23-02-2011, 10:36 PM
Well, stiu ca nu a fost un capitol precum cele pe care le-am avut inainte insa am uitat sa va avertizez ca nu am mai scris de vreo luna...si mi-am cam pierdut indemanarea insa mi-o recapat eu. A da, si ma descurc la descris sentimente atunci cand vine vorba de drama/romance insa rest nu prea stiu ce sa adaug insa incerc sa ma perfectionez si la acest capitol si va raman recunoscatoare ca imi spuneti unde gresesc. Uitati nextul.
Pai cam atat. Sper ca de aceasta data nu a mai fost la fel ca inainte sau mai rau. Desi tot cred ca am grabit actiunea cat de cat. Am incercat sa o mai incetinesc putin.
Capitolul 12
Legaturile vor fi mereu stranse
Picaturi de apa imi inunda chipul alb precum varul. Incerc sa-mi deschid ochii insa tot ce vad este un loc intunecat din care nu pot iesi. Clipesc din ce in ce mai des si incep sa vad ceea ce ma inconjoara si anume...Sasuke. Fac ochii mari si-l privesc, ii analizez chipul pe care se poate citi ingrijorarea, teama dar mai presus de toate, iubirea. Incerc sa ma ridic insa destul de greu deoarece ranile sunt destul de adanci. Brunetul ma ajuta ceea ce pe mine incepe sa ma mire. Cand intr-un final reusesc si eu sa stau in sezut, Sasuke isi intinde mana libera si-mi alunga suvitele care imi ascund ochii verzi.
-Esti bine? ma intreaba acesta in timp ce ma mai analizeaza.
Dau din cap in semn ca da iar acesta rasufla usurat de raspunsul pe care i l-am dat. Incep sa privesc in jur in timp ce incerc sa-mi amintesc ce s-a intamplat si cum am ajuns in aces loc intunecat pe unde soarele nu-si poate face aparitia. Vantul rece se loveste de mine, facandu-ma sa tremur. Brunetul observa si isi aseaza bratele puternice in jurul meu. Raman stana de piatra insa incerc sa-mi revin cat de cat. Ce bine este sa ma aflu in bratele sale. Simt ca ma poate proteja, ca ma poate iubi insa oricat de mult as vrea eu sa se intample asta imi dau seama ca odata ce ne vom intoarce la ceilalti doi coechipieri Sasuke va fi la fel ca inainte.
Gandul ca ma va trata precum o carpa ma infioara si cateva cristale isi fac aparitia pe chipul meu si in scurt timp se sparg la contactul cu bratele celui pe care il iubesc. Acesta ma intoarce cu fata spre el si ma priveste curioas dupa care imi sterge lacrimile care isi fac aparitia in continuu. De ce dragostea trebuie sa-mi sfarame sufletul intruna? De ce atunci cand ma simt si eu bine, lumea mea se spulbera in cateva secunde? Viata ma pune la incercare si eu nu stiu cum sa-i raspund. Oricat de dura as vrea sa par, atunci cand sunt in preajma lui Sasuke nimic nu mai exista. Este ca si cum numai noi doi am exista pe aceasta lume plina de ura.
Ma musc de buza pana simt gustul amar al sangelui dupa care ii sar in brate si incep sa plang din ce in ce mai tare. Macar asa voi secatui aceste lacuri pline de durere. Cu fiecare secunda pe care o petrec in bratele lui, cu atat astept sa ma de-a la o parte, sa-mi spuna ca sunt inutila, ca nu m-am maturizat chiar deloc insa tot ce face el este sa ma stranga din ce in ce mai tare, ca si cum nu ar vrea sa ma piarda. Acest gand ma linisteste insa nu pentru mult timp deoarece imi amintesc de seara in care ne-am revazut, atunci cand vroia sa-si vada copilul care nu a mai reusit sa fie nascut. M-am simtit atat de bine in bratele sale, am crezut ca el chiar ma iubeste insa m-a facut sa ma simt oribil, folosita cand am aflat motivul pentru care s-a comportat cu mine in felul cum a facut-o.
Ma despart foarte repede de bratele sale deoarece nu mai vreau un astfel de incident. Nu mai vreau sa sufar din cauza lui. Incerc sa privesc oricel altceva numai pe el nu insa mana sa nu ma lasa. Ma apuca usor de barbie si ma forteaza sa-l privesc in ochii sai abisali. Cat de usor ii poate fi sa arate in ochii sai sentimente pe care nici nu le simte pentru mine. De ce nu pot si eu? Inchid ochii si incerc sa iau o gura de aer. Raman asa pentru cateva minute pana cand sunt trezita la realitate de brunet, care se indeparteaza. Exact cum credeam, nu-i pasa de mine. Un zambet prostec isi face aparitia pe chipul meu.
