Trecut insangerat

[Ryuu]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Am decis sa imi fac un nou fic care va prezenta viata unui baiat...etc etc
Vreau sa zic ca: repetitile sunt acolo intentionat si veti vedea ca descrierea baiatului lipseste[cred ca nu am deloc descriere in acest fic >.>]
scuze pt greseli >.>
fara a o mai lungi...uite ficul

"-Totul in jurul meu mi se pare banal.Aceasta viata nu merita traita...Pentru ce?Pentru a vedea cum oamenii isi vad de griji si mai mereu sunt cu zambetul pe buze?...Ce prosti...Ei nu isi dau seama ca sfarsitul va veni din clipa in clipa?Ce banala poate sa fie viata..."

Inceput
*

Sunt multe lucuri ce Daisuke le credea banale.Isi dorea din ce in ce mai mult ca oamenii sa sufere.Dorinta asta devenea o obsesie...
Prima zi de scoala incepuse pentru el.Era ora 7 dimineata si tanarul se afla deja sub copacul din curtea scolii.Si-a scos din buzunar tigarea dupa care a aprins-o.Nu ii pasa ca directoarea se uita la el.Avea un obicei prost si poate de aceea nu era acceptat la nicio scoala.Comportamentul sau era de neiertat...
Directoarea ,vazandu-l ca fumeaza , s-a apropiat cu pasi repezi spre el:
-Ce crezi ca faci tu aici?zise directoarea pe un ton ridicat...
Fara sa ii pese , baiatul a raspuns scurt:
-Fumez...dupa care Daisuke a intros capul in alta parte pentru a nu o mai privi pe batrana directoare.
"-Asta imi mai lipsea...O alta persoana plictisitoare..." gandea baiatul in timp ce isi stingea tigarea.
Baiatul s-a ridicat de jos indreptandu-se catre un loc unde stia ca nimeni nu il va deranja.A ales sa isi petreaca o buna bucata de timp pe acoperisul scolii unde nimeni nu a mai pus piciorul.Privelistea era suberba.Soarele stralucind pe chipul baiatului , pasarile lasate purtate de vant...totul era minunat pana cand soneria scolii a spart linistea.Baiatului nu i-a pasat.A oftat odata si a inchis ochii lasandu-se putrat de vise.

"-Lasa-ma sa ies!!Vreau sa plec de aici...".O voce stranie pusese stapanire pe mintea tanarului.Auzind aceste cuvinte baiatul s-a ridicat rapid crezand ca cineva este in preajma sa , insa nimic.A dat din umeri si s-a intins iar , insa vocea inca continua sa rasune in mintea tanarului:
"-Nu auzi sa imi dai drumul?Nu vreau sa fiu inschis.."
Ce putea sa fie? Sau mai bine zis :cine putea sa fie?Baiatul s-a ridicat ,iar, si a plecat de pe acoperis.Nu parea a fi ingrijorat deloc de parca a mai auzit aceasta voce si ii se parea cunoscuta.
................
Intreptandu-se incet sper usa scolii , baiatul se uita mai mereu in spate.Oare era speriat?...S-a uitat pentru un moment sper usa apoi a intors capul.Din buzunar a scos telefonul apasand tastele.
-Vin-o sa ma iei.Nu mai suport asta , zise baiatului persoanei din spatele telefonului.

**
"O lacrima nu poate insemna decat suferinta.Nu plange pentru ceva lipsit de...de viata..."

Daisuke inca astepta in fata scolii.Cu cine sa fi vorbit?Unde avea de gand sa mearga?...Atatea intrebari...intrebari fara raspunsuri...Ce sa insemne totul?De ce Daisuke continua sa se joace cu viata?
"-Ce dureaza atata?" gandea baiatul in timp ce se uita in stanga si dreapta strazii ce inconjura scoala.

"Respect fara de cuviinta...Durerea este mult prea mare pentru o singura persoana...Spune ADIO suferintei si Bun Venit MORTII..."

e scurt ...stiu

EDIT:nu ma astept sa primesc laude deoarece mai am mult de invatat asa ca tabarati cu asa zisele critici pt a ma perfectiona X_X