Trandafirul inecat in spini[terminat]

[Kimera]

Ei bine dupa mult timp de gandire [ o sa am timp , nu o sa am....] incep sa scriu si eu un fic yaoi. Spun de pe acum ca unele detalii din realitate sunt putin cam modificate fata de realitate. Lungimea primului capitol este mai mica , dar celelalte vor fi cu siguranta mai mari.
Doresc critica cat mai dura. Si sa nu uit, avertisment +18
Pozele:
Akira [ din perspectiva lui povestesc] http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg

Isamu [o sa apara in capitolul 2] http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg

Capitolul1 - O alta zi...
Prin urgie , de urgie fug si am fugit mereu. Poate ca numele de Akira ce inseamna inteligent nu a fost chiar o bataie de joc a parintilor mei , dar cu siguranta ca nici nu le-a pasat de mine.
Am crescut intr-un orfelinat din Tokyo , orasul pe care nu l-am parasit niciodata , alaturi de Hitomi si Ken , cei care mi-au fost ca o sora si ca un frate mai mare , doar ca acum blestem ziua in care l-am cunoscut pe Ken. Din cauza lui trecutul meu are o pata mai neagra ca smoala de care , in afara de Hitomi , nimeni nu stie.
In urma cu trei ani , pe 15 ianuarie , cand implineam 15 ani am fost adoptat de doamna Chiyo , cea care imi este mama vitrega si in prezent.
In orice caz , acum ar fi cazul sa ma trezesc si sa ma pregatesc pentru liceu ca nu ar fi bine ca tocmai elevul cel mai bun din clasa sa intarzie.
Ma ridic din pat si intru in baia ce este prea puternic luminata asa ca imi ia ceva pana sa pot vedea clar. Ajung in fata chiuvetei si ma privesc in oglinda de deasupra acesteia. Parul meu argintiu este ravasit , ochii conturati de cearcane ce urmeaza sa dispara , iar pe fata am urme usoara de la perna. Bine ca o sa dispara si astea. Nu ma mir ca arat asa din moment ce-mi 'mananc' aproape toata noaptea cu invatatul si nu cu calculatorul , asa cum ar face majoritatea. Dupa ce m-am spalat pe fata si pe dinti am mers in camera si am deschis usa dulapului. M-am imbracat cu o camasa alba , blugi de culoare albastra , iar in picioare am luat tenesii mei favoiti-alb cu albastru.
De micul dejun nu mai aveam timp asa ca m-am pieptanat , am luat mapa neagra si am luat-o la fuga inspre destinatia mea: Colegiul Yumeda , ce avea si facultatea cu acelasi nume. Pana si eu nu am priceput exact de ce si cum. Din cate am inteles cladirea Yumeda trebuia sa fie destinata conferintelor , dar s-a renuntat si din moment ce cladirea era imensa primaria a realizat un proiect in care s-a propus sa se amenajeze pe jumatate din cladire liceul si scolile generale , iar pe cealalta parte facultatea. Proiectul a fost acceptat asa ca eu s-ar putea sa am norocul sa fac si facultatea in aceasta cladire , asta daca nu o sa accept vreo bursa.
Nici nu am realizat ca am ajuns in curtea imensei cladiri. Urc la etajul cinci si intru in a doua clasa pe stanga. Profesoara nu ajunsese. Ma asez in banca , prima de la fereastra si imi scot cartile pentru prima ora. Vroiam sa mai vorbesc cateceva cu colegii mei , dar ce am apucat? Deodata usa clasei s-a deschis asa ca a trebuit sa ne ridicam in picioare si sa ne aplecam la comanda sefei de clasa. Dupa ce am luat lor profesoara m-a anuntat ca avea ceva de discutat cu mine , iar apoi si-a inceput ora.
Pot sa zic ca am scris cinci pagini si sincer cu toate ca nu ma deranja sa invat as fi fost bucuros sa-i astupe cineva gura cu un leocoplast ca sa nu mai trebuiasca sa scriu.
Bineinteles ca dupa terminarea orei am mers la cancelarie cu doamna profesoara ca sa vad ce dorea. Se pare ca un anumit elev din facultate era asa de slab ca nivel incat ar cam fi trebui sa-i dau eu meditatii. Cand am auzit am ramas socat. Ma si miram cum a ajuns ala in facultate , dar cand am aflat cine era sincer nu-mi mai suradea ideea de meditatii si nu stiam cum sa o fac pe profesoara sa nu ma trimita la moarte sigura , dar din pacate nu am avut ce face.

