This N' That

[Alexi]

După o absenţă cam lungă revin cu un nou fic. La care nu voi renunţa la el. Sper să vă placă....




Capitolul 1
Alexa P.O.V



Ce viaţă! 17 ani şi deja căsătorită. Cu un tip absolut încântător şi pe care îl iubesc de 10 ani. Cum se întâmplă mereu , nu? E aşa ciudat! De obicei părinţii îţi aranjează viitorul, însă mie moartea mi-a aranjat viaţa.
Au trecut 2 săptămâni de la acel eveniment nenorocit. 2 săptămâni de când am rămas orfană. 2 săptămâni de când m-am mutat într-o vilă imensă de la periferia oraşului. Deşi soţul meu mă urăşte, tatăl său e de milioane. Întotdeauna mi-am dorit un tată ca el. În loc de un beţiv alcoolic care mă maltrata în fiecare zi.
Stăteam în faţa oglinzii, ţinându-mi rochia de mireasă în faţa corpului. O rochie fină şi foarte scumpă. Se vedea că socrul meu nu se zgârcea deloc. De ce ar face-o? Revista lui îi aduce o mulţime de bani. Am lăsat rochia pe pat, mângâind-o uşor. Totul părea un basm. Un basm cu un prinţ pe care îl iubesc, însă care mă urăşte. În timp ce mâna mea se plimba pe materialul rochiei, privirea mi-a căzut pe verighetă. Mi-am ridicat mâna şi am privit inelul. Numele meu era inscripţionat pe acesta.
- Pot intra?
Mi-am îndreptat privirea spre uşă. Un bărbat înalt se afla în tocul acesteia. Părul său blond era dat peste cap. Nu avea nici un fir rebel. Ochii să verzi mă priveau cu tandreţe. Era trecut de 35 de ani.
S-a apropiat de mine şi m-a îmbrăţişat. Mi-a luat o şuviţă de păr în mână.
- Îţi stă foarte bine cu această culoare. Cred că mama ta ar fi mândră de tine , draga mea.
M-am întors cu faţa către oglindă şi m-am privit. Părul lung şi negru a devenit scurt până la umeri şi şaten. În urechea dreaptă aveam trei cercei: doi micuţi şi unul lung. Din argint.
- Nu cred că voi putea să vă mulţumesc vreodată tot ce aţi făcut pentru mine şi mama mea.
- Alexa! Scumpo! Ne-am înţeles că ne tutuim. Doar eşti nora mea. Şi îmi pare rău că nu am ajuns mai devreme.
M-am întors cu faţa la el şi l-am îmbrăţişat.
- AÅ£i ajuns exact la timp!
A tuÅŸit.
- Ai ajuns!
- Aşa e mai bine! Deci de mâine te întorci la şcoală?
M-am despărţit de el şi m-am apropiat de fereastră. Am putut să văd piscina şi un grup de persoane care o înconjurau. În mijlocul grupului se afla soţul meu, care o ţinea în braţe pe Isabella. Adorata lui Isabella. În acel moment inima a început să mă înţepe. Am strâns pumnul, iar lacrimile voiau să se prelingă pe obraji. De ce nu puteam fi şi eu ca ea? Domnişoara popularitate. Curva care atrăgea toţi băieţii. Eram urâtă pentru un motiv. Pentru noua mea viaţă.
- Nu sunt prea sigură! Am spus cu o voce tremurată.
Bărbatul mi-a pus mâinile pe umeri şi m-a sărutat uşor pe cap.
- Ştiu că îţi este greu. Alexander e dificil, însă puţin câte puţin ai să îi câştigi inima. Dar trebuie să lupţi. Isabella îmi este simpatică şi o cunosc de când avea 5 ani, însă tu eşti nora mea , iar inima fiului meu trebuie să îţi aparţină. Nu renunţa fără o luptă.
