , eu nu i-am facut nimic . Doar niste asasini mici , as putea spune .
- Esti groaznic , frate . Will se auto-aproba , dupa cateva secunde , si ranji . Iar cu Fate cum ramane ?
Shorty doar il privi pe barbat suspicios si se multumi prin a da din umeri . Stia ca , mai devreme sau mai tarziu , va trebui sa-si fure fosta-verisoara-demult-pierduta-care-nici-nu-stia-de-el . Ofta cu jumatate de suflet si parca acum totul nu mai avea sens . Facuse totul ca s-o apere pe micuta Sara , chiar pusese sa fie omorat cel ce fusese foarte apropiat de ea , zdrobise capete ce doreau s-o atinga si raneasca ... " In zadar " , isi spuse negrul in intimitatea gandurilor si se aseza pe fotoliu . Desi era greu pentru inima sa slabita , trebuia sa se poarte ca si cum n-ar cunoaste-o si nu i-ar pasa daca moare sau traieste . Greu lucru , caci era vulnerabil doar la auzirea numelui sau .
Will il zgudui , caci nu era atent la monologul sau absolut plictisitor si cu o necesitate indoielnica . Cuvintele ii ieseau pe gura , dar nici jumatate din acestea nu erau scoase cu vreun rost anume .
Chiar inainte ca ceva sa mai fie spus , pe usa mare din lemn intra o tanara , pitica si cu forme bine definite . Parul roscat ii era dat valuri pe spate iar deasupra fruntii avea o cordeluta subtire , alba si impletita . Le zambi celor doi iar Shorty rasufla usurat . Dar in zadar , tanara era mai degraba pregatita de o cearta apriga . Fata frumoasa si trandafirie se chirci , formand o grimasa de toata frumusetea . Avea sprancenele aproape unite , de indignare .
- Voi doi ! Porcilor , idiotilor , tampi buni de nimic , imbecili fara creier ! vocea ei aproape pitigaiata inunda camera . Nu era nimic bun in acele insulte . Gesticula cu palmele , de parca ar fi vrut sa ia scaunul din dreapta sa si sa-i dea unuia in cap pana moare .

[Me_Samy]

Iata ca am revenit, vazand ca ai postat din nou. In legatura cu intrebarile: actiunea este inclusa in naratiune, dar atunci cand vrei sa dai sfaturi te referi la cele doua separate,pentru ca naratiunea se refera la modul de a scrie si actiunea se refera la rapiditatea cu care se desfasoara diferite actiuni. Eu nu am zis ca acuma iti sar in cap ca nu e corectat, doar ca atunci cand o sa ai timp, nu stiu intr-o vacanta sau intr-un concediu etc., ca sa impresionezi, un capitol imaculat este tot ce ii trebuie unui cititor sa iti adore lucrarea. Despre semnele de punctuatie nu am obiectat ceva, doar ca mereu acest lucru mi s-a criticat si mie de nenumarate ori. Fraza cu ideea am forumlat-o eu prost. Am vrut sa zic: Ideea este originala si intresanta, dar trebuie lucrat ficul, pentru ca ideea sa iasa in evidenta.

Spor la scris!

[SnowFlake.]

Titlul e chiar ales cum trebuie, dar nu văd ce legătură are cu matematica; adică da sunt numere, dar exprimă ceva ce te face să vrei să afli mai multe despre fic. ._.
" mancau din suflet iar gandurile " - ai ratat virgula din faţa lui "iar"
" cu parinti bogati dar " - idem ca mai sus, doar că aici e "dar"
" de oameni se putea " - oamenii se puteau.
" Amandoi se privire timp de cateva " - se priviră.
" irius , caci acesta era numele amicului sau, trecu "
" - Spuna , draga Sir " - Spune.

O remarcă : " Oh , yeah , and ' Fate ' insemna in latina ' Destin ' . " - în latină? " fate " e "destin" în engleză.

"capuccino" - cappuccino.

