13-04-2011, 08:48 PM
Hey dear! So, am observat că ai postat un nou capitol şi m-am gândit să comentez şi eu. Okay, pe lângă capitolele precedente se observă o mare evoluţie. Se poate observa foarte uşor că încerci să ţi cont de sfaturile noastre, dar nu în totalitate. Mie una, acţiunea mi se pare chiar foarte grăbită. Nu înţeleg de ce îţi place să o fugăreşti.
Dear asta este tot ce am avut să îţi spun, sper că nu te-a supărat comentariul meu!
AÅŸtept next-ul, bye!
Citat:Am ajuns repede şi am lăsat maşina în parcare. Am coborât din automobil şi am intrat în clădire. Am urcat până la ultimul etaj şi m-am îndreptat spre studio.Aici de exemplu, ai fi putut să dai nişte detalii despre drumul parcurs sau despre ce simte Alexa în timp ce este în drum spre studio. Ai folosit propoziţii scurte, iar chestia asta nu dă bine deloc. Sunt sigură că la orele de română ai făcut propoziţiile simple şi cele dezvoltate. Well, ai putea să ţi oarecum cont de ce s-a discutat la ora/orele respectivp/respective ( asta dacă vi s-a predat ). So, revenind scena de dragoste dintre cei doi nu mi-a trezit nici un sentiment. Pur şi simplu m-a lăsat rece. Şi aici ai fi putut da nişte detalii care ţi-ar fi adus un plus, pe mine nu mă îndeamnă să recitesc fragmentul respectiv. Cu descrierea stai destul de bine, daor că încearcă să mai lucrezi la sentimente, în rest aici este okay. La naraţiune nu mă bag, pentru că nu am ce să comentez aici, iar dialogul well la un moment dat mi s-a părut cam sec, dar şi-a revenit.
Dear asta este tot ce am avut să îţi spun, sper că nu te-a supărat comentariul meu!
AÅŸtept next-ul, bye!
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...