10-04-2011, 10:54 PM
Deci dupa absenta mea cam lunga am adus next:
Kaname:
Oare chiar ele sunt mostenitoarele? In inima mea dupa ce le-am pierdut a aparut un cub de gheta. Multi au incercat sa il dezghete dar nimeni nu a reusit. Nici macar proprii frati. Ei au incetat sa mai caute mostenitoarele, s-au lasat pagubasi, dar eu am fost fermecat de ea. Ochii ei straluceau puternic fermecand orice inima. M-ia furat inima din prima seara, nici nu o cunosteam. Nu am crezut niciodata in dragoste la prima vedere, credeam ca e prostie ce nu are sens deloc. Nu credeam pana cand nu mi s-a intamplat si am fost sedus. Mi-a furat mintile, privirea ei blanda ca a unei caprioare, de prindea imediat in jocul ei, intr-un joc al dragostei.
Sunt trezit din transa de surorile lui Yuuki care se prezinta si ma saluta. Le salut si eu la randul meu si le spun ca e cam tarziu si ma voi duce inapoi in camera mea. Ele aproba iar eu pasesc cu grija spre usa camerei. Apas pe clanta si parca ceva ma indeamna sa stau cu ele, dar nu pot. Merg pe coridoarele intunecate si pustii ale academiei. Ma uit pe geamurile mari si observ luna ce sta mandra pe cerul intunecat. Stelele nu se zaresc, este o noapte numai buna de vanatoare pentru vampirii de nivel E. Cand ma gandesc la cate se pot intampla afara, departe de academia aceasta in care nu ai nici o grija, unde tot si toate sunt la locul lor.
Aud niste pasi apasati ce strica toata linistea si frumusetea acestui peisaj. In fata mea se arata un batran cu parul blond spre caramel si cu ochii la fel. Ce mai vrea de data asta directorul de la mine? Am si eu o viata totusi. Imi spuse doar sa fiu atent la ce fac. Doar atat? Nimic mai mult? Atunci stai linistit batrane, totul este perfect...mai mult ca perfect. Stau si privesc luna si gandul imi zboara tot la mostenitoare. Oare le-am gasit insfarsit? Dupa atata timp de cautari, cand fiecare strop de fericire din inima mea scadea, sa o fi gasit? Nici macar nu stiu daca am gasito, am doar banuieli, si daca as fi gasito ce as face..I-as spune direct tot adevarul? Trebuie sa aflu mai multe despre aceasta fata Yuuki si despre surorile ei. In asta am nevoie de ajutor asa ca stiu la cine sa apelez...
Yuuki:
Stau in pat si privesc luna cea maiestoasa ce se inalta pe bolta intunecata si infricosatoare. Gandul imi zboara la aceasta academie. Oare ma voi intelege bine cu colegii mei? O noua viata mi-se deschide, incep de la zero. Toti prietenii mei de acasa sunt doar niste umbre ale trecutului care ma facec sa suspin. Niste umbre ale trecutului pe care il cunosc, pentru ca am spus si o repet, nu imi cunosc o parte din trecut, dar am inpresia ca acea parte este foarte importanta pentru viitorul meu. De aceea am cautat raspunsuri. Singurul lucru care il am din acea parte intunecata, este un trandafir, un trandafir care se pare ca nu a ofilit niciodata, a stat intact pana in ziua de astazi. Nu voi renunta sa imi caut trecutul, vreau sa aflu tot. Gandurile imi sunt intrerupte de Ruka care se aseaza langa mine.
-Te gandesti nu? Te gandesti la trecut...nu te mai gandi, ce a fost a fost si nu va mai fi, concentreaza-te pe viitor, se vede ca cineva nu vrea sa ne aflam trecutul, asa ca uita de asta...
Dupa aceste cuvinte se ridica si pleaca spre patul sau pentru a adormi. Sa uit de asta? Sa ma axez pe viitor? Dar eu ma axez pe viitor, de aceea caut trecutul, pentru ca trecutul meu depinde de viitor mai mult ca sigur. I-au in mana trandafirul si vars o lacrima peste petalele lui fine. Promit ca voi cauta in continuare, pana voi afla. Dupa aceste cuvinte cad prada somnului si intru in lumea viselor. O lume creata de mine in care exista creeaturi mitologice: Varcolaci, zane, sirene si in special vampiri. Sunt atrasa de aceste creaturi. Pacat ca nu exista vampiri, sunt doar niste legende prostesti de adormit copiii.