-Sakura, trebuie sa iesim cat de repede putem din aceasta padure, asta pana cand nu se insereaza.
Il privesc ciudat dupa care dau afirmativ din cap si-l urmez. Are dreptate, desi este in toiul zilei, in aceasta padure zici ca este noapte si odata ce se mai si insereaza chiar ca nu vom putea vedea nimic. Sasuke merge destul de repede, semn ca doreste sa ajunga inapoi la iubita lui. Chiar nu-l inteleg. Daca tot vrea sa stea cu ea, de ce isi bate joc de mine, de sentimentele mele? Din cauza neatentie ma impiedic de ceva si cad. Sasuke nici nu observa iar eu incerc sa ma ridic cat de repede pot dupa care alerg spre el, de aceasta data fiind mai atenta pe unde calc.
-Sasuke, nu pleca! Iti promit ca daca vei ramane aici te voi ajuta cu tot ce vrei! Orice, insa te rog, nu pleca, spun eu printre suspine lasand lacrimile sa curga fara incetare.
Linistea a pus stapanaire pe noi. Tot ce se mai poate auzit sunt suspinele mele si frunzele purtate de vand.
-Esti chiar enervant, aud raspunsul acestuia iar eu raman precum o stana de piatra.
Gata, nu ma mai pot gandi la acest trecut ingrozitor, la primul pas al blestemului care a pus stapanaire pe viata mea. Cand s-a intamplat asta? Cand a parasit el satul? Acum cinci ani. Nu i-a pasat de rugamintile mele. Am suferit in tacere, exact ca acum. Pe atunci eram bucuroasa doar cand stateam impreuna. Cand participam toti in misiuni, cand ne distram insa acum nu mai este la fel pentru ca persoana sa ma face sa sufar. Tot ce tine de el. Memoriile petrecute impreuna, cand eram cu totii fericiti, eu, el si naruto. Felul in care blondul se prostea si ne baga in belele ne lega mai mult. Pot spune ca datorita lui Naruto noi eram atat de uniti. Chiar daca cei doi se certau mereu, noi tot prieteni eram. Imi este dor de acea vreme, cand eram mereu cu zambetul pe buze doar pentru ca il vedeam pe Sasuke. Insa urasc anii care au urmat dupa plecarea sa. Parca au trecut cu incetinitorul. Inima mea a fost sfaramata in mii de bucatele pe care nici in momentul de fata nu am reusit sa le strang.
Fara sa imi dau seama ajungem la capatul acestei paduri. Cand a trecut timpul atat de repede? Dupa cum arata nu am mers mai mult de o ora. Stiu ca timpul trece repede insa nici in acest hal. Ce am facut eu in acest timp? M-am gandit doar la el. La felul in care m-a tratat mereu. Atat de usor trece timpul cand ma gandesc la persoana sa? Ma musc de buza usor dupa care privesc cerul. Nu vreau sa fiu aici. Vreau sa ma aflu inapoi in padure, in bratele sale puternice. Chiar daca este doar pentru cateva secunde, tot imi doresc. Nu vreau sa-l vad cum se saruta cu ea. Cum o imbratiseaza.
-Sakura, uite o cabana! Ce ar fi sa stam aici pana maine? ma intraba acesta cu o voce calda.
-Si cum ramane cu Suigetsu si Karin? Nu ar trebui sa ajungem la ei? il intreb usor.
Sakura, fii pregatita pentru un raspus dur si plin de ura cum numai Sasuke ti le poate da. Numai el stie cum ma poate pune la punct. Inchid ochii usor si astept ca inima sa-mi fie injunghiata de cuvintele sale insa nimic. Raman asa pana cand imi fac curajul pentru a deschide ochii. Nu spune nimic, doar ma analizeaza. Ce o fi cu el? Adica pana se insereaza mai sunt vreo cateva ore. M-as fi gandit ca ar vrea sa ajunga la roscata cat de repede posibil. Orice ar fi trebuie sa raman calma. Sa imi mentin un scut de protectie impotriva cuvintelor sale dure si pline de otrava. Otrava cu care m-a injectat de ani de zile si care imi roade inima de durere de cand se comporta in acest fel cu mine.
-Din cauza lui Hyuga, corect? se rasteste acesta nervos la mine. Vrei sa se termine misiunea mai repede pentru a ajunge la Hyuga, corect?
Raman cu gura intredeschisa din cauza vorbelor sale. Sasuke este...gelos? Il privesc uimita. Ma asteptam la orice alt raspuns, numai la acesta nu. Ma indrept cu pasi marunti spre Sasuke si cand ajung langa el il imbratisez. Acesta nu reactioneaza.
