This N' That

[Alexi]

După o absenţă cam lungă revin cu un nou fic. La care nu voi renunţa la el. Sper să vă placă....




Capitolul 1
Alexa P.O.V



Ce viaţă! 17 ani şi deja căsătorită. Cu un tip absolut încântător şi pe care îl iubesc de 10 ani. Cum se întâmplă mereu , nu? E aşa ciudat! De obicei părinţii îţi aranjează viitorul, însă mie moartea mi-a aranjat viaţa.
Au trecut 2 săptămâni de la acel eveniment nenorocit. 2 săptămâni de când am rămas orfană. 2 săptămâni de când m-am mutat într-o vilă imensă de la periferia oraşului. Deşi soţul meu mă urăşte, tatăl său e de milioane. Întotdeauna mi-am dorit un tată ca el. În loc de un beţiv alcoolic care mă maltrata în fiecare zi.
Stăteam în faţa oglinzii, ţinându-mi rochia de mireasă în faţa corpului. O rochie fină şi foarte scumpă. Se vedea că socrul meu nu se zgârcea deloc. De ce ar face-o? Revista lui îi aduce o mulţime de bani. Am lăsat rochia pe pat, mângâind-o uşor. Totul părea un basm. Un basm cu un prinţ pe care îl iubesc, însă care mă urăşte. În timp ce mâna mea se plimba pe materialul rochiei, privirea mi-a căzut pe verighetă. Mi-am ridicat mâna şi am privit inelul. Numele meu era inscripţionat pe acesta.
- Pot intra?
Mi-am îndreptat privirea spre uşă. Un bărbat înalt se afla în tocul acesteia. Părul său blond era dat peste cap. Nu avea nici un fir rebel. Ochii să verzi mă priveau cu tandreţe. Era trecut de 35 de ani.
S-a apropiat de mine şi m-a îmbrăţişat. Mi-a luat o şuviţă de păr în mână.
- Îţi stă foarte bine cu această culoare. Cred că mama ta ar fi mândră de tine , draga mea.
M-am întors cu faţa către oglindă şi m-am privit. Părul lung şi negru a devenit scurt până la umeri şi şaten. În urechea dreaptă aveam trei cercei: doi micuţi şi unul lung. Din argint.
- Nu cred că voi putea să vă mulţumesc vreodată tot ce aţi făcut pentru mine şi mama mea.
- Alexa! Scumpo! Ne-am înţeles că ne tutuim. Doar eşti nora mea. Şi îmi pare rău că nu am ajuns mai devreme.
M-am întors cu faţa la el şi l-am îmbrăţişat.
- AÅ£i ajuns exact la timp!
A tuÅŸit.
- Ai ajuns!
- Aşa e mai bine! Deci de mâine te întorci la şcoală?
M-am despărţit de el şi m-am apropiat de fereastră. Am putut să văd piscina şi un grup de persoane care o înconjurau. În mijlocul grupului se afla soţul meu, care o ţinea în braţe pe Isabella. Adorata lui Isabella. În acel moment inima a început să mă înţepe. Am strâns pumnul, iar lacrimile voiau să se prelingă pe obraji. De ce nu puteam fi şi eu ca ea? Domnişoara popularitate. Curva care atrăgea toţi băieţii. Eram urâtă pentru un motiv. Pentru noua mea viaţă.
- Nu sunt prea sigură! Am spus cu o voce tremurată.
Bărbatul mi-a pus mâinile pe umeri şi m-a sărutat uşor pe cap.
- Ştiu că îţi este greu. Alexander e dificil, însă puţin câte puţin ai să îi câştigi inima. Dar trebuie să lupţi. Isabella îmi este simpatică şi o cunosc de când avea 5 ani, însă tu eşti nora mea , iar inima fiului meu trebuie să îţi aparţină. Nu renunţa fără o luptă.
M-a sărutat din nou pe creştet şi a ieşit din cameră. Continuam să mă uit pe geam, iar inima mi s-a oprit, atunci când Alexander a sărutat-o pe Isabella. M-am îndepărtat repede de fereastră. Lacrimile au început să mi se prelingă pe obraji. Trebuie să renunţ. Nu voi fi niciodată ca ea. Nu mă va iubi niciodată. Brusc am auzit o bătaie în uşă. Mi-am şters lacrimile în grabă, trăgând aer în piept.
- Intră!
Uşa s-a deschis, iar în cameră a apărut o servitoare cu părul roşcat.
- Doamnă! Domnul Eric doreşte să vă vadă în biroul dumnealui.
Am oftat şi am ieşit din cameră. Doamnă! Trebuia să mă obişnuiesc cu noul meu apelativ. Păşeam pe holul lung. De o parte şi de alta a acestuia se aflau măsuţe de lemn, pe care se aflau câte o vază cu trandafiri roz. Camerele erau la o distanţă de 5 mese. Locul unde Alexander dormea se afla în capătul holului, iar camera mea la o distanţă de două camere. Mă urăşte atât de tare încât nici nu vrea să doarmă în acelaşi pat cu mine. Am ajuns în dreptul scărilor. Acestea erau din marmură, iar în mijlocul lor se afla un covor albastru. Treptele erau uşor şerpuite , acompaniate de o bară de inox. În faţa acestora se afla living-ul, iar în partea dreaptă un mic hol. În partea stângă a holului se afla biroul, iar în cealaltă bucătăria şi camerele menajerelor.
Am bătut uşor la uşa biroului şi am intrat înăuntru. În mijlocul camerei se afla biroul , în partea dreaptă se afla biblioteca, iar în partea stângă se afla o plasmă, agăţată pe perete. În spatele biroului se afla un perete de sticlă, unde putea să vezi piscina.
- Ia loc draga mea!
M-am aşezat pe unul dintre scaune. Lângă mine se afla un bărbat . În capul lui se aflau câteva fire de păr negre. Purta nişte ochelari destul de drăguţi pentru el. Se observa cu ochiul liber că ştia cum să se îmbrace.
- Alexa, el este Daniel Kor şi se ocupă de imaginea revistei. El ia decizii în legătură cu modelele care trebuie să prezinte hainele noastre , cu design-urile, se ocupă de tot ce ţine de imagine.
- Sunt încântat să o cunosc pe viitoare imagine a revistei ’This N’ That’.
Am dat mâna cu el, puţin cam nedumerită. M-am uitat la socrul meu, iar acesta zâmbea.
- Alexa tu vei fi noua imagine a revistei.
M-am ridicat de pe scaun uimită. Ce? Cred că nu auzeam bine!
- Dar, Isabella e imaginea ’This N’ That’ de 3 ani. Dacă eu îi voi lua locul Isabella mă va ucide, iar Alexander mă va urî şi mai tare.
- Draga mea, uiţi ceva important! Isabella a stat 3 ani pe coperta revistei, pentru că Eric nu a vrut scandal cu fiul său. Să reprezinţi o companie trebuie să ai atitudine, să fii frumoasă şi deşteaptă. Nu orice tipă cu un fund şi o pereche de sâni poate să reprezinte o revistă mondială. Isabella e frumuşică, adevărat! Însă tu eşti un boboc de trandafir. Ai nevoie de soare şi apă să înfloreşti. Iar atunci când o vei face, vei fi cea mai strălucitoare floare. Mi se adresă Daniel.
Eric zâmbea şi mă privea. De fapt amândoi puteau face asta.
- Vrei ca Alexander să te iubească? Să devii cunoscută şi să ai o mulţime de bărbaţi după fusta ta, îl vor face pe soţul tău să vadă ce fel de femeie are lângă el. Sau mai bine spus a avut.
Chelul avea dreptate. Cunoştea atât de bine femeile? Nu pot să accept. Isabella mă va omorâ. Însă pe de altă parte să încerc să îl cuceresc pe Alexander? Asta ar fi o provocare.

