Trecutul nu moare

[Jigoku]

Inainte de toate, am revenit ^^' Apoi,vreau ceva critici,virgule,gramatica,exprimare,orice :)
acestea fiind spuse...

Trecutul nu moare

Frigul punea stapanire pe trupurile lor,ii coplesea.Se simteau atat de singuri,credeau ca au ramas doar ei,undeva departe,unde nimeni nu le aude durerea,unde nimeni nu le simte tristetea si nimeni nu le vede lacrimile fierbinti,ce curgeau,una dupa alta,umezindu-le pielea fina si tanara.
Fugisera de acasa,in speranta ca vor gasi ceva mai bun acolo,afara,dar se inselasera.Tot ce au putut descoperi a fost linistea. O liniste ce inconjura cladirile uriase si reci,strazile micute si incurcate sunt tacute,pustii.
Au hotarat sa se aseze intr-un loc destul de ferit,pentru a innopta.Luna se arata deasupra norului de poluare,stralucind si luminandu-le visele.
-Lina…mi-e frig. Au fost ultimele lui cuvinte,inainte de a adormi.
Noaptea a trecut greu,frigul ataca fara mila,vantul reusise sa patrunda si in coltisorul unde ei se ascunsesera.
-Saracii copii…bietul baiat, sopti un domn,indesandu-si mai bine palaria cafenie pe cap.

~-~-~

O noua dimineata.Soarele patrunde si in camera ei,anuntand-o ca trebuie sa se ridice si sa mearga la scoala,sa-si intalneasca din nou colegii,sa faca iar teme in pauza.
A aruncat o privire in camera.Era curata,motivele aurii ale cartilor asezate pe rafturi negre straluceau alintate de raze ce patrundeau prin perdeaua subtire si rosie.
Ochii i-au ramas atintiti in oglinda.Acum era o tanara adolescenta,inalta,dar diferita prin stil si atitudine.Parul negru,lasat pe spate,ciufulit,probabil nu-l va pieptana astazi,arata dragut asa,tatuajul ce se vede putin pe umarul stang,simte nevoia sa-l dezvaluie,asa ca isi coboara putin tricoul ce i-l acoperea.Il priveste cu atentie si intoarce brusc capul,refuzand sa-si aminteasca.
Era destul de tarziu,dar oricum nu avea de gand sa mearga la prima ora,asa ca a coborat incet,dupa ce s-a imbracat intr-un tricou negru si o pereche de blugi asortati,prinsi cu o centura decorata cu tot felul de motive stranii.
S-a asezat pe un scaun in bucatarie,unde si-a aprins ultima tigara din pachet.Un tanar blond se apropie de ea,dar a fost intampinat de o privire rece si o atitudine distanta,insa a preferat sa se aseze si sa continuie sa priveasca chipul fetei,cat si fumul care se pierdea in imensitatea incaperii.
-De cate ori sa-ti spun ? incepu el,dupa un timp in care a privit in gol, pierdut in ganduri.Fumatul nu ajuta,chiar deloc,isi continua ideea,luand tigarea si rupand-o.
-Tu…replica ,pe un ton calm,dar vizibil iritata, tu…de cand iti permiti sa-mi spui ce sa fac cu viata mea ?Stii ca te urasc nu ?De ce nu dispari,nu te mai vreau ?!
Baiatul dadu dezaprobator din cap,preferand sa taca.A continuat sa apese pe tigara si sa o invarta in scrumiera,scufundandu-se iar in adancurile gandurilor.
-Esti sora mea,la urma urmei. Murmura intr-un final.
O privire plina de ura il strapunse.In urmatoarele secunde,exact ca un fulger,fata il lua de gulerul tricoului rosu,il ridica de pe scaun,urmand sa-l impinga pana in perete.
Ochii lui verzi au continuat sa fie blanzi si luminosi,pastrandu-si acelasi zambet cald si enervant totodata.
-Te inseli ! ii striga.Amarnic !
Un barbat somnoros isi facu aparitia,cu un ziar larg deschis,imbracat intr-un halat cafeniu.
-Lina,lasa-ti fratele,pentru Dumnezeu ! interveni el parca exasperat de situatia aceea.
Il elibera pe tanar,dupa care apuca nervoasa cheile de pe masa,agata din mers si geanta,si-a trecut mana prin par,cum facea de fiecare data cand urma sa replice usturator,dupa care fixa ochii batranului si spuse :
-Tu nu esti tata,tata era un nemernic !Iar idiotul de Mark nu se compara cu fratele meu,nu inteleg, de ce mai insisti ? termina ea,dand ochii peste cap si alergand catre motocicleta neagra,cu care a disparut in cateva secunde.
-Tata,doare cand face asta,nu-si da seama dar….unele vorbe se aud si dupa ce taci…ofta copilul care privea la urmele lasate pe trotuar de fata ce disparuse demult din privirea lui.
Barbatul,la fel de somnoros si calm,sopti catre fiul sau :
-Iart-o,e nesabuita…