[Zyklon]

Heya XD orice yaoi trebuie citit deci uite-ma aici XD M-au atras foarte mult pozele cu personajele. Akira e asa kawaii si seme-le hot. Akira il mediteaza la invatat... insa si el trebuie meditat la alte lucruri :-" Ficul mi se pare in regula chiar bun si nu sunt eu cine stie cine in materie de critica. Voiam doar sa te felicit pentru fic si genul acestuia XD greseli nu am vazut dar cred ca eera una de tastare... nu sunt sigrusa. Oricum felicitari si succes in continuare.

Psycho XD :bye:

[hiimera]

O spun de acum, genială idee. >:3 Îmi place asta, faza cu faptul că el va trebui să-l mediteze pe unul.
Nu am mai citit aşa ceva, deci are să-mi placă.
Mă bucur de asemenea că ai specificat cum vrei să criticam opera. Nu te criticam pe tine, ci criticam ce ai scris. Nu pune totul la suflet, în caz că are cineva să fie dur (eu...). :]
Se observă că eşti începatoare, nu doar în astfel de gen dar şi în general, asta mi-am dat-o seama prin modul în care desigur ai început primul capitol. Obişnuit, o idee uzată cam de toată lumea şi simplă.
Fiind începatoare, e bine moemntan, dar puteai să faci şi altfel.
Oricum puteai începe actiunea mai altfel, dar lasă că şi aşa e bine pentru un start.

"Prin urgie , de urgie fug si am fugit mereu" - sună ciudat, cred că venea mai bine așa - "Prin urgie am trecut și in continuare fug. Mă simt de parcă aș trece prin flacari." - am mai adaugat ceva, dar initial prima propozişie e cea pe care doresc să o remarci. Pentru că ai repetat cuvândul aiurea şi ai formulat greşit.
Ne-ai prezentat după două persoane importante în viaşa lui, dar după ai spus că unul nu ştiu ce are şi etc, m-am cam încurcat.
După a urmat rutina zilnică atunci când te trezeşti... deja cam prea obişnuit şi la fel de simplu. Puteai picanteriza sau mai puteai descrie un pic mai mult. :]
Greşeli de exprimare am vazut, dar doar atât... nu ştiu dacă unele virgule le-ai pus bine. Hmm! NU prea am fost atentă la asta.
Contează urmatoarele aspecte:
- Descrie şi amanunteşte mai mult.
- Fi atentă cum pui ideile şi expresiile.
- Corectează-te.
- Şi nu te oprii mai mereu la punctele culminante. :))
- Încă ceva: nu ezita folosirea cuvintelor necenzurate sau de genul, scriele cu curaj, la fel şi şcenele de hentai. :))

Ultimele două trebuie respectate obligatoriu. :)) A trebuit să le spun, fiindcă nu cred că vrem să rupi firul atunci când se încing lucrurile. :))
NU trebuie să o respecti pe penultima, dar dacă vrei să scrii mai mult şi să spunem că îţi iese un capitol lung de tot, există 2 obtiuni:
1. Scri, chiar dacă îţi ia 10 pagini.
2. Fragmentezi în două capitole. Dar desigur asta înseamnă să ai multe pagini.

Mreeow!! Ceau! :3

[Kimera]

Multumesc pentru comentarii , iar acum sa le iau pe rand:
@PsychoXD: Multumesc ca citesti ficul meu si sper sa-ti placa si capitolul doi.
@Kt.Kat: Nu ma voi supara chiar deloc daca vei fi dura. Eu chiar te rog sa fi cat de dura posibil caci doar asa voi putea sa ma imbunatatesc. La capitolul ficuri , intradevar sunt incepatoare acesta fiind al treile s primul de acest gen.[celelalte doua sunt pe alte siteuri]. Despre cele doua personaje
mentionate momentan trebuie sa aveti decat numele in vizor , ca restul se va intelege pe parcurs. In orice caz abea astept critica si la acest capitol si cred ca o sa primesc o mustrare pentru prea multe linii de dialog:)
@Madelina: Madyy>:D< ma bucur ca iti place ficul si asa cum ti-am spus si la scoala acest capitol sper ca va fi pe gustul tau deoarece apare mult iubitul tau personaj.:)
Soo.....