[tamoshiku]

Imi place....Un trandafir care inca nu a inflorit, un boboc care va pune in umbra restul trandafirilor. Sa suferi pentru cineva, apoi acel cineva sa sufere pentru tine. Imi place ca inmpini frumos descrierea cu naratiunea si dialogul. Sunt sigura ca va fi perfecta pe coperta reviste, astept nextu si daca poti sa ma anunti cand il pui.

Ja ne!

[Katniss]

Well dear în sfârşit am putut să trec şi eu pe la ficul tău îmi pare rău că nu am lăsat comm mai devreme şcoala este de vină, anyway să revenim.
Titlul îmi place pot spune că ma atras din prima, iar ideea mi se pare foarte interesantă.
Descrierea este prezentă, dar ar trebui să mai adaugi mai multă, nu te poţi baza numai pe dialog care tinde să devină sec şi mi s-a părut puţin prea mult, acţiunea mi s-a părut puţin grăbită.
Aşa încearcă să nu mai scrii 2, 17, 3 etc, etc ci doi, şaptesprezece, trei înţelegi tu, nu prea arată bine sau 2 săptămâni de când am rămas orfană. 2 săptămâni... nu dă bine la estetică. Greşeli nu ştiu dacă au fost pentru că am citit ficul mai demult. Cam atât sper să mă anunţi când pui nextu bye, bye.