si cam asta a fost,acum personajele
Lina- http://i253.photobucket.com/albums/hh52/...rl_011.jpg
Mark- http://i282.photobucket.com/albums/kk247...londie.jpg

[Apathy]

1. greseli gramaticale nu am vazut
2. ai descris totul atat de minunat...ai multa imaginatie crede-ma...
3. desi lina face pe dura si toate cele..imi pare totusi o persoana firava care nu vrea sa accepte ca ceilalti doresc sa o ajute...ca le pasa de ea...
abia astept urmatorul capitol...caci nu am inteles prea multe acum...mai ales prima parte...
succes:)

[Flash]

dragut.Ador povestile de astfel de genuri.Mi se pare frumos
si fara greseli.
IMi place mult estetica, este foarte bine pusa la punct si asta
denota ca esti o persoana care pune pret pe munca ei.astept next
si sa vdem ce a mai facut lina.

[Who said i have to be normal]

Jigoku parca ai fii o scriitoare inascuta si iti jur ca daca ai scrie o catre as cumpara-o dar sa fie de multe pagini o singura intrebere imi trece prin minte cand o sa pui nextu ????????????? Imi place mult ficul tau si vreau sa il citesc de mii de ori si cred ca asta am sa si fac nu mai stiu ce sa zic decat ce e minunat deci astept nextul

[Jigoku]

-Dispari!Sa nu te mai vad! Striga lovindu-si copila cu brutalitate.
Intr-un colt,o femeie statea si plangea,privind cu disperare cum bietii copii erau izbiti de colo-colo,de un ticalos beat,erau jigniti,pedepsiti si alungati de zeci de ori,insa ea nu putea face nimic.
-Lasa-mi sora in pace ticalos fara inima ! striga baiatul sarind si muscandu-si tatal de mana care o avea in parul copilei.
A fost izbit de perete,dupa care a lesinat.Fata a prins curaj,judecata fiindu-i intunecata de o furie incontrolabila,privirea ii era inundata de sangele razbunarii,nu stia ce sa faca.A luat primul cutit ce i-a picat in mana si l-a infipt adanc in piciorul barbatului,dupa care i l-a pus la gat si a soptit :
-Daca-l mai atingi o data, te transez !
Din cauza durerii,s-a trezit brusc din betie si uimirea cu care isi privea fiica nu putea fi descrisa,il amenintase cu moartea…