-Nu Sasuke, nu vreau sa ajung la Neji, vreau sa stau cu tine, ii spun usor in timp ca ma despart de el si-l privesc in ochi.
______________________________Legaturile vor fi mereu stranse
Picaturi de apa imi inunda chipul alb precum varul. Incerc sa-mi deschid ochii insa tot ce vad este un loc intunecat din care nu pot iesi. Clipesc din ce in ce mai des si incep sa vad ceea ce ma inconjoara si anume...Sasuke. Fac ochii mari si-l privesc, ii analizez chipul pe care se poate citi ingrijorarea, teama dar mai presus de toate, iubirea. Incerc sa ma ridic insa destul de greu deoarece ranile sunt destul de adanci. Brunetul ma ajuta ceea ce pe mine incepe sa ma mire. Cand intr-un final reusesc si eu sa stau in sezut, Sasuke isi intinde mana libera si-mi alunga suvitele care imi ascund ochii verzi.
-Esti bine? ma intreaba acesta in timp ce ma mai analizeaza.
Dau din cap in semn ca da iar acesta rasufla usurat de raspunsul pe care i l-am dat. Incep sa privesc in jur in timp ce incerc sa-mi amintesc ce s-a intamplat si cum am ajuns in aces loc intunecat pe unde soarele nu-si poate face aparitia. Vantul rece se loveste de mine, facandu-ma sa tremur. Brunetul observa si isi aseaza bratele puternice in jurul meu. Raman stana de piatra insa incerc sa-mi revin cat de cat. Ce bine este sa ma aflu in bratele sale. Simt ca ma poate proteja, ca ma poate iubi insa oricat de mult as vrea eu sa se intample asta imi dau seama ca odata ce ne vom intoarce la ceilalti doi coechipieri Sasuke va fi la fel ca inainte.
Gandul ca ma va trata precum o carpa ma infioara si cateva cristale isi fac aparitia pe chipul meu si in scurt timp se sparg la contactul cu bratele celui pe care il iubesc. Acesta ma intoarce cu fata spre el si ma priveste curioas dupa care imi sterge lacrimile care isi fac aparitia in continuu. De ce dragostea trebuie sa-mi sfarame sufletul intruna? De ce atunci cand ma simt si eu bine, lumea mea se spulbera in cateva secunde? Viata ma pune la incercare si eu nu stiu cum sa-i raspund. Oricat de dura as vrea sa par, atunci cand sunt in preajma lui Sasuke nimic nu mai exista. Este ca si cum numai noi doi am exista pe aceasta lume plina de ura.
Ma musc de buza pana simt gustul amar al sangelui dupa care ii sar in brate si incep sa plang din ce in ce mai tare. Macar asa voi secatui aceste lacuri pline de durere. Cu fiecare secunda pe care o petrec in bratele lui, cu atat astept sa ma de-a la o parte, sa-mi spuna ca sunt inutila, ca nu m-am maturizat chiar deloc insa tot ce face el este sa ma stranga din ce in ce mai tare, ca si cum nu ar vrea sa ma piarda. Acest gand ma linisteste insa nu pentru mult timp deoarece imi amintesc de seara in care ne-am revazut, atunci cand vroia sa-si vada copilul care nu a mai reusit sa fie nascut. M-am simtit atat de bine in bratele sale, am crezut ca el chiar ma iubeste insa m-a facut sa ma simt oribil, folosita cand am aflat motivul pentru care s-a comportat cu mine in felul cum a facut-o.
Ma despart foarte repede de bratele sale deoarece nu mai vreau un astfel de incident. Nu mai vreau sa sufar din cauza lui. Incerc sa privesc oricel altceva numai pe el nu insa mana sa nu ma lasa. Ma apuca usor de barbie si ma forteaza sa-l privesc in ochii sai abisali. Cat de usor ii poate fi sa arate in ochii sai sentimente pe care nici nu le simte pentru mine. De ce nu pot si eu? Inchid ochii si incerc sa iau o gura de aer. Raman asa pentru cateva minute pana cand sunt trezita la realitate de brunet, care se indeparteaza. Exact cum credeam, nu-i pasa de mine. Un zambet prostec isi face aparitia pe chipul meu.
-Sakura, trebuie sa iesim cat de repede putem din aceasta padure, asta pana cand nu se insereaza.