[Alexi]

Capitolul 2
Alexander P.O.V



Practic şi teoretic îmi urăsc viaţa. De ce a trebuit să mă oblige tata să mă căsătoresc cu urâta liceului? Frate! Ce nu a înţeles din partea ’ O iubesc pe Isabella’?
Ultimele 2 săptămâni au fost oribile. A trebuit să mă ascund doar că să nu o văd pe scumpa mea soţie. Nu înţeleg de ce tata o iubeşte atât de mult? Trebuie să recunosc că să făcut puţin mai frumuşică de când şi-a schimbat înfăţişarea. Dar nu se compară cu Isabella.
Stătea în camera ei ca un şoarece de bibliotecă. Poate dacă Isabella era tocilară, mă căsătoream cu ea şi nu cu Miss Toci.
- Sasha! Hai în apă!
Mi-am îndreptat privirea şi am văzut-o. Avea părul roşcat şi ochii căprui. Costumul de baie o făcea să pară o zeiţă. Pe corpul ei nu apărea nici un pic de celulită. Imaginea ’This N’ That’ de 3 ani. Trebuie să îşi păstreze titlul.
M-am ridicat de pe şezlong şi m-am apropiat de ea. Am apucat-o de talie şi am sărutat-o pe buze. Acele buze după care tânjeam de fiecare dată. Mi-am introdus limba în gura ei, căutându-i limba. Jocul nostru a început. Îmi plimbam mâinile pe spatele ei, dându-i fiori. Fata şi-a pus mâinile în capul meu, începând să mă tragă de firele negre de păr.
- Hei mai lăsaţi linsul. Mai ales tu Sasha! Iar o să ai probleme cu Eric.
Mi-am despărţit buzele de cele ale roşcatei şi m-am uitat în piscină. Mai mulţi băieţi se bălăceau în apă. Unul din ei mă privea intens. Acelaşi băiat care mi-a vorbit. Părul blond era ud şi dat peste cap. ochii negri încă se uitau la mine, în timp ce zâmbea. Prietenul meu cel mai bun de când m-am născut.
- Tata ştie care sunt intenţiile mele în legătură cu chestia aia. Şi deocamdată nu mi-a spus nimic.
- Te joci cu focul prietene!
- Atunci să mă ard Will!
Am zâmbit şi am luat-o pe roşcată în braţe şi am sărit în piscină. Era aşa de bine să îţi petreci timpul cu persoana iubită şi cu prietenii tăi. În loc să stai cu nasul în cărţi.
Timpul a trecut prea repede. Şi nu îmi plăcea deloc că trebuia să mă despart de Isabella. Am sărutat-o îndelung pe buze. Nu voiam să mă despart de ea. Will a luat-o pe sus şi a dus-o la maşină, făcându-mi cu mână. Am oftat şi m-am dus în casă. Cât mi-ar fi plăcut să intru în vilă cu roşcata mea şi să încălzesc în fiecare noapte cu ea, cearşafurile.
Am înaintat pe hol, iar în faţa mea şi-au făcut apariţia tata şi soţia mea. Amândoi zâmbeau. Când m-a văzut, şatenei i-a pierit zâmbetul de pe buze. L-a sărutat pe tata pe obraz şi a început să urce scările.
- Mâine trebuie să te trezeşti repede. Nu îi place să aştepte.
- Îmi imaginezi! Ne vedem mâine, Eric!
M-am apropiat de tata ÅŸi l-am privit dubios.
- Ce se întâmplă mâine? Şoarecele de bibliotecă nu vine la şcoală? Tată mi-a schimbat soţia cu un marţian?
- Lasă tâmpeniile Alexander! Eu şi Alexa avem treabă mâine. Şi ar fi de preferat să te duci să te culci, pentru că mâine ai şcoală.
- Mă rog!
Am urcat scările , uitându-mă în spatele meu. Câteodată tata îşi lua rolul prea în serios. Am păşit pe holul luminat, îndreptându-mă spre camera mea. M-am oprit câteva minute în faţa camerei ’scumpei’ mele soţii. Se auzea ceva frumos. Cânta? Am deschis uşor uşa şi am intrat în cameră. Aceasta era îmbrăcată cu o pereche de boxeri negri şi un sutien de aceeaşi culoare. Trebuie să recunosc că mi s-au scurs puţin ochii. Fata cânta şi dansa în timp ce se uita prin dulapul ei cu haine. În prima săptămână de când s-a mutat în casă, tata a copleşit-o cu haine. Avea o voce frumoasă.
Am ieşit din cameră şi am închis uşa uşor, înainte să mă descopere. Trebuia să recunosc, deşi nu voiam. Arăta aproape la fel de bine ca Isabella. La dracu la ce te gândeşti Sasha? Isabella e prinţesa ta, iar ea o amărâtă de cerşetoare.
Am intrat în camera mea. Trântind uşa în spatele meu. Mi-am dat tricoul jos şi m-am dus la baie. Am dat drumul la apă şi m-am spălat pe faţă. Pur şi simplu nu puteam să îmi iau gândul de la ea. De ce a trebuit să mă ispitească? Parcă am fost marinar, iar ea sirena. La dracu!
M-am schimbat în pijamale şi m-am băgat în pat. Mi-am pus mâinile sub cap. Priveam tavanul , iar în capul meu oscilau imaginile Alexei şi Isabellei. La naiba. Mi-am închis ochii , încercând să adorm. De ce mi-ai decis soarta în felul ăsta Doamne? După o oră sau două am reuşit în cele din urmă să adorm.
A doua zi şi-a făcut apariţia prea repede. Îmi venea să pescuiesc luna şi să o aduc înapoi. M-am dat jos din pat şi m-am dus la baie. Mi-am făcut toaleta de dimineaţă. M-am mai privit odată în oglindă şi am ieşit din baie. M-am dus la dress-ing şi m-am îmbrăcat cu nişte hainele obişnuite. Nu prea ţineam la modă, pentru că orice îmbrac arată bine pe mine. Mi-am pus ceasul de pe noptieră la mână, mi-am luat portofelul, cheile şi ghiozdanul şi am ieşit din cameră. M-am oprit în faţa camerei Alexei, privind uşa pentru câteva minute. Mi-a scuturat capul şi mi-am continuat drumul. Trezeşte-te Alexander! Nu te poţi gândi la ea doar pentru că ai văzut-o goală. Fute-o şi gata.
Am coborât scările îndreptându-mă spre ieşire.
- Nici dumneavoastră nu luaţi micul-dejun domnule?
M-am oprit şi m-am întors. O servitoare stătea în faţa mea. Îşi ţinea mâinile în faţă şi mă privea intens.
- Tata nu a mâncat?
- Nici domnul Eric şi nici soţia dumneavoastră.
- Mda! Soţia mea!
M-am întors şi am ieşit din vilă. M-a dus în garaj şi am observat că maşina tatei era acolo. A lui era şi a Alexei nu. Ciudat! Mi-am pus ghiozdanul pe locul de lângă şofer şi m-am urcat la volan. Am pornit în viteză, îndreptându-mă spre liceu. Abea aşteptam să o văd pe roşcata mea. Dar totuşi trebuia să rezolv un mister. De ce Alexa nu vine la şcoală . Şi care e treaba ei cu tata?

