Trei minute! [+16] [yaoi]

[Aliss_anime]

Pfff multumesc cititorilor.Se pare ca ficul acesta nu este bun de nimic.Nici`un com :| dar voi incerca daca pot sa continui ficul....desi nu mai am incredere in ce scriu :(.Scuzati dialogul excesiv!

"Capitolul 3"

"Amintiri nostalgice"

Flash back...

"Dragostea exalta vitalitatea pana la temeritate si eroism,dand sufletelor timide sonoritati de trambita.Lirismul dragostei e o epopee sufleteasca pentru cei stapaniti de ea."
Intr`un birou,incapator si totusi innegurat,cu ferestrele inchise,atat cat sa nu intre lumina.Pe un scaun din piele maro,in fata unui laptop,un romancier incerca din rasputeri sa`si asterne gandurile pentru un nou roman.Cafeaua neagra,si fumul dens de tigare ii dadeau incaperii,un aer melancolic,plin de singuratate si incercari zadare de inspiratie.
Usa incaperii se deschise cu un scartait sumbru,ce il facu pe Roy sa tresara.
-Ce cauti,Nisei?Sunao`i acasa.
-Vreau sa`ti vorbesc
-Acum?Lucrez...Creionul intors pe dos in degetele nerabdatoare avea o ascutime de sulita gata sa omoare.
-Draga Roy,sunt lucruri mai importante decat comoditatea ta.
-Care`s?
-Iubitul tau.
-Sunao?
Il masura de sus pana jos cu o ironie orgolioasa la care`l predestina si exteriorul lui de vremea pasalelor,mai ales asa cum era in halat albastru,cu pieptul dezgolit.
-"-Tu esti Mircea?-Da,`mparate.-Ai venit sa mi te inchini?"
Roy zambi.
-Lasa prostiile,Nisei.
Dar il accepta,fiindca Nisei devenise de multa vreme dialogul necesar al tuturor contradictiilor.
Nisei isi aprinse o tigare,instalandu`se pe scaunul din fata biroului.
-Nisei,nu abuza.Crede`ma ca ma deranjezi.
-Te cred,Roy,si tocmai asta vreau.Iubitul tau nu stie ca am venit.Vreau sa`ti vorbesc despre el.Tu iti dai seama cat e de tanar?
Scriitorul isi dezmierda parul.Fuma mai departe,fara sa raspunda.
-Prietene,Sunao nu face parte din romanele tale.E o realitate care,vai,iti apartine.
-"Vai"?
-Fiindca nu te ocupi decat de fictiuni,neglijand chiar o astfel de realitate.
-Cum il neglijez?Eu?Pe Sunao?E stupid!
-Roy,in fata ta ai un laptop:daca`l neglijezi,nu se plictiseste,nu slabeste,nu`si trece timpul langa fereastra,nu`si pierde pofta de mancare...
-Nisei,ai innebunit!De unde le scoti?Sunao e sanatos,vesel,multumit.Slava Domnului,sunt cel mai in masura sa stiu tot ce il priveste.
-Si totus nu stii.Esti multumit sa scrii,probabil,si`i conferi si iubitului ceea ce e in tine,El nici nu scrie,nici nu traieste asa cum trebuie la varsta lui,in timp ce Scriitorul lui iubit e o absenta continua.
-"Din cand in cand",il inganase sarcastic Roy.Dar ne vedem in fiecare zi.Traima alaturi.Il ador.Stie.
-Stie ca il adori.Ajunge?Draga Roy,tanarul Sunao nu e o biserica,e un baiat viu.Voi traiti paralel,nu alaturi.Tu scrii in birou,el sta in sufragerie,vecini ca China si Japonia.Tu il adori,dar te ocupi de roman;el te adora,dar asteapta singur la fereastra.Va intalniti la dejun si la masa,si Nisei e casetofonul care umple tacerea.Nici macar nu i`ai oferit onoarea de`ai spune ce scrii.Stie ca scrii un roman.Asta putea sa afle si din ziare.Daca obtinea pe deasupra si fotografia ilustrului romancier,cu un autograf admirativ,putea sa renunte la tine,caci stia despre tine exact ce stie acum.
-Nisei,spiritul iudaic...
-Stiu,prietene,mi`ai mai spus.Dar adevarul nu l`au inventat evreii.L`au purtat uneori ceva mai mult in spate,simtindu`i mai cu seama greutatea.Asta`i singura diferenta.Sa stii,Roy ca nu glumesc si nu exagerez.Prietenia noastra ma autorizat sa fiu atent la ceea ce`i intim legat de viata ta.Esti cam distrat.Mediteza putin sau...da`ma afara.
-Nisei,spune`mi drept:ti`a spus ceva Sunao?
-Vai,Roy,ce putin il cunosti.Cum poti sa`mi pui o astfel de intrebare?
-Ai dreptate.O retrag.
-In fata mea,iubitul tau se sileste sa`mi vorbeasca de tine:pare fericit si tocmai asta ma nelinisteste.
-Bine,Nisei,dar un an intreg,si apoi vacante...
-Roy,ce Dumnezeu voi scriitorii sunteti lucizi decat pentru eroii vostri?Crezi tu ca un an de fericire alaturi de tine va compensa lipsa ta de acum?Anul vostru de fericire cand ati fost intaia oara impreuna i`a dat pofta de viata,nu dorina de a deveni mos pe pervazul unei ferestre.
-...
-Eu il vad numai zambind.Stii tu,Roy,rasul devine tacere e simptomul sigur al batranetii sau resemnarii.O amintire din adanc il rascoli pe Roy,caci vorbele prietenului sau i`o evoca pe mama lui.Si ea radea rar,numai cand ii citea povesti,dar rasul avea lacrimi.Altminteni suradea.
-Si Sunao?
-Daca nu te`ar iubi,n`ar fi nimic.Si`ar gasi imediat compensatii.
Fruntea lui Roy se increti aspru.
-Nu te supara.Din nenorocire te iubeste.I`ai dat o boala lunga.
-Nisei,de ce nu intelegi ca astfel de glume...
Nisei ofta...iesind melancolic din biroul prietenului sau.

End of Flash back

Intra cu o viteza naucitoare,sub ciresii infloriti al caror fum subiectiv avea in unele clipe vestejirea jilava a inceputului de primavara,cand esti tanar,cand s`a sfarsit vacanta,si cand te duci inspre iulie intr`o masina de lux,fara sa sti daca in urma e iubira cu fluierul pe buze,sau frunza verde a uitarii.Amintirea acelei conversatii ii dadea o nostalgie apasatoare.Atunci.Nu`l ascultase pe Nisei,si,asa il pierduse pe Sunao.Acum era un scriitor foarte cunoscut,apreciat,iubi dar,ii lipsea prezenta iubitului sau.Daca il asculta pe Nisei,pentru intaia oara.Acum era alaturi de fiinta iubita....Dar a pierdut`o pentru vecie...Lacrimile rotunde isi faceau aparitia pe chipul lui sters,curgand in neant,caci vanitatea lui de romancier fusese mai importanta decat ingrijirea persoanei iubite...