Ştiu că ai spus ceva despre stilul tău; dar este cam deranjant să laşi spaţiu şi înainte şi după semnele de punctuaţie. Eu consider că este mult mai bine să laşi doar după, în plus ar fi şi mai estetic aşa.
Aşezarea în pagină este bună şi de asemenea şi delimitarea fragmentelor. Descrierea este destulă, asta chiar nu lipseşte deloc. Ai narat vreodată la persoana întâi? Tind să cred că la persoana a treia îţi iese mult mai bine; adică poţi să exprimi sentimentele mai bine. Acţiunea a fost grăbită doar puţin la început, însă pe parcurs ai remediat asta; sau cel puţin aşa mi se pare mie.
Dialogul, erm, aici nu prea am ce să spun; e la locul lui, nici în plus nici în minus, iar replicile nu sunt seci; e foarte bine aşa cum este. Dar.. nu mai scrie dialogurile cu bold. Nu are rost şi sar prea mult în evidenţă. Când te uiţi la capitol, dialogul îl vezi primul.

Naraţiunea predomină în anumite cazuri; şi ea este bună. Iar cele trei se îmbină într-un întreg reuşit.
Mărimea capitolelor: nu sunt nici lungi, nici scurte; undeva între.
Bănuiesc că şi tu scrii doar când ai inspiraţie; aşa-i?

So.. cam atât am avut de spus. Spor cu next-ul, dacă tot ziceai că te-ai apucat! xD

[Niska]

Heeelăăău! Iată că, după mult timp de când n-am mai trecut pe la secțiunea asta, m-am oprit la povestea ta. Mi se făcuse dor să mai citesc câte ceva, iar tu m-ai lăsat plăcut impresionată. Dar, haide să o luăm cu începutul. În primul rând, există câteva greșeli de tastare/exprimare, care ți-au fost enumerate mai sus. N-am să mai adaug și eu altele, n-ar avea rost. Nu-ți fă griji, oricui se întâmplă. Toți greșim. Încearcă doar să corectezi de mai multe ori înainte să postezi, să te asiguri că totul este la locul lui. Acum, la povestea cu „spațiu înainte și după semnele de punctuație”; personal, nu mă deranjează prea tare. Este ok, dar totuşi, este de preferat să eviti. Ceva ce nu-mi place este faptul că nu scrii cu diacritice. Ar fi preferabil, și probabil că așa ai fi mai atentă și la greșelile gramaticale/de tastare. Trecând peste aceste mici aspecte, hai să trec la partea importantă: povestea în sine. Ideea, mi se pare destul de interesantă. Am rămas, pot spune, captivata de ceea ce ai „așternut pe hârtie” – la figurat vorbind. Îmi place mult că descrii în detaliu, la fel și filul povestirii, mi se pare foarte ok. Ce nu îmi place este faptul că te complici puțin cam mult. Capitolele sunt medii, însă cuprind destul de puțină acțiune. Eu zic să încerci să faci capitolele puțin – doar puțintel: 3 – mai lungi. Așa consider eu, rămâne ca tu să decizi. Aștept cu nerăbdare next-ul. Sper să fie cât mai curând! Spor la scris să ai, și să nu renunți. Eu una apreciez și îmi place ceea ce scrii.

Kisses: *

[Axel .]

Multumesc pentru commentarii. SnowFlake, da, stiu, ma gandeam la complet altceva cand am scris acea remarca. It's my fault ¬.¬ . Ah, si ca sa raspund intrebarilor voastre nerostite, da, Sara inca joaca un rol secundar in propria ei poveste.

Capitolul 3 .
Cand e doar drum drept ...

Frica e sentimentul pierderii.