[Katniss]

Well se pare că am venit din nou pe aici, nici nu se putea să nu apar.
Let see:
Ai un mod frumos de a scrie şi de a îmbina modurile de expunere păcat că nu te axezi mai mult pe descriere sunt sigură că ar ieşi ceva minunat, chiar dacă dialogul este şi el la fel de important nu te poţi baza numai pe el.
Ideea este chiar bună, foarte originală. Am văzut că ai ascultat cât de cât sfaturile pe care ţi le-am dat. Greşeli nu am văzut nu ştiu dacă au fost, totuşi am o nemulţumire în legătură cu lungimea capitolelor sunt prea scurte. Cam atât aştept nextu bye, bye.

[Sasha.]

Bună. Păi ce pot spune decât că-mi place...[altfel nu aş fi lăsat comm]
Ideea e originală, iar titlul m-a atras cel mai tare.
Mmm... ştiu că sunt rea[:))], dar singurul lucru ce nu-mi place e faptul că Alex începe să se gândească de pe acum la Alexa. Eu vreu să o urască mai mult tiiimp:))
Abea aştept următorul capitol. Îmi şi imaginez faţa Isabellei atunci când va afla că nu mai e ea imaginea revistei. Abea aştept să citesc şi ce reacţie va avea Alex.
Cu descrierea şi dialogul stai bine, însă, nu ştiu, naraţiunea mi se pare puţin forţată. Fă-o cât mai naturală. Bye şi aştept next.

*XOXO*

[Amélie]

Tadaaaam!
Let's see...
Sincer m-a atras titlul. Nu stiu de ce. Probabil din cauza ca nu stiam la ce sa ma astept. Nu regret ca am intrat si am citit. Povestea chiar imi place. Ideea e originala si ai un mod chiar dragut de a scrie. Sincer, daca ar mai trebui ceva, ar fi putin mai multa descriere. Din cauza faptului ca narezi la persoana I, iti este mult mai usor sa te pui in pielea personajelor si sa detaliezi mai mult sentimentele si trairile.
Greseli de tastare nu am vazut, dar nici n-am stat sa caut cu atentie. Daca ai, eu nu le-am vazut. Estetica e OK. Lasi spatiu dupa semnele de punctuatie si scrii cu diacritice, lucru ce face lectura mai usoara.
Well, ideea chiar imi place. Biata Alexa... Totusi, nu inteleg ce legatura avea moarte parintilor ei cu casatoria. Adica de ce Eric si-a obligat fiul ( presupun ca l-a obligat din moment ce el o ura) sa se casatoreasca cu Alexa?
Poate ma lamuresti si pe mine in urmatorul capitol.
Well, succes la scris!

