Toate-s trecatoare, prietene! [+16]

[Rallu^^]

Toate-s trecatoare, prietene!(+16)

Buna, sunt noua iar acesta este primul meu fic. Am sa narez la persoana I. Este vorba despre o fata, Eva Jonson, o adolescenta de cincisprezece ani, foarte bogata. Nu spun mai mult, ve-ti descoperi voi cu timpul. Astept critici si pareri. Spor la citit.:*


Capitolul I
Fata lui tati.
Ma uit ingandurata pe geamul vilei din Beverly Hills. Ochii mei caprui, sclipesc precum apa din piscina in forma de dolar, aflata in curtea din spatele casei. Numele meu este Eva Jonson, am cincisprezece ani. Am parul lung, castaniu, iar corpul meu este bine facut. Port haine diferite in fiecare zi si logic ca toate sunt de firma! Parintii mei sunt ai patrulea cei mai bogati oameni din lume. Dar mie nu-mi e de ajuns. Vreau si mai multi bani. Sunt la liceu desi, il fac doar pentru amuzament, sau mai bine zis, ca sa fac si eu ceva. Parintii ma preseaza mereu sa invat, ca nu se stie niciodata. Cum?! Pai daca… atunci… eu… MOR! E ca si cum ai lasa un peste fara apa. Nu voi permite asa ceva, never!
- Karla! urlu cat ma tin plamanii.
- Da, domnisoara Eva. Ce pot face pentru dumneavoastra?
- Mi-ai terminat de facut ghiozdanul? L-ai hranit pe Hero? intreb eu cu superioritate.
- Ghiozdanul este pregatit, insa mai am de dat mancare caine…
Ii arunc o privire urata, dandu-si imediat seama despre ce este vorba.
-… Scumpului dumneavoastra catelus. spune ea.
Ii zambesc uracios si ii spun ca poate pleca. Karla este servitoarea noastra, o femeie de vreo patruzecisidoi de ani, cu parul negru si carliontat. Are ochii verzi inchisi, precum broastele raioase, destul de inalta dar cam plinuta.
Aud claxonul autobuzului de scoala. Da… acel loc scarbos, plin de gume lipite pe banchete, plin de sarantoci si de prosti. Va intrebati de ce num erg cu propria masina? Ei bine, inca nu m-am inscris la cursurile de sofat, efectiv de lene. De ce nu am un sofer? Pentru ca nici unul nu a rezistat mai mult de doua zile sin u inteleg de ce. Poate sunt prea buna pentru ei.
Ma urc in auto-tomberonul ala, imi pun o paturica de Casmir pe una dintre banchete si ma asez. Nu trece mult timp si incepe sa se aglomereze. Un tampit, ma loveste cu un ambalaj de ciocolata, iar eu ma ridic imediat.
- Necioplitule! Cum iti permiti sa arunci in mine? Stii sigur cine sunt. Nu ma face, c-o patesti! Ii spun sarantocului.
- Eu cred ca ai gresit autobuzul. Autobuzul pentru mironosite a plecat acum o ora. Nu te ratoiesti tu la mine, sa-ti fie clar! Ce o sa faci? O sa ma spui lu’ taticu’? spune el si face o mutra de bebelus.
- Tu…
Dar sunt intrerupta de o frana brusca, iar in secunda doi sunt pe jos. Toti izbucnesc in ras si eu ma fac rosie precum focul. Ma ridic, ma scutur bine si spun calm:
- Sunt bine…
Autobuzul opreste. Am ajuns la scoala. De ce nu dispar de pe fata pamantului acesti oameni saraci, inutili si prosti? Nu gasesc nici-un raspuns. Pur si simplu ii urasc.
Ma duc la parcarea scolii, locul unde ma intalnesc in fiecare dupa-amiaza cu Lorenne. Lorenne este prietena mea cea mai buna de noua ani. Si ea este foarte bogata, dar evident nu ca mine si ma mandresc cu asta. In sfarsit apare si ea. Se da mandra jos din mitsubishiul ei decapotabil. Ma oftic. Ea are carnet iar eu nu. De ce, Doamne, de ce? Ne pupam pe obraz.
- Buna! Vai, ce bine imi pare sa te vad ! M-am saturat de taranii din autobuzul acela blestemat. Spun eu pe un ton nervos.
- Ia-ti odata carnetul ala. Ce mai astepti?
- Mi-e lene sa invat. spun eu si oftez.
- E, nici alba nici neagra.
Lorenne, o fata frumoasa, dar nu ca mine evident, cu parul castaniu si lung, cu ochii cenusii, cat mine de inalta si cu un corp de atleta. Face inot de performanta. Suntem nedespartite si mergem peste tot impreuna.
Clopotelul suna. Ahhh…trebuie sa intram la ore, firar! Intru in acea cladire, pe care o stiu de noua ani. Are o curte mare, plina de diferite flori si statui. Gardul este negru, inalt, cu bari ce au spatiu intre ele.
...
Cand ajung acasa, sun la usa. Karla vine in fuga, la fel si Hero.
- Buna ziua, domnisoara! Va pot lua ghiozdanul?
- Desigur! Tu ce crezi ca astept?
- Ma scuzati.
Il iau pe Hero in brate, iar el ma linge pe fata. Hero este un bichon havanez in varsta de patru luni. Este alb cu putin portocaliu pe la labute si urechi.
Il iau in camera mea, il pun in culcusul lui si incep sa ma schimb. Imi iau niste pantaloni roz, trei sferturi si un tricou alb cu o stea roz pe mijloc. Ma duc in graba jos pentru ca aud usa. Au venit parintii mei. Ii imbratisez si le spun:
- Ce bine imi pare ca ati venit mai repede astazi. spun entuziasmata.
- Si noi ne bucuram ca am scapat mai devreme. A fost o zi incarcata. spune mama si isi duce mana pe frunte.
Ne asezam la masa, iar mama pare destul de ingrijorata. Isi freaca mainile si pare destul de incordata. La fel si tata, doar ca el e putin mai calm. Mama are parul castaniu si ochii caprui, la fel ca mine iar tata are parul negru, ochii caprui, ochelari si o mustata care sincer nu mai e la moda, dar ma asculta el pe mine? Nu! Cand sa terminam primul fel de mancare, telefonul taticului suna. Raspunde rapid si pare foarte speriat. Fuge la etaj, mama dupa el. Mi-or face o petrecere surpiriza. Sper sa fie asta! Ma duc incet sus dar nici urma de ei. Ii aud vocea mamei, care ma duce spre baie. Imi lipesc urechea de usa din lemn a baii.
- Ce aveti cu noi? Intreaba nervos tata.
- Ei bine, nu stiti cu cine va puneti! Sunteti niste vampiri, vampiri insetati de bani! Nu ne mai amenintati si vedeti-va de treburile voastre. Spune taticul.
Aud zgomote in baie si ma fac ca ma duc in camera mea. O vad pe mama ca iese. O lacrima cristalina ii invadeaza obrazul cel fin. Oare ce-or avea? Ce s-a intamplat? Eu de ce nu stiu nimic?

Poze:
Eva: http://media.photobucket.com/image/anime...G.jpg?o=13
Tatal Evei: http://media.photobucket.com/image/anime...ro.jpg?o=5
Lorenne: http://quizilla.teennick.com/user_images...waiian.JPG
La attach este mama Evei.
Ei bine, acesta este primul capitol. Sper sa va placa. Ja ne:* !