16-10-2011, 12:29 PM
Collaboration dintre Mox ÅŸi Rose
Ne-am decis şi noi două să face în sfârşit un collab împreună, pentru mine este primul şi mă bucur enorm că parteneră îmi este şoţioara mea scumpă. ;;)
Acum să vă lămuresc: eu voi scrie din perspectiva băiatului, iar ea din perspectiva fetei. Încă nu în vileag personajele, dar sigur vă ve-ţi da seama voi.
*ATENŢIE: ficul va fi hentai, deci +18 din mai multe cauze, însă nu vor fi multe şcene pe la început aşa de înflăcărate să spunem. Însă vor exista, din plin. Mouhahahaha! >:)
*AENŢIE 2: acceptăm critică, de orice fel.
Nu este foarte lung şi poate nici aşa de genial, dar sper să vă placă, enxtul îl va aduce Cornelia. b-)
Oare cât timp a trecut de când tot citesc acelaşi rând de pe aceiaşi pagină? Timpul pare necruţător, şi trece lin şi uşor pe lângă mine, ducându-mi zilele şi nopţile de nelinişte departe, undeva într-un alt loc.
Îmi arunc leneş privirea spre ceasul ce ticăia în perete, era ora unu spre zece seara şi afară vântul bătea în turbare, şuerând printre crăpăturile ramei geamului, cântându-mi, iar eu mă lăsam cuprins de nostalgia vremii. Depănând amintiri trecute, aproape uitate.
Am surâs şi nu îmi venea să cred, că, prin minte imaginea ei blajină îmi juca feste, mă făcea să-i acord mai multă atenţie decât acordam rândurilor şterse întipărite în hârtia gălbuie.
Tăcerea se năpustise asupra mea, focul începea să mocnească şi mai tare în şemineu şi eu mă pierdeam printre amintiri, odată petrecute, intenţionat
uitate...
"Eram în vara anumui 1991, ultima lună abia se instalase şi căldura se părea că încă ardea pământul, până ce mici scântei săreau din spicele grâului uscat din apropierea lacului.
Se lăsa seara, din îndepărtare mingea arzătoare cobora tot mai jos înspre asfinţit, dând voie stelelor şi lunii să îşi facă apariţia pe bolta stropită de
cerneală.
Ca în fiecare seară, eu mă refugiam pe puntea ce înconjura parţial lacul din micul nostru orăşel şi modelam hârtie roşie, creeind păsări origamii. Pe care adesea le lănsam pe apă, dându-le libertatea de a plutii precum raţele şi lebedele sălbatice ce împânzeau lacul.
Din când în când îmi, mai aruncam privirea asupra apei cristaline, arzătoare ce prindea razele slabe ale soarelui, formând un dans superb în valurile mici ce se ridicau în sus din cauza vântului care bătea înspre el.
Mici foşnete au început să se audă printre spicele de grău aurii, am surâs şi după mi-am şters expresia veselă pentru a lua prins surprindere persoana care tocmai venea, însă nu am încetat din a-mi întoarce capul spre ea.
Venea în grabă, gâfâia îngrozitor şi puteam să-i simt inima sălbatică luând-o la goană pe sub firele de iarbă, precum un şarpe ce se îndoia pe pământ.
Părul ei scurt până la umeri, bombon şi parfumat era dus în toate părţile, lăsând pe cel ce o priveşte să creadă că zboară. Trupul firav şi mic se încorda şi se relaxa la fiecare pas mare pe care îl făcea, glasul îi era înlocuit de inspiraţiile adânci ale plămânilor care cereau nebuneşte aer.
I-am făcut cu mâna şi ea venea alergând spre mine, s-a oprit lăsându-şi corpul să cadă în genunchi în faţa ochilor mei şi eu neputincios, fermecat de a ei fiinţă gingaşă, am rămas tăcut, privind-o de jos în sus şi invers.
Am lăsat micul origamii din palmă şi m-am întors spre ea, apropiindu-mă uşor pentru ca apoi să-i ating obrazul roşu şi înfierbântat, ea tresărind
emoţionată, m-a privit cu ochii mari şi am putut observa neliniştea ce o cuprinsese.
