05-06-2013, 05:26 PM
Si chiar crezi ca-mi pasa?
Ascult muzica. Ca de obicei stau in fata calculatorului fara vreun scop anume. Nu spun ca nu mi-ar fi placut sa fiu in alta parte acum, dar deja intru in subiecte mult prea dezvoltate pentru aceasta ora.
E sambata si e noapte. Afara e cald ca o zi normala de aprilie tarzie in care iti doresti cat mai mult sa pretuiesi caldura. Nu stii cum sa multumesti caldurii ca a venit in sfarsit si ca poti iesi din casa doar in tricou. Dar vorbesc prostii, oricum.
Si e unsprezece jumatate, iar eu nu dorm. Nu ca ar trebui sa dorm la ora asta, dar e destul de tarziu si chiar daca mi-as convinge creierul ca vreau sa dorm, n-o sa pot. Tentatia de a ajunge pana la ora fara nume ma mananca pe interior. Si stau, si scriu pana-mi vor cadea ochii sau se vor lipi de ecran. Chiar si pana voi ramane fara inspiratie, sau chiar fara chef, nu ca as fi avut vreodata, de fapt.
E mult, mult prea mult si mi-e greata. Si poate ca as fi vrut sa plec, sau sa pleci. Oricum era mult mai bine. Ai ramas, am ramas. De ce? Ar fi fost usor si mai putin dureros. Afara era frig, imi era frig si nici n-ai observat. Oricum nu vei observa vreodata ceva. Iti e indiferent si sunt un nimic in fata orgoliului tau. Si e trist ca am ramas asa. Trebuia sa pleci. Sau poate trebuia sa plec si atat. Te-ai facut ca-ti place, ca ma vrei. Ma roade, n-ai idee cat ma roade. Nu te iubesc, n-am ajuns inca sa te iubesc. De fapt stai ca nici macar nu-mi pasa.
Rutina ma omoara; asta e tot ce pot spune astazi.
Si stau in casa pentru ca n-am altceva de facut. E cald, sau imi e doar mie cald. Tocmai am terminat a treia bere in ultima jumatate de ora, de plictiseala mai mult. De fapt da, si afara e cald; e soare si e frumos. Idiot de frumos.
Daca ma apuc de vorbit despre muzica exista o posibilitate sa ma lapidez singura.
Muzica, muzica nu e doar pentru ascultat, dansat, etc. Sau poate am luat-o eu razna, dar cred ca muzica e mult mai mult de atat. Te patrunde, te amesteca si te readuce la viata, sau invers. Traiesti prin muzica si te dezvolti datorita ei. Si poate ca lumea nici n-ar exista fara vibratiile sonore ale muzicii in sine. Fie ea proasta sau buna, tot trezeste acel chef de viata. Chiar daca nu toata lumea e de acord cu mine si perceptiile mele, am sa continui sa cred ceea ce vad si simt. Nici macar nu am vrut sa vorbesc despre asta; ma duc sa caut niste pietre.
Glumeam, oricum. Nu parasesc eu lumea asta superba pentru cateva cuvinte. Si totusi, uneori chiar vreau s-o fac. Dar nu am suficient curaj sa plec si probabil nu voi avea niciodata. Sau cine stie, poate voi gasi pe cineva care sa-mi dea curajul necesar sa fac acest pas important, dar pana atunci ma multumesc cu cea de-a patra bere. Ultima, cred. Frigiderul e complet gol acum. Reusesc performata asta la fiecare sfarsit de saptamana.
Ascult muzica. Ca de obicei stau in fata calculatorului fara vreun scop anume. Nu spun ca nu mi-ar fi placut sa fiu in alta parte acum, dar deja intru in subiecte mult prea dezvoltate pentru aceasta ora.
E sambata si e noapte. Afara e cald ca o zi normala de aprilie tarzie in care iti doresti cat mai mult sa pretuiesi caldura. Nu stii cum sa multumesti caldurii ca a venit in sfarsit si ca poti iesi din casa doar in tricou. Dar vorbesc prostii, oricum.
Si e unsprezece jumatate, iar eu nu dorm. Nu ca ar trebui sa dorm la ora asta, dar e destul de tarziu si chiar daca mi-as convinge creierul ca vreau sa dorm, n-o sa pot. Tentatia de a ajunge pana la ora fara nume ma mananca pe interior. Si stau, si scriu pana-mi vor cadea ochii sau se vor lipi de ecran. Chiar si pana voi ramane fara inspiratie, sau chiar fara chef, nu ca as fi avut vreodata, de fapt.
E mult, mult prea mult si mi-e greata. Si poate ca as fi vrut sa plec, sau sa pleci. Oricum era mult mai bine. Ai ramas, am ramas. De ce? Ar fi fost usor si mai putin dureros. Afara era frig, imi era frig si nici n-ai observat. Oricum nu vei observa vreodata ceva. Iti e indiferent si sunt un nimic in fata orgoliului tau. Si e trist ca am ramas asa. Trebuia sa pleci. Sau poate trebuia sa plec si atat. Te-ai facut ca-ti place, ca ma vrei. Ma roade, n-ai idee cat ma roade. Nu te iubesc, n-am ajuns inca sa te iubesc. De fapt stai ca nici macar nu-mi pasa.
Rutina ma omoara; asta e tot ce pot spune astazi.
Si stau in casa pentru ca n-am altceva de facut. E cald, sau imi e doar mie cald. Tocmai am terminat a treia bere in ultima jumatate de ora, de plictiseala mai mult. De fapt da, si afara e cald; e soare si e frumos. Idiot de frumos.
Daca ma apuc de vorbit despre muzica exista o posibilitate sa ma lapidez singura.
Muzica, muzica nu e doar pentru ascultat, dansat, etc. Sau poate am luat-o eu razna, dar cred ca muzica e mult mai mult de atat. Te patrunde, te amesteca si te readuce la viata, sau invers. Traiesti prin muzica si te dezvolti datorita ei. Si poate ca lumea nici n-ar exista fara vibratiile sonore ale muzicii in sine. Fie ea proasta sau buna, tot trezeste acel chef de viata. Chiar daca nu toata lumea e de acord cu mine si perceptiile mele, am sa continui sa cred ceea ce vad si simt. Nici macar nu am vrut sa vorbesc despre asta; ma duc sa caut niste pietre.
Glumeam, oricum. Nu parasesc eu lumea asta superba pentru cateva cuvinte. Si totusi, uneori chiar vreau s-o fac. Dar nu am suficient curaj sa plec si probabil nu voi avea niciodata. Sau cine stie, poate voi gasi pe cineva care sa-mi dea curajul necesar sa fac acest pas important, dar pana atunci ma multumesc cu cea de-a patra bere. Ultima, cred. Frigiderul e complet gol acum. Reusesc performata asta la fiecare sfarsit de saptamana.
"I like the dreams of the future better than the history of the past."
Thomas Jefferson
![[Imagine: 1CGzWYg.png?1]](http://i.imgur.com/1CGzWYg.png?1)