Sunt trezita de dimineata de un sunet enervant ce aproape iti sparge timpanul, sunetul ceasului. Ma ridic lenes din pat si trag draperiile de culoarea mierii, lasand razele aurii ale soarelui sa imi invadeze camera. Ma duc la baie si imi fac un dus. Picaturile de apa caldute imi incandau pielea fina. Peste parul meu lung si ciocolatiu curgea in siroaie apa cristalina. Ies din dus cun un prosop roz si pufos pentru a imi acoperii corpul bine modelat. Ma imbrac in uniforma neagra a academiei si pornesc impreuna cu surorile mele pe coridoarele scolii. Aveam un zambet pe buze fata de ieri. Ieri eram trista si abatuta, si imprietenia cu acel tip, hmm mi-se pare cam ciudat, dar este foarte prietenos si se pare ca vom fi in clasa impreuna. Simt ca il cunosc de undeva. Ajung in fata unei usi si o deschid cu sfiala. In fata mea se afla o clasa curata cu banci noi. In acea clasa nu erau prezenti decat trei elevi, printre care si satenul de ieri. Ceilalti doi erau niste tipi, unul avea parul roscat si ochii albastrii ca marea iar celalalt avea parul blond auriu si ochii ca pinul de brad. Cei doi se uitau cam mirati la surorile mele. Ce doamne iartama nu au mai vazut vreo fata in viata lor sau ce? Ma asez langa saten i-ar acesta ma saluta, sarutandu-mi pana in semn pe politete. Rosesc putin la gestul facut de el si imi intor privirea spre geam. Razele aurii ale soarelui mangaiau pamantul, florile si copacii infloriti. Cateva petale de cires zburau prin aer dand impresia ca esti intr-un basm. Cat sarm poate avea acest baiat, Kaname. Nu am mai intalnit un baiat atat de atent si respectos cu fetele. La vechea mea scoala baietii, care nu erau prietenii mei, erau perversi si injurau fetele. Acesta e diferit, ma simt in siguranta alaturi de el chiar daca l-am cunoscut de putin timp. Privirea lui plina de blandete s-a incuiat in inima mea si nu mai vrea sa iasa. Ma uit prin clasa si le vad pe surorile mele cum discuta cu ceilalti. Spre surprinderea mea se inteleg foarte bine.
Kaname ma intoarce cu fata la el si ma priveste adanc in ochi. Ochii lui straluceau mai tare ca cel mai veritabil diamant. Avea un zambet bland ce imi topi inima si o facu sa accelereze. Uitandu-se adanc in ochii mei imi spune:
-Uite am o propunere. Ma gandeam daca vrei sa iesi cu mine la un picnic, sa ne petrecem dupa-amiaza impreuna si sa ne cunoastem mai bine. Ce zici?
Raman blocata. Nu stiam ce sa zic, privirea lui ma indemna sa accept. Ne mai rezisdand ii spun ca mi-ar placea mult iar acesta imi spune ca la ora doua sa fiu gata. Il privesc in ochii, si dau din cap aprobator, lui aparandu-i un zambet invingator pe fata.
Orele incep eu neascultand profesorii si gandindu-ma la intalnirea de azi cu Kaname. Ma intreb de ce vrea sa ma cunoasca mai bine, nu par o persoana importanta. Dar trebuie sa recunosc ca si eu vreau sa il cunosc pe el. Pare o fire blanda si calma, pare un baiat la care toate fetele ar visa. Un baiat in care te poti increde orice ar fi. El te topeste cu o privire si inima incepe sa intre in jocul dragostei. Fericirea mea creste atunci cand sunt cu el. Vreau sa il simt alaturi de mine, parca mai mult vreau sa stau cu el decat sa imi aflu trecutul. Daca trecutul meu ar depinde de el ar fi minunat dar nu se intampla asta sau cel putin cred. Sunt sanse de unu la un milion.
Prinsa in gandurile mele nu aud cand se suna. Vazand ca am ramas singura in clasa imi i-au geanta si alerg catre camera mea si a surorilor mele. Ajung acolo si observ ca e unu si jumatate asa ca va trebui sa ma grabesc pentru a nu intarzia. Imi aleg o rochie de un rosu aprins lunga pana la genunchi si niste balerini tot rosii. Ca acesoriu nu stiu ce sa imi i-au. Cotrobai prin toata camera, insa nu gasesc nimic special. Ma hotarasc pana la urma sa imi i-au trandafirul acela si sa mi-l pun in par.
Ma uit pe geam si il zaresc pe Kaname cu un cos in mana, stand pe o patura, in gradina. Aler repede jos. Cand ajung il salut iar acesta imi spune:
-Buna Yuuki, arati incantator, trandafirul acela iti sta chiar foarte bine. Presupun ca e artificial pentru ca inca nu au inflorit trandafirii.
-Nu nu este artificial este real. Eu am o poveste lunga, nu imi cunosc trecutul, singurul lucru care mi-a ramas din trecut este acest trandafir ce nu s-a ofilit niciodata. Ciudat nu?........