Il privesc ciudat dupa care dau afirmativ din cap si-l urmez. Are dreptate, desi este in toiul zilei, in aceasta padure zici ca este noapte si odata ce se mai si insereaza chiar ca nu vom putea vedea nimic. Sasuke merge destul de repede, semn ca doreste sa ajunga inapoi la iubita lui. Chiar nu-l inteleg. Daca tot vrea sa stea cu ea, de ce isi bate joc de mine, de sentimentele mele? Din cauza neatentie ma impiedic de ceva si cad. Sasuke nici nu observa iar eu incerc sa ma ridic cat de repede pot dupa care alerg spre el, de aceasta data fiind mai atenta pe unde calc.
-Sasuke, nu pleca! Iti promit ca daca vei ramane aici te voi ajuta cu tot ce vrei! Orice, insa te rog, nu pleca, spun eu printre suspine lasand lacrimile sa curga fara incetare.
Linistea a pus stapanaire pe noi. Tot ce se mai poate auzit sunt suspinele mele si frunzele purtate de vand.
-Esti chiar enervant, aud raspunsul acestuia iar eu raman precum o stana de piatra.
Gata, nu ma mai pot gandi la acest trecut ingrozitor, la primul pas al blestemului care a pus stapanaire pe viata mea. Cand s-a intamplat asta? Cand a parasit el satul? Acum cinci ani. Nu i-a pasat de rugamintile mele. Am suferit in tacere, exact ca acum. Pe atunci eram bucuroasa doar cand stateam impreuna. Cand participam toti in misiuni, cand ne distram insa acum nu mai este la fel pentru ca persoana sa ma face sa sufar. Tot ce tine de el. Memoriile petrecute impreuna, cand eram cu totii fericiti, eu, el si naruto. Felul in care blondul se prostea si ne baga in belele ne lega mai mult. Pot spune ca datorita lui Naruto noi eram atat de uniti. Chiar daca cei doi se certau mereu, noi tot prieteni eram. Imi este dor de acea vreme, cand eram mereu cu zambetul pe buze doar pentru ca il vedeam pe Sasuke. Insa urasc anii care au urmat dupa plecarea sa. Parca au trecut cu incetinitorul. Inima mea a fost sfaramata in mii de bucatele pe care nici in momentul de fata nu am reusit sa le strang.
Fara sa imi dau seama ajungem la capatul acestei paduri. Cand a trecut timpul atat de repede? Dupa cum arata nu am mers mai mult de o ora. Stiu ca timpul trece repede insa nici in acest hal. Ce am facut eu in acest timp? M-am gandit doar la el. La felul in care m-a tratat mereu. Atat de usor trece timpul cand ma gandesc la persoana sa? Ma musc de buza usor dupa care privesc cerul. Nu vreau sa fiu aici. Vreau sa ma aflu inapoi in padure, in bratele sale puternice. Chiar daca este doar pentru cateva secunde, tot imi doresc. Nu vreau sa-l vad cum se saruta cu ea. Cum o imbratiseaza.
-Sakura, uite o cabana! Ce ar fi sa stam aici pana maine? ma intraba acesta cu o voce calda.
-Si cum ramane cu Suigetsu si Karin? Nu ar trebui sa ajungem la ei? il intreb usor.
Sakura, fii pregatita pentru un raspus dur si plin de ura cum numai Sasuke ti le poate da. Numai el stie cum ma poate pune la punct. Inchid ochii usor si astept ca inima sa-mi fie injunghiata de cuvintele sale insa nimic. Raman asa pana cand imi fac curajul pentru a deschide ochii. Nu spune nimic, doar ma analizeaza. Ce o fi cu el? Adica pana se insereaza mai sunt vreo cateva ore. M-as fi gandit ca ar vrea sa ajunga la roscata cat de repede posibil. Orice ar fi trebuie sa raman calma. Sa imi mentin un scut de protectie impotriva cuvintelor sale dure si pline de otrava. Otrava cu care m-a injectat de ani de zile si care imi roade inima de durere de cand se comporta in acest fel cu mine.
-Din cauza lui Hyuga, corect? se rasteste acesta nervos la mine. Vrei sa se termine misiunea mai repede pentru a ajunge la Hyuga, corect?
Raman cu gura intredeschisa din cauza vorbelor sale. Sasuke este...gelos? Il privesc uimita. Ma asteptam la orice alt raspuns, numai la acesta nu. Ma indrept cu pasi marunti spre Sasuke si cand ajung langa el il imbratisez. Acesta nu reactioneaza.
-Nu Sasuke, nu vreau sa ajung la Neji, vreau sa stau cu tine, ii spun usor in timp ca ma despart de el si-l privesc in ochi.
Pai cam atat. Sper ca de aceasta data nu a mai fost la fel ca inainte sau mai rau. Desi tot cred ca am grabit actiunea cat de cat. Am incercat sa o mai incetinesc putin.