Capitolul 2 - 'El e elevul tau!'
A ramas stabilit sa-mi cunosc ‘elevul’ in pauza de pranz , adica cea de 45 de minute. Ceea ce nu stia profesoara era ca preferam sa ma arunc de pe cladire decat sa dau nas in nas cu baiatul ce impreuna cu prietenii sai , sau gasca cum se zice, mi-au dat porecla stupida de Shiro si isi bat joc de mine toata ziua. Ce e vina mea ca sunt un elev model? Invat pentru viitor nu ca mi-ar placea cine stie ce. In orice caz m-am indreptat catre laboratorul de chimie , acolo unde urma sa se desfasoare urmatoarea ora.
Ca de obicei eu sunt cel ce raspunde si iese la tabla cel mai des. Asta ii face pe colegi sa ma strige tocilar , dar nici ca nu le convine ca profesoara lucreaza doar cu mine. In fond ei pot sa doarma in papuci.
--------
Terminasem deja si ora de matematica , ultima inainte de pauza de pranz. Mi-am luat mapa si am plecat inspre cancelarie , unde urma sa primesc ce anume trebuie sa explic la meditatii. Ajung in fata usii de aluminiu de care erau lipite toate anunturile in legatura cu modificarile de orar din timpul anului. O deschid si intru in sala uriasa ce are un covor maro de la un capat la altul. Nelipsita masa rotunda inconjurata de scaune este acum plina de dosare si cataloage , iar bineinteles profesorii se uita la mine ca la extraterestru. Ce sa caut eu in camera lor? Cam aceasta intrebare se citeste pe fetele lor.
-Ma scuzati ca deranjez , o caut pe doamna profesoara Nagisa.
-Se afla in clasa 302 si ne-a rugat sa te trimitem acolo in caz ca intrebi de dansa.
-Multumesc , o zi buna.
Ies din cancelarie si urc cateva etaje pana ajung in fata salii de clasa. Dinauntru se auzeu doua glasuri cunoscute mie. Unul era cel al profesoarei , iar celalalt al elevului pe care speram sa nu il meditez , dar ca de obicei soarta este impotriva mea. Am deschis usor usa alba si am pasit in clasa peste care se lasase o liniste mormantala acum ca venisemn si eu. Sala arata la fel ca toate celelalte. Doua table mari si negre asezate pe peretele din dreapta usii , catedra drept in fata , iar bancile in stanga asezate pe trei randuri.
-El este Akira Chiyo , dar din spusele tale , Isamu, deja il cunosti. Akira lui ii vei explica anumite notinui de acum in colo.
Imi indrept privirea catre cel de langa profesoara. Era exact acelasi Isamu care prefera sa ma strige Shiro si ai carui prieteni imi puneau piedica te miri unde. Parul roscat , scurt si usor ciufulit , cu un breton ce-i acoperea partial ochii de un albastru intens care ma priveau oarecum interesati , fata ovala si medalionul verde ce-l poarta mereu peste cate un tricou cu cine stie ce slogane deloc normale- toate acestea nu denotau un elev de nota zece cu siguranta.
-Ma bucur ca ati gasit un meditator. Din cate am inteles esti mai mic decat mine. Cati ani ai? Se auzi vocea calma, dar si curioasa, a roscatului.
-Optsprezece. Dar tu?
-Multi inainte. Eu am nouasprezece.
-Mersi la fel.
Acum intelegeam de ce profesoara ma rugase sa-l meditez. El era in primul an de facultate asa ca ii trebuiau notiunile elementare bine fixate. Ah firar! Am inceput sa gandesc ca proful de mate.
-In orice caz , ma astept sa nu faci vreo tampenie , Isamu , iar de asemenea sa nu cumva sa mi se planga Akira de tine! Ti-e clar domnule?
-Desigur , doamna Nagisa. Nu am sa fac nimic neplacut.
Ii raspunse Isamu cu un fel de zambet siret pe buze , ceea ce m-a facut sa cred ca mai bine gaseam o scuza stupida ca sa nu mai fiu eu nevoit sa fac aceste meditatii , sau cel putin sa nu mai trebuiasca sa-i explic lui.
-Va las sa vorbiti atunci. Akira ,sa-ti anunti colegii ca profesoara de franceza nu va ajunge astazi asa ca plecati mai devreme cu o ora.
Dupa ce profesoara a iesit din clasa , am inghitit in sec. Ce ar fi trebuit sa vorbesc? Mai de graba ma asteptam ca Isamu sa ma ameninte ca daca scot o vorba despre meditatii o incurc , cel putin asa isi rezolva el problemele.
-Nu credeam ca daca amicii mei te vor lua peste picior , tu ai sa ma consideri un capcaun.
Nu vroiam sa recunosc , dar el ghicise ce era in capul meu. In orice caz , nu eram tampit sa recunosc.
-Nu te consider nicicum , doar ca nu cred ca avem ce vorbi. In orice caz , eu ma duc sa-mi anunt colegii ca pot sa plece din moment ce franceza era ultima ora. Pa!
Zic si ies din clasa indreptandu-ma spre cantina. Am avut norocul sa dau de toti colegii mei asa ca le-am transmis ce trebuia apoi m-am indreptat catre casa. Imi trebuie un somn bun.

