The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap 11 – Spionul scapă

-Te referi la Yuri? Nu o baga şi pe ea în asta!
-Trebuie, Miko! Ea treuie să ştie ce i s-a întîmplat prietenei ei. Şi dacă e cineva care ne poate ajuta ea este. Mîine e cuvîntarea lui Hokage în fata conducatorilor clanurilor. Sunt sigur că e un spion pe-acolo. Fă toate cele de trebuinţă ca Yuri şi Ren să afle ce s-a întîmplat cu acea Karin şi să vină să îi oprească pe acei spioni să divulge informatiile auzite.
-Desigur, frăţioare!
Fata disparu în negură. Sanosuke încă statea îngîndurat. Ştia că era imposibil să îl prindă pe acel spion, dar dacă cineva putea face imposibilul, erau cei doi. Satul era atacat din interior şi roa asemenu unui mar, odată sanatos.
„Yuri, surioară, tot ce îmi doresc este să nu-ţi fi dat o sarcină prea grea.Hokage, satul, toti sunt în pericol. Tu eşti singura ce-i poti salva! O vei face, nu-i aşa?” îşi spunea brunetul, care, la scurt timp adormise pe terasă.
Dimineata, la micul dejun, bruneta fu foarte surprinsă să-l vadă pe Ren, alaturi de Sano şi de Miko, povestind. Parintii ei pareau să ştie de brunet şi îl lasau să respire.
-Imoto-chan! Te-ai trezit, micuţă visatoare? Spuse Mikoto.
-Nee-chan, nu mai îmi spune aşa! Ştii că nu-mi place!
-Yuri, avem ceva serios de vorbit cu tine şi cu Ren, spuse Sano uitîndu-se fulgerator spre Sakura şi Sasuke care parasiseră încaperea. Adevarul e că prietena voastră, Karin e internată într-o stare deplorabilă la spital şi multi cred că va muri. Se pare că a fost drogată cu o supradoză. A intrat imediat în comă profundă şi nici mama nu a ştiut ce îi poate face. Deocadată viata ei atîrnă de un fir de aţă, un fir întins de un inamic al satului ce a mai atacat alte 6 persoane. Personal, pot doar să vă spun că are cu siguranţă un spion care pot să fac pariu că va fi la întrunirea clanurilor de după-amiaza asta. Tot ce am nevoie e să-l descoperiti.
-Nii-san, dar cum să facem asta? Întrebă Yuri. Şi apoi?
- Am cîteva informatii după care să vă ghidati. La ora 3 fix, eu şi trupele mele vom crea o diversiune. Voi va trebui să îl prindeti. A, e posibil să fie un Ambu care stă de pază aşa că fiti cu ochii în şaişpe, ok? Acum haideti cu mine.
Spunînd acestea, Sanosuke se ridică de la masă şi îi conduse pe cei 3 la el în dormitor. Avea o cameră mai mare, foarte frumos aranjată. Trebuia să umbli prin şifonier ca să-ţi dai seama că acolo locuia un baiat. Practic, toată odaia era alb-negru. Pe masă se afla un teanc de documente antice, documente pe care Sano le studia pentru şcoală. Toate lucrurile îi erau aşezate într-o ordine crucială, astfel încît îi era imposibil să nu gasească ceva. În stînga şi în dreapta patului erau 2 noptiere. Pe cea din dreapta avea o poză cu el şi Midori, iar pe cea din stînga era o poză cu familia sa, de cînd el avea doar 7 anişori. Brunetul scoare din spatele pozei cu el şi Mido o foaie mai veche, împaturită bine şi arsă pe la capete. Dadea impresia că e un document de-al lui, nimic interesant. Începu să citească:
„Uchiha Sanosuke,
E de datoria mea să-ţi spun că am identificat cîteva dintre caracteristicile spionului. Are cam 1,80 şi are pielea mai închisă. E sigur un copil de vîrsta ta şi am şi cîteva imagini cu el, bine mascat.
Hokage, Naruto Uzumaki”
Întinse poyele spre frati sai (şi Ren...). Era într-adevar bine mascat. Într-o poză i se vedea, însă sclipirea ochiului drept, roşu-caramizie. Yuri observă.
La ora două, biroul domnului Hokage ea plin, iar înauntru se discutau probleme foarte importante, sau, cum le zicea Yuri, probleme plictisitoare. Cînd ajunse sfatul la problema spionului, pe geam intră un mascat, cu o şuviţă lasată afară. Yuri îi remarcă parul brunet şi era sigură că e Sano. Ren, o trase de mînecă pe Yuri. Un Ambu lua drumul uşii. Senbonul brunetei îl opri.
-Nimeni nu pleacă de aici pînă nu lamurim ceva! Tună ea şi îşi arată fata, dealtfel mascată.
Spionul, sau cel care se presupunea a fi spionul scapă de baieti şi fugi înainte ca cineva să îşi dea seama. Remarcînd în cele din urmă, Yuri îi facu semn colegului ei şi amîndoi disparură în ceaţă.
Adunarea luă sfîrşit, dar 3 dintre ei mai ramaseseră. Hokage alaturi de Sasuke şi Sakura. Nimeni însă nu asista la acest moment, nici macar garzile de corp al lui Naruto.
-Sakura, a venit timpul,spunea el. Nu ţi-am cerut-o pînă acum, dar este datoria ta să te strecori printre copii şi să afli cine e spionul. Trebuie să o faci. Tu eşti cea mai bună spioană pe care o avem.
-Dar, Naruto-kun, fiul meu mă cunoaşte! Nu pot face un genjutsu, el le simte. Ce pot să fac?
-Ai putea, interveni Sauke, să-ţi decolorezi parul. Toti te ştiu ca Sakura, sotia mea, bruneta aia cu ochi verzi, nimeni, nici chiar Kakashi nu te mai ştie ca şi eleva lui, cea cu parul roz, numită Sakura Haruno. Ai, oricum, un corp ce poate apartine unei fete de maxim 20 de ani.
-Da....

deci...m-am saturat sa tot talking to myself....
Fac greva!!!!! Nu mai scriu pana cand nu da cineva un post, oricat de mic, si oricat de jalnic
hate my life.....