Nu pot sa ma las de cafea. Nu pot, dude, nu pot. Vreau sa spun, cafea. Ma refer la cafea. Nu la zat cu apa, asa cum o beau majoritatea. Cafeaua a devenit pentru mine... oare cu ce pot sa o compar, nu stiu. E mai mult decat dependenta. Nu tremur si imi dau ochii peste cap daca nu beau. E o dragoste. M-am indragostit de ea. Interesant...
Nu pot sa ma apuc de teme decat pe ultima suta. Chiar daca stiu ca o sa platesc pentru asta. Nu pot sa nu fiu sarcastica. Chiar daca uneori nu atunci cand e momentul potrivit. Nu pot sa nu explodez de pasiune daca ajung la un subiect care imi place. Nu pot sa gatesc. Am incercat odata sa fac pilaf si nu stiu ce naiba am facut, s-a umflat apa sau ce, am distrus aragazul. Nu pot sa tin minte chestii copilaresti, ceva simplu de amintit. Uit, tot uit. Nu pot sa nu ador pisicile. Nu pot decat sa rad pentru cinci-zece minute fara sa ma opresc atunci cand eu/altcineva spune o gluma tampita. Like, toti s-au oprit din ras si eu continui pana cand primesc priviri ciudate din jur. Nu pot sa imi tin gura in general.