[Zyklon]

Heya! Super, chiar iti asteptam next-ul. As fi comentat de aseara dar nu apucasem sa citesc tot, asa ca o sa comentez acum. Devine interesant. Abia astept sa avd relatia ce se va forma intre cei doi. Ti-am mai zis ca iubesc pozele? Saracutul Akira, mereu luat peste picior.Poate nu imi mai amintesc primul capitol sau nu am citit bine. Scuza-ma ca is cam batuta in cap dar ce mai inseamna Shiro? :)) I know sunt fraiera rau :)) Eh daca poti sa ma luminezi. Greseli, am trecut prin capitol repede si nu am vazut. Cam atat si astept next-ul XD

Psycho XD

[hiimera]

Yo! De aseară am citit, doar că nu am fost în stare să las un com.
Acum sunt trează şi lucidă.
Şincer pot spune multe, dar mă reduc la câteva lucruri mai importante:
- Lungimea
- Ideile
- Actiunea
- Descrierea

Patru aspecte care trebuie bine finisate la tine. Totuşi încă pe pragul de dezvoltare, ceea ce este ok şi foarte bine.
În primul rând, e prea scurt, mult prea scurt pentru a fi considerat un capitol.
Uite eu îţi dau o idee cum ai putea să faci mai uşor capitole mai lungi şi pline de actiune:
Combini ideile cu actiunea, iar după doar adaugi descrierea. Însă trebuie să te legi în mare parte şi chiar mai mult de fiecare propozitie, fiindcă tu nu prea le dezvolti îndeajuns de mult încât să fie mai explicite dar şi mai semnificative. Mai extindete putin şi încearcă să adaugi figuri de stil, pentru a îmbogăţi volumul de substanţă al capitolelor.
Că sigur după dacă combini mai multe idei, vei vedea că vor ieşi capitole lungi.
Poate te întrebi la ce mă refer eu, când spun 'combinare de idei'... Şimplu, ai o idee, dar nu ai cum să o dezvolti aşa de uşor, aşa că te mai gândeşti la una două, îţi plac, după le cuplezi cu prima şi gata. Ai mai multe într-una singură.
Vezi că la tine actiunea e cam grabită, încearcă să o iei mai uşor şi pentru a diminua pune mai multă descriere. Dialogul a fost bun, nu m-a deranjat.
Totuşi adaugă suspans şi dinamism în toate. Îţi sugerez, poate că acum în primele capitole nu are să fie aşa de spontan, dar pe parcurs ar fi necesar, spun eu.
În rest sincer ai avut ceva mister şi putn suspans, iar asta m-a încântat mult. Vreau să aflu mai multe. Pentru că îmi place ficul şi ideea pe care a i ales-o. Acum te laud, fiindcă meriti, ideea o ador.

[Kimera]

Ei bine , acum ca e ziua mea , in loc sa fac party pe forum [asta ar fi cam.. imposible] fac cinste cu un nou capitol yaoi. S-ar putea sa am niste greselute de tastare.. scuzati.
@Psycho XD: Shiro inseamna alb si multumesc ca treci pe aici :)
@Kt.Kat: Multumesc pentru critica , de abea astept sa vad citica si la acest capitol. Eu cred ca am folosit cam multe puncte de suspensie si daca am dreptate ai vreo idee cu ce ar putea sa fie inlocuite?
@:Madelina: Ei bine draga mea coleguta , multumesc ca citesti acest fic si lasi comentarii. :)
New: Hitomi [de fapt cum arata ea , dar de la poza asta o sa plecati cu imaginatia]: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...1983-1.jpg

Capitolul 3- 'O pata de trecut'

Am intrat in casa lasand usa de la intrare deschisa , in fond cine putea sa intre? Astazi , nu stiu din ce motiv nu am niciun chef de teme. Poate am sa le fac mai incolo , dar acum sunt mort de oboseala. Ma trantesc in pat si inchid ochii lasandu-ma purtat de lumea viselor...