M-a sărutat din nou pe creştet şi a ieşit din cameră. Continuam să mă uit pe geam, iar inima mi s-a oprit, atunci când Alexander a sărutat-o pe Isabella. M-am îndepărtat repede de fereastră. Lacrimile au început să mi se prelingă pe obraji. Trebuie să renunţ. Nu voi fi niciodată ca ea. Nu mă va iubi niciodată. Brusc am auzit o bătaie în uşă. Mi-am şters lacrimile în grabă, trăgând aer în piept.
- Intră!
Uşa s-a deschis, iar în cameră a apărut o servitoare cu părul roşcat.
- Doamnă! Domnul Eric doreşte să vă vadă în biroul dumnealui.
Am oftat şi am ieşit din cameră. Doamnă! Trebuia să mă obişnuiesc cu noul meu apelativ. Păşeam pe holul lung. De o parte şi de alta a acestuia se aflau măsuţe de lemn, pe care se aflau câte o vază cu trandafiri roz. Camerele erau la o distanţă de 5 mese. Locul unde Alexander dormea se afla în capătul holului, iar camera mea la o distanţă de două camere. Mă urăşte atât de tare încât nici nu vrea să doarmă în acelaşi pat cu mine. Am ajuns în dreptul scărilor. Acestea erau din marmură, iar în mijlocul lor se afla un covor albastru. Treptele erau uşor şerpuite , acompaniate de o bară de inox. În faţa acestora se afla living-ul, iar în partea dreaptă un mic hol. În partea stângă a holului se afla biroul, iar în cealaltă bucătăria şi camerele menajerelor.
Am bătut uşor la uşa biroului şi am intrat înăuntru. În mijlocul camerei se afla biroul , în partea dreaptă se afla biblioteca, iar în partea stângă se afla o plasmă, agăţată pe perete. În spatele biroului se afla un perete de sticlă, unde putea să vezi piscina.
- Ia loc draga mea!
M-am aşezat pe unul dintre scaune. Lângă mine se afla un bărbat . În capul lui se aflau câteva fire de păr negre. Purta nişte ochelari destul de drăguţi pentru el. Se observa cu ochiul liber că ştia cum să se îmbrace.
- Alexa, el este Daniel Kor şi se ocupă de imaginea revistei. El ia decizii în legătură cu modelele care trebuie să prezinte hainele noastre , cu design-urile, se ocupă de tot ce ţine de imagine.
- Sunt încântat să o cunosc pe viitoare imagine a revistei ’This N’ That’.
Am dat mâna cu el, puţin cam nedumerită. M-am uitat la socrul meu, iar acesta zâmbea.
- Alexa tu vei fi noua imagine a revistei.
M-am ridicat de pe scaun uimită. Ce? Cred că nu auzeam bine!
- Dar, Isabella e imaginea ’This N’ That’ de 3 ani. Dacă eu îi voi lua locul Isabella mă va ucide, iar Alexander mă va urî şi mai tare.
- Draga mea, uiţi ceva important! Isabella a stat 3 ani pe coperta revistei, pentru că Eric nu a vrut scandal cu fiul său. Să reprezinţi o companie trebuie să ai atitudine, să fii frumoasă şi deşteaptă. Nu orice tipă cu un fund şi o pereche de sâni poate să reprezinte o revistă mondială. Isabella e frumuşică, adevărat! Însă tu eşti un boboc de trandafir. Ai nevoie de soare şi apă să înfloreşti. Iar atunci când o vei face, vei fi cea mai strălucitoare floare. Mi se adresă Daniel.
Eric zâmbea şi mă privea. De fapt amândoi puteau face asta.
- Vrei ca Alexander să te iubească? Să devii cunoscută şi să ai o mulţime de bărbaţi după fusta ta, îl vor face pe soţul tău să vadă ce fel de femeie are lângă el. Sau mai bine spus a avut.
Chelul avea dreptate. Cunoştea atât de bine femeile? Nu pot să accept. Isabella mă va omorâ. Însă pe de altă parte să încerc să îl cuceresc pe Alexander? Asta ar fi o provocare.