Amélie

[Alexi]

Capitolul 3
Alexa P.O.V



- Deci? Care e răspunsul tău?
M-am aÅŸezat pe scaun ÅŸi i-am privit pe cei doi.
- Prefer să facem o înţelegere. Accept să fiu imaginea revistei doar pentru 6 luni. Dacă în acest timp nu reuşesc să îl cuceresc pe Alexander îi voi acorda divorţul.
- Alexa!
- Lasă-mă să termin Eric! Dacă în 6 luni nu reuşesc să îl fac pe soţul meu să se îndrăgostească de mine, atunci îl voi lăsa liber şi voi pleca. Îi voi da revista înapoi Isabellei şi locul meu în această casă. Voi pleca departe de locul ăsta. Sunt sigură că în 6 luni voi reuşi să mă descurc de una singură. Acestea sunt condiţiile mele.
Îl priveam pe socrul meu, iar acesta părea dezamăgit. M-am uitat la Daniel, iar acesta îşi privea şeful.
- Foarte bine draga mea. Însă dacă planul nostru eşuează te voi ajuta în continuare. Poate că fiul meu va fi căsătorit cu altcineva, însă tu vei rămâne mereu nora mea. Daniel ne vedem mâine?
Chelul a aprobat din cap şi s-a ridicat de pe scaun. A dat mână cu mine şi cu Eric şi a ieşit din birou. Blondul s-a ridicat de pe scaun şi s-a oprit în faţa ferestrei.
- Mi se face rău de fiecare dată când îi văd împreună. Nu pot să cred că Alexander poate fi atât de nesimţit. Să facă astfel de scene în casa ta.
M-am ridicat de pe scaun şi m-am apropiat de el. Am zâmbit în timp ce încercam să îmi ascund durerea. Mi-am pus mâna pe umărul bărbatului, privindu-l pe Alexander cum o săruta pe Isabella.
- Cred că şi eu aş face acelaşi lucru dacă aş fi în locul lui. Lui nu îi este uşor să accepte că şoarecele de bibliotecă al liceului e soţia lui. Ţie ţi-ar fi uşor dacă ai fi în locul lui? Să iubeşti pe cineva şi să fii obligat să te căsătoreşti cu o persoană pe care o urăşti?
- Dacă aş fi în locul lui aş încerca să o descopăr pe soţia mea. Alexa eu am fost în situaţia lui. Mama mea m-a forţat să iubesc pe cineva pe care nici măcar nu cunoşteam. Mi-a luat foarte mult timp să îmi dau seama că femeia pe care o aveam lângă mine era o persoană minunată. Cred că ar trebui să mergem să dormim. Lui Daniel nu îi plac întârziaţii. Acesta este unul dintre motivele pentru care o urăşte pe Isabella.
S-a întors cu faţa la mine şi mi-a zâmbit. Şi-a pus un braţ după gâtul meu şi ne-am apropiat de uşa biroului. Am ieşit din încăpere. Îmi plăcea să îmi petrec timpul cu Eric. Mereu îmi fura un zâmbet de pe buze. Ajunşi în dreptul scărilor l-am văzut pe Alexander. Îmi doream atât de mult să mă duc şi să îl sărut. L-am sărutat pe blond pe obraz şi am început să urc treptele.
- Mâine trebuie să te trezeşti repede. Nu îi place să aştepte.
- Îmi imaginezi! Ne vedem mâine, Eric!
Am început să păşesc pe holul luminat. Mă uitam în spatele meu, sperând. Sperând ca Sasha să apară şi să mă ia în braţe. Dar speram degeaba. Am oftat şi am deschis uşa, intrând în camera mea. Mi-a dat hainele jos, rămânând în lenjerie intimă. Îmi priveam trupul în oglindă. Oare eram la fel de slabă ca Isabella? Doamne! De ce trebuie mereu să mă compar cu ea?
Am început să fredonez un cântec şi m-am apropiat de dulapul cu haine, căutându-mi pijamalele. În momentul acesta îl urăsc pe Eric pentru muntele de haine pe care mi le-a cumpărat. Am găsit o rochie de noapte. Foarte fină, iar culoarea ei îţi fura ochii. Mi-am dat jos sutienul şi m-am îmbrăcat cu rochia.
Am închis uşile dressing-ului şi m-am apropiat de pat. M-am întins pe acesta şi m-am învelit cu cearşaful. Mi-a închis ochii. În mintea mea se afla o imagine. O singură imagine. Alexander şi Isabella sărutându-se. Calmează-te Alexa. Planul tău o să reuşească. Dar trebuie să dormi. Cu cearcăne nu rezolvi nimic. Am alungat gândurile negre şi am adormit.