~*~

-La naiba cu el ! striga Lina,in timp ce mergea spre scoala.Astazi nu-si luase casca,asa ca parul ei negru era acum una cu vantul,viteza fiind aproape incontrolabila.Privirea ii era pierduta,nu era atenta la drum.Incerca sa-si scoata din minte acele amintiri,acele cosmaruri ale copilariei ei.Sangele razbunarii ii inunda iar privirea,acum regreta ca nu l-a ucis cand a avut ocazia.
A oprit in fata scolii, unde a ramas pentru 10 minute,analizand peisajul.Soarele se ridica si imprastia sute de sageti aurii, copacii imprastiau aerul curat,pasarile zburau,cantau si se jucau profitand de tot ce natura le oferea in acea zi.
Nu intelegea,de ce copiii alergau si zambeau, de ce cantau pasarile,de ce totul parea atat de simplu in lumile celorlalti,ea cu ce gresise ? S-a multumit sa-i priveasca,iar dupa ce a oftat adanc, si-a trecut mana prin par si a intrat in scoala.
Pe holuri toti se fereau de ea,dar nu-i pasa.Mergea tinandu-si cartile si gandindu-se. Un baiat o lovi din greseala,imprastiindu-i toate cartile.Cei din jur au tacut brusc,privind cu teama si compatimire totodata,oare ce se va intampla ?
Lina nu avea chef de scandal sau de bataie, asa ca il mangaie usor pe crestet,facandu-i loc sa treaca,dupa care si-a ridicat toate cartile si a continuat sa mearga.
-Hei tu ! se auzi o voce.
A continuat sa mearga,chiar nu vroia sa intre in necazuri azi.
-Tu! Crezi ca poti face regulile pe aici nu ? striga acelas tip,intorcand-o din drum.
-Uite amice,nu am chef de indivizi ciudati dornici de afirmare azi.Dispari ! ii replica destul de calm.
-Ciudata esti tu ! De ce crezi ca toti se tem de tine ?Esti o ciudatenie ! veni argumentul dur al tipului.
«Ciudata…» ce insemna cu adevarat acest cuvant ?Chiar era asa,chiar se temeau toti ?
-Amice,esti idiot…spuse cu mila,punandu-i mana pe umar,dupa care-si vazu de drum, gandindu-se la adevaratul sens al cuvantului « ciudat »
S-a asezat pe scari, tinand cartile in continuare si meditand.Suvitele brunete ii acopereau umerii,lantul de la pantalonii negri urmarea orice miscare,lovindu-se de fiecare data violent si zgomotos de marmura rece.
-Lina Anatsu ? intreba o tanara blonda,imbracata intr-un costum gri, cu un model floral dragut si fin.
-Da…spune repede.Nu-mi place fata ta. Replica deranjata.
-Directorul te asteapta.

[Jigoku]

