Trecutul nu moare

[Jigoku]

Se oprinse intr-un coltisor de sosea, cat si un coltisor de rai. Undeva pe o stanca, loc din care totul se vedea atat de mic, atat de neinsemnat, simtea ca mai are un pas si calca in picioare intreaga lume. Soarele era acoperit, asa ca griul devenise uniform. Cladirile posomorate se intaltau in speranta de a strapunge norii si de a readuce picatura de culoare in viata tuturor, strazile erau pustii, toti se adapostisera, doar urma sa ploua. Sperantele celor ce erau inca pe strazi se frangeau odata cu ideea unei nopti furtunoase, altele doar ce se nasteau, oameni ce asteptau sa vada iar fulgere spectaculoase in apropierea marginilor muntilor.
S-a asezat pe margine, continuand sa se gandeasca la evenimentele care i-au marcat intreaga viata, cat de norocoasa a fost ca a supravietuit acelei nopti, ca a dat peste noul ei tata, unul iubitor, care i-a oferit absolut orice, a crescut-o si a avut grija de ea atata timp.O lacrima a alunecat pe obrazul ei, pierzandu-se in fumul de tigare.
Si-a dat seama cat de norocoasa a fost, a avut o sansa, fata de alti copii care pier uitati de lume, pe care pamantul ii acopera cu miscari rancede,copii care n-au facut nimic rau,copii care ar fi facut lumea de doua ori mai buna.
Imaginea celui ce-a transformat-o intr-o tanara capabila o facu sa ofteze adanc. Un barbat in toata puterea cuvantului, isi crescuse baiatul singur, de la 4 ani, cand mama ii murise de cancer. Amandoi se simteau singuri,asa ca prezenta Linei in viata lor fusese o binecuvantare.
Mark fusese intotdeauna cuminte, se supunea de fiecare data, iar asta o irita pe fata, careia ii placea sa faca ce vroia, sa se simta libera, dar cel mai mult o enerva faptul ca tanarul indraznea sa se identifice cu fratele ei, la care tinuse foarte mult.
Incepuse sa ploua de mai bine de jumatate de ora, se intunecase mai mult, dar din locul acela inca se observa albastrul zarilor.
Melodia telefonului ii intrerupse starea de visare.Se hotari sa raspunda intr-un final.
-Da ? incepu pe un ton calm
-Trebuie sa vorbim,vino acasa… se auzi de la capatul celalalt vocea batranului, dupa care un sunet intrerupt puse stapanire pe conversatie.Bateria se terminase, asa ca fu nevoita sa mearga acasa, pentru a afla ceea ce avea tatal sa-i spuna.
S-a urcat pe motocicleta si a condus pe soseaua uda , cu ploaia batandu-i in fata, gandindu-se la ce ar putea afla.
A coborat in viteza dealul, aproape a pierdut controlul din cauza soselei alunecoase.Inima ii batea mai tare decat de obicei, adrenalina ii invadase toate celulele, simtea nevoia de mai mult, asa ca a zburat cu o viteza ametitoare pana acasa,unde a observat o banda galbena la usa, cat si o masina a politiei, dar nu s-a speriat. Se gandise ca a fost furat ceva de acolo, multi hoti isi incercasera norocul.
Batranul a intampinat-o cu o tristete adanca brazdata pe chip, inexplicabila pentru Lina, care incepea sa intre la banuieli.
O multime de politisti se agitau dintr-o parte in alta, detectivii puneau sute de intrebari, pana cand au calcat-o pe nervi.
-Pentru Dumnezeu, ce s-a intamplat ?
O lacrima aluneca pe chipul batranului, care a simtit ca nu mai poate vorbi acolo.
A luat-o de mana si a dus-o in gradina, sub nucul cel batran,unde se jucase aproape toata copilaria ei.
Incepea sa devina agitata,nervoasa, nu mai avea rabdare.
-Stii, copila mea…Mark s-a….sinucis.
Socul a fost atat de puternic incat Lina s-a trantit pur si simplu pe pamantul ud.Nu mai simtea nici vantul, nici ploaia, nici nu mai auzea vocea tatalui ei, ce incerca sa o faca sa-si mai vina in fire.
Isi pierduse al doilea frate, se simtea la fel de vinovata ca si la primul, pentru ca ii vorbise urat,se gandea ca a fost vina ei.
Un detectiv s-a apropiat si le-a intins o punga sigilata cu un bilet in ea :

« Tata,Lina… va iubesc »