The other world [+18 yaoi, facut de manu si gabytsswh

[Nywa]

Capitolul 7


Pur si simplu nu stiam ce sa ii fac. Strify tremura mult prea violent. Cand vreau sa ii spun ceva, aud niste urlete de lupt, facandu-ma automat sa ma uit la luna. Dracii masi de treaba. Mereu cand era luna plina, pe mine ma inchideau intr-un seif sub pamant si aveau grija ca mirosul meu sa nu fie in jurul casei, fiindca atragea pe lupisori din oras.
- Nari. Localizezi apelul meu si iti misti curul ala fermecat aici. Ma doare in purici lui Cerberus, ca o lasi singura pe Melane, dar voi fi ocupat cu lupisori, mai spun si ii dau blondului casca si medalionul meu de la gat. Asculta-ma bine. Te duci langa perete, te faci ghem si orice s-ar intampla, nu te misti, spun eu, ducandu-l langa perete.
Imi dau jos geaca si o arunc peste el, acoperindu-i claia de par blond. Ma ridic in picioare si ma duc dupa un container. Ma dezbrac de haine, ramand gol-pusca si ma pun in patru labe. Ma concentrez, iar pupila imi invada tot ochiul, lasandu-ma orb pentru moment. Spinarea imi iesi in exterior, coastele si-au marit volumul. Gura mi se alungi, formand un bot, iar urechile umane devenira una cu crainul, iar altele imi iesisera sus pe cap, exact ca la lup. Picioarele imi devenisera mai mari si mai paroase, cu gheare puternice, ce s-au retras imediat in teaca. Mainile erau musculoase, cu unghii incovoiate usor la capete si degete puternice. Pe intregul trup, crescu blana, de un alb-cenusiu. Miros aerul si marai usor, dezvelindu-mi un sir de colti ascutiti ca niste pumnale, gata sa sfasie si sa rupa, chiar si oasele. Ma ridic in picioare, aratand ca un umanoid, dar mortal si foarte periculos. Aveam capul usor inainte, eram fara coada si mergeam cu genunchi usor flexati. Ochii mei puteau sa vada inima si vene de sange a solistului, cum statea ghemuit la perete si sa ii miroase frica in aer. Ma duc langa el si il ating usor pe umarul care ii pulsa de sange stricat, semn ca l-am lovit cu capul, cand am adormit la film, cu nasul meu ud, apoi fac ca un pui de caine, cand vrea afectiune sau il doare ceva. Il vad cum se misca putin, lipindu-se si mai mult de perete.
Aud niste maraituri, ce ma facu sa imi intorc capul spre zidul blocului de vis-a-vis de mine. Acolo erau cinci lupisori, cu blana neagra, de doar un metru nouazeci. Aveau boturi scurte, doar patru dinti facuti sa sfasie si nu tot corpul era protejat cat de cat de par, fiindca il aveau intre picioare, putin pe maini, pe burta si ca un fel de barba la gat si umeri si in cap, ca si par. Unul dintre ei adulmeca aerul din jurul nostru si apoi marai, de fapt grohai - nici chiar asa, dar nu departe - semn ca masa se afla in spatele meu. Fac doi pasi si se simti vibratile pasilor mei. Ma pun in patru labe si marai amenintator la ei, apoi fara veste ii atac, muscandu-l pe unul chiar de gat, sfasaindu-l. Cei patru ramasi au sarit repede pe mine, iar unul dintre ei, ma zgarie pe spate, facandu-ma sa ma intorc si sa ii bag prin el mana cu gheare. Au mai ramas trei. Primul ma ataca, dar m-am ferit, nimerit intr-un panou electric, prajindu-se singur. Carne de lupisor la gratar dimineata.
Au tabarat amandoi deodata, atacandu-ma. Pe unul dintre ei l-am prins de gat, in timp ce il tineam pe celalalt la pamant, cu un picior pe burta, ignorand cu greu, faptul ca isi baga ghearele in gamba, arand-o practic.
Deodata scot un urlet de durere, fiindca cel de la pamand ma musta de coapsa, dar pe interior, rupand o parte din muschi si carne. Imi bag cealalta mana prin gura celui care il tineam de gat, dupa ce ii tau drumul - corpul sau cazu inert la pamant ca un pietroi - il ucid si pe cealalt.
- Este aici! Aud vocea lui Nari, apoi m-am indreptat greoi spre container pentru a ma transforma inapoi, dar piciorul stang imi ceda.
Pic la pamant plin de rani, schelaind putin, cand am atins betonul rece si dur, apoi incep sa respir calm si usor, in timp ce am inchis ochii, simtind corpul cum incepe sa revina la forma sa umana. Auzeam voci pe fundal, dar nu puteam deschide ochii, fiindca eram foarte obosit si slabit din cauza ranilor. Prin vis, parca l-am auzit pe Strify cum ma striga pe nume si pe Alexander cum incerca sa il calmeze, apoi nimic...