Razele soarelui se răsfrângeau pe faţa mea, reuşind să mă trezească. M-a dat jos din pat şi m-am dus la baie. M-am spălat pe dinţi şi pe faţă, privindu-mă în oglindă. Dacă voi reuşi să trec peste această zi, va fi un adevărat miracol. Am ieşit din baie şi m-am oprit în faţa dulapului. L-am deschis uşor şi am început să mă gândesc cu să mă îmbrac. Mi-am ales o pereche de pantaloni negri, un tricou lung verde şi o curea verde. După ce m-am îmbrăcat m-am oprit în faţa oglinzii, privindu-mă. Arătam destul de bine. Cred. Niciodată nu m-am priceput la modă. M-am încălţat cu o pereche de adidaşi negri. Mi-am luat în mână telefonul şi cheile de la maşină. Am ieşit din cameră, întâlnindu-mă pe hol cu socrul meu. Purta un costum negru, iar în mâna dreaptă avea o servietă.
- EÅŸti gata draga mea? Mergem cu maÅŸina ta!
- Dar nu mă descurc atât de bine la volan. Dacă facem accident? Pot să mor eu , dar nu şi tu.
Nu mă asculta. A mers înaintea mea, coborând scările. L-am urmat şi am ieşit din casă. Ne-a apropiat de garaj, iar acolo ne aştepta un Porshe gri. Blondul s-a urcat pe locul de lângă şofer şi mă aştepta pe mine. Mi-am făcut cruce şi m-am urcat la volan, înghiţind în sec. am răsucit cheia şi am pornit motorul. Am apăsat pe acceleraţie prea tare. Aproape am intrat în fântâna de marmură.
- Nu trebuie să îţi fie teamă. Adu-ţi aminte de lecţii. Fii fermă şi domină maşina. Nu o lăsa pe ea să te stăpânească.
Am aprobat din cap şi am apăsat din nou pe acceleraţie luând în considerare sfatul lui Eric. Era mult mai bine. Bărbatul îmi dădea indicaţii pentru a ajunge la companie.
Am oprit maşina în parcarea firmei. M-am dat jos din automobil, împreună cu blondul. Mi-am ridicat capul pentru a privi clădirea. Nici măcar nu îi puteam acoperişul. Am rămas cu gura căscată şi nu am putut să mă mişc pentru câteva clipe. Bărbatul mă trăgea de mână. Am intrat în clădire , iar Eric m-a tras într-un lift. A apăsat pe butonul cu numărul 24. Compania are 24 de etaje? Câţi mii de angajaţi are? Bărbatul chicotea când îmi observa reacţiile.
După 10 minute uşile ascensorului s-au deschis. Am ieşit din lift, iar blondul m-a condus pe un hol , pe unde mişunau diferite persoane. Făceau câte o plecăciune în faţa şefului lor, apoi plecau. Am ajuns într-o încăpere mare, care se părea că nu are uşă. Pe pereţii crem se aflau agăţate câteva poze cu Isabella. Bleah! Cred că o să mi se facă greaţă de faţa ei. Unul din cei patru pereţi ai încăperii era fereastra. O fată cu părul negru se aflau în mijlocul încăperii . În spatele ei se afla o pânză albă. Se pare că era model pentru că un fotograf le făcea poze non-stop. Daniel se afla lângă fotograf, iar alte persoane roiau prin jurul lui. Camera era luminată de un fel de lămpi uriaşe care semănau foarte bine cu blitz-urile. Iar deoparte şi de alta a fetelor se aflau câteva umbrele cam ciudate. Nu cred că erau umbrele pentru ploaie. Pe un perete se afla o masă lungă pe care se aflau diferite cosmetice. Iar oglinda de asemenea mare se afla deasupra mesei. Şase scaune din piele acompaniau masa.
Daniel s-a apropiat de mine şi m-a luat de mână, trăgându-mă după el. Mă uitam în spatele meu şi am văzut că socrul meu ne urma.
- Jose! Ea este Alexa , nora lui Eric.
Fotograful s-a oprit şi s-a uitat la mine. Avea părul roşcat şi ochii verzi. Cred că avea vreo 20 de ani. Era aşa de drăguţ, însă nu la fel de drăguţ ca Alexander. Mi-a luat mâna în mâna sa şi mi-a sărutat-o.
- Sunt onorat să te cunosc. Eu sunt Jose.
- Sonia! Vino aici! Cred că e timpul să îţi cunoşti noua colegă.
M-am uitat la brunetă. Era foarte frumoasă. S-a apropiat de mine şi m-a privit cu multă aroganţă.
- Calmează-te Sonia! E aici ca să îi ia locul Isabellei! Replică Daniel.
Auzind acest lucru, faţa tinerei s-a schimbat. A început să zâmbească şi mi-a întins mâna.
- Eu sunt Sonia! Şi cred că vom deveni foarte bune prietene.
Am zâmbit şi i-am întins mâna la rândul meu.
- Alexa! Şi sunt absolut sigură că ne vom înţelege de minune.
Prima mea prietenă. Dar oare cât va dura? Destul ca să o distrug pe Isabella?