-Hitomi-chan! Hitomi-chaaaaan!
-Sunt aici Akira-kun!
O tanara fata de 17 ani cu parul blond ca spicul de grau , lung si drept , fata rotunda , piele alba si ochii aproape ca ai mei , sta ca de obicei , alaturi de pisica ei gri , pe banca din lemn de langa stejarul batut de vreme al orfelinatului. Alerg la ea stiind ca are sa imi vorbeasca.
-De ce m-ai cautat , Hitomi-chan?
-Ei , bine Akira , daca imi aduc bine aminte , maine implinesti cincisprezece ani , corect?
-Da , dar de ce?
-Am un mic cadou pentru tine si o sa-ti dezvalui si-un secret pe care ti-l va spune directoarea maine.
-Ce... Secret?
Intinzandu-mi un album plin cu poze , realizate de ea , imi vorbi:
-Cadoul este acest album care contine poze cu toti din orfelinat , in special cu noi trei: eu , tu si Ken. Cat despre secret...
-Haide , nu ma tine pe jar!
Fata se ridica de pe suprafata maronie si se apropie de ureche soptindu-mi:
-Am aflat ca maine vine aici o doamna pe nume Amelia Chiyo. Ea doreste sa te adopte.
-Ce? Cum? Unde? Cand?
Am raspuns eu zicand toate cuvintele in viteza.
-Ar trebui sa te bucuri. Sunt foarte fericita ca tu scapi .Eu mai trebuie sa stau aici un an dupa care , implinind optsprezece trebuie sa ma descurc , asta daca nu sunt adoptata...
Dar mintea, iar lacrima sfidatoare o trada....Pe de o parte se bucura alaturi de mine ca o sa am ceva numit 'mama' sau familie, dar pe de alta...Ma durea sufletul asa cum si pe ea o durea sa stie ca unul din cei mai buni prieteni va pleca din acest loc ce pentru multi este o oroare , dar pentru cei din interior este o casa...O dulce casa...