Realiza tarziu ca intrase grosolan in acea cocina sau cum ii spunea Shorty; Birou, poate? Da, in biroul special al lui Shorty. Anna isi facuse in intimitatea gandurilor un ton absolut ironic, mai ales cand pomenii de negrul acela idiot.
Tanara la vreo douazeci si ceva de ani regreta ca o facu, caci auzi mai mult sau mai putin discutia lor. Stia ca avea sa fie un lucru bun pentru ea, dar nu, se lasase dusa, literalmente vorbind, de val. Psihologul sau ii zisese s-o lase usor cu atacurile de nervi, dar cine-l mai asculta pe zanitul acela? Probabil mama sa il abandonase intr-un ghetou cu mult timp in urma.
Anna pufni, indignata ca abea acum realiza tot ce zisese. Putea mai mult , dar nici nu se simtea bine. Durerea de cap persistenta si migrena ce-i apasa corpul firav parca ii taiasera un picior iar ea acum trebuia sa se tarasca pana la un spital. Dar in loc de patul comod si frumos imbalsamat al medicului sau exclusivist, se trezi cu vocea adanca a lui Will inandandu-i urechea stanga. Tanara tresari si isi dadu capul pe spate, intr-un gest de auto-aparare.
-Anna, ai uitat usa deschisa. ii reprosa barbatul alb, pe un ton fals, iar ea ranji intr-un mod superior. Stia ca il va enerva pe William Rasberry, dusmanul ei numarul zece mii. Insa chiar cand vru sa-i arunce o replica veninoasa, vocea detasata a lui Shorty ii readuse pe cei doi din ghearele ' razboiului '.
-Lasati asta acum. Annabelle, ai vorbit cu Fate ?
Roscata starui un moment, cu ochii patrunzatori atintiti asupra tavanului si incerca sa-si dea seama daca indeplinise ceea ce o rugase mulatrul. Isi trecu degetele lungi, ca de pianista prin par si aproba din cap, aeriana oarecum. Tanara avea noroc ca era iubita lui Sirius, prietenul cel mai apropiat de 'subiectul' lor. Isi puse palma pe burta si o mangaie, fara rost. Shorty se indrepta de spate si privii tavanul, ingandurat.
-Stiti, trebuie sa o aducem aici. Sau ceva, nu sunt sigur, dar vreau sa vorbesc cu ea. spuse mulatrul si se sprijini de birou cu coatele, analizand toats situatia. Proasta miscare din partea lui. William statea acum sprijinit de perete si se juca cu un trabuc, invartindu-l pe degete. Nu era absolut deloc atent la ce spuneau amicii sai, dar murmura, simtiindu-se nevoit:
-Ti-o aduc eu daca vrei, man. Will nu era tocmai intr-o stare perfecta, gandurile i se roteau in cap si parca avea nervi continuu, dar putea s-o aduca pe acea tanara. Desigur, daca ii mai scapa palma si o lovea nu era mare tragedie, asa-i? In plus, micuta 'Destin' ii cam stricase treburile.
Anna si Shorty il privira stupefiati, insa acesta nici ca-i pasa de ce cred amicii sai. Traversa camera si iesi din birou, trantind usa in urma sa.

*

Sara se ridica brusc de pe patul rece si isi trase pe trupul zvelt niste pantaloni stramti si un tricou larg. Parul saten ii cadea in valuri pe spate si o facea sa para neglijata. Se incalta cu acei tenesi vechi si isi lua geaca de piele, inaintand rapid inspre usa. Statuse prea mult in casa si parca totul se intorsese impotriva ei, dar acum avea sa isi reia rolul de 'Destin'. Usa din lemn de la intrare se deschise neobisnuit de greu, lucru ce-o facu pe tanara sa injure de mama focului, blestemand balamalele si lucrurile de acelasi soi. Cand reusi sa iasa cu totul din casa, invarti o data sau de doua ori cheia in broasca si apoi o azvrli in bzunarele mari ale blugilor. Era destul de urat afara si nici vremea nu era prea ingaduitoare cu starea ei. Si totusi zambi nostalgica spre cer si isi continua drumul.
Ii era dor de dragul ei Rado si de zilele petrecute alaturi de el, cand mai ieseau in vreun parc si se alergau, de parca ar fi avut cinci ani. Regreta ca il lasase sa se indeparteze de ea. Poate daca nu l-ar fi ranit atata n-ar mai fi plecat, si acum era viu. Trase aer in piept si isi umfla obrajii, adancindu-si barbia micuta in geaca inchisa cu fermoar. Fixa cu ochii o cladire impunatoare, Ambasada Frantei. Zambii fara sa-si dea seama, stia ce avea sa faca. Insa chiar cand sa paseasca dincolo de poarta impunatoare si vopsita in negru, o mana puternica o trase inapoi, pe trotuarul rece. Era aproape sa cada daca ce-l ce-a tras-o n-ar fi prins-o si-n brate. Sara nu putea crede ca a fost atat de neatenta si se lasase urmarita, insa putea spune ca-i placea acel parfum. Nu era al vreunui cunoscut de-al ei, dar o atragea al naibii de mult.
Satena isi ridica privirea inspre chipul necunoscutului insa nu putu zari decat fruntea albicioasa. Ofta nemultumita si se trase din bratele lui, insa acest necunoscut atragator, sexy si.. puternic n-o lasa, tinand-o in continuare la pieptul sau.