Sper sa va placa si sa lasati com:*.
Kaname:
Oare chiar ele sunt mostenitoarele? In inima mea dupa ce le-am pierdut a aparut un cub de gheta. Multi au incercat sa il dezghete dar nimeni nu a reusit. Nici macar proprii frati. Ei au incetat sa mai caute mostenitoarele, s-au lasat pagubasi, dar eu am fost fermecat de ea. Ochii ei straluceau puternic fermecand orice inima. M-ia furat inima din prima seara, nici nu o cunosteam. Nu am crezut niciodata in dragoste la prima vedere, credeam ca e prostie ce nu are sens deloc. Nu credeam pana cand nu mi s-a intamplat si am fost sedus. Mi-a furat mintile, privirea ei blanda ca a unei caprioare, de prindea imediat in jocul ei, intr-un joc al dragostei.
Sunt trezit din transa de surorile lui Yuuki care se prezinta si ma saluta. Le salut si eu la randul meu si le spun ca e cam tarziu si ma voi duce inapoi in camera mea. Ele aproba iar eu pasesc cu grija spre usa camerei. Apas pe clanta si parca ceva ma indeamna sa stau cu ele, dar nu pot. Merg pe coridoarele intunecate si pustii ale academiei. Ma uit pe geamurile mari si observ luna ce sta mandra pe cerul intunecat. Stelele nu se zaresc, este o noapte numai buna de vanatoare pentru vampirii de nivel E. Cand ma gandesc la cate se pot intampla afara, departe de academia aceasta in care nu ai nici o grija, unde tot si toate sunt la locul lor.
Aud niste pasi apasati ce strica toata linistea si frumusetea acestui peisaj. In fata mea se arata un batran cu parul blond spre caramel si cu ochii la fel. Ce mai vrea de data asta directorul de la mine? Am si eu o viata totusi. Imi spuse doar sa fiu atent la ce fac. Doar atat? Nimic mai mult? Atunci stai linistit batrane, totul este perfect...mai mult ca perfect. Stau si privesc luna si gandul imi zboara tot la mostenitoare. Oare le-am gasit insfarsit? Dupa atata timp de cautari, cand fiecare strop de fericire din inima mea scadea, sa o fi gasit? Nici macar nu stiu daca am gasito, am doar banuieli, si daca as fi gasito ce as face..I-as spune direct tot adevarul? Trebuie sa aflu mai multe despre aceasta fata Yuuki si despre surorile ei. In asta am nevoie de ajutor asa ca stiu la cine sa apelez...
Yuuki:
Stau in pat si privesc luna cea maiestoasa ce se inalta pe bolta intunecata si infricosatoare. Gandul imi zboara la aceasta academie. Oare ma voi intelege bine cu colegii mei? O noua viata mi-se deschide, incep de la zero. Toti prietenii mei de acasa sunt doar niste umbre ale trecutului care ma facec sa suspin. Niste umbre ale trecutului pe care il cunosc, pentru ca am spus si o repet, nu imi cunosc o parte din trecut, dar am inpresia ca acea parte este foarte importanta pentru viitorul meu. De aceea am cautat raspunsuri. Singurul lucru care il am din acea parte intunecata, este un trandafir, un trandafir care se pare ca nu a ofilit niciodata, a stat intact pana in ziua de astazi. Nu voi renunta sa imi caut trecutul, vreau sa aflu tot. Gandurile imi sunt intrerupte de Ruka care se aseaza langa mine.
-Te gandesti nu? Te gandesti la trecut...nu te mai gandi, ce a fost a fost si nu va mai fi, concentreaza-te pe viitor, se vede ca cineva nu vrea sa ne aflam trecutul, asa ca uita de asta...
Dupa aceste cuvinte se ridica si pleaca spre patul sau pentru a adormi. Sa uit de asta? Sa ma axez pe viitor? Dar eu ma axez pe viitor, de aceea caut trecutul, pentru ca trecutul meu depinde de viitor mai mult ca sigur. I-au in mana trandafirul si vars o lacrima peste petalele lui fine. Promit ca voi cauta in continuare, pana voi afla. Dupa aceste cuvinte cad prada somnului si intru in lumea viselor. O lume creata de mine in care exista creeaturi mitologice: Varcolaci, zane, sirene si in special vampiri. Sunt atrasa de aceste creaturi. Pacat ca nu exista vampiri, sunt doar niste legende prostesti de adormit copiii.