Timpul în care ne-am privit zburase odată cu restul păsărilor mele roşii ce se avântau în largul ceresc, creeind o atmosferă de basm. Am rămas uimit şi chiar atunci ea îmi sărise în braţe, strângăndu-mă cu forţă şi prinzându-mă de tricoul alb pe la spate, îşi înfipsese degetele în el şi în carnea mea.
Îmi transmise fiori, tresărisem la un moment dat, am vrut să îi privesc chipul dar aceasta continua să mă tragă spre ea, fără să-şi arate ochii cristalini.
Încet îşi apropiase buzele de urechea mea şi-mi şoptise ceva, iar după aceea cu lacrimile în ochii fugise de acolo alergând spre casa ei."
Mi-am dus primele degete de la mână spre frunte, masând-o uşor. Trecuseră ani de când nu o mai văzusem şi acum mă gândeam cum aş reacţiona dacă mi s-ar arăta întâmplător în faţa ochilor... Oare aş mai recunoaşte-o? Oare inima mea ar mai pulsa ca nebuna sânge şi m-ar face să tremur înfiorat de zâmbetul ei suav şi dulce? Oare...
Prea multe întrebări şi la nici una nu voi găsi un răspuns.
Au trecut atâţea ani, iar eu nu am reuşit niciodată să aflu nimic de ea, cu toate că părinţii ei îi povesteau mamei, eu păream complet inert şi nepăsător, iar acum regret fiindcă nu mai pot face nimic.
Şi de ce mă plâng, ar trebuie să privesc în faţă, am o iubită, am un viitor strălucit, de ce tot mă încâlcesc în pânza trecutului? De ce mereu ea mă nelinişteşte şi mă face să tânjesc la momentele petrecute împreună.
Pleoapele încep a mi se închide lin, lăsând negura să mă cuprindă în braţele ei. Ceasul indica ora doi spre zece noapte, câinii lătrau sus pe deal, iar eu mă alăturam haitei lor de singuratici prin gând, prin vis. Lăsându-mă purtat de o fantomă spre cărările, spre locurile unde, cândva eram doar noi doi, tu şi eu.
Ne-am decis şi noi două să face în sfârşit un collab împreună, pentru mine este primul şi mă bucur enorm că parteneră îmi este şoţioara mea scumpă. ;;)
Acum să vă lămuresc: eu voi scrie din perspectiva băiatului, iar ea din perspectiva fetei. Încă nu în vileag personajele, dar sigur vă ve-ţi da seama voi.
*ATENŢIE: ficul va fi hentai, deci +18 din mai multe cauze, însă nu vor fi multe şcene pe la început aşa de înflăcărate să spunem. Însă vor exista, din plin. Mouhahahaha! >:)
*AENŢIE 2: acceptăm critică, de orice fel.
Nu este foarte lung şi poate nici aşa de genial, dar sper să vă placă, enxtul îl va aduce Cornelia. b-)
Red Origami
Capitolul I
Zborul origamiilor
Capitolul I
Zborul origamiilor
Oare cât timp a trecut de când tot citesc acelaşi rând de pe aceiaşi pagină? Timpul pare necruţător, şi trece lin şi uşor pe lângă mine, ducându-mi zilele şi nopţile de nelinişte departe, undeva într-un alt loc.
Îmi arunc leneş privirea spre ceasul ce ticăia în perete, era ora unu spre zece seara şi afară vântul bătea în turbare, şuerând printre crăpăturile ramei geamului, cântându-mi, iar eu mă lăsam cuprins de nostalgia vremii. Depănând amintiri trecute, aproape uitate.
Am surâs şi nu îmi venea să cred, că, prin minte imaginea ei blajină îmi juca feste, mă făcea să-i acord mai multă atenţie decât acordam rândurilor şterse întipărite în hârtia gălbuie.
Tăcerea se năpustise asupra mea, focul începea să mocnească şi mai tare în şemineu şi eu mă pierdeam printre amintiri, odată petrecute, intenţionat
uitate...
"Eram în vara anumui 1991, ultima lună abia se instalase şi căldura se părea că încă ardea pământul, până ce mici scântei săreau din spicele grâului uscat din apropierea lacului.