- ... Cam jumate din muschi i-a fost smult din coapsa. Ce sa mai spun carne. Corpul sau era ca o rana vie, am auzit o voce melodioasa de baiat, cu accent antic.
- Si spuni ca singur s-a luptat cu cinci "lupisori" din aia de aproape doi metri? Am auzit o alta voce, de fata, cu tente de soprana.
Pauza... Am surzit eu sau ce? De ce numai vorbeste nimeni? Deschid cu greu pleoapele care pareau din plumb si apoi clipesc de cateva ori gales, pentru a-mi obisnui ochii cu lumina din camera. O vad pe Melane in acvariu, cum statea intinsa pe fund si se juca cu o papusa Barbie in forma de sirena. Imi rotesc privirea si mai dau de elf, ce statea langa mine, facand Sodoku. Ma ridic in fund, dar simt o durere surda la coapsa stanga. Ridic patura si vad un bandaj, patat cam trei-sfert cu sange. Vad ca mai aveam si pe piept bandaje si pe maini.
- Buna Anki, cum te simti? Ma intreba satenul dintr-o data, fara sa se uite la mine.
- In afara ca ma doare fiecare nerv din corp si sunt un adevarat curcuber pe fiecare centimetru de piele, ce sa mai spun de pulsatia din coapsa, ma simt extraordinar de bine, spun ironic, dandu-ma jos din par.
Imi desfac bandajele si ma uit la rani. Majoritatea s-au vindecat complet. Cea de pe spate, a mai ramas doar patru dungi rosi, iar cea de pe coapsa, avea crusta, semn ca in doua ore se va vindeca si ea. Ma imbrac in hainele cu care am fost in oras si ies din infirmerie, ca si cand am fost acolo doar in vizita.
- Anki! Aud un glas cunoscut si il vad pe Strify cum alearga spre mine si ma imbratisa strans.
- Stai linistit ca n-am murit, spun eu, batandu-l usor pe spate. Unde este tata? Il intreb pe blond.
Acesta imi spuse ca e in sufragerie. Aprob si ma duc la el. Cum era de asteptat, barbatul asculta muzica de opera si imi mangaia lupul dupa urechi, care dormea in fata focului.
- Vad ca te-ai refacut, imi spuse, zambind voitor, cand eu m-am pus langa el.
- Da, ii raspund, luand din mana sa, pandantivul-comunicator.
- Anki, cred ca tinta lupisorilor nu erai tu, ci Strify. Ar fi mai bine, daca el s-ar intoarce inapoi in tara...
- Il vor urmari. O data ce i-au prins mirosul il vor urmari chiar si la Polul Sud, chiar si in groapa Marianelor. Daca il trimiti inapoi in Germania, e ca si cand ai trimite un miel in cusca unui leu, il intrerup pe batran.
- Dar acest miel nu va fi singur. Va mai avea cu el doi miei, care nu sunt defapt miei, ci niste vanatori mai mortal, decat cei umani, spuse el si ochii ii sclipira de viclenie.
Ranjesc si ma ridic de pe fotoliu si parasesc camera, alaturi de Cerberus. Il vad pe Strify cum vorbea cu Steve, despre un meci de fotbal parca. Ii spun sa isi faca bagajele, ca mergem inapoi in Germania.
- Cum adica "mergerm" ? Ma intreba, uitandu-se intrebator la mine.
- Exact mergem in Germania. Tu, eu si Cerberus, ii spun zambind arogant si apoi plec de langa el, pentru a-mi face bagajele.

Anki ca varcolac
Un lupisor