Sunetul alarmei de telefon ma trezeste aducandu-ma cu picioarele pe pamant. Orfelinatul a fost o dulce casa , asta pana cand ,din vina lui Ken, am ajuns sa blestem ziua in care am fost lasat acolo. Ma ridic din pat , dar simt ceva pe obraz. Dand cu mana pe la ochi observ ca am plans. Ah! A cata oara mi se intampla?!
Ma apropii de biblioteca imensa de langa biroul meu si scotocesc dupa un anumit obiect. L-am gasit-un mic album cu coperti albastre primit in dar de la Hitomi. Da , il mai am si acum... De ce? Deoarece am pastrat legatura cu ea , iar uneori doresc sa-mi revad vechii colegi , cu exceptia unuia bineinteles.
-Se pare ca asa de speriat ai fost cand ai plecat din clasa incat ai fugit sa te ascunzi lasand usa deschisa.
Vocea patrunzatoare , bine cunoscuta mie , din pacate , se aude de aproape , de foarte aproape. Ma intorc cu fata catre usa camerei mele si tot ce am putut sa vad a fost moartea in prag de usa- Isamu.
-Ce... Cauti... Tu aici?
Zic incercand sa par normal , dar faptul ca am vorbit cu asa pauze mari ma da de gol ca sunt speriat din cale-afara. Jur ca n-am sa mai las usa de la intrare deschisa in veci vecilor!
-Pai te-am cam urmarit de la scoala si am intrat aici cu cinci minute dupa tine. Vazandu-te ca dormi am hotarat sa raman prin preajma pana te trezesti. Apropo nu stiam ca si plangi in somn.
A vazut si aia? O Doamne oficial o sa-mi sap mormant! Simt cum sangele imi urca in obraji , eu fiind jenat de situatie peste masura, incalzindu-i si oferindu-le o culoare rozalie , iar tot ce pot sa fac este sa-mi feresc privirea de a sa.
-Care ar fi motivul pentru care m-ai urmari ,iar in plus sa mai si stai intr-o casa straina pana ma trezesc?
-Din moment ce la scoala nu ai chef sa vorbesti , vorbim la tine acasa si... Nu conteaza alte motive. Cel putin nu momentan.
-Ce anume... Vrei sa vorbim?
-Ti s-a spus ca tu ai sa-mi fi meditator , corect? Ei bine nu te-ai intrebat de ce tocmai tu , un baiat din alta clasa si in plus aflat in ultimul an de liceu?
-Mi-au trecut prin cap cateva intrebari...
-Ca sa nu cumva sa-ti omori profa iti spun: eu am vrut. De fapt miss Nagisa mi-a propus mai multi elevi pentru meditatie. Din cate am observat toti erau de varsta ta sau mi se pare ca era unu de varsta mea , dar nu mi-am batut capul. In orice caz cu tine vreau sa vorbesc de ceva vreme , iar ocazie mai buna ca asta nici ca puteam obtine.
Efectiv mi s-a taiat respiratia. Deci profa pe care o credeam sanatoasa la cap il intreaba pe el , unul din delicventii scolii pe cine vrea ca meditator?! In plus , tipul asta ma alege pe mine spunandu-mi acum ca vroia sa intre in discutie de ceva vreme , dar nu gasea ocazie?! Pai da-o naibii de jena , de frica si de politete si de toate cele ca asta intrece limita!
-Si ma rog ce ai avea de discutat cu tocilarul care este luat peste picior cu porecla de Shiro de catre prietenii tai , ii se pune piedica ca sa nu mai zic de multe alte insulte?! Ce ai putea sa vrei?!
Se pare ca starea mea de nervozitate il amuza la culme deoarece a scos un fel de sunet ca un ras scurt apoi imi vorbi cu un zambet cat toate zilele:
-Hai sa o luam pe rand. Porecla de Shiro , nu prea trebuia sa fie o porecla ci din greseala eu le-am vorbit de tine si am pronuntat acest nume. Au spus ca nu o sa te strige asa , dar se pare ca au nevoie de ceva convingere ca sa taca si nu-i problema ca ma ocup. De fazele cu piedica sau insultele nu stiam , dar din cate ai observat cand sunt cu mine nu iti fac nimic. Iar la ultima intrebare raspunsul mi-ar lua cam jumatate de ora asa ca o sa dau unul din cele doua lucruri: meditatia.
Am oftat zgomotos constientizand ca avea dreptate in tot ce spusese , iar eu nu aveam sa scap chiar asa usor de capusa. Analizand din nou explicatia am realizat ca vroiam sa-l mai intreb ceva , cel putin acum cat mai aveam din acel tupeu pe care draci stiu de unde l-am obtinut.
-De ce mi-ai spus Shiro?
-Nu sti ce inseamna acest nume?
-Alb , dar nu inteleg care e legatura... Parul meu?
-Si parul tau are un fel de tenta de alb ca sa zic asa , corect ar fi argintiu , dar nu ma refeream la frumusetea aia cand am gandit numele sau porecla cum ii zici tu.
-Dar la ce?
-Ai sa aflii tu , cand va fi momentul potrivit.
N-am mai bagat in seama tot ce a zis , concluzia era ca nu are de gand sa-mi spuna. Calmandu-ma am observat ce gazda aiurita am putu sa fiu. Bine , nu chiar gazda deoarece el a intrat cam neinvitat , dar din moment ce se afla in casa nu am ce sa fac...
-Am... Cu ce te servesc?
Se pare ca intrebarea mea a fost bine-venita deoarece mi-a raspuns fara intarziere:
-Cu ce doresti... Sau ce ai...
-Urmeaza-ma.
Am coborat amandoi la bucatarie , iar eu am pus cate un pahar cu suc de visine alaturi de cateva fursecuri , apoi m-am asezat la masa fata in fata cu acesta.

[Zyklon]

Abia asteptam. Draguta poza cu fata. Ai avut niste greseli cu niste virgule. Mi se pare asa de kawaii Shiro XD Si thx ca mi-ai lamurit problema de vocabular japonez :"> Acum ma lasi pe jar? Vreau sa vad repede ce se intampla. Desi ar fi un vis prea frumos sa apara deja yaoi. Desigur un vis bine-primit. Acum ca nu mai pierd vremea, ma bucur mult ca adus next-ul si sa vi repede si cu urmatorul XD.

Psycho XD

[hiimera]

Ceau! Ce faci, vad că bine. La multi ani!!! :*:*
Să ai tot ceea ce îţi doreşti şi ca toate visele să ţi se împlinească.
Eu te pup şi distractie placută la party.