Fata isi ridica privirea si zambi sarcastic :
-Iar ? E a treia oara saptamana asta…
Isi lua cartile si o urma pe tanara blonda,desi acum stia si cu ochii inchisi drumul spre biroul directorului.Nu a mai asteptat sa primeasca aprobarea si a intrat direct, aruncandu-se pe canapeaua din colt.
-Nu am mai batut pe nimeni. Spuse fara sa fie intrebata,gandindu-se ca si de data asta va fi acuzata de comportament inadecvat.
-Domnisoara Anatsu, calmeaza-te.M-am gandit ca…
-Poftim ?intrerupse fata.Ai gandit? Serios,ia o pauza. Continua pe un ton sarcastic.
-Foarte amuzant,insa vroiam sa te anunt ca de maine vei face parte din clubul de teatru,doar asa vei putea absolvi,facand parte dintr-un club . Isi termina directorul anuntul,calm dar extrem de atent la chipul brunetei,care parea lovita de fulger.A preferat sa taca, asa ca a iesit intr-o maniera extrem de eleganta,inchizand pentru prima data acea usa normal, fara sa tipe sau sa injure.
A ajuns in clasa, unde ora era in plina desfasurare,dar nu a raspuns la intrebarile profesorului si luandu-si cartile,a plecat,lasandu-i pe toti in urma.
Pe hol nu se auzeau decat pasii ei,toti erau la ore si linistea era apasatoare.De ce teatru ? Ura asta,pentru ca ii aducea aminte de trecut,trecut care parca-l retraia in fiecare clipa,desi isi spunea ca sangele ticalosului nu-i mai curge prin vene. Isi ura tatal mai mult decat orice pe lume,desi nu mai stia daca mai traieste,daca ar dori sa ucida o umbra, daca vaneaza o fantoma sau de ce nu l-a ucis atunci cand a avut ocazia.Simtea ca e responsabila de moartea fratelui ei,in mijlocul iernii,in colturi ude si reci ale cladirilor de la periferie.
Motocicleta ei zbura pe sosea,nu-si mai dorea decat sa mearga departe,intr-un loc unde sa se linisteasca.Pe drum insa, a intalnit cativa pusti care au urmarit-o,incercand s-o intreaca,fapt care a enervat-o, dar nu avea chef de scandal, vroia doar sa fie singura si sa-si calmeze pornirile.
Baietii s-au retras dupa ce i-au intalnit privirea insangerata.
Marea albastra a cerului i se arata pana in strafunduri, printre norii din ce in ce mai inchisi, razele strabateau din ce in ce mai greu.Parca era o piesa de teatru, cu o frumoasa zana prinsa intr-un turn impenetrabil, un turn imoral de rezistent, dar care dupa o baie de lacrimi se topeste asemenea zapezii, o tragedie ce-i atragea atentia brunetei, o facea sa se gandeasca la trecut, cat si la rolul pe care-l obtinuse la scoala, isi imagina niste costume ciudate,undeva in jurul secolului XVIII, replici patetice impletite cu saruturi si atingeri dubioase si poate mult prea dulci pentru secolul ala.
Sentimentul de deja-vu a cuprins-o brusc. Privind norii, si-a adus aminte de alta zi de chin, ziua in care nenorocitul i-a lovit mama, pentru prima data sub ochii ei.
-Banii mei ! Unde sunt banii mei ? striga cu ura.
Printre cuvinte se auzea sunetul palmelor, se auzea si scrasnirea dintilor femeii, care nu vroia sa planga in fata copilei ce-i privea cu disperare.
I-a prins mana si a raspuns scurt :
-Fetei ii era foame, a trebuit sa gatesc si..
Cuvintele i-au fost innabusite de o alta lovitura, dupa care privirea bestiei s-a indreptat spre cea mica.
-Tu !Imi mananci toti banii ! incepu sa strige, aplicandu-i prima ei bataie, una sora cu moartea.
Zacea intinsa, insangerata, asteptand sa dispara asa-zisul tata, sa fie ajutata si sarutata cu blandete de mama pe care-o iubea atat de mult, mama pe care a lasat-o in urma.
Afara ploua, cerul plangea, incercand sa spele ranile provocate de o persoana inconstienta si iresponsabila, ce isi ducea viata ca un parazit, facea ordine si lovea de cate ori dorea, nimeni nu se opusese pana atunci.

-Nenorocitul! Trebuia sa-l omor atunci!

[Jigoku]