Sunt trezita de dimineata de un sunet enervant ce aproape iti sparge timpanul, sunetul ceasului. Ma ridic lenes din pat si trag draperiile de culoarea mierii, lasand razele aurii ale soarelui sa imi invadeze camera. Ma duc la baie si imi fac un dus. Picaturile de apa caldute imi incandau pielea fina. Peste parul meu lung si ciocolatiu curgea in siroaie apa cristalina. Ies din dus cun un prosop roz si pufos pentru a imi acoperii corpul bine modelat. Ma imbrac in uniforma neagra a academiei si pornesc impreuna cu surorile mele pe coridoarele scolii. Aveam un zambet pe buze fata de ieri. Ieri eram trista si abatuta, si imprietenia cu acel tip, hmm mi-se pare cam ciudat, dar este foarte prietenos si se pare ca vom fi in clasa impreuna. Simt ca il cunosc de undeva. Ajung in fata unei usi si o deschid cu sfiala. In fata mea se afla o clasa curata cu banci noi. In acea clasa nu erau prezenti decat trei elevi, printre care si satenul de ieri. Ceilalti doi erau niste tipi, unul avea parul roscat si ochii albastrii ca marea iar celalalt avea parul blond auriu si ochii ca pinul de brad. Cei doi se uitau cam mirati la surorile mele. Ce doamne iartama nu au mai vazut vreo fata in viata lor sau ce? Ma asez langa saten i-ar acesta ma saluta, sarutandu-mi pana in semn pe politete. Rosesc putin la gestul facut de el si imi intor privirea spre geam. Razele aurii ale soarelui mangaiau pamantul, florile si copacii infloriti. Cateva petale de cires zburau prin aer dand impresia ca esti intr-un basm. Cat sarm poate avea acest baiat, Kaname. Nu am mai intalnit un baiat atat de atent si respectos cu fetele. La vechea mea scoala baietii, care nu erau prietenii mei, erau perversi si injurau fetele. Acesta e diferit, ma simt in siguranta alaturi de el chiar daca l-am cunoscut de putin timp. Privirea lui plina de blandete s-a incuiat in inima mea si nu mai vrea sa iasa. Ma uit prin clasa si le vad pe surorile mele cum discuta cu ceilalti. Spre surprinderea mea se inteleg foarte bine.
Kaname ma intoarce cu fata la el si ma priveste adanc in ochi. Ochii lui straluceau mai tare ca cel mai veritabil diamant. Avea un zambet bland ce imi topi inima si o facu sa accelereze. Uitandu-se adanc in ochii mei imi spune:
-Uite am o propunere. Ma gandeam daca vrei sa iesi cu mine la un picnic, sa ne petrecem dupa-amiaza impreuna si sa ne cunoastem mai bine. Ce zici?
Raman blocata. Nu stiam ce sa zic, privirea lui ma indemna sa accept. Ne mai rezisdand ii spun ca mi-ar placea mult iar acesta imi spune ca la ora doua sa fiu gata. Il privesc in ochii, si dau din cap aprobator, lui aparandu-i un zambet invingator pe fata.
Orele incep eu neascultand profesorii si gandindu-ma la intalnirea de azi cu Kaname. Ma intreb de ce vrea sa ma cunoasca mai bine, nu par o persoana importanta. Dar trebuie sa recunosc ca si eu vreau sa il cunosc pe el. Pare o fire blanda si calma, pare un baiat la care toate fetele ar visa. Un baiat in care te poti increde orice ar fi. El te topeste cu o privire si inima incepe sa intre in jocul dragostei. Fericirea mea creste atunci cand sunt cu el. Vreau sa il simt alaturi de mine, parca mai mult vreau sa stau cu el decat sa imi aflu trecutul. Daca trecutul meu ar depinde de el ar fi minunat dar nu se intampla asta sau cel putin cred. Sunt sanse de unu la un milion.
Prinsa in gandurile mele nu aud cand se suna. Vazand ca am ramas singura in clasa imi i-au geanta si alerg catre camera mea si a surorilor mele. Ajung acolo si observ ca e unu si jumatate asa ca va trebui sa ma grabesc pentru a nu intarzia. Imi aleg o rochie de un rosu aprins lunga pana la genunchi si niste balerini tot rosii. Ca acesoriu nu stiu ce sa imi i-au. Cotrobai prin toata camera, insa nu gasesc nimic special. Ma hotarasc pana la urma sa imi i-au trandafirul acela si sa mi-l pun in par.
Ma uit pe geam si il zaresc pe Kaname cu un cos in mana, stand pe o patura, in gradina. Aler repede jos. Cand ajung il salut iar acesta imi spune:
-Buna Yuuki, arati incantator, trandafirul acela iti sta chiar foarte bine. Presupun ca e artificial pentru ca inca nu au inflorit trandafirii.
-Nu nu este artificial este real. Eu am o poveste lunga, nu imi cunosc trecutul, singurul lucru care mi-a ramas din trecut este acest trandafir ce nu s-a ofilit niciodata. Ciudat nu?........
Sper sa va placa si sa lasati com:*.