Revenim: legat de punctele de suspensie. Sincer nu mi s-a parut că le-ai pus anapoda, la început nu, dar după când ai revenit la prezent, e atunci ai pus anapoda.
Uite unde: " -Ce... Cauti... Tu aici? " - mai bine mergea aşa: " - Ce cauti tu aici...? "
Fiindcă aşa nu are sens şi nu sună bine, dar mai mult conturez sensul.
" -Am... Cu ce te servesc? " - mai bine aşa: "Cu ce să te servesc? Ai dori ceva anume? " consider că aşa mergea mai bine, iar acel "am" nu îţi are rostul.
Alte greşeli sunt la exprimare şi la descriere. Ai avut un rând acolo îmbârligat şi chiar a fost mai ciudat. :)) La descriere - pai sincer starea lui de nervozitate nu prea s-a simtit aşa de tare.
Cu toate că ai spus la final că s-a calmat, totuşi nu prea ai descris îndeajuns de mult starea sufletească şi mai ştiu eu ce.
Încă 2 lucruri:
1. Greşeala de tastare pe care am depistat-o mai repede acum:
"iar eu ne-am pus cate un pahar cu suc..." - "iar eu am pus câte un pahar de suc..."
2. Nu mai lasa atâta spatiu între virgule, sincer nu este bine şi chiar dacă ţi se pare frumos, nu este.

Gata, sper că nu te-a suparat comul meu.
Îmi place idea şi ficul, ţi-am mai spus asta cred că de 2-3 ori. :)) Sau chiar mai mult... Idea este că trebuie să descri mai mult, să combini mai multe idei într-un capitol şi să fi atentă cum poztionezi frazele în text.
Aştept nextul, succes! :* >:D< Love ya`!

[Kimera]

Multumesc pentru comentarii si Kt.Kat asa cum am mai spus critica dura nu ma supara ci ma ajuta sa devin mai buna. De data asta dialogul e chiar aireeeeea si fooooooooooaaaaaarte mult , lungimea e cam varza, dar na.... A bad day. Oricum o sa ma revansez in capitolele urmatoare si nu va faceti griji ca yaoiul este pe drum si ami are doar putin pana la destinatie.
PS: Mady asta e cu dedicatie ,stii tu de ce:

Capitolul4: Ce taifun va fi maine?