Se oprinse intr-un coltisor de sosea, cat si un coltisor de rai. Undeva pe o stanca, loc din care totul se vedea atat de mic, atat de neinsemnat, simtea ca mai are un pas si calca in picioare intreaga lume. Soarele era acoperit, asa ca griul devenise uniform. Cladirile posomorate se intaltau in speranta de a strapunge norii si de a readuce picatura de culoare in viata tuturor, strazile erau pustii, toti se adapostisera, doar urma sa ploua. Sperantele celor ce erau inca pe strazi se frangeau odata cu ideea unei nopti furtunoase, altele doar ce se nasteau, oameni ce asteptau sa vada iar fulgere spectaculoase in apropierea marginilor muntilor.
S-a asezat pe margine, continuand sa se gandeasca la evenimentele care i-au marcat intreaga viata, cat de norocoasa a fost ca a supravietuit acelei nopti, ca a dat peste noul ei tata, unul iubitor, care i-a oferit absolut orice, a crescut-o si a avut grija de ea atata timp.O lacrima a alunecat pe obrazul ei, pierzandu-se in fumul de tigare.
Si-a dat seama cat de norocoasa a fost, a avut o sansa, fata de alti copii care pier uitati de lume, pe care pamantul ii acopera cu miscari rancede,copii care n-au facut nimic rau,copii care ar fi facut lumea de doua ori mai buna.
Imaginea celui ce-a transformat-o intr-o tanara capabila o facu sa ofteze adanc. Un barbat in toata puterea cuvantului, isi crescuse baiatul singur, de la 4 ani, cand mama ii murise de cancer. Amandoi se simteau singuri,asa ca prezenta Linei in viata lor fusese o binecuvantare.
Mark fusese intotdeauna cuminte, se supunea de fiecare data, iar asta o irita pe fata, careia ii placea sa faca ce vroia, sa se simta libera, dar cel mai mult o enerva faptul ca tanarul indraznea sa se identifice cu fratele ei, la care tinuse foarte mult.
Incepuse sa ploua de mai bine de jumatate de ora, se intunecase mai mult, dar din locul acela inca se observa albastrul zarilor.
Melodia telefonului ii intrerupse starea de visare.Se hotari sa raspunda intr-un final.
-Da ? incepu pe un ton calm
-Trebuie sa vorbim,vino acasa… se auzi de la capatul celalalt vocea batranului, dupa care un sunet intrerupt puse stapanire pe conversatie.Bateria se terminase, asa ca fu nevoita sa mearga acasa, pentru a afla ceea ce avea tatal sa-i spuna.
S-a urcat pe motocicleta si a condus pe soseaua uda , cu ploaia batandu-i in fata, gandindu-se la ce ar putea afla.
A coborat in viteza dealul, aproape a pierdut controlul din cauza soselei alunecoase.Inima ii batea mai tare decat de obicei, adrenalina ii invadase toate celulele, simtea nevoia de mai mult, asa ca a zburat cu o viteza ametitoare pana acasa,unde a observat o banda galbena la usa, cat si o masina a politiei, dar nu s-a speriat. Se gandise ca a fost furat ceva de acolo, multi hoti isi incercasera norocul.
Batranul a intampinat-o cu o tristete adanca brazdata pe chip, inexplicabila pentru Lina, care incepea sa intre la banuieli.
O multime de politisti se agitau dintr-o parte in alta, detectivii puneau sute de intrebari, pana cand au calcat-o pe nervi.
-Pentru Dumnezeu, ce s-a intamplat ?
O lacrima aluneca pe chipul batranului, care a simtit ca nu mai poate vorbi acolo.
A luat-o de mana si a dus-o in gradina, sub nucul cel batran,unde se jucase aproape toata copilaria ei.
Incepea sa devina agitata,nervoasa, nu mai avea rabdare.
-Stii, copila mea…Mark s-a….sinucis.
Socul a fost atat de puternic incat Lina s-a trantit pur si simplu pe pamantul ud.Nu mai simtea nici vantul, nici ploaia, nici nu mai auzea vocea tatalui ei, ce incerca sa o faca sa-si mai vina in fire.
Isi pierduse al doilea frate, se simtea la fel de vinovata ca si la primul, pentru ca ii vorbise urat,se gandea ca a fost vina ei.
Un detectiv s-a apropiat si le-a intins o punga sigilata cu un bilet in ea :

« Tata,Lina… va iubesc »

[Apathy]

looollll...nu ma asteptam sa se sinucida....
vreau sa pui mai repede continuarea fiidca vreau sa stiu motivul petru sinuciderea lui Mark...
Lina as intelege de ce s-ar sinucide,ea ar avea motive,dar Mark:-?...trecutul lui si trecutul ei nu se compara deloc... si totusi ea e inca in viata...
baiatul asta are un caracter prea firav...
astept continuarea ca momentan sunt pusa in ceata si nu prea mai inteleg mare lucru...:-"

[Sadic_Soul]

Well....am citit toate capitolele ce au fost postate pana acum si vreau sa spun ca imi place foarte mult povestea.
Mi se pare una originala.Lina impreuna cu familia ei au avut un trecut foarte dureros.Si acum si mark,care nu prea avea motive s-a sinucis.
Totusi mi se pare ceva ciudat la mortea lui mark,dar poate voi afla in urmatorul capitol.
sa-l postezi cat mai repede,caci mor de nerabdare sa vad ce se mai intampla.