[Katniss]

Sal'tare am venit din nou pe la tine, chiar dacă e atât de târziu.
So let's see
După cum am mai spus ficul tău îmi place foarte mult. Văd că ai adăugat mai adăugat ceva descriere şi mă bucur. Tot mai scrii cu 2, 4 etc încercă să scrii doi, patru ar arăta mult mai bine. Greşeli nu am văzut oricum chiar dacă au fost nu mi le amintesc că am citit mai de mult.
Nu ştiu de ce, dar îmi place mai mult când descrii din perspectiva lui Alexander. Anyway aştept nextu bye, bye.

[Alexi]

Capitolul 4
Alexander P.O.V


Era aşa de plictisitor la şcoală. Bine, când o aveam pe Isabella prin preajmă , adoram să fiu la şcoală. Însă în acest moment mă gândeam la un singur lucru. De ce şoarecele de bibliotecă nu e la şcoală? Şi ce treabă avea cu tata?
- Iubitule! EÅŸti pe planeta asta?
Vocea roşcatei m-a trezit la realitate. Am zâmbit şi am tras-o în braţele mele, sărutând-o pe buze.
- Îmi pare rău prinţeso! Mă gândeam la altceva.
- Sasha, când ai să scapi de Alexa? Nu suport când îmi amintesc că ea e soţia ta. Dacă vrea să îmi ia locul la firmă?
- Stai liniştită frumoaso! Nimeni nu îţi va lua nimic! Mai ales ea!
- Mergi cu mine la studio? Trebuie să îmbrac noua colecţie de toamnă.
Am aprobat din cap şi m-am ridicat de pe scaun. Mi-am luat ghiozdanul şi am luat-o de mână pe roşcată. Am ieşit din clasă, îndreptându-ne spre ieşire. I-am luat geanta şi am lăsat-o pe bancheta din spate, împreună cu ghiozdanul meu. M-am apropiat de ea şi i-am deschis portiera. După ce s-a aşezat pe scaunul ei, am închis portiera şi m-am urcat la volan. Am pornit motorul şi am părăsit curtea liceului. Pe drum, o ţineam pe roşcată de mână. Când ne mai opream la un semafor o sărutam îndelung. Pur şi simplu nu mă puteam plictisi de ea. Trebuie neapărat să divorţez şi să îmi refac viaţa cu Isabella.
După un sfert de oră am ajuns la companie. Am lăsat maşina în parcarea clădirii. Am coborât din automobil şi am ajutat-o pe iubita mea să facă acelaşi lucru. Am sărutat-o pe buze şi am intrat în clădire. Roşcata era din ce în ce mai încântată. Să fie fotomodel a fost visul ei de când era mică, iar eu am ajutat-o să şi-l împlinească.
Am ajuns la etajul 24 şi ne-am îndreptat spre studio. Se auzea multă gălăgie, iar printre ele am recunoscut vocea tatei. Asta era ceva nou. Niciodată nu se obosea să participe la şedinţele foto. Când am ajuns în încăpere l-am văzut pe tata şi Daniel, care se uitau la nişte haine. Jose îi făcea poze Soniei şi Alexei. Stai puţin! Alexa? Aici? Fotomodel?
Isabella a rămas cu gura căscată. Mi-a dat drumul la mână şi s-a apropiat de tata şi Daniel
- Ce naiba se întâmplă aici? Ce caută ea, îmbrăcată cu hainele mele? Ţipă agitată roşcata.
- Ai venit gură mare? Ca să te lămuresc: acele haine nu sunt ale tale, sunt ale mele. Alexa este noua imagine a revistei, iar tu treci la costume de baie şi prosoape. Fără nici un tam-tam. Ah! Alexander! E o plăcere să te avem aici. Ce părere ai despre soţia ta? Minunată nu e aşa?
Am privit-o pe şatenă şi trebuie să recunosc că am rămas impresionat. Purta o pereche de pantaloni scurţi , o cămaşă legată cu o fundiţă deasupra buricului şi o pereche de sandale. Aspectul ei m-a impresionat. Exact ca atunci când am văzut-o în rochia de mireasă.
- Sasha!
Vocea iubitei mele m-a adus la realitate. Mi-a întors capul şi am văzut că roşcata avea ochii înlăcrimaţi.
- Deci de asta ai plecat aşa de repede cu ea de acasă. De asta nu o mai laşi să vină la şcoală. Faci asta doar ca să mă scoţi din sărite nu e aşa tată? O pui pe ea în locul Isabellei ca să îmi facă ochi dulci? Dă-i locul înapoi Isabellei. Nu îmi place când joci murdar. Nu îmi place deloc.
- Îmi pare rău fiule, dar decizia mea nu are nici o legătură cu relaţia ta cu Isabella. A făcut o treabă bună, e adevărat, însă Alexa va face o treabă şi mai bună. Fiule, ţi-am ales o soţie care nu mă va dezamăgi. Ai încredere în mine.