O liniste apasatoare a cuprins totul. Sincer nu stiam ce trebuie sa spun. Secundele parca devenisera zile si oarecum aerul incepea sa ma sufoce. Nu ma simteam bine deloc. In final el a decis sa strapunga linistea:
-Nu prea esti vorbaret. Am observat asta si la scoala.
-Nu am ce sa spun mai exact. Si ce vrei sa zici cu ‘am observat asta si la scoala’? Ma urmaresti cumva?
Din nou i-a aparut pe fata zambetul ala de superioritate privindu-ma de parca am pus cea mai banala intrebare posibila existenta.
-Poate ca esti geniu sau olimpiadist in ceea ce priveste scoala, dar in alte privinte esti cam greu de cap.
Remarca asta m-a facut sa-mi ridic capul pentru a-l privi in ochii de un albastru intens.Cine se crede de ma face greu de cap? Da , imi este cam frica de el avand in vedere ce ‘reputatie’ de macelator are , dar asta nu inseamna ca nu pot sa-i raspund. In fond se afla in casa mea si il dau afara daca ma mai insulta mult. Ce porcarii vorbesc?! Asta e in stare sa ma dea afara din propria casa.
Privindu-l cat de serios posibil i-am raspuns pe un ton rece:
-Nu cred ca remarca ta este foarte politicoasa. Ca sa nu mai zic…
Am fost intrerupt grosolan de chicotul acestuia ce parea ca a auzit cea mai buna gluma de pe planeta.
-Semeni cu unul din profii mei. Nu te supara , dar faza cu nu e politicos sa faci nu stiu ce o aud zilnic din partea lui.
In conluzie acest specimen este o scursura a scolii pe care profesorii incearca sa o readuca pe calea cea buna. O munca titanica…..In orice caz ca sa nu cadem din nou in liniste am raspuns pe un ton indiferent.
-Daca tu zici….
-Si ce zodie esti?
M-am uitat la el putin uimit deoarece schimbase subiectul de discutie instantaneu. Probabil dorea sa afle mai multe despre mine. De parca nu-i ajungea joaca de-a spinoul.
-Capricorn , de ce? E chiar asa interesant?
-Eu sunt scorpion si neavand alte subiecte de discutie cred ca ar fi bine sa ne mai cunoastem.
Poftim?! Mie imi este de ajuns ca a intrat in casa si nu stiu cand o sa am norocul ca el sa iasa pe usa , iar acum are chef de ‘sa ne cunoastem mai bine’. Da de unde! Ar fi cazul sa ma considere invizibil asa cum era si pana acum.
-Sincer nu inteleg la ce iti foloseste daca ma cunosti mai bine din moment ce nu prea avem ce discuta nici in cadrul scolii, nici in afara.
-Asta a fost o replica dura. [o doamne sper ca nu l-am enervat] Cum era cu ‘nu e politicos’? Recunosc ca nu-s geniu la capitol invatat , dar asta nu inseamna ca nu pot vorbi cu cine vreau.
Spre marea mea usurare se pare ca nu era nervos. Din lipsa de ocupatie i-am fixat cu privire medalionul ce parea de smarald. Se pare ca avea un fel de inscriptie pe el , dar nu ma obosesc sa-mi dau seama ce anume.
-Scuza-ma pentru replica mea de mai inainte , eu doar concluzionam ceea ce am observant la scoala.
Chicotul sau s-a facut din nou present in incapere urmat de o replica care sa-l explice.
-Intotdeauna vorbesti asa elevat? O, te rog! Nu suntem la scoala! In orice caz , observ ca nu-ti prea convine faptul ca am ramas pe aici asa ca am sa plec. Ne vedem maine la scoala, sensei!
Alt chicot [ce naiba i se pare asa amuzant , ca eu sunt ala care il mediteaza pana la urma- obligat desigur] dupa care s-a ridicat de pe scaun iesind pe usa de la intrare. In sfarsit! Am inchis-o fulgerator repetandu-mi in gand sa nu mai las in veci usa deschisa nici daca vin cu mainile rupte acasa si nu pot sa o inchid!
Am urcat scarile hotarand sa-mi fac temele. Mi-am scos cartile din mapa si priveam orarul din perete. Nu aveam de scris cine stie ce, astfel intr-o ora terminasem. Acum… Ce? O sa ma plictisesc pana ajunge mama mea adoptiva acasa si imi da de lucru. Eu oricum nu am prieteni. Pentru colegi sunt mai degraba salvatorul la teste ca le dau copiute cu duiumul, iar apoi pot sa uite ca au fost ajutati. Mai bine asa decat sa-mi sara toti in cap ca fac pe invers.
In loc sa ma uit pe tavan am luat in mana albumul pe care il lasasem in biblioteca odata cu venirea lui Isamu, daca s-ar putea numi asa. Rasfoind pozele imi aduc aminte de fiecare zi petrecuta acolo si nu am uitat niciun nume. Ar fi fost imposibil. Multi dintre cei de-o varsta cu mine au avut norocul de a fi adoptati. Din cate am inteles Hitomi a reusit sa prinda bursa in Anglia, iar nemernicul, imbecilul si handicapatul de Ken a fost adoptat. Sincer mi-e mila de familia care l-a primit.
Clantanitul usii de la intrare urmat de pasii zgomotosi facuti de tocuri mi-au dat de inteles ca sosise domamna Chiyo. Ea spera ca intr-o zi as putea sa-i zic mama , dar imi vine cam greu. Ma bucur doar ca intelege. Clanta camerei mele a fost deschisa usor, iar o femeie cu parul scurt, scunduta cu varsta de patruzeci de ani ma privea cu ochii aceia blanzi si calzi.
-Buna. Ti-am adus caietele de care ai zis ieri.
-A ,da! Multumesc. Aveti nevoie de ajutor la ceva?
-Akira, ti-am spus sa nu mai imi vorbesti de parca as fi straina. Poate ca sunt mai in varsta, dar suntem din aceeasi familie.
-Ma scuza… Ma scuzi. Desi imi repeti asta de cativa ani buni, tot asa ma adresez. A devenit un obicei.
Femeia a zambit cald apoi mi-a spus ca nu avea nevoie de nimic momentan. Deci urma sa-mi omor timpul terminanad temele pentru toata saptamana si eventual sa ma gandesc cum ii explic lui Isamu maine la ‘meditatie’. Profa aiurita! De ce m-ai propus tocmai pe mine?! Si ala de ce m-a ales? Probabil nu avea de cine sa-si bata joc, iar eu aratam mai tipic tocilar…
Am deschis caietele asezandu-ma la birou. Dupa cum am spus ma apucam de lectiile de peste saptamana. Dupa ce am terminat cu ele, am reusit sa scriu pe o foaie un fel de plan al notiunilor de baza ce urma sa i le explic lui Isamu. Nici nu am realizat cum zburase timpul!
Am facut un dus rapid, iar apoi am setat alarma ceasului. Desi nu-mi place sa recunosc, gandul la ziua de maine ma inspaimanta teribil. Fac pariu ca Isamu nici nu o sa vrea sa asculte ce o sa-i explic si cine stie ce bataie de joc ii trece prin cap. Totusi, dupa felul in care s-a purtat astazi nu as zice ca e chiar asa de ‘spaima scolii’, dar totul se bazeaza pe ziua de maine. Oare… ce va fi?