Se lăsa seara, din îndepărtare mingea arzătoare cobora tot mai jos înspre asfinţit, dând voie stelelor şi lunii să îşi facă apariţia pe bolta stropită de
cerneală.
Ca în fiecare seară, eu mă refugiam pe puntea ce înconjura parţial lacul din micul nostru orăşel şi modelam hârtie roşie, creeind păsări origamii. Pe care adesea le lănsam pe apă, dându-le libertatea de a plutii precum raţele şi lebedele sălbatice ce împânzeau lacul.
Din când în când îmi, mai aruncam privirea asupra apei cristaline, arzătoare ce prindea razele slabe ale soarelui, formând un dans superb în valurile mici ce se ridicau în sus din cauza vântului care bătea înspre el.
Mici foşnete au început să se audă printre spicele de grău aurii, am surâs şi după mi-am şters expresia veselă pentru a lua prins surprindere persoana care tocmai venea, însă nu am încetat din a-mi întoarce capul spre ea.
Venea în grabă, gâfâia îngrozitor şi puteam să-i simt inima sălbatică luând-o la goană pe sub firele de iarbă, precum un şarpe ce se îndoia pe pământ.
Părul ei scurt până la umeri, bombon şi parfumat era dus în toate părţile, lăsând pe cel ce o priveşte să creadă că zboară. Trupul firav şi mic se încorda şi se relaxa la fiecare pas mare pe care îl făcea, glasul îi era înlocuit de inspiraţiile adânci ale plămânilor care cereau nebuneşte aer.
I-am făcut cu mâna şi ea venea alergând spre mine, s-a oprit lăsându-şi corpul să cadă în genunchi în faţa ochilor mei şi eu neputincios, fermecat de a ei fiinţă gingaşă, am rămas tăcut, privind-o de jos în sus şi invers.
Am lăsat micul origamii din palmă şi m-am întors spre ea, apropiindu-mă uşor pentru ca apoi să-i ating obrazul roşu şi înfierbântat, ea tresărind
emoţionată, m-a privit cu ochii mari şi am putut observa neliniştea ce o cuprinsese.
Timpul în care ne-am privit zburase odată cu restul păsărilor mele roşii ce se avântau în largul ceresc, creeind o atmosferă de basm. Am rămas uimit şi chiar atunci ea îmi sărise în braţe, strângăndu-mă cu forţă şi prinzându-mă de tricoul alb pe la spate, îşi înfipsese degetele în el şi în carnea mea.
Îmi transmise fiori, tresărisem la un moment dat, am vrut să îi privesc chipul dar aceasta continua să mă tragă spre ea, fără să-şi arate ochii cristalini.
Încet îşi apropiase buzele de urechea mea şi-mi şoptise ceva, iar după aceea cu lacrimile în ochii fugise de acolo alergând spre casa ei."
Mi-am dus primele degete de la mână spre frunte, masând-o uşor. Trecuseră ani de când nu o mai văzusem şi acum mă gândeam cum aş reacţiona dacă mi s-ar arăta întâmplător în faţa ochilor... Oare aş mai recunoaşte-o? Oare inima mea ar mai pulsa ca nebuna sânge şi m-ar face să tremur înfiorat de zâmbetul ei suav şi dulce? Oare...
Prea multe întrebări şi la nici una nu voi găsi un răspuns.
Au trecut atâţea ani, iar eu nu am reuşit niciodată să aflu nimic de ea, cu toate că părinţii ei îi povesteau mamei, eu păream complet inert şi nepăsător, iar acum regret fiindcă nu mai pot face nimic.
Şi de ce mă plâng, ar trebuie să privesc în faţă, am o iubită, am un viitor strălucit, de ce tot mă încâlcesc în pânza trecutului? De ce mereu ea mă nelinişteşte şi mă face să tânjesc la momentele petrecute împreună.
Pleoapele încep a mi se închide lin, lăsând negura să mă cuprindă în braţele ei. Ceasul indica ora doi spre zece noapte, câinii lătrau sus pe deal, iar eu mă alăturam haitei lor de singuratici prin gând, prin vis. Lăsându-mă purtat de o fantomă spre cărările, spre locurile unde, cândva eram doar noi doi, tu şi eu.
![[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]](http://imageshack.us/photo/my-images/710/445775bigthumbnail.jpg/)