Am zâmbit şi m-am apropiat de scumpa mea soţie. Am apucat-o de braţ şi am tras-o deoparte.
- Nu îmi pasă cum ai reuşit să intri în graţiile tatei, însă îţi dau 24 de ore. Dacă în timpul acesta nu dispari din această companie, o să îţi pară rău.
I-am dat drumul şi m-am apropiat de roşcată. Am luat-o de mână şi am ieşit din studio. L-am auzit pe tata cum mă striga , însă nu mă întorceam . Am intrat în lift şi am coborât până în parcare.
- Ţi-am spus! Eram sigură că aşa se va întâmpla. Vrea să îmi ia totul.
M-am întors cu faţa către roşcată. Plângea! Uram când făcea acest lucru. Am tras-o în braţele mele.
- Ascultă-mă bine! O să îţi recuperezi locul. Ai încredere în mine. Atât îţi cer!
Am sărutat-o pe buze, strângând-o la pieptul meu. Alexa! O să îţi pară rău pentru că ai făcut-o pe prinţesa mea să plângă. Ne-an urcat în maşină şi am plecat din parcare. Pe drum Isabella era tăcută. Suspinele ei erau singurele care se auzeau. Mă uitam din când în când la ea şi nu ştiam cum să o liniştesc. Dacă o aveam în faţă pe scumpa mea soţie, cred că o sugrumam.
După zece minute am oprit maşina în faţa casei roşcatei. M-a sărutat scurt pe buze şi a coborât. Am oftat şi am pornit spre casă. Trebuia să acţionez. Să vedem: dacă aş viola şoarecele de bibliotecă? Nea! Poate după asta încep să mă îndrăgostesc de ea. Hm…o bătaie bună cred că ar fi de ajuns. Un machiaj natural nu e bine venit în lumea modei.
Am zâmbit şi am apăsat pe acceleraţie. Nici nu mi-am dar seama când am ajuns acasă. Am lăsat maşina în garaj. Se pare că soţia mea şi tatăl meu nu au ajuns încă. M-am dat jos din automobil şi am intrat în casă. Unde să îmi aştept soţia? Camera ei. Am urcat scările apropiindu-mă de încăperea şoricelului. Am deschis uşa şi am fost întâmpinat de un parfum delicat de trandafiri. Preferaţii mamei. La naiba! De ce trebuia fata asta să îmi aducă aminte de mama? M-am apropiat de fereastră şi m-am aşezat pe pervaz. Mi-am aruncat o privire prin cameră şi nu am văzut nimic deosebit. Era tipică unei fete. Însă o fată destul de matură. Ochii mi s-au oprit de noptiera de lângă pat. M-am apropiat de aceasta şi am luat în mână o ramă foto din argint. În ea era aşezată o poză cu mine şi ea. Poza noastră de la nuntă. Cât a trebuit să mă prefac pentru acele fotografii. Însă am fost întotdeauna puţin atras de zâmbetul ei copilăresc. Era ca un copil care îşi dorea nişte bomboane. Am auzit sunetul unei maşini. Am lăsat rama la locul ei şi m-am apropiat de uşă. M-am aşezat în partea dreaptă a acesteia. Nu am aşteptat prea mult timp. Şatena a deschis uşa şi s-a apropiat de pat. Şi-a aruncat cheile şi telefonul pe saltea. M-am apropiat de ea şi i-a pus mâna la gură, punându-mi cealaltă mână pe talia ei. Am speriat-o destul de tare, pentru că am putut să îi simt inima bătând cu putere. Am întors-o cu faţa la mine şi am zâmbit.
- Nu încerca să ţipi! Pentru că nu te va auzi nimeni.
Am trântit-o pe pat şi mi-am scos cureaua de la pantaloni. Şoricelul se sprijinea în coate, iar pe faţa ei şi-a făcut apariţia teama.
- Ce ai de gând să faci?
- O să îţi fac un machiaj, pe care Jose şi Daniel îl vor adora.
Am ridicat mâna şi am dat, însă am nimerit cearşaful. A reuşit să scape. S-a dat jos din pat şi a vrut să plece spre uşă. Am apucat-o de păr şi am trântit-o pe podea. Şi-a strâns trupul şi a început să plângă şi să tremure. Am ridicat mâna din nou, dorind să o lovesc, însă cuvintele ei m-au oprit.
- Te rog tată! Nu mai da! Nu din nou!
Tată? Ce se întâmpla cu ea? M-am aplecat şi am vrut să o ating, însă mi-am retras mâna. Am ieşit din cameră şi am trântit uşa în urma mea. La dracu! De ce nu am bătut-o? De ce trebuie să dau înapoi. Totuşi ceva e ciudat. Ce legătură are tatăl ei cu o bătaie?