[Jigoku]

Prezentul isi gaseste in trecut masura

Dupa ce toata agitatia a disparut, au intrat in casa,incercand sa-si explice fenomenul. In ciuda faptului ca se simtea distrusa, Lina nu a varsat nici o lacrima, si-a pastrat calmul si duritatea, insa nu intelegea motivele fratelui ei de a se sinucide. Avea tot ce-si putea dori vreo-data cineva, dragostea il inconjura, el fiind singurul baiat al batranului.Dupa ce a pregatit un ceai si a avut grija ca Dl Anatsu sa adoarma, pana ii mai trece supararea,sau pana se obisnuieste cu ideea, a iesit in gradina,in ploaie.
S-a aruncat pur si simplu sub copacul unde a primit vestea si a simtit nevoia de a se elibera.Lacrimile curgeau fara incetare, nu le putea stapani oricat ar fi incercat.
Desi la inceputul zilei credea ca-l uraste pentru ca nu este fratele ei, acum si-a dat seama ca pierderea lui e la fel de dureroasa ca a unui frate.
S-a oprit brusc, gandindu-se la tot ce i-a spus, gandindu-se ca probabil e vina ei. Ii strigase de atatea ori ca-l uraste,il lovise de atatea ori fara sa-i faca mare lucru, sentimentul vinovatiei a cuprins-o si a ramas nemiscata, in iarba uda, cu lacrimile curgand incontrolabil.
O mana calda ii atinse umarul facand-o sa tresara ca dintr-un cosmar.Uitandu-se cu atentie, a deslusit in intuneric silueta unui tanar brunet,cu ochii rosiatici, ce aveau o sclipire care strapungea intunericul.
-Esti bine ? intreba tanarul. Vocea lui era calda, plina de intentii bune,a oprit intentia fetei de a-l lua la bataie.
Pentru prima data in viata ei, a imbratisat un strain, continuand sa planga.In aceasta secunda, nici un pic de duritate nu se citea in atitudinea ei, privirea-i indurerata nu exprima pic de raceala, parul ud ii era ravasit si murdar de noroi, insa tanarul a continuat s-o tina la piept, ca pe un copilas fara aparare,soptindu-i o poveste care-a mai calmat-o.
-Cine esti… ? sopti Lina, ridicandu-si privirea.
-Spune-mi Alex. Ii raspunse managaind-o pe frunte.Tu trebuie sa fii Lina,nu?
-Ma cunosti ? fata se retrase si incepu sa devina sceptica.
-Mark mi-a spus multe despre tine,foarte multe,desi nu te potrivesti tiparului. Continua el , ridicandu-i o suvita de pe fata.
-Mark… s-a sinucis…
Sclipirea rosiatica din ochii tanarului devenise o flacara veritabila. Era la fel de socat ca Lina,cand primise vestea.
-Deci n-a glumit… spuse sec
-Poftim? Stiai? Fata il lua de guler si-l tranti pe pamant.
-Am crezut ca glumeste, nu ma intelege gresit…incerca sa-si ia apararea Alex
-Spune-mi tot ce stii,acum. Ii porunci ea,eliberandu-l.
-In timp ce discutam,intr-o seara,mi-a spus ca ar fi curios cum ai reactiona daca ai afla ca e mort, se intreba daca te va afecta cu ceva.Tot atunci mi-a dat si o cutie de lemn,mi-a spus sa ti-o dau daca el nu va mai fi, dar nu l-am luat in serios,am crezut ca glumeste.
-Era un prost. Cum adica ‘daca ma va afecta ‘? Si unde e cutia ?
-Cred ca e prin masina, am aruncat-o acolo ultima data.
Alex parea oarecum acaparat de supararea si curiozitatea Linei, cat si de energia negativa pe care-o simtea fara sa se apropie.
-Arata-mi-o ! veni si porunca ei.
S-au ridicat si au alergat pana la masina, unde au gasit cutia dupa adanci cautari,sub scaunul soferului.
Era din lemn, avea un lacat micut si un tradnafir sculptat pe capac. In interior era captusita cu matase neagra si un suport pe care era asezata o bratara cu o inscriptie.
Lina a luat-o si a descifrat mesajul destul de greu, pentru ca era codul din copilarie, prin care vorbeau cand erau suparati unul pe altul :
« Poate mort ma vei iubi mai mult »

Alex
http://i160.photobucket.com/albums/